Sunteți pe pagina 1din 104

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE’’

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

LUCRARE METODICO-
ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
Lect.univ.dr. OTILIA CLIPA

CANDIDAT,Educat
oare :

SUCEAVA
-2015-
UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE”
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

,,FOLOSIREA JOCURILOR
DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE
DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR”
,,Cine nu ştie să se joace cu
copiii şi este destul de nepriceput
ca să creadă că acest amuzament
este mai prejos de demnitatea sa,
nu trebuie să se facă educator”
C.
G.SALZMANN

trebuie să se facă educator”

trebuie să se facă educator”

C.G.SALZMANN

3
CUPRINS:
ARGUMENT…………………………………………………………………………5
CAPITOLUL I
LOCUL ŞI ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎN
GRĂDINIŢA DE COPII
I.1.Importanţa cunoaşterii mediului înconjurător de catre copiii preşcolari……………..7
I.2.Cunoaşterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum pentru
învăţământul preşcolar…………………………………………………………………..15
I.3.Conţinutul/specificul activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii…...23
I.4 Obiectivele şi conţinutul programei de cunoaştere a mediulu.....................................30
CAPITOLUL II
CARACTERIZAREA PSHIOLOGICĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE
II.1 Necesitatea cunoasterii psihologice a varstei prescolare (3-6)ani.............................33
II.2 Substadiile preşcolarităţii (mic, mijlociu, mare)……………………………………38
CAPITOLUL III
FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE DE CUNOASTERE A
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
III.1Jocul didactic –formă instructiv- educativă în grădiniţă..........................................40
III.2 Organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice la cunoaşterea mediului
înconjurător.......................................................................................................................46
III.3 Jocul didactic –cadru optim pentru o evaluare eficientă la preşcolari.....................53
CAPITOLUL IV
EFICIENŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE CUNOAŞTERE A
MEDIULUI
IV.1Tradiţional şi modern în alegerea mijloacelor şi strategiilor didactice de realizare a
activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii……………………………..57
IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoaşterea mediului……………………60
CAPITOLUL V –
CONCLUZII ……………………………………….....................................................78
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................80
ANEXE.............................................................................................................................82

4
ARGUMENT

Învăţământul preşcolar prima verigă a sistemului de învăţământ are menirea de a


forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic şi socio afectiv,pentru o cât mai uşoara
adaptare la activitatea de tip şcolar pentru integrarea şcolară şi socială.
Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educaţie
instituţionalizat este justificată de faptul ca vârsta preşcolară şi şcolară mică reprezintă
perioada fundamentală pentru vârsta de 4-5 ani,copilul îşi dezvoltă 40% din capacitatea
intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate.
O latură inportantă a perfecţionării instructiv educative în gradiniţă o constituie
realizarea relaţiei optime între obiectivele,conţinutul şi modalităţile sale de înfăptuire şi
ansamblul acestor condiţii interne care trebuie bine cunoscute şi adecvat stimulate.
Este cunoscut faptul că activitatea specifică a copilului de vârsta preşcolară este
jocul.
Prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să manifeste o
anumită atitudine pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întâlnesc,îşi educă voinţa,pe această
bază formativă îşi conturează profilul personalităţii.
Din practică am constatat că pentru ai spori cât mai mult eficienţa,jocul trebuie
apreciat ca bază a conceperii întregii activităţi instructiv educative, că fără joc eforturile
noastre ale educatoarelor,ar fi zadarnice,formale, lipsite de o reala finalitate.
Având în vedere rolul comlex pe care îl au jocurile în cadru activităţilor de
cunoaştere a mediului înconjurător, preocuparea mea a fost să studiez cu atenţie acest
capitol din punct de vedere pedagogic şi metodic,să studiez cu atenţie particularităţile
psihice ale copiilor de vârsta preşcolară pentru a putea pune în aplicare jocurile didactice
propuse.
În acest sens,am consultat bibliografia necesară ,m-am folosit de experienţa din
activitatea desfaşurată cu copiii de-a lungul anilor,acordând astfel o atenţie deosebită
tratării obictivelor ce vizează în principal folosirea jocurilor didactice la cunoaşterea
mediului înconjurător.
Jocurile didactice s-au dovedit a fi un mijoc eficient de realizare a unui ansamblu de
sarcini instructiv educative din învăţământul preşcolar,exercitând o influenţă pozitivă atât
asupra subiectului cât şi a întregii personalităţi a copilului la 3-6 ani.
Am ales această temă ,deoarece din multiplele metode actv participative utilizate în
cadrul activităţilor cu preşcolarii,jocul are o valoare aparte prin faptul că asigură un

5
randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activităţile de învăţare la
preşcolari.
În activităţile de cunoaştere a realităţii înconjurătoare,jocul este punctul de plecare
în orice acţiune(observare,plimbare,vizită ,excursie,activitate practică).
Jocul are drept scop studierea sarcinilor,conţinutului,metodelor şi formelor de
organizare a activităţilor instructiv educative,de însuşire a cunoştinţelor în legătură cu
natura..
Prin lucrarea de faţă,doresc să demonstrez valoarea pe care o capătă activităţile de
cunoaştere a mediului înconjurător prin folosirea jocului didactic în gradiniţă
.

6
CAPITOLUL I

LOCUL ŞI ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎN


GRĂDINIŢA DE COPII

I.1. Importanţa cunoaşterii mediului înconjurător de catre copiii preşcolari

Jocurile didactice ocupă un loc tot mai important în activitatea grădiniţelor de


copii,ele fiind activităţi deosebit de atrăgătoate şi care se adaptează optim caracteristicilor
copilului in dezvoltare.
Se ştie că prin joc copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale,traduce în fapte
potenţele sale intelectuale,fizice,morale,le dezvolta,le îmbină.Jocul constituie o necesitate a
organismului în dezvoltare.Natura, prin caracterul său viu şi dinamic,trezeşte interesul
copiilor.
Sub îndrumarea educatoarei jocurile didactice şi activităţile de cunoaştere a
mediului înconjurător îi înarmează pe copii cu informaţii diverse,lărgindu-le orizontul
intelectual şi afectiv,dezvoltându-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre
fenomene,le răspunde dorinţelor acestora de investigare,răspunde curiozităţii
lor,caracteristică şi specifică vârstei.
Mediul înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea prin variatele lui
aspecte,constituie un prilej permanemt de infulienţare asupra personalităţii acestora.
Mai întâi de toate mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte.
Astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale,cu lucrurile sale şi cele ale adultilor,apar
diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea,calitatea sau
provenienţa lor.Adulţii din familie cât şi educatoarele la grădiniţă trebuie să satisfacă aceste
interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele
cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.Cu
alte cuvinte,concomitent cu transmiterea de cunoştinţe,se formează copilului o atitudine
corespunzătoare,un anumit mod de comportare.
Astfel ,se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător,ca şi integrarea
din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu.Totodată,noile cunoştinţe dobândite
devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse anterior.

7
Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie
permanent menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a afla mai mult şi mai
multe şi de a înţelege ce se întâmplă dincolo de aparenţe.
Problemele legate de mediul înconjurător trebuie studiate de la cele mai fragede
vârste şi acest lucru poate fi realizat cu o mare eficienţă în cadru unitaţilor de
învăţământ.Este foarte adevărat faptul că nu trebuie să uităm educaţia celor ,,7 ani de
acasă,, prin care unui copil i se pot transmite cele mai elementare norme de comportament
care să constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care
trăieşte.Perceperea componentelor mediului prin antrenarea tuturor analizatorilor ajută
copilul să diferenţieze însuşirile caracteristice ale acestora,să-şi formeze treptat
reprezentările respective,le dezvoltă spiritul de observaţie.
În procesul cunoaşterii mediului copiii depun efort intelectual susţinut, deoarece
observarea obiectelor şi fenomenelor îi pune în situaţia de a analiza ,de a sintetiza, de a
compara, de a generaliza.Gândirea copilului este preconceptuală operând cu constructe care
nu sunt nici noţiuni individualizate, dar nici noţiuni generale; cu ajutorul cuvântului care
este un simbol, copilul reuşeşte să-şi reprezinte realitatea; treptat preconceptele vor câştiga
în generalitate, în precizie, conducând astfel la constituirea claselor logice (Golu, 1994, p.
84-89). Copiii înţeleg noţiuni elementare, precum: floare, fruct, legumă, animal domestic,
animal sălbatic, jucărie, anotimp, etc. Sub îndrumarea educatoarei începe să se dezvolte
capacitatea preşcolarilor de a cerceta şi de a dezvălui relaţiile cauzale dintre obiecte,
stimulând gândirea divergentă.
Educaţia preşcolarilor este importană pentru:
 dezvoltarea sentimentelor de afecţiune faţă de tot ceea ce îi înconjoară;
 corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinţilor în
formarea comportamentelor copiilor;
 transmiterea unor noi cunoştinţe şi lămurirea/corectarea informaţiilor pe care le
au din familie, prin intermediul televizorului sau din basme;
 formarea unor viitoare personalităţi;
Puterea exemplului este foarte importantă la această vârstă.Deoarece copiii imită
ceea ce văd, adulţii din jurul lor trebuie să-şi controleze comportamentul în permanenţă.
De aceea trebuie să dovedim copiilor că nu ne este indiferent nimic din ceea ce se petrece
în jurul nostru.Totodată copiii sunt dornici să participe la acţiuni de amenajare a locului în
care trăiesc şi se joacă.Aşadar ei se implică cu plăcere în activităţile de îngrijire a plantelor
şi a animalelor,dar şi în acţiunile de cutăţare a locului sau camerei de joacă.În acest caz
intervine puterea cuvântului şi a implicării cadrelor didactice,copiii îşi pot forma
8
comportamente ce dovedesc dorinţa de a nu deteriora locul în care se află.Ţinând sama de
specificul vârstei şi de dorinţa arzătoare a copilului de a cunoaşte,s-au creat poezii şi jocuri
educative care nu numai că desfată pe copii ,dar îi şi instruieşte,le formează notiuni noi şi le
îmbogăţesc vocabularul.
Datele recente ale cercetărilor în domeniul psihopedagogic şi practica în grădiniţă au
contribuit la înţelegerea mai deplină a esenţei jocului didactic arătând că specificul lui
constă în combinarea elementelor instructiv educative cu activitatea de joc care bucură pe
copii.
Jocul didactic este subordonat educatorului,este creat de el,face parte din fondul
mijloacelor lui pedagogice şi influienţează conţinutul activităţii intelectuale a copiilor, dar
şi de influienţare a senzaţiilor şi percepţiilor.
La vârsta preşcolară, copilul distinge cu greu culorile şi nuanţele asemănatoare,indică
prin cuvinte,cu destulă dificultate calităţile obiectelor .La această vârstă există tendinţa de a
percepe obiectul în întregime,fără a deosebi părţile componente.Prin jocurile didactice la
cunoaşterea mediului înconjurător educatoarea orientează percepţiile copiilor,le
perfecţionează,le leagă de cuvinte.Ea aduce în câmpul conştient al copilului o anume
însuşire a unui obiect în aşa fel încât el să o perceapă,să o lege de cuvântul care o
denumeşte şi să o recunoască dintr-un complex de însuşiri împreuna cu care s-ar afla în alte
cazuri.În acest mod , jocul didactic contribuie la îmbogăţirea şi fineţea senzaţiilor şi
reprezentărilor despre lumea înconjurătoare la precizarea,lărgirea şi întărirea reprezentărilor
copilului dar şi la îmbogăţirea vocabularului.Prin intermediul regulilor şi sarcinilor stabilite
în joc , educatoarea actualizează percepţiile anterioare ale copilului, atât prin stimulenţi
concreţi (imagini,fotografii,material didactic folosit) cât şi prin stimulenţi verbali.Pe
această ultimă cale reprezentările despre obiectele şi fenomenele naturii devin treptat
imagini generalizate ale realităţii şi constituie trecerea de la senzaţii şi percepţii la noţiuni.
Prin jocurile didactice desfăşurate la grupă copiii învaţă să raţioneze,să judece
,dezvoltându-şi şi perfecţionându-şi memoria ,atenţia şi spiritul de observaţie,Jucându-se
copilul îşi concentrează atenţia,face observaţii,stabileţte identităţi şi deosebiri, grupează
obiectele după criterii indicate de educatoare,face clasificări după specii şi gen (flori,
pomi,copaci,animale sălbatice,domestice).
Esenţa jocurilor didactice constă în faptul că această activitate îmbină armonios
elementele de instruire cu cele de joc.Trebuie asigurată o deplină corelaţie între elementele
structurale specifice jocului didactic: conţinutul jocului,scopul urmărit, sarcina
didactică,acţiunea de joc, regulile.

9
Neglijarea uneia din aceste elemente structurale ale jocului dăunează bunei sale
desfaşurări.Prin acţiunile sau elementele de joc trebuie să înţelegem calea sau mijloacele
folosite pentru a antrena pe copil să colaboreze la realizarea conţinutului şi a sarcinilor
didactice cuprinse într-un joc.Copilul trebuie să aibă mereu sentimentul că se joacă şi că nu
are de rezolvat o anumită sarcină impusă.
În activitatea de cunoaştere a realităţii înconjurătoare jocul trebuie să fie punctul de
plecare în orice acţiune (observare,plimbare,vizită,excursie, activitate practică) să
însoţească acţiunile respective de cunoaştere,şi în final, să stimuleze acţiunile de evaluare
şi de autoevaluare.
Activitatea de cunoaştere a naturii şi vieţii sociale ar fi lipsită de interes dacă acţiunile n-ar
fi suficient de atractive.Micul ,,botanist,, este preocupat nu numai de ceea ce-i oferă
observaţia directă ci mai ales de frumuseţea şi noutatea acţiunilor pe care le poate
întreprinde:el percepe pe căi diferite caracteristicile de bază ale plantelor,participă la
plantarea lor,urmăreşţe procesul evolutiv,asigură cu mijloacele proprii creşterea şi
dezvoltarea acestora.
În cadrul lecturii după imagini la tema ,,Cum circulăm pe stradă,, am prezentat un
tablou ca fiind adus de un poliţist pentru al arăta copiilor.Le-am spus copiilor că ,,Poliţistul
m-a rugat să-l priviţi cu atenţie şi apoi să discutăm despre ceea ce aţi văzut.Atenţia le-a fost
orientată spre surprinderea conţinutului de ansamblu al tabloului ( o stradă cu intersecţie,
trotuarele care o mărginesc,trecerea de pietoni,semaforul, agentul de circulaţie ,vehicule şi
pietoni).La analiza tabloului am pus accent pe cunoaşterea şi respectarea regululor de
circulaţie pietonale).
Pentru a verifica modul în care copii au înţeles normele de circulaţie pe stradă şi felul
în care le respectă, am organizat la finalul activităţii un joc ( ,,Micii pietoni’’). Un copil a
fost ,,poliţistul,, ,iar ceilalţi ,,pietonii’’.S-a creat un cadru propice desfăşurării jocului: s-a
delimitat strada ,cu intersecţie şi trecere de pietoni, s-a fixat semaforul-jucărie şi s-au
stabilit regululile de joc.
Copiii pleacă la plimbare în oraş , merg civilizat pe trotuar,ajung la semafor,
urmaresc culoarea acestuia şi traversează pe zebră la culoarea verde.Unul dintre copii a
rămas în urmă şi încearcă să traverseze în fugă,fără a urmări culoarea
semaforului.Atunci ,,agentul de circulaţie ’’intră în rol ,îl fluieră ,îl atenţionează şi-l pune să
repete ,ca o pedeapsă ,regulile de traversare a străzii.Apoi rolurile se schimbă, şi jocul se
repetă de câteva ori.
,,Poliţistul’’ apreciază ,,pietonii’’ care au respectat normele de circulaţie şi le oferă o
revistă

10
Intitulată ,,Micii pietoni’’.
Pentru verificarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor asimilate prin contactul
nemijlocit cu realitatea înconjurătoare se organizează şi se desfăşoară jocurile didactice cu
teme adecvate.
La grupa mare ,jocul didactic cu tema,,Când se întâmplă?’’vizează clasificarea unor
imagini reflectând acţiuni şi fenomene specifice celor patru anotimpuri.,,Poştaşul’’ soseşte
cu tolba plină de ilustraţii ( jetoane cu imagini) destinate celor paru zâne.
Copiii,după preferinţa pentru un anotimp sau altul, se grupează în jurul celor patru
,,zâne,, ,,Poştaşul’’ îşi răstoarna tolba cu ilustrate pe o măsuţă aşezată în centrul clasei, iar
copii vin pe rând,câte un reprezentant de le fiecare anotimp ,să ia câte o ilustrată, să
denumească,să descrie ,să clasifice,să generalizeze.În finalul activităţii, educatoarea
propune copiilor să-şi aleagă după merite un însemn de pe panoul din faţa clasei(jetoane cu
imagini ale florilor specifice fiecărui anotimp).
Din tot ce s-a scris despre jocuri în general şi despre cele didactice în special putem
trage concluzia că ele ne ajută să organizăm activitatea intelectuală a copiilor în forme cât
mai plăcute, atrăgătoare ,accesibile dar şi de o mare eficienţă.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de
asimilare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său
formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfăşoară;
cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi primesc mai multă
încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le
elaborează.
Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace
eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-
ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi
de muncă organizată.
Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii reuşesc să se integreze în climatul
socio-afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare. Faptul că între ei se
creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul
didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită
formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia,
creativitatea copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament sporit de învăţare.
Copilul participă activ la propria formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini
şi comportamente.

11
Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile , timpul, spaţiul şi materialele puse la
dispoziţie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa
gândirii.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate, subordonate
particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, să se desfăşoare după anumite reguli sub
directa supraveghere a educatoarei, rolul important căpătându-l latura instructivă,
elementele de distracţie nefiind decât mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. El
poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În acest
caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a
activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire nemijlocită a
noilor cunoştinţe.
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt
dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe
care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate.
Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în şcoală este cu atât mai
mare cu cât se realizează o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere a mediului
înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea de joc, atât de atractive pentru şcolari. În felul
acesta procesul asimilării şi adâncirii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul
vârstei şcolare. Comparat cu celelalte jocuri cu subiect şi reguli stabilite de educatoare,
jocul didactic se deosebeşte prin conţinutul pe care-l dezvăluie şi prin faptul că accentul
cade pe rezolvarea sarcinilor intelectuale, respectiv pe cunoaşterea mediului înconjurător,
dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice.
Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice a fiinţei umane, de
aceea, intrarea în şcoală, frecventarea şi parcurgerea cu succes a sarcinilor impuse de
obiectivele pedagogice ale cursului primar reprezintă momente hotărâtoare ale vieţii.
Învăţarea de tip şcolar îşi are rădăcinile în formele de experienţă spontană ale vârstei
preşcolare, care se îmbină când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu forme
elementare de muncă. Se poate susţine că în jurul vârstei de şase ani, luată ca normă, se
formează premisele trecerii de la activitatea de joc la cea de învaţare. Deşi se implică şi se
întrepătrund, situându-se într-o ordine de succesiune genetică, jocul şi învaţarea, privite ca
forme de activitate distincte ale conduitei infantile, se află în raporturi antinomice.
“Timpul este un copil care se joaca“, este metafora “cu deschidere ludică maximă,
generatoarea unei considerabile literaturi filosofice în care, sub masca jucătorului divin, s-
au perindat pe rand Natura, Ideea, Vointa, Noul Primordial, sau la limita, Nimeni, în care
caz lumea a putut fi înţeleasă şi ca un joc fără de cel care se joacă.”

12
Mediul înconjurator în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte,
constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora. Mai întai de
toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou
pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte, Astfel, din contactul cu
obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări
din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor.
Adulţii în familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin
răspunsul dat se transmit atat cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la
atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte,
concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează copilului o atitudine
corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a
mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu.
Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse
ulterior. Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie
menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a o cunoaşte şi înţelege din ce în ce
mai bine.
Rolul deosebit de important al educatoarei trebuie înţeles în contextul stabilirii
obiectivelor în acord cu respectare individualităţii copilului,a drepturilor acestuia,dar şi
cosştientăzând imensa responsabilitate care decurge din a fi o figură centrală în devenirea
copilului, a-i seconda dezvoltarea şi a-i trezi interese. Pentru aceasta e necesar ca
educatoarea să se joace şi să comunice cu copilul.Întrucât educatoarea participă direct la
jocurile copiilor,ea devine un partener direct al jocului lor.
Grădiniţa este prima instituţie în care copilul învată să desfăşoare o activitate ordonată,
încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieţii.
Aceasta conduce la achiziţii şi progrese în afara cognitivă , afectivă şi psihomorie a
preşcolarului , precum şi în domeniul sociabilităţii lui.
Vârsta preşcolară este considerată perioada imaginaţiei, fanteziei, visării şi a jocului. Prin
joc se îmbogăteşte sfera vieţii psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se conturează
interesele , se extinde câmpul şi natura relaţiilor interpersonale, se deschide planul
imaginaţiei prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale. Rolul educatoarei în
desfăşurarea jocului didactic este important de subliniat. Ea trezeşte curiozitatea copiilor, le
menţine entuziasmul, le explică acţiunile în mod clar, simplu, în succesiunea firească şi
precizează în mod repetat sarcinile copiilor.

13
De altfel, acest lucru a fost subliniat şi de Alexandru Găvenea: „Jocul este însă şi
un mijloc de dezvoltare şi menţinere a capacităţii de adaptare a omului, ca orice acţiune
exploratorie...Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o
organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi învăţării...În jocul
didactic, divertismentul nu e un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor
cognitive”.

14
I2.Cunoaşterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum
pentru învaţământul preşcolar.

,,Educaţia este lucru admirabil,dar este bine să ne amintim din când în când faptul că nu
tot ce merită să ştim merită învăţat.”
(Oscar Wilde)

Învăţământul preşcolar se află într-un proces de restructurare şi revalorizare,de racordare


la noutăţile existente pe plan mondial în acest domeniu şi,ca atare,este în continuare de
datoria cadrelor didactice de specialitate să arate că schimbarea stă în puterea lor şi că prin
ea se poate influenţa un întreg sistem.
De aceea,la elaborarea noii programe pentru învăţământul preşcolar s-a ţinut cont de
aspectele întâlnite în activitatea cadrelor didactice-educatoare,de tendinţele actuale în
pedagogie,precum şi la nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţă.Elaborarea
noului curriculum are în vedere doua mari tendinţe de schimbare care pun în centrul
atenţiei copilul de astăzi şi anume:crearea unul mediu educaţional adecvat,pentru o
stimulare continuă a învăţării spontane a copilului;introducerea copilului în ambianţa
culturală a spaţiului social căruia îi aparţine,în ideea formării lui ca o persoană autonomă şi
conştientă de sine.
Educaţia timpurie ,de la naştere la 5/6ani,ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia
formală,asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu( în jurul vârstei de
6 ani) ,prin formarea capacităţii de a învăţa. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai
rentabilă investiţie în educaţie ,după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhnea,unul dintre
laureaţii Premiului Nobel în economie.Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de
învăţare de mai târziu.
Teoriile privind învăţarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează
conceptul de educator cu rol de ghid,astfel că învăţarea devine indirectă.Este vorba de un
proces de învăţare lejer în care copilul învaţă o serie de lucruri noi, stabilindu-şi singur ,sau
împreună cu educatorul atât subiectul învăţării cât şi limita.
În acest sens noua reformă educaţională din România vizează câteva obiective
concrete care fac trimiteri către un învăţământ:diversificat care permite şi stimulează rute
individuale de pregătire; care încurajează competiţia şi favorizează înnoirea; cu standarde

15
ridicate, orientat spre cercetare ştiinţifică;compatibilizat cu sistemele europene şi,în acest
sens,internaţionalizat; orientat spre valori.
Curriculum pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică,în vederea
asigurării continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular,interdependenţei dintre tipurile
de activităţi de învăţare , deschiderii spre module de instruire opţionale,remarcându-se
prin:
- extensie – angrenează preşcolarii , prin experienţe de învăţare,în cât mai multe domenii
experenţiale, din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de învăţare;
-echilibru-asigură abordarea fiecărui domeniu experenţial atât în relaţie cu celelalte ,cât şi
cu curriculum, ca întreg;
-relevanţa-este adegvată atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor
preşcolari,contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia, a lumii în care trăiesc şi a
propriei persoane,la ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu
o largă varietate de cerinţe şi aşteptări,la echiparea lor progresivă cu concepte,cunoştinţe şi
abilităţi necesare în viaţă;
-diferenţiere-permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale,chiar la
copiii preşcolari de aceeaşi vârstă;progresie şi continuitate –permite trecerea optimă de la
un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de
învăţământ la alta.
D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptuiui că ,,punctul central al curriculumurilor
trebuie să fie elevul,nu materia….şi că atunci când se vorbeşte de conţinutul
curriculumului trebuie să înţelegem că nu este vorba de enunţări de materii de învăţat, ci
de scopuri exprimate în termeni de competenţe,moduri de a acţiona sau de a şti în
general,ale elevului’’(Preda,2009.p.5-8).
Un mediu cultural favorabil nu duce numai la formarea unor deprinderi intelectuale,ci
stimulează,totodată şi simţurile estetice ale copilului şi duce la aprecierea şi crearea
frumosului ca valoare umana perenă,unanim acceptată,şi la educarea laturii afective a
copilului privit ca o entitate a universului căreia i se cere să se formeze în spiritul
dreptăţii,al democraţiei,al toleranţei.
Activităţile de cunoaştere a mediului îi facilitează copilului medierea cu lumea ştiinţelor
aparenţelor intelectuale.Accentul cade în aceate activităţi pe utilizarea cunoştinţelor în
contexte variate,pe rezolvarea şi construirea de probleme ( situaţii –problemă, situaţii –
experiment), ca şi deprinderea ordinii în gândire,care poate influienţa copilul în plan
atitudinal şi social.

16
Structural , in contextul actualului curriculum pentru îvăţământul preşcolar este adusă
in atenţia cadrelor didactice următoare componente : finalităţile , conţinuturile , tipul de
intruire si sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de
vărstă 3-6 ani.
Domeniile experenţiale sunt adevărate ,,câmpuri lognitive integrate”(L. Vlăsceanu)
care transced graniţele dintre discipline şi care , în contextul dat de noul curriculum , se
întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului :
Domeniul estectic şi creativ – răspunde emotional şi intelectual la experienţe
perceptive , sensibilitatea faţa de diferite niveluri de manifestare a calitaţii , aprecierea
frumosului şi a adecvări la scop sau utilizare . În educaţia muzicala şi cea artistico-plastică
sunt solicitate răspunsuri personale , imaginative , emoţionale şi uneori acţionale la
stimuli .
Domeniul om şi societate – include omul , modul lui de viaţa , relaţiile cu alţi
oameni , relaţiile cu mediul social , ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează
evenimente ; capacitatea umană de a controla evenimente şi de a ordona mediul .
Preşcolarii vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă din punct de vedere
uman si social în funcţie de zona în care locuiesc (sat-oraş) iar ca surse de informare pot fi
utilizate materiale (audio-vizuale).
Domeniul limbă şi comunicare -acoperă spăpânirea exprimării orale şi scrise ca şi
abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă . Preşcolarii devin capabili să
exploreze experienţele altor persoane şi , să-şi extindă propiul repetoriu de exprerienţe prin
ascultare şi exprimare în situaţii de grup. La domeniul limbă şi comunicare putem spune că
este primul contact al copilului cu o limbă străină iar studiul operelor literate specifice
vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora , activităţile specifice acestui domeniu fiind
cele de Educarea Limbajului .
Domeniul ştiinţe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice cât şi întelegerea naturii , ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu
care se află în interacţiune . Preşcolarul este pus în contact în domeniul matematic prin
jocuri dirijate cu materiale ca nisipul , apa sau prin stimularea de cumpărături la magazine ;
dezvoltându-şi astfel si conceptul de volum , masă , număr , clasificare sau descriere
cantitativă ; acest domeniu se poate extinde şi în domeniul altor componente curriculare
cum ar fi generarea unor desene geometrice , scheme , estimarea unor costuri . Tot la
domeniul ştiinţe preşcolarii vor fi antrenaţi în observări convorbiri , jocuri didactice cu
privire la fiinţe , plante , obiecte , fiinţe din mediul apropiat .

17
Domeniul psihomotric acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale ,
mobilitatea-generală şi rezistenţei fizice , abilităţi motorii şi de manipulare de fineţe , ca şi
elemente de cunoaştere , legate mai ales de anotomia şi fiziologia omului . Activităţile prin
care preşcolarii sunt puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţi care implică mişcarea
corporală , competiţie , având ca obiect abilităţi psihomotorii.
În contextul reformei invătământului preuniversitar românesc un loc aparte îl ocupă
perioada preşcolarităţii(3-6 ani) , care conform datelor şi concluziilor formulate de
specialişti în pedagogie , psihologie şi antropologie , este decisivă pentru formarea
tânărului şi perfecţionarea specialistului de mâine . Astfel , ne aflăm în momentul în care ne
putem întreba ,,Cum vor reuşi acum să îmbunătăţim calitatea educaţiei la vârstele timpurii ,
pentru a putea răspunde exigenţilor copilului de astăzi?”.
Noul plan de învătamânt este structurat pe doua niveluri de vârstă , învăţarea fiind
centrată pe copil . Ea prezită o construcţie diferită în funcţie de tipul de program al
grădiniţei (program normal şi program prelungit).
Parcurgerea interdisciplinară integrată a conţinuturilor propuse asigură cadrului
didactic libertatea de a-şi planifica activităţile zilnice cu preşcolarii conform noului plan de
învăţământ .
Astefel că primul pas se face către educatoare , primită ca agent al reformei . În acest
sens putem spune că educatoarea , acceptând idea de schimbare şi adaptându-se cu uşurinţă
acestea pot aduce schimbări în modul de a gândi şi de a acţiona .
Al doilea pas are in vedere folosirea la grupă a metodelor de predare în procesul
didactic. Pronind de la această premisă este necesar de subliniat faptulcă metodele de
predare , învăţare si rolul educatoarei trebuie să fie legate de vârsta copilului şi să ţină cont
de creativitatea şi încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicaţi în procesul
didactic.
Ultimul pas ne conduce spre regândirea şi potenţarea valenţelor formative ale mediului
educational.
Educatoarea este cea care crează mediul educaţional favorabil învăţării în sala de grupă
şi că ea însăşi este parte integrantă a acestuia . De asemeanea pentru a stimula învăţarea
copilului, este indicat să se apeleze la aceasta , solicitându-l să aducă în grupă ceva din
viaţa lui petrecută în afara grădiniţei pentru a primi ajutor în alegerea şi definirea unui
subiect de proiect de învăţare , pornind de la acel ,,ceva” familiar şi cunoscut .
Bazându-se pe cei trei paşi esenţiali învătământuluş preşcolar românesc a încercat sa
contureze ,, schimbarea în procesul didactic” prin : accentuarea ideii de folosire a
contextului ludic în stimularea rutei individuale a învăţării , folosirea metodei proiectelor

18
tematice de grup , selectate , gândite şi elaborate cu ajutorul copiilor , utilizându-se
brainstormingul , învăţarea prin descoperire şi acţiunea directă a copilului cu mediul .
Noul curriculum prefigurează trei mari tendinţe de schimbare şi anume:
1.Difersificarea strategiilor de predare – învăţare – evaluare cu accent pe : metode activ
participative care încurajează copilul în sitiaţia de a explora şi de a deveni independent .
Pentru a se adapta corespunzător sarcinilor de învăţare trebuie luată în considerare
experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului ; jocul ca formă fundamentală de
activitate în copilaria timpurie şi formă de învăţare cu importanţa decisivă pentru
dezvoltarea şi educaţia copilului . Prin joc copilul poate obţine informaţii preţioase pe care
le poate utiliza în activitaţile de învăţare structurate .
Evaluarea care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai
puţin raportarea la norme de grup . Evaluarea îndeplineşte 3 funcţii : măsurare ( ce a
invăţat copilul ?) , predicţie ( este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul
următor ,şi în special pentru intrarea la şcoală ) şi diagnoză ( ce anume frânează
dezvoltarea copilului ? ) .
Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în
evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziuni sociale .
Familia are rolul de partener al grădiniţei prin prezenţa la activităţi şi în viaţa
grădiniţei , prin participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor .
Curriculum pentru invăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare
globală a copilului .
Domeniile dezvoltare sunt conturate în documentul realizat în 2007 de către
specialiştii în educaţie cu sprijinul Reperzentanţei UNICEF din România şi anume
,,Reperele fundamentele privind învăţarea si dezvoltarea timpurie a copilului între naştere
şi 7 ani” ( Preda , 2009 , p. 13 ) ilustrând legăturile acestora cu conţinutul domeniilor
experienţiale din structura curriculumului : domeniul Dezvoltarea fizică , sănătate şi igienă
personală ; Devoltarea socio-emoţională ; Dezvoltarea limbajului şi comunicării ;
Dezvoltarea cognitivă ; Capacităţi şi atitudini de învăţare .
Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline
desfăşurate cu întreaga grupă în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari
propuse de curriculum , precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor
din grupă . Activităţiile pe discipline sunt ; Educarea limbajului , Activităţi matematice ,
Activităţi de cunoaşterea mediului , Activităţi de educaţie pentru societate , Activităţi de
educaţie fizică , Activităţi practice , Activităţi de educaţie muzicală , Activităţi artistico-
plastice .

19
Jocurile şi activităţile didactice alese se deşfăşoară pe grupuri mici , în perechi şi
individual şi se pot planifica în etapa I , înainte de începerea activităţilor , în etapa a III a
înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasă în cazul grădiniţelor cu program
normal iar , în cazul grădiniţelor cu orar prelungit şi în etapa a IV-a înainte de plecarea
acasă a copiilor . Educatoarea v-a acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre
ca : Bibliotecă , Colţul căsuţei , joc de rol , Construcţii , Stiinţe , Arte , Nisip şi apă .
Activitătile de dezvoltare personală cuprind , rutinele , tranziţiile şi activităţile
opţionale iar în cazul grădiniţelor cu program prelungit se adaugă şi activităţile de după-
amiază care constau în activităţi , recuperatorii pe domenii experenţiale şi activităţi
recreative . Astfel că planificările pot suferi modificări în programul zilnic al educatorului
şi trebuie să se gândească la :
 un plan al rutinelor ;
 un plan al tranziţiilor de la o activitate la alta ;
 un plan al activităţilor în aer liber în cazul schimbării vremii.
Rutinele sunt activităţi care se derulează pe parcursul întregi zile şi au un rol deosebit
de important pentru dezvoltarea personală a copilului . Prin participarea la aceste activităţi
desfăşurate ritmic , copiii învaţă despre momentele zilei , succesiunea lor şi activităţile
specifice acestora , li se formează sentimentul de apartenenţă la grup .
Rutinele includ urmatoarele tipuri de activităţi :
 sosirea şi plecarea copilului în grădiniţă
 salutul
 gimnastica de înviorare
 gustările
 micul de jun şi masa de prânz
 igiena , spălatul şi toaleta
 somnul /perioada de relaxare de dupa-amiază
Întâlnirea de dimineaţă este o activitate planificată , structurată pe patru momente
specifice : salutul , împărtăşirea cu ceilalţi , activitatea de grup şi noutăţile zilei. Copiii
învaţă să fie preocupaţi de ceilalţi după cum şi ceilalţi sunt preocupaţi de ei ; împărtăşesc
cu ceilalţi impresii , dorinţe , cunoştinţe antrenându-se în discuţii interesante de tipul :
,,Vreau să am şi eu o soră “, ,,Secretul meu“ , ,,Am un prieten” , ,,Piramidele din
Egipt” , ,,Ce crezi că spun florile?” . Acest moment nu trebuie să se transforme într-o
recapitulare sau verificare de cunoştinţe , deoarece copiii asteaptă zilnic să-şi împărtăşească

20
ideile , experienţele , grijile , să-şi deschidă sufletul în faţa celor pe care îi consideră
prieteni .
Tranziţiile sunt momente de scurtă durată care fac trecerea de la un set de activitaţi la
altul , sunt pauze între activităţi . De exemplu , când copiii au încheiat activităţile pe
Centre şi trebuie să se pregăteasca pentru masă . Adesea aceste momente sunt accelerate ,
tensionate , pot constitui o problemă pentru copiii care nu şi-au finalizat lucrul într-un
Centru şi pentru educator,care trebuie să se încadreze în timp şi să respecte programul
zilnic.
Etpele de tranziţie pot fi marcate pe parcursul zilei de cântece, jocuri cu text şi cânt,
recitative ritmice,sau prin alte mijloace atractice care desfăşurate zilnic, îi atenţionează şi-i
pregătesc pe copii pentru un alt moment.
Activităţile opţionale descoperă şi dezvoltă înclinaţiile copiilor şi abilităţi ale acestora ca
o premisă pentru performanţele de mai târziu.
Activitaţile desfăşurate în perioada de după-amiază sunt activităţi recuperatorii pe
domenii de învăţare,recreative,de cultivare şi dezvoltare a înclinării lor.
Pentru Nivelul I (3-5 ani),categoriile de activităţi desfăşurate cu copiii vor viza
îndeosebi socializarea lor şi obţinerea treptată a unei autonomii personale , iar pentru
Nivelul II (5-7 ani),accentul va cădea pe pregătirea pentru şcoală.
Temele anuale încearcă să acopere conţinuturile care pot fi abordate pe parcursul anului
şcolar, ţinându-se cont de interesele şi particularităţile copiilor. Pentru fiecare grupă de
vârstă se va decide, de către educatoare care sunt temele de proiect şi ce conţinuturi vor fi
asociate acestora , precum şi care sunt temele independente şi care sunt conţinuturile lor.
Temele anuale de învăţare sau temele independente se parcurg în funcţie de copiii din
grupă, de perioada din an sau de posibilităţile cadrului didactic de a le desfăşura, nu
neaparăt în ordinea sugerată de curriculum.
Exemplu:
Programul anual de studiu se va organiza în jurul a 6 teme:
1. Cine sunt/suntem? care urmareşte explorarea naturii umane,a convingerilor şi
valorilor noastre , a corpului uman , a stării de sănătate proprii şi a familiilor
noastre,a prietenilor,a drepturilor şi responsabilităţilor noastre.
2. Când , cum şi de ce se întâmplă? urmăreşte explorarea lumii fizice şi materiale, a
universului apropiat sau îndepărtat , a relaţiei cauză efect , a fenomenelor naturii , a
anotimpurilor , a domeniului ştiinţei şi tehnologiei.
3. Cum este , a fost şi va fi aici pe pământ? Urmăreşte explorarea Sistemului solar , a
evoluţiei vieţii pe Pământ , cu identificarea factorilor care întreţin viaţa , a

21
problemelor lumii contemporane , poluarea , încălzirea globală , suprapopularea ,
etc….
4. Ce şi cum vreau să fiu urmareşte explorarea năzuinţelor noastre de dezvoltare
personală , o incursiune în universul munci , a naturii şi a volorii sociale a acestuia.
5. Cu ce şi cum exprimăm cea ce simţim? urmăreşte explorarea felurilor în care ne
descoperim şi ne exprimăm ideile , sentimentele , convingerile şi valorile prin limbaj
şi prin arte.
Noul curriculum prevede activitatea de cunoaştere a mediului următoarele obiective:
Obiective cadru: -dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului
înconjurător , precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia , dezvoltarea
capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale , spaţiale , temporale, utilizarea unui
limbaj adegvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător , în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
Obiecte de referinţă: - să cunoască unele elemente , componente ale lumii
înconjurătoare (obiecte , aerul , apa , solul , vegetaţia , fauna , fiinţa umană ca parte
integrantă a mediului , fenomene ale naturii) , precum şi interdependenţa dintre ele , să
recunoască şi să descrie verbal şi , sau grafic anumite schimbări şi tranformări din mediul
apropiat ; -să cunoască elemente din mediul social şi cultural poziţionând elementul uman
ca parte integrantă a mediului;-să comunice impresi , idei , pe baza observărilor efectuate ,
să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului
aplicând cunostinţele dobândite;-să aplice norme de comportare specifice asigurării
sănătăţii şi protecţie omului şi naturii.

22
I.3.Comţinutul /specificul activităţilor de cunoasterea mediului în grădiniţa
de copii

Una din principalele componente ale învăţământului în grădiniţă o reprezintă


conţinutul activităţii educative şi tinde să fie înlocuit cu termenul de „curriculum” (din
limba latină - scurtă alegere), care în sens restrâns are ca funcţie „specificarea
conţinuturilor” (L. D'Hainaut), iar în sens larg cuprinde şi organizarea, proiectarea şi
evaluarea unui conţinut al învăţământului, a conţinutului învăţământului în general (Nicola,
2003, p.428).
Organizarea lui pe trepte şcolare,presupune stabilirea conţinutului învăţământului,
structurarea lui astfel încât, să fie totodată îndeajuns de cuprinzător, dar şi accesibil vârstei
educaţilor, să reflecte nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane, să fie adecvat
din punct de vedere psihopedagogic şi să prevadă tendinţele dezvoltării societăţii; aşadar,
trei mari domenii reprezintă sursele de conţinut: ştiinţific, didactic şi social. Se va realiza o
optimizare între ceea ce este constant şi general în cunoaştere şi ceea ce este perisabil şi
efemer. Nevoile educative ale educaţiilor sunt puncte de referinţă în structurarea
programelor şcolare ce se pot evidenţia în următoarele cadre situaţionale: viaţa socială şi
culturală; viaţa individuală; dezvoltarea economică şi socială; mediul; formarea
permanentă.
Structurarea conţinuturilor,dau direcţie şi sens întregului curriculum şi se realizează în
concordanţă cu o serie de criterii ce reglează procesul de proiectare şi dezvoltare ale
acestora: criterii filosofice, ideologice, epistemologice, sociologice, psihologice, etice,
pedagogice.
O serie de probleme care să nu ducă la o supraîncărcare a conţinuturilor sunt şi
factorii de decizie care vor lua în considerare şi vor ţine cont de progresie sau ordinea de
predare a materiei şi ritmul de învăţare.
Există o anumită relaţie între conţinutul învăţământului şi conţinutul ştiinţelor care
fiinţează la un moment dat. Transpoziţia didactică reprezintă traducerea elementelor
cunoaşterii în elemente de conţinut didactic ceea ce presupune creativitate şi intervenţie
activă, inspirată a cadrului didactic (Chevallard), pentru a facilita înţelegerea, de a stimula
23
interesele, de a produce satisfacţia cunoaşterii şi a folosirii elementelor achiziţionate.
Proiectarea didactică se poate realiza în două etape: la nivelul programelor şi manualelor
şcolare de către autorii acestora şi proiectarea din clasă, realizată de fiecare educator şi care
presupune: detalierea temei de predat şi specificarea competenţelor de aşteptat de la fiecare
secvenţă în parte; integrarea cunoştinţelor noi cu ajutorul celor vechi, înaintarea de la
cunoscut la necunoscut; contextualizarea şi personalizarea experienţelor cognitive prin
exemplificări, studii de caz, explicaţii suplimentare; introducerea unor informaţii de relaţie
ce se ataşează obligatoriu informaţiei de bază; stabilirea unor raporturi intradisciplinare şi
interdisciplinare între diferitele tipuri de experienţe de învăţare; folosirea unor metode
didactice adecvate cantităţii şi calităţii experienţelor cognitive transmise; armonizarea
situaţiei de predare cu situaţia de învăţare; explorarea valenţelor formative ale educării şi
feedback-ului în chip oportun (întărirea răspunsurilor elevilor constituie un factor de
motivare şi accelerare a învăţării); scoaterea în evidenţă a unor elemente de impact asupra
dorinţelor şi necesităţilor elevilor, a unor seturi informaţionale cu utilizare
concretă,imediată.
Modalitatea de relaţionare şi de însuşire a cunoştinţelor îl predispune pe individ la cultura
modernă., Cedează tot mai mult locul unei cunoaşteri aleatorii cunoaşterea de tip
aristotelic, pe bază de date certe. Astăzi descoperim aproape la întâmplare lumea care ne
înconjoară, de la o ordonare a lumii în categorii definite şi subordonate la un proces de
încercări şi erori. Un ansamblu mai mult statistic sunt cunoştinţele noastre : ele provin din
viaţă, din ziare, din datele alese în funcţie de nevoile noastre imediate, şi abia după ce am
strâns un anumit volum de informaţii, se desprind diferite structuri. A. Moles denumeşte
această nouă realitate „ cultura mozaicată” care se prezintă ca o asamblare de fragmente,
prin juxtapunere, fără construcţie, fără un punct de reper, în care nici o idee nu este
neapărat generală, dar în care multe idei sunt importante (idei-forţă, cuvinte-cheie).
Cunoaşterea transmisă prin şcoală va trebui să păstreze un raport convenabil atât cu
cunoaşterea savantă, caracteristică pentru comunitatea ştiinţifică, cât şi cu aşa numita
cunoaştere devenită comună, pentru a asigura, în acest fel, o sedimentare a noului (Cucoş,
2006, p .219-220).
În realizarea conţinutului, obiectivele sunt puncte de reper în organizarea şi
selectarea informaţiilor, priceperilor şi deprinderilor vizate de obiective.Conţinutul
programei reprezintă pentru educator elementul de strictă necesitate pentru formularea
obiectivelor operaţionale. În funcţie de conţinut se alege strategia didactică în timp ce
conţinutul este realizabil doar în condiţiile unei strategii adecvate. Drumul prin care ajunge
la cunoaşterea lumii este conţinutul învăţământului ; în functie de conţinut se evaluează

24
rezultatele activităţii, progresul copiilor, în timp ce rezultatele evaluării reprezintă
informaţii esenţiale pentru stabilirea noilor conţinuturi .
Accentuarea caracterului său formativ este ideea centrală a conţinutului, renunţarea la
reţinerea mecanică, formală a informaţiilor şi accentuarea formării deprinderilor de muncă
intelectuală, de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor,
astfel încât ele să producă noi cunoştinţe, să influenţeze asimilarea altora şi să poată fi
aplicate în practică fără dificultăţi.
Strategiile de ierarhizare şi organizare este dată de eficienţa conţinuturilor şi de
obiectivele educaţionale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi. După
G.F.Kneller (1973), materia de învăţământ poate fi ordonată logic, adică ideile sunt deduse
unele din altele şi pseudologic, adică unele idei oferă structura de semnificaţii prin care alte
idei pot fi formulate şi înţelese. Diferenţa între ordonarea logică şi cea pseudologică este
aceea că relaţia dintre antecedent şi consecvent, la prima este lineară, iar la a doua,
concentrică. Ordonarea spiralată presupune reintroducerea treptată în conţinut, a unor teme
din ce în ce mai dezvoltate, la intervale periodice, conducând la o înţelegere mai adâncă a
problemelor tratate.
Specific învăţământului preşcolar este: organizarea concentrică a conţinuturilor,
astfel încât să se revină asupra lor cu îmbogăţiri sau specificări ulterioare pe diferite
niveluri de învăţământ; organizarea interdisciplinară (cooperare între discipline diferite cu
privire la o problematică complexă), organizarea integrată a conţinutului: integrarea unor
elemente de conţinut particulare în noi structuri explicative (noi discipline) care realizează
un salt „metateoretic”, preluând şi integrând conţinuturi esenţializate şi resemnificate din
perspectiva „noii umbrele” explicative mai cuprinzătoare. Structurarea integrată realizează
o joncţiune a obiectivelor educaţionale a unor structuri de conţinuturi corelative şi a
intereselor şi disponibilităţilor actorilor antrenaţi în învăţare (Cucoş, 2006, p. 220-223).

Conţinuturi pentru Activităţile de cunoaşterea mediului înconjurător

1. Cine sunt/suntem?
Nivelul I: numele şi prenumele propriu şi al membrilor familiei; rolul familiei,
relaţiile dintre membrii familiei, denumiri ale membrilor familiei: tata, mama, soră, frate,
bunică, bunic, mătuşă, unchi, văr, verişoară; activitatea membrilor familiei în gospodărie şi
în viaţa socială; numele oraşului, satului natal, al ţării de origine, al capitalei ţării, al
conducătorului ţării; frumuseţile locului natal; comunitate (prieteni, vecini, colegi de
grădiniţă - nume, prenume, responsabilităţi; personalul grădiniţei - atribuţii); domiciliul -

25
adresa, topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor); grădiniţa: adresa, denumire,
exterior (curtea sau terenul de joc, nisipul şi unele aparate de joc, spaţii verzi, grădina de
flori şi legume, împrejurimile); casa familiei, camera personală, grădiniţa, sala de clasă, alte
spaţii familiare - vestiar, spălător, dormitor, sala de mese etc; obiecte specifice fiecărei
încăperi şi modul lor de folosire; corpul omenesc - părţile corpului: rolul, funcţiile părţilor
corpului omenesc, funcţiile organelor interne principale; obiecte de uz personal – denumire,
rol, importanţă, condiţii de păstrare, consecinţele nefolosirii acestora; responsabilităţi
proprii în familie, la grădiniţă; norme de convieţuire socială (de conduită, de circulaţie,
igienice); familia/copilul în diferite ipostaze (a masă, în parc, în excursie, în livadă, pe ogor
etc.); diferenţe individuale, de gen, rasă, cultură, limbă, etnie; drepturile copilului: de a fi
protejat şi de a avea o familie, la o viaţă decentă, la îngrijire, educaţie şi instrucţie, la
asistenţă medicală, de a se forma în spiritul înţelegerii toleranţei şi păcii, dreptul copilului
aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură, la practicarea
propriei religii şi limbi, dreptul de a creşte în siguranţă, de a fi respectat pentru gândurile şi
ideile sale etc.; valori individuale, naţionale.
Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu
aprofundările de rigoare, adăugându-se şi valorile internaţionale.

2. Cum este/ a fost şi va fi aici pe pământ ?


Nivelul I: mediul apropiat (casa/grupa, grădiniţa, şcoala, religia); însuşiri ale
obiectelor: culoarea, forma, dimensiunea, grosimea, cantitatea, poziţii spaţiale; obiceiuri şi
tradiţii locale/naţionale; costumul naţional ; însemne naţionale – stema, steagul, harta ţării;
semnificaţia zilei naţionale a ţării; hrana omului: denumirea alimentelor de bază folosite de
om, tipul de alimente: naturale, prefabricate, programe de alimentaţie în virtutea sănătăţii
organismului şi consecinţele nerespectării acestor programe, reguli de igienă în consumul
de alimente; vesela şi tacâmurile: materialele din care sunt făcute, modul de folosire şi
întreţinere, ordinea în care se aşează şi se utilizează vesele şi tacâmurile la masă;
îmbrăcăminte/încălţăminte, accesorii: utilizarea obiectelor de îmbrăcăminte/încălţăminte în
funcţie de sezon, context, împrejurări, vârstă, gen, momente ale zilei, succesiunea
operaţiilor de îmbrăcăminte/încălţăminte în funcţie de sezon, context, împrejurări, vârstă,
gen, momente ale zilei, succesiunea operaţiilor de îmbrăcare/dezbrăcare, condiţii de
îngrijire, păstrare, întreţinere a obiectelor de îmbrăcăminte/încălţăminte; oamenii şi locul
lor de naştere; strămoşii oamenilor, arborele genealogic al unei familii; reguli de
convieţuire socială şi păstrare/ menţinere a vieţii proprii şi a vieţii planetei; evenimente
(istorice, personale, religioase – sărbători importante etc.); materiale (pământ, carton, lemn,

26
plastic, fier etc.); mijloace de transport: denumire, importanţă, aspect exterior, tipologie –
aeriene, de uscat, acvatice, asemănări/deosebiri, locuri de parcare/depozitare; semnificaţii
ale indicatoarelor, semnalelor luminoase, marcajelor rutiere; reguli de circulaţie pentru
pietoni şi pentru maşini; consecinţele încălcării regulilor de circulaţie; transportul în
comun; reguli de comportare în timpul călătoriei; anotimpurile şi transformările din natură:
aspecte specifice toamnei, iernii, primăverii, verii cu fenomene care impresionează mai
mult pe copii; forme de relief şi topografice : munte-vale, ape-mări, dealuri, câmpii, oraş-
sat etc.; război/pace; corpuri cereşti/aparate de zbor; unelte, echipamente de-a lungul
timpului; invenţii şi inventatori; tinereţe-bătrâneţe, trecut – prezent - viitor; oamenii şi
activităţile lor de-a lungul istoriei; popor, locul natal; consecinţele acţiunii nefaste a
oamenilor asupra vieţii planetei; cerinţe privind ocrotirea naturii şi a protecţiei mediului
înconjurător
Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu
aprofundările de rigoare, adăugându-se: dezastru/înflorire a unei localităţi/naţiuni; evoluţia
universului/evoluţia omului; materie şi materiale; mijloace de transport - trecut, prezent şi
viitor; explorări şi mari descoperiri; elemente din spaţiu: lună, stele, nave spaţiale; cum
reacţionăm la schimbare, la întâlnirea cu o altă formă de viaţă.
3. Când, cum şi de ce se întâmplă?
Nivelul I: animale (domestice: câine, pisică, vacă, oaie, găină, raţă etc. şi sălbatice: vulpe,
urs, lup etc.): denumire, înfăţişare, asemănări/deosebiri, denumirea şi funcţiile părţilor
componente ale corpului, recunoaşterea glasului animalelor, hrana şi modul de viaţă,
adăpostul, foloase şi pagube aduse de către animale; animale ocrotite prin lege, în
România; animale de pe alte continente; insecte (albina, furnica, greierele, fluturele etc.):
denumire, înfăţişare, asemănări/deosebiri, denumirea şi funcţiile părţilor componente ale
corpului, hrana şi modul de viaţă, foloase şi pagube aduse de insecte; plante (ghiocel,
lalea, crizantemă, pomul înflorit etc.): denumire, înfăţişare, părţi ale unei plante şi rolul
acestora, însuşiri caracteristice - formă, mărime, culoare, miros, asemănări/deosebiri,
importanţă, mediu şi condiţii de dezvoltare, procesul de dezvoltare, plante
folositore/nefolositoare; legume şi fructe (măr, portocală, căpşuni, cireşe; ceapă, morcov,
ardei gras etc.): denumire, înfăţişare, părţi ale unei legume sau fructe şi rolul acestora,
însuşiri caracteristice - formă, mărime, culoare, miros, gust, asemănări/deosebiri,
importanţă, mediu şi condiţii de dezvoltare, procesul de dezvoltare de la sămânţă la fruct.;
munca în grădină, munca în livadă, pe câmp, în vie, plantarea puieţilor, tăierea crengilor
uscate, stropirea pomilor şi a viţei de vie, culesul fructelor, îngroparea butucilor, protejarea
pomilor tineri împotriva frigului şi rozătoarelor, munca în grădina de legume şi flori; lucrări

27
specifice unor plante de câmp, precum: grâu, porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi
procesul de prelucrare a lor pentru obţinerea unor produse alimentare – făină, mălai, ulei,
zahăr; materiale şi produse; utilaje, maşini, echipamente; procesul de producţie; despre
economie şi comerţ; fenomene ale naturii; experienţe şi experimente: transformarea
culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe; evaporarea diferitelor lichide,
substanţe, conservarea lor; transformarea alimentelor în procesul preparării hranei,
mişcarea aerului în natură; perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni,
evenimente; procesul de încolţire a seminţelor în prezenţa factorilor necesari dezvoltării şi
în condiţiile absenţei unora dintre aceşti factori.
Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu
aprofundările de rigoare, adăugându-se: vieţuitoare (prin comparaţie: lupul şi vulpea,
câinele şi pisica, cocoşul şi găina etc.); plante (prin comparaţie: ghiocelul şi zambila,
laleaua şi narcisa, crizantema şi tufănica etc.); legume şi fructe (prin comparaţie: mărul şi
para, cireşele şi vişinele, nuca şi alunele; roşia şi ardeiul, cartoful şi morcovul etc.);
materiale şi produse; materie vie, materie moartă, universul; combustibili; succesiunea
etapelor unei zile; denumirea zilelor săptămânii în succesiunea lor, ca unităţi de timp ale
săptămânii; curgerea timpului – ieri, azi, mâine prin raportare la propria activitate;
denumirile lunilor anului; schimbări ce au loc odată
4. Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?
Nivelul I: sentimente, gânduri, idei (definire de concepte); modul de exprimare a
sentimentelor, ideilor, gândurilor, (convorbire/discuţii libere); modalităţi artistice de
exprimare a sentimentelor, ideilor, gândurilor (observare); valori umane-valori artistice;
decoruri şi costumaţie, regie (la teatru şi la film); despre măşti şi despre balul mascat;
despre mimi şi mimă; despre euritmie.
Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu
aprofundările de rigoare, adăugându-se: comportamente; comportamente
adecvate/inadecvate în raport cu exprimarea unui sentiment; cu trecerea de la un anotimp la
altul.
5. Cine şi cum planifică/organizează o activitate?
Nivelul I: munca fizică/munca intelectuală; proces şi planificare (paşi intr-un proces de
planificare); comunitate/individ; rezultate ale activităţii; reguli de comportamente; răsplata
muncii. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II,
cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: organizare/haos; sentimentul de împlinire de
după finalizarea unei activităţi de succes.
6. Ce şi cum vreau să fiu ?

28
Nivelul I: grupa, casa, comunitatea şi regulile ei; meserii, profesii;
unelte/instrumente/aparatură specifice (însuşiri, reguli de folosire); munca în calitate de
angajat/munca în familie sau în propria gospodărie; muncă şi învăţătură (delimitări,
interferenţe); responsabilităţi şi comportamente în legătură cu procesul muncii.
Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu
aprofundările de rigoare, adăugându-se: patron/angajat; resurse naturale/resurse umane;
responsabilităţi şi comportamente în legătură cu educaţia/dezvoltarea personală; educaţia
pentru dezvoltare durabilă. (Preda, 2009, p. 9-103).
Cunoaşterea componentelor mediului înconjurător îi ajută pe copii să folosească un
limbaj specific ştiinţelor putând să denumească anotimpurile în ordine cronologică dar şi să
descrie fenomenele din natură care au loc în fiecare anotimp.
Copiii pot de asemenea să explice modul de producere a acestor fenomene (ninsoare
,furtună,vănt ,ploaie),iar în urma acestor fenomene ei pot explica modificările apărute în
viaţa animalelor,plantelor ,dar şi a omului.Copilul preşcolar este capabil să denumească
îmbrăcămintea potrivtă care poate fi purtată în fiecare anotimp şi să descrie senzaţiile (cald-
frig,uscat-umed,îngheţat-dezgheţat)
Copiii cunosc animalele domestice, animalele sălbatice şi vieţuitoarele acvatice, părţile
com-ponente ale acestora cât si foloasele obţinute de la ele. Mediile de viaţă în care trăiesc
animalele si modul de hrănire al acestora sunt cunoscute şi ele de către copii. Preşcolarii
ştiu cum se numeste planeta pe care trăiesc si stiu să denumească şi alte planete ale
Sistemului Solar. Ştiu să numească localitatea în care trăiesc, ţara si formele de relief ale
acesteia. Căile şi mijloacele de transport pe care omul le foloseşte sunt cunoscute de către
copii. În urma activităţilor desfăşurate la grădiniţă preşcolarii încearcă după puterile lor să
participe la acţiuni de îngrijire protejare a mediului. Stiu ce înseamnă poluarea şi efectele
negative pe care aceasta le are asupra mediului înconjurător. Tot în cadrul orelor de
cunoastere a mediului copiii sunt învăţaţi ce înseamnă reciclarea diverselor materiale, şi
sunt solicitaţi să îsi implice şi părinţii în acţiuni de colectare si reciclare .
Sub atenta îndrumare a cadrului didactic copiii îşi însusesc cunoştinţele care treptat
contribuie la formarea primelor elemente ale concepţie despre lume. Aceste cunostinţe
ajută copiii să înţeleagă ce se petrece în jurul lor să se orienteze în mediul ambiant, şi cum
să reacţioneze faţă de obiectele, fiinţele şi fenomenele în mijlocul cărora trăiesc. Aplicând
în practică aceste cunoştinţe copiii reuşesc să îşi rezolve singuri prin forţe proprii anumite
trebuinţe, să îşi satisfacă anumite dorinţe. Aceste cunostinţe contribuie la înţelegerea ei de
către copii şi trebuie să reflecte realitatea . Numai însusirea unor astfel de cunostinţe pot sta
la baza activităţilor pe care copiii o vor desfăsura ulterior.

29
I.4.Obiectivele şi conţinutul programei de cunoastere a mediului
Domeniul ştiinţe include atât domeniul matematic cât şi domeniul cunoaşterii mediului
.În cele ce urmează voi menţiona obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă pentru
domeniul cunoaşterea mediului
Obiective cadru:
-Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare
-Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul
înconjurător
-Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi
stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;
-Dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale,spaţiale şi temporale;
-Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta;
-Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţionarea de
strategii adecvate;

Obiective de referinţă şi exemple de comportamente


1.Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa,
solul, fenomene ale naturii ,vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului ),
precum şi interdependenţa dintre ele.
Exemple de comportamente:
-Să descopere elementele componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor
de simţ;
-Să enumere şi să descrie părţile componente ale corpului omenesc, plantelor şi animalelor
-Să descrie sumar şi cu cuvinte proprii, caracteristici ale mediului natural şi social;
2.Să recunoască şi să descrie verbal anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat.
Exemple de comportamente:
-Să recunoască fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare, vânt, grindină, trăsnet, furtună, polei,
fulger, caniculă) în momentul producerii lor;

30
-Să observe şi să enumere modificările apărute în viaţa omului, plantelor, animalelor în
funcţie de anotimp;
-Să incerce să lege cauza de efect în natură şi viaţa cotidiană;
3. Să cunoască elemente ale mediului social şi cultural, poziţionând elementul uman ca
parte integrantă a mediului.
Exemple de comportamente:
-Să denumească şi să identifice elemente locale(obiective socio-culturale
economice,istorice, religioase);
-Să vorbească despre semnificaţia unor evenimente naţionale(tradiţionale, religioase,
culturale, istorice);
4.Să cunoască existenţa corpurilor cereşti, a vehiculelor cosmice.
Exemple de comportamente:
-Să denumească şi să descrie vehicule cosmice pe baza datelor oferite de diverse materiale
din sfera audio-vizualului şi a cărţilor;
-Să îşi imagineze/creeze vehicule spaţiale, oraşe ale viitorului prin desen, pictură, modelaj,
construcţii
5. Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.
Exemple de comportamente:
-Să adreseze întrebări în legătură cu acele aspecte studiate şi observate;
-Să cunoască existenţa mai multor medii de viaţă şi factorii care le pot influenţa;
-Să îşi exprime descoperirile şi ideile utilizând un limbaj adecvat în redarea cunoştinţelor
despre aspectele studiate
- Să vorbească despre munca fizică şi cea intelectuală, despre activităţi zilnice pe care le
desfăşoară ei sau persoanele din jurul lor, despre planificarea acestora şi rezultatele lor;
-Să interpreteze date şi simboluri din care extrage informaţii(tabelul responsabilităţilor,
jurnalul grupei);
-Să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor;
6. Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului,
aplicând cunoştinţele dobândite.
Exemple de comportamente:
-Să participe, alături de adulţi, la acţiuni practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a
mediului;
-Să identifice unele probleme de mediu pe care le întâlneşte în activităţile desfăşurate în aer
liber (excursii, vizite, plimbări)
-Să participe la întreţinerea şi îngrijirea mediului apropiat(plante, vieţuitoare);

31
-Să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om;
-Să îşi exprime impresiile şi trăirile proprii despre natură şi protejarea acesteia prin
activităţi artistico-plastice, practice, muzicale
7.Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii.
Exemple de comportamente:
-Să respecte regulile de convieţuire socială manifestând un comportament civilizat în
relaţiile cu cei din jur;
-Să manifeste atitudini de responsabilitate faţă de mediul în care trăieste(construirea de
adăposturi pentru păsări pe timp de iarnă, hrănirea acestora);
-Să îsi imagineze soluţii, acţiuni de remediere a unor probleme de mediu;
-Să manifeste creativitate în lucrări destinate atenţionării celor din jur asupra necesităţii
unui comportament adecvat (ex: realizarea unor afise, machete, bannere ,modele atractive
de cosuri de gunoi).
Succesul activităţii didactice este condiţionat de claritatea şi ordonarea obiectivelor pe care
le urmăreşte, procesul de învăţământ fiind orientat spre realizarea unor obiective, spre
producerea unor schimbări controlate şi dirijate, fiind caracterizat prin intenţionalitate.
(conform . Curriculum pentru învăţământul preşcolar (2009), pp.25-123.)

32
CAPITOLUL II –
CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE

II 1 Necesitatea cunoaşterii psihopedagogice a copilului.

În momentul sosirii la grădiniţă,copilul se situează în raport cu educatoarea, care o


substituie pe mamă,şi cu ceilalţi copii.Educatoarea îndeplineşte rolul ,,adultului într-o
poziţie privilegiată,, care îl primeşte pe copil,îl consolează şi îi pune la dispoziţie un
univers bogat şi diversificat care îi organizează spaţiul,timpul,şi impune respectarea cu
stricteţe a dispoziţiilor.
Unii copii sunt însă prost obişnuiţi acasă,să li se satisfacă imediat toate dorinţele şi
revenind la grădiniţă se ciocnesc de ceilalţi copii şi de cerinţele vieţii în grup.Aici ei
pătrund într-o lume unde există şi oprelişti şi unde învaţă treptat să renunţe la unele
dorinţe ale lor;copiii părăsesc lumea egocentrismului pentru a aborda pe cea a
altruismului.
Comunicarea dintre ei este dificilă din cauza mijoacelor reduse de care dispun dar
ea este primordială pentru adaptarea lor socială prezentă şi viitoare.Copiii de 3
ani,egocentrici încă cu greu se pot juca împreună.După sosirea la grădiniţă şi după
,,Întâlnirea de dimineaţă’’,copiii se împrăştie la centrele deschise.Adesea doi sau trei
copii doresc aceeaşi jucărie.Se stabileşte atunci un raport de forţă,în cadrul căruia
învinge cel mai puternic,iar cel mai slab trebuie să renunţe.Când situaţia este mai
dramatică educatoarea intervine,având grijă că învingătorul şi intrusul să nu fie
întotdeauna acelaşi.E necesr ca fiecare copil să fie pus în mod echilibrat în situaţia de
învingător şi de învins,eşecul având un rol formator.Treptat,fiecare copil învaţă să ţină
seama de celilalţi şi să se comporte în funcţie de ei.
În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului
prelucrat,pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată.Aceasta se
impune ca o cerinţă logică,cu atât mai mult în domeniul educaţiei , unde se

33
modelează ,,materialul,, uman care are o multitudine diversă de variante
comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute unele fiind chiar imprevizibile.
Preocupări pentru cunoalterea personalităţii umane au existat încă din
antichitate.Astfel , Socrate (469-399î.e.n ) consideră că binele şi adevărul salăşluiesc în
om,fiind înăscute spiritului uman.
Omului trebuie numai să se străduiască să descopere binele şi adevărul din el , să se
cunoască pe sine.
Maxima preferată de Socrate, ,,Cunoaste- te pe tine însuţi‘’, era scrisă pe
frontispiciul templului de la Delfi.
,,Vorbeşte ca să te cunosc’’, spunea Socrate.De la el ne-a mai rămas metoda
socratică sau euristică ( euristigo=a găsi , a descoperi ) care serveşte la descoperirea
adevărului prin discuţie.
Platon (427-343 î.e.n.) preconiza un sistem de educaţie în care acordă un prim loc
învăţământului preşcolar.
El spunea că educaţia copiilor trebuie să înceapă de la vârsta de 3 ani, de către doici
special pregătite pentru această îndeletnicire care să folosescă jocul,cântul şi poveştile.
El acordă o mare importanţă jocului, susţinând că în cadrul acestei activităţi putem
cunoaşte înclinaţiile şi interesele copilului.
Aristotel (384-322 î.e.n) cel mai mare cugetător al antichităţii, ocupându-se de
periodizarea vârstelor,susţine că în împărţirea aceasta este mai bine să se ţină seama de
mersul firii.El a elaborat principiul conformităţii educaţiei cu natura.
Aristotel a sesizat că în dezvoltarea sa ontogenetică, copilul trece prin mai multe
perioade de vîrstă, fiecare perioadă având trăsături specifice. El recomandă să se ţină
seama de treptele evoluţiei copilului şi diferenţele individuale.
J.A.Comenius (1592-1670) , considera omul că o parte a naturii care trebuie să se
supună legilor ei.
Chiar şi aşa procesul instructiv educativ, spunea Comenius , trebuie să se desfăşoare
după anumite legi, aşa cum fenomenele din natură se desfăşoară după legile lor proprii.
,,Aşa cum natura ,spre a-şi realiza opera ei,aşteaptă timpul potrivit,tot aşa şi noi să
educăm omul la timpul potrivit, în primăvara vieţii’’.
La Comenius găsim ideea să înceapă de timpuriu.Şi tot la el găsim principiul
gradării educaţiei şi învăţământului dupa vârstă.
Comenius susţine că dezvoltarea copilului evoluează în perioade egale de câte 6
ani; perioada de la naştere până la 6 ani era numită de el ,,Şcoală maternă’’

34
Sfârşitul secolului al XIX- lea şi începutul secolului al XX lea au îmbogăţit numărul
celor care nu numai că au sesizat necesitatea cunoaşterii copilului şi a luării în
consideraţie a particularităţilor de vârstă,dar au fundamentat tot mai profund ştiinţific
această cerinţă . cu caracter logic , a educaţiei.
Cu privire la necesitatea cunoaşterii psihopedagogice ale copilului , pedagogii ce au
emis aprecieri ca :
,,Cunoaşterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei.’
(Iosif Gabrea)
,,Problema cunoaşterii copilului este o adevărată revoluţie coperniciană în
pedagogie’’
(Ed.Claparede)
,,Cunoaşterea personaliăţii copilului este atăt de importantă ca şi cunoaşterea
lumii în care şi prin care învaţământul îşi atinge scopurile’’(B.Suchadolski)

Pentru susţinerea acestei cerinţe psihopedagogice cu caracter logic, se pot aduce multiple
şi solide argumente, legate de scopul general al educaţiei, de obiectivele şi sarcinile
instrucţiei realizate în instituţiile şcolare şi de educaţia, de principiile educaţiei permanente
privind prospectarea personalităţii umane.
Întreaga activitate instructiv educativă se bazează pe cunoaşterea psihopedagogică a
copillului , ,,Individualizarea ca principiu educativ –spune V. Paneleu – implică
cunoaşterea structurii personalităţii celui ce urmează a fi educat întrucât , pentru a obţine
rezultatele dorite, trebuie să ştim cum să acţionăm, ce procedee să folosim în raport cu
fiecare copil în parte”.
Cunoaşterea copilului trebuie considerată ca punct de plecare în orice acţiune formativă.
Grădiniţa este prima instituţie în care copilul învată să desfăşoare o activitate ordonată,
încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieţii.
Aceasta conduce la achiziţii şi progrese în afara cognitivă , afectivă şi psihomorie a
preşcolarului , precum şi în domeniul sociabilităţii lui.
Vârsta preşcolară este considerată perioada imaginaţiei, fanteziei, visării şi a jocului.
Prin joc se îmbogăteşte sfera vieţii psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se
conturează interesele , se extinde câmpul şi natura relaţiilor interpersonale, se deschide
planul immaginaţiei prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale.
Educatoarea notează multiple şi diverse manifestări ale copiilor în timpul jocurilor , mai
ales a jocurilor libere, în cadrul cărora ei îşi stabilesc regulile îşi repartizează rolurile şi
apoi desfăşoară în modul cel mai serios şi responsabil activitatea.

35
De-a lungul a trei ani de activitate cu o grupă de copii, începând de la grupa mică până
la grupa mare , am constatat că la grupa mijlocie , copii încep să se considere mari , să fie
independenţi , manifestarea care se deosebeşte de la un copil la altul.
În majoritate copiii au tendinţa să se joace cu jocuri de construcţie, îmbină, combină, îşi
imaginează diferite jocuri şi activităţi.
Spre sfârşitul grupei mari , pe lângă manifestările existente în grupa mijlocie, interesul
lor se îndreaptă spre activităţile practice pe care le execută în curtea grădiniţei , curăţă
terenul de frunze , de iarbă. Copiii de la grupa mare aşează pământ în ghivece şi răsădesc
flori.
Am observat că din 24 de copii , numai 8 sau îndreptat spre activităţi practice , ceilalţi se
uitau cum lucrează colegii lor , doar câţiva ajutând dar fără interes pentru această
preocupare ; fetiţele erau preocupate de îngrijirea păpuşilor.
La grupa mare copiii sunt mult mai preocupaţi de ceea ce le cere să facă.Au răsădit flori
în ghivece , au semănat grâu pentru a creşte. Aspectul acesta mi-a întărit convigerea că
interesul lor a început să fie stabil.
Observând o astfel de preucupare am căutat să-i antrenez mai mult în astfel de activităţi
practice. În acest scop am diversificat procedeile în funcţie de fiecare copil , le-am adus
pliante cu imagini din care se vedeau oamenii care munceau în serii, solarii, se îngrijesc de
plante, le-am vorbit despre importanţa îmgrăşămintelor naturale şi chimice la dezvoltarea
plantelor.
Pentru continuarea pregătirii lor am stat de vorbă cu învăţătorul la care urmau să meargă
la şcoală în anul următor, i-am prezentat preocuparea lor pentru a putea să continue şi să le
îmbogăţească interesul manifestat aşa de timpriu. În aceeaşi idee am vorbit şi părinţilor să
le acorde o mai mare atenţie şi să-l antreneze şi-a casă în formă de muncă cu caracter
practic.
Dacă, noi, educatoarele, ţinem seama de toate aceste aspecte vom contribui la formarea
interesului pentru diferite activitaţi. In această idee este bine să-i înconjurăm pe copiii care
au dovedit interes pentru anumite aspecte sau activităţi , sa realizeze ceea ce şi-au propus şi
să le stimulăm interesul pentru toate acţiunile lor.
În grădiniţă copii au create condiţii pentru firmarea şi dezvoltarea interesului în spiritul
noilor cerinţe fapt încurajat şi prin noua programă pentru grădiniţe, care ne dă libertatea de
a asigura şi crea condiţii conform mediului nostru social şi dorinţelor manifestate de copii,
ţinând seama şi de sugestiile primite de la părinţi.
Necesitatea cunoaşterii psihopedagogice ale copilului este un proces de cercetare
ştiinţifică , care parcurge etapele acestei activităţi, şi se încadrează în exigenţele ei. Astfel

36
este necesar ca cercetarea să aibă o bază teoretică, să se conducă după cele mai noi cuceriri
teoretice , pe care autorul să se asimileze în faza de documentare.
Problema studierii şi cunoaşterii copilului trebuie pusă astăzi în termeni mult mai largi ,
mai bogaţi şi mai diverşi , pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în tipare
preconcepute.
Copilul de astăzi nu mai încape în caracterizările moştenite din scopul trecut până la
jumatatea secolului nostru. A apărut chiar şi o evoluţie nativă. Copiii de astăzi işi consumă
faza incipientă a dezvoltării în viaţa intrauterină. Aceasta face ca ei să ia totul de la un nivel
mai ridicat decât esti considerat de obicei. În al doilea rând, nivelul de cultură şi civilizaţie
care ia contact nou-născutul, din primele clipe ale vieţii , este indiscutabil mult mai elevat
decât cel al copilului născut cu câteva decenii mai devreme . Aceasta face ca el să
acumuleze de timpuriu o informaţie mai legată , să înceapă să gândească mai devreme , să
adopte comportamente sociale după metodele oferite.
În al treilea rând, nivelul economei şi cultural al familiei, năzuinţele şi aşteptările acestea
oferă copilului posibilităţi de accelerare a ritmului de dezvoltare şi îmbogăţire a vieţii
spirituale.
În acelaşi timp, mediul social, cu precădere cel familial, creează condiţii pentru niveluri
diferite de dezvoltare de aceeaşi vârstă.
În ultimi ani , s-au costatat difereţe mari între copiii care au petrecut în familie din
perioada de la 3 ani la 6 ani şi cei care au frecventat grădiniţa, diferenţe care au generat la
cei din prima categorie dificultăţi de asteptare şcolară (cognitivă, voluţială şi mai ales
comportamentală).
Psihicul copilului – însuşirile personalităţii lui, interesele, aptitudinile, temperamentul şi
caracterul – me poate fi înţeles decât din comportarea, din manifestările lui trecut, prezent
şi din năzuinţele proiectate în viitor. Este vorba nu de manifestări de moment,
întâmplătoare, ci de trăsături esenţiale, dominente, relativ permanente caracteristice
personalităţii copilului.
Aceasta rezultă din generalizarea faptelor concrete, dintr-o multitudine de informaţii
adunate sisternative, cu migală, într-un timp îndelugat.
Structura psihică a gândirii copilului preşcolar presupune o auto-învăţare prin
intermediul observaţiei, experienţei şi comunicării.
În cursul acestui proces logic, la care se adaugă imaginaţia , se formează inteligenţa, care
, după Piaget, se dezvoltă ,, atunci când copilul reuşeşte să stăpânească temerile mediului
ambiant”.

37
Copilul remarcă mai întâi faptul că este deosebit de ceilalţi şi, cu ajutorul simţitor,
explorează prin experienţe mediul ambiant şi înregistrează noţiunile pe care le va utiliza
ulterior după care întreprinde procesul de comunicare cu cei din jur.
Uneori aceste experienţe au loc pontan, alteori de sunt provocate de adult prin
exploatarea subiectelor care trezesc curiozitatea preşcolarului.
Important este ca programul educativ să fie plăcut şi activ , ca prin intermediul jocurilor
să se ajungă la dezvoltarea spontaneităţii, responsabilităţii preşcolarului şi la maturizarea
acestuia pentru şcoală.
II 2. Substadiile preşcolarului(mic, mijociu, mare)

Conform teoriei piagetiene, perioada preşcolară poate fu împarţită în trei subperioade:


preşcolarul mic(3-4 ani), a preşcolarului mijlociu(4-5 ani), a preşcolarului mare (5-6 ani).
Datorită dependenţei de adult în special de mamă preşcolarul mic are difilcutăţi de
adaptare. Întâmpină greutăţi în exprimarea clară , în înţelegerea mesajelor verbare ale
adulţilor dar şi în înstabilitatea psihomotorie.
J. Piaget a descris egocentuismul prin existenţa unor limite clare între realitatea
personală şi realitatea obiectivă, favorizând astfel dilatarea şi inundarea realităţii, obiective
de realitate subiectivă. La vârsta preşcolarităţii mici cresc interesele, cospiraţiile, dorinţele
implicate în exploatarea mediului. Cât la vârsta de 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare
instabilităţi, decentrare de pe obiectele concrete pe integrarea lor în stagii mai largi de
utilizare în care se conferă funcţii simbilice, jocul este principala formă de activitate cu
preferinţă de manipulare a jucăriilor, dar şi de a se juca singur, fiind mai mult o repetare
sterotipă a unor acţiuni.
Acţiunile sistematice sunt de scurtă durată,simple în conţinut şi se desfăşoara tot sub
formă de joc.Copilul devine tot mai sensibil la semnificaşia evenimentelor şi adoptă
conduite mai adecvate la convenţiile sociale pe un fond de fragilitate afectivă cu unele
manifestări ale crizelor de prestigiu.Gândirea este subordonată acţiunii cu
obiectele,limbajul având un caracter preponderent situativ.Preşcolarul mic trece uşor de la o
stare la alta,este profund impresionabil,plânge râzând,trăind exploziv şi total evenimentele
ce-l impresionează.(Verza, Verza,2000 p.98 ).
Tot în perioada preşcolară mică se trece de la jocul simplu de manipulare la implicarea
obiectelor şi a jucăriilor în scenarii de viaţă tot mai complexe,ca de pildă în cazul jocurilor.
Preşcolarul mijlociu se adaptează cu mai multă uşurinţă mediului grădiniţei. Mişcările
devin mai precise, iar mersul mai sigur. Jocul devine mai bogat în conţinut, activităţile
obligatorii sunt mult mai solicitante. Procesele intelectuale se desprind treptat de acţiune,

38
devenind procese de sine stătătoare, independente; maxima receptivitate a preşcolarului
mijlociu faţă de lume îi dezvoltă percepţia care devine proces orientat cu sarcini şi
modalităţi proprii de realizare; se dezvoltă mult limbajul (se câştigă cam 50 de cuvinte pe
lună); se amplifică puterile imaginative şi creatoare ale copilului; se conturează caracterul
voluntar al memoriei, al atenţiei etc. Apar modalităţi psihocomportamentale noi, precum
limbajul interior, spre vârsta de 5 ani. Reacţiile emotive sunt mai controlare şi mai în acord
cu cerinţele educatoarei şi a colectivului de copii. Socializarea cunoaşte un ritm accelerat.
Jocurile capătă un caracter colectiv; de la însingurare, rivalitate şi competiţie se trece la
cooperare; apare procesul identificării cu grupul educativ din care face parte; se lărgesc
interesele, se instalează unele trăsături caracteriale, care constituie nucleul viitoarei
personalităţi (Golu, Verza, Zlate, 1994, p.76). Copilul devine mai sensibil la evenimentele
din jurul său şi este capabil să facă aprecieri, relativ corecte, faţă de comportamentul altora;
apare străduinţa de a fi de folos adultului, ceea ce produce mari satisfacţii (Verza, Verza,
2000, p. 98).
Preşcolarul mare se adaptează relativ rapid la mediul grădiniţei şi la aproape orice
situaţie nouă. Alături de joc ca activitate dominantă, îşi fac loc din ce în ce mai mult
activităţile de învăţare sistematică; programul de la grădiniţă se aglomerează, începe
pregătirea pentru şcoală. Copilul îşi va organiza mai bine propriile activităţi, va manifesta o
atitudine critică faţă de ele. Percepţia, transformată de mult în observaţie, se exersează şi
devine pricepere; limbajul se va construi după regulile gramaticale; apar primele forme ale
gândirii logice orientate spre sistematizarea şi observarea faptelor particulare; sunt utilizate
unele procedee de memorare; atenţia voluntară îşi prelungeşte durata; creşte forţa şi
agilitatea; apare capacitatea de a se inhiba; se ataşează repede; opoziţia faţă de adult
oscilează cu tendinţa de reconciliere cu acesta. Are loc o creştere evidentă a dorinţei
copilului de a fi de folos adulţilor; devine mai atent şi reverenţios, imită discret conduitele
adulte şi participă la activităţile ce-l interesează. Capacitatea de învăţare devine mai activă
şi este dublată de interese de cunoaştere, unde sunt prezente forme mai evoluate de
simbolizare în care acţionează integratori verbali; grădiniţa prin programele educative
stimulează sensibilitatea intelectuală. L. RAMBERT consideră că simbolistica infantilă este
impregnată de un decalaj între dezvoltarea mai accentuată a afectivităţii faţă de cea
intelectuală; el vorbeşte de o vârstă a simbolului mimat, între 4-5 ani, şi de o fază a
identificării de simbol, între 5-6 ani (Verza, Verza, 2000, p. 98)
.

39
CAPITOLUL III
FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE DE CUNOASTERE A
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

III.1 Jocul didactic – formă instructiv educativă în grădiniţă.

Un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de


învăţare este jocul didactic. Jocul didactic poate fi văzut ca o fază intermediară şi
pregătitoare pentru copil în trecerea de la jocul liber la învăţare.
De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii referitoare la joc, dar cea dupa
care m-am ghidat în activitatea didactică a fost pedagogul german Friedrich Wilhelm
August Frobel care spunea: ,,Jocul contribuie la imbogăţirea a tot ceea ce ii oferă copilului
viaţa sa exterioară şi din scoală , prin joc copilul se dezvolta cu bucurire , cum infloreşte o
floare din boboc ; bucuria este sufletul tuturor acţiunilor de la vârsta copilariei. Jocurile
sunt în mare parte corporale exersând forţele şi supleţea corpului sau exprimarea curajului ,
a bucuriei de a trăi , exersând îndrăzneala , vederea ; jocurile de tir , pictura sau desen ,
jocurile de reflecţie sau de judecată , toate vor trebui să fie dirijate astfel încât să răspundă
spiritului jocului însuşi şi nevoilor copilului”.
Jocul permite lărgirea continuă a informaţiei copilului , constituindu-se ca un mijloc
discret de practică a cunoasterii , de apropiere a lumii înconjurătoare şi în acelaşi timp, prin
joc copilul are posibilitatea de a-şi spori cunoaşterea de sine .
În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului înconjurător copiii trebuie să înteleagă
unul din pricipiile fundamentale ale lumii vii : tot ce este viu se naşte , traieşte şi moare.
Transformarile din viaţa socială pe plan economic căt şi din punct de vedere al
mediului înconjurător conduc actul educaţional românesc. Copiii sunt martori oculari ale
acestor transformări. Astfel că toate aceste aspecte noi le stârnesc curiozitatea punând
întrebări iar prin răspunsurile oferite îi conducem la înţelegerea relaţiilor dintre fenomene şi
rezultatul acestora . Grădiniţa constituie prima experienţă a copilului în societate. Copilul

40
face cunostinţă cu activităţi şi obiecte care îl face să se exprime şi să se angajeze în relaţiile
sociale de grup .
Prin activităţiile planificate în grădiniţă copiii trebuie să înţeleagă că orice fiinţă are
dreptul la viaţă. Pe parcursul vieţii , animalele şi plantele cresc , se maturizează şi se
înmulţesc. Prin activităţile practice şi experimentale copilul intră mai uşor în lumea
înconjurătoare. Materialele didactice bogate şi atractive , indicaţiile verbale , descrierile
adultului amprifică manifestările creative ale copilului în joc. Strategiile de educare
utilizate în activităţiile de învăţare şi de joc favorizează dezvoltarea potenţialului creativ al
preşcolarului.
Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acţioneze într-o direcţie sau alta pentru
a-i mobiliza întregul potenţial psihic constă în a-l introduce în diverse activităţi şi situaţii
care să-l determine la o participare activă. Jocul este o astfel de activitate .
Practic , fiecare tip de joc desfăşurat în grădiniţă dar fin acordat în sarcini sau în
materialul utilizat în raport cu scopul propus vizând activitatea educatoarei prin
evidenţiere , amplificare , dezvoltare , poate activa potenţialul creativ al preşcolarului. În
corelaţie, eficienţa metodelor de însuşire creşte dacă acestea răspund curiozităţii şi
interesului copilului. De accea este necesar ca îmbinarea lor în procesul de învăţământ să se
facă pentru un fond de problematizare permanentă şi să asigure o învăţare activă prin
descoperire. Astfel , educatoarea trebuie să răspundă în primul rând solicitărilor societăţii
de astăzi , de avansare pe scara modernismului , care conduc la schimbări şi în modul de
joacă al copiilor . Astfel , jocuri de rol de genul : ,, De-a familia “ , ,, De-a mama” , ,, De-a
grădiniţa” şi-au pierdut atractivitatea în favoarea celor de genul : ,,Economiştii” ,
,,Informaticienii” , ,, La Metro” , ,,La Bancă” , ,,De-a roboţii” „ De-a stiliştii”.
Pentru stimularea creativităţii jocurilor didactice,educatoarea trebuie să-l pună pe copil în
faţa unor probleme mereu diferite, în situaţii variate ca scenarii sau ipoteza,ceea ce
determină copilul să facă faţă unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus în situaţii în care
cunoştinţele concrete nu-l mai ajută suficient.
Jocul didactic contribuie direct sau indirect la educarea emoţiilor,a sentimentelor
morale şi a trăsăturilor pozitive de voinţă şi de caracter.Jocuri ca :,,Cine ştie mai bine? ,
Recunoaşterea satului tău drag ,Călătotie prin ţara mea ,Cine a trimis
scrisoarea?’’îmbogăţesc reprezăntările copiilor despre satul său,ţara sa,despre munca
oamenilor, contribuie la formarea de noţiuni şi judecăţi morale.
Multe jocuri didactice stimulează cinstea,răbdarea ,spiritul critic şi autocritic,stăpânirea
de sine.În jocurile didactice Ce s-a schimbat? sau Unde a zburat pasărea?se cere copiilor
să fie cinstiţi,să nu privească în timp ce educatoarea schimbă sau ascunde jucăriile. O astfel

41
de situaţie se regăseşte şi în jocul Găseşte şi taci,în care regula impune copilului să se
reţină de la orice manifestare spontană când găseşte obiectul ascuns,pentru a nu influienţa
pe ceilalţi jucători.În unele jocuri regula interzice copiilor să se uite la vecini sau să copieze
după ei.
Jocul didactic are un valoros aport la închegarea colectivului de preşcolari şi la formarea
disciplinei în cadrul activităţilor.În joc, copilul este obligat să respecte iniţiativa colegilor
săi, să le aprecieze munca şi să le recunoască meritele;de asemenea să respecte regulile
jocului, să reacţioneze în conformitate cu ele .
Trebuie să subliniem de asemenea ,influienţa pe care o au jocurile didactice în educarea
estetică a copiilor.Mânuind diferite materiale artistic relizate,făcând aprecieri asupra lor,
copii învaţă să aprecieze frumosul dezvoltându -şi astfel simţul estetic.
Dintre cele arătate mai sus reiese că jocul didactic este activitatea cea mai firească,care
corespunde cerinţelor de dezvoltare a copilului ,tendinţelor lui de a fi în contact cu adulţii
şi cu alţi copii,de a percepe activ,de a înţelege şi a oglindi lumea înconjurătoare ,dorinţei lui
de a –şi exprima gândurile.Acţiunea jocului didactic asupra comportării copilului în
colectiv,asupra disciplinei,asupra caracterului şi voinţei este permanentă,directă şi de o
intensitate mare,ceea ce-i măreşte considerabil valoarea educativă.
Pentru a scoate mai bine în evidenţă specificul jocului didactic nu este suficient să-l
analizăm numai sub raportul contribuţiei sale de dezvoltare multilaterală a
copiilor.Problema principală care se pune în acest sens constă în determinarea părţilor sale
componente,a trăsăturilor sale caracterisice prin care îşi menţine esenţa sa de joc şi în acelşi
timp specificul său de activitate didactică.
Pedagogia preşcolară fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se
de ;
- conţinutul jocului
- sarcina didactică
- acţiunia de joc,elementele de joc
-reguluile jocului
Esenţa şi specificul jocului didactic constă în întrepătrunderea şi interacţiunea acestor
componente ,cât şi în echilibrul dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc.Ponderea mai
mică sau mai mare a unuia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea
jocului didactic dar şi la schimbarea profilului jocului.De exemplu, în jocurile didactice în
care elementul de joc este slab ,accentul cazând numai pe rezolvarea sarcinii introductive
,îşă pierd caracterul şi se transformă în exerciţii cu material,convorbiri sau convorbiri după
imagini ,şi invers.

42
Varietatea mare a jocurilor didactice practicate în grădiniţă la domeniul ştiinţă,spiritul
creator şi inventivitatea educatoarelor care îmbogăţesc rezerva de jocuri prin creaţii
noi,impun găsirea unor criterii de clasificare a acestora.Cel mai important criteriu în acest
sens îl constituie conţinutul jocurilor didactice.Din acest punct de vedere distingem
următoarele jocuri didactice la cunoaşterea mediului:
-Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre natură
-animale: (Ştii unde trăieşte?, Animalele şi hrana lor,Al cui pui este?, Roata animalelor)
-plante: (Loto cu flori, Ce a cumpărat mama de la piaţă?)
-anotimpuri: (Ce se potriveşte?,După mine cine vine?)
- Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre mediul ambiant apropiat
-obiecte de uz individual: (Săculeţul fermecat,Să servim păpuşa)
-jucării:( Ce-a găsit păpuşa?
-mobilier: (Să facem ordine în casa păpuşii)
-îmbrăcăminte-(Cu ce se îmbracă păpuşa Mara?)
-Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre om şi activitatea lui
- corpul omenesc:(Ce face păpuşa?)
-activitatea părinţilor: (Ghici ce face mama?, Spune ce face?)
-unelte şi produsul muncii:( Cu ce a fost lucrat?, Ghici la ce ne-am gândit?)
-meserii sau meseriaşi:(Cine a trimis scrisoarea?, A cui este această unealtă?)
-Jocuri didactice pentru cunoaşterea şi precizarea însuşirilor obiectelor lumii
înconjurătoare
-culoare:( Cu ce minge ne jucăm?, Care este culoarea ta?)
-mărime:( Este mic ,este mare?,Panglicuţele?)
-formă:( Cine are aceeaşi figură? ,Caută-ţi căsuţa)
-Jocuri didactice pentru însuşirea reprezentărilor spaţiale şi de timp
-reprezentări spaţiale : (Unde a zburat pasărea?, Spune unde stă?)
-reprezentări de timp:(Când se întâmplă? Anotimpurile)
-Jocuri didactice pentru exersarea vorbirii
-formarea pronunţiei corecte:( Cine face aşa? Ghici cum face?)
-formarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical:( Găseşte cuvântul
potrivit,Spune mai departe)
-Jocuri didactice pentru educarea proceselor şi calităţilor pshihice
-jocuri de atenţie:( Ce lepseşte? Care sunt deosebirile?
-jocuri de memorie vizuală:( Ce s-a schimbat?)
-jocuri de memorie şi atenţie auditivă:( Cine l-a chemat pe ursuleţ?)

43
-jocuri logice:( Ce se află în sac?) ( Conform Metodicii cunoaşterii mediului
înconjurător şi a dezvoltării vorbirii E.Varzari,M.Taiban, 1971)
Jocurile didactice se diferenţiază în funcţie de vârsta copiilor astfel:
La grupa mică avem jocuri folosite la activităţile de cunoaştere a mediului: Spune cum
se numeşte ce-ţi arăt eu (denumirea părţilor componente ale corpului), Ce se vede? Ce se
aude? Ce gust are? Cum este? (dezvoltarea sensibilităţii), Ce culoare are(denumirea
culorilor de bază ).
La grupa mijlocie jocuri utilizate la activităţile de cunoaştere a mediului pot fi: Spune
ce face copilul? (denumirea acţiunilor), Spune ce ai gustat? (joc sensorial gustativ), Să
aşezăm flori în vază (selecţia şi asocierea corectă a obiectelor de aceeaşi culoare), Ce se
potriveşte? (verificarea cunoştinţelor despre anotimpuri, aspecte din natură, fenomene, ),
La magazine (verificarea cunoştinţelor despre legume , fructe, alimente, flori),
Stiţi cine a venit? (verificarea cunoştinţelor despre păsări şi animale).
La grupa mare, unele dintre jocurile folosite la activităţile de cunoaştere a mediului
sunt: Când se întâmplă? (momentele zilei, săptămânii,anului), Roata timpului, Ce-i lipseşte
fiecărui animal?
Animalele şi hrana lor, Mama şi puiul (verificarea cunoştinţelor despre animale), Jocul
anotimpurilor, Când se întâmplă? (caracterizări ale anotimpurilor, fenomene ale naturii),
Căsuţa toamnei, Căsuţa iernii.
Activităţi de cunoaştere a mediului se desfăşoară în toate ariile de activitate, astfel
activităţile desfăşurate de copii fiind foarte variate .Ariile de stimulare trebuie să fie dotate
cu materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural, activ si
stimulativ.
La Centrul ,,Bibliotecă’’copiii vin în contact cu cărţi, reviste, ziare (cu imagini despre
animale, plante, planete) caiete şi unelte de scris. În această centru copilul îşi dezvoltă
motricitatea fină, învaţă cum să manevreze o carte, cum să folosească uneltele de scris
pentru a transmite sau a stoca o informaţie.
Centrul ,,Artă’’poate fi dotat cu diferite materiale: acuarele, pensule, plastilină, creioane
colorate, materiale din natură şi materiale refolosibile, cu care copiii vor putea realiza
lucrări individuale sau colective, dezvoltându-şi atât sensibilitatea tactil-kinestezică cât şi
cea estetică.
Centrul ,,Joc de masă’’ dezvoltă copiilor coordonarea oculomotorie, capacitatea de
discriminare vizuală cât şi deprinderile de îmbinare, triere,aşezare în ordine,percepţiile de
culoare, mărime, formă.

44
Centrul,, Joc de rol’’ este dotată cu materiale diverse cu care copiii să poată interpreta
diferite jocuri de rol: De-a fermierulDe-a pădurarul, Doctorul veterinar,etc..
Centrul ,,Ştiinţă’’ este dotată cu atlase geografice şi botanice, glob pământesc, seminţe,
flori uscate, pietre de diferite forme şi mărimi, scoici, melci, pene, pahare de diferite
dimensiuni, cântar. Toate acestea şi multe altele urmăresc apropierea copilului de
cunoaşterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas.
Alte mijloace prin care copiii cunosc mediul înconjurător sunt activităţile la colţul naturii,
plimbările şi excursiile. Copiii au prilejul să îşi îmbogăţească cunoştinţele observând
diferite animale, acţiuni, obiecte şi fenomene ale naturii. În cadrul plimbărilor sau
excursiilor educatoarea acordă o deosebită importanţă transmiterii noilor cunostinţe
referitoare la înfăţişarea vieţuitoarelor, la legătura dintre diferitele aspecte ale fenomenelor
observate.

45
III. 2 Organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice la cunoaşterea
mediului înconjurător.

Pregatirea jocurilor didactice.

Jocul didactic la cunoaşterea mediului ca şi celelalte activităţi din grădiniţă, necesită o


pregătire temeinică şi atentă în vederea asigurării reuşitei sale depline, respectiv a atingerii
scopului prin mobilizarea tuturor disponibilităşilor copiilor. Dintre măsurile care se referă
la pregătirea educatoarei amintim: cunoaşterea jocului sub toate aspectele, alegerea şi
planificarea lui corectă , atât în succesiunea activităţilor cât şi din punct de vedere al
planului de activitate propriu-zis. Astfel , educatoarea trebuie să-şi procure sau să-şi
confecţioneze materioale didactice corespunzătoare temei jocului. Educatoarea alege şi
planifică jocul cel mai potrivit nivelului grupei de preşcolari pe care o conduce îm raport cu
obiectivele intructiv-educative ale etapei şi plasarea lui în succesiunea activităţilor în
funcţie de scopul principal pe care îl urmareşte:
a) transmiterea unor cunoştiinţe dacă este o activitate de preşcolari prin planificarea la
începutul grupului de activităţi cu conţinut similar;
b) consolidarea, precizarea sau completarea cunoştinţelor deja transmise , caz în care jocul
se programează după activităţile în care au fost predate cunoştinţele;
c) sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor şi atunci jocul va fi introdus la încheierea
ciclului de activităţi cu temă asemănătoare. Jocul care urmează să-l învăţăm trebuie
adaptat grupei şi înţeles de către educatoare.
Ţinându-se seama de faptul că, la vârsta preşcolară gândirea este concret intuitivă este
recomandat că cea mai mare parte a jocurilor didactice să se desfăşoare cu material
didactic. Acesta trebuie să îndeplinească anumite cerinţe:
 Să fie practice, rezistente şi uşor de mânuit;
 Să fie estetic, dar în acelaşi timp adaptate cerinţelor(tonuri vii, calde, sa nu fie
stridente sau slab colorate)
 Materialul utilizat să fie curat şi în concordanţă cu tema(jocul) propusă.
Organizarea jocului didactic.

46
Organizarea jocului didactic cuprinde un complex de măsuri ce trebuie luate înainte de
începrea propriu-zisă a jocului şi visează atât pregătirea cadrului de desfăşurare a activităţii
corespunzător în funcţie de ambianţă realizată în acest scop. Jocul didactic implică o
multitudine de situaţii de joc, astfel că aranjarea mobilierului poate să difere de la un joc la
altul fiind rezolvată cu inspiraţie şi operativitate. Modul de distribuire a materialului
contribuie de asemenea la reuşita deplină a jocului(rafturile din supermarket , adăpostul
animalelor , etc…). Sunt numeroase jocuri în care vizibilitatea materialului este esenţială
pentru îndeplinirea sarcinilor. Participarea copiilor la crearea acestui cadru, ca şi
introducerea lor în spaţiu de joc , asigură organizarea unui început bun de care depinde în
mare măsură desfăşurarea ulterioară.

Desfăşurarea jocului didactic.

Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente.


Organizarea jocului presupune un complex de măsuri prealabile ,care în majoritatea
cazurilor sunt aceleaşi ca la orice activitate:pregătirea materialelor didactice,aranjarea
mobilierului sau amenajări speciale. Exemplu: dispunerea scaunelelor în formă de semicerc
, aşezarea copiilor pe pernuţe.
Introducerea în joc urmăreşte crearea unei atmosfere favorabile , trezirea interesului şi
a curiozităţii copiilor pentru ceea ce va urma. Copiii grupelor mici vor fi introduşi în joc
prin realizarea unei surprize a unui personaj cunoscut de copii , prin dezlegarea unei
ghicitori sau a unor versuri cunoscute.
Introducerea în joc se finalizează de obicei cu comunicarea titlului şi , în legatură cu
aceasta cu o scurtă motivare a efectelor jocului didactic (copiii învaţă prin joc, la ce le
foloseşte să cunoască anumite lucruri ).
Prezentarea materialului ce va fi folosit în joc este pus la dispoziţia copiilor pentru a-i
fi cunoscute caracteristicile intuitive dar şi pentru ca , copiii să se familiarizeze cu el.
Educatoarea descrie materialul şi reaminteşte şi alte jocuri în care s-a mai folosit materialul
mai ales la grupele mici. Pentru grupele mari educatoarea poate face intuirea materialului
sub forma de reactualizare a cunoştiintelor. Materialul prezentat pentru joc este pus în
coşuleţe , plicuri şi este adus de către personajul (copilul) ce joacă un anumit rol sau poate
fi aşezat pe măsuţe. În funcţie de tipul de joc , copilul primeşte materialul la începututl
jocului sau în timpul jocului.

47
Anunţarea titlului jocului se va face scurt şi sugestiv. De numirea jocului are rol de a
sintetiza esenta jocului şi se constituie ca un adevărat laitmotiv pe întreaga durată de
desfaşurare a acţiuni.
Sarcina, regulile şi elementele de joc sunt determinate de scopul jocului şi de numirea lui.
După intuirea materialului, educatoarea anunţă copiilor titlul jocului. Astfel, el poate sugera
fie acţiunea jocului , exemplu: ,, Gaseşte un cartonaş la fel, Caută-ţi căsuţa, Să îmbrăcăm
păpuşa”, fie materialul folosit în joc, de exemplu:,,Pănglicuţele“.
Explicarea jocului este o sarcină mai dificilă care revine educatoarei. În explicaţiile pe
care le dă, ea trebuie să facă pe deplin înteles atat acţiunea jocului, cât şi regurile pe care il
reglementează explicarea jocului , metodele şi procedeele la care recurge educatoarea
pentru a-l face înţeles variază după natura şi complexitatea lui, ca şi dupa posibilităţile
grupei. La grupele mici şi mijlocii , metodele folosite sunt explicaţia şi demostraţia. Cu
aceste metode , educatoarea arată în amănunt felul cum decurge acţiunea jocului şi regulile
care trebuie respectate.
Sunt jocuri la care acţiunea poate fi prezentată paralel cu regurile. La jocul ,,Cine face
aşa ?”. Jocurile bazate pe o anumită acţiune cu material distribuitiv trebuie demostrate mai
întâi, iar după accea se trece la precizarea regulilor. Astfel în jocul ,,Să împodobim bradul”
Educatoarea arată în prealabil copiilor felul cum vor aşeza globurile în brad , unde şi în ce
moment. Dupa ce s-a împodobit bradul, se precizează regurile: copiii trebuie să aşeze o
jucărie de aceeaşi culoare cu cea arătată de educatoare şi numai la locul indicat de ea ( sus ,
jos ). Educatoarea demonstrează mai întai jocul şi apoi se trece la fixarea jocurilor.
În jocurile cu o acţiune mai completată educatoarea poate să eşaloneze explicaţia în mai
multe etape. O serie de reguli pot fi prezentate şi în timpul desfăşurarii jocului.
Exemplu: ,,Ce se potriveşte?” la grupa mare , ,,Care este culoarea ta?” de la grupa mijlocie.
În concluzie indiferent de grupa la care se face explicaţia şi de modul în care decurge , ea
trebuie sa cuprindă urmatoareale:
-descrierea acţiunilor jocului , în succesiunea lor firească;
-indicaţii cu privire la folosirea materialului;
-precizarea sarcinilor copiilor;
-formularea clară a regulilor jocului precum şi rezultatului urmarit.
Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care
dirijează şi explică copiilor fiecare acţiune . Jocul de probă permite educatoarei să constate
măsura în care copiii au reuşit întelegerea succesiuni acţiunilor şi pot să explice corect
regulile transmise. Dupa ce educatoarea s-a asigurat ca regulile jocului au fost întelese bine
de către copii dă semnalul începerii jocului.

48
Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă.
În această etapă , care are loc sub conducerea educatoarei trebuie sa se urmarească mai
multe probleme:
-îndeplinirea acţiunilor în succesiunea dată;
-respectarea regulilor;
-reaminterea lor atunci când este necesar;
-îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice;
- atragerea în joc a tuturor copiilor;
-sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina;
-îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele educative;
-asigurarea unui ritm vioi de joc, a unei atmosfere corespunzătoare lui, menţinerea
disciplinei;
-introducerea unei noi variante de joc;
-complicarea jocului;
Educatoarea este obligată să intervină ori de câte ori constată asemenea abateri.Ea poate
grada sarcinile date copiilor cerându;le astfel eforturi sporite.De exemplu, în jocul ,,Roata
animalelor’’ , copiii vor denumi şi descrie mai întâi imaginile care le sunt foarte
cunoscute,apoi se va trece treptat la denumirea şi descrierea unei imagini sau jucării mai
puţin familiare lor.Rezolvarea sarcinii didactice de către copii depinde de specificul fiecărui
joc în parte.În unele jocuri didactice în care copiii trebuie să aducă un anumit material la
masa educatoarei,sau să plaseze un jeton pe un anumit spaţiu(ex ,jocul :,,Ce se
potriveşte?’’)este suficient ca educatoarea să urmarească cu atenţie felul cum au rezolvat
practic,sarcina respectivă şi să intervină în joc numai în cazul nerezolvării corecte a cerinţei
date.Jocul poate fi controlat şi pe cale verbală atunci când copiii nu mânuiesc permanent şi
direct materialul.De exemplu ,în jocul didactic,,Cine face aşa? sau Ghici cum face ?’’ ,sunt
puşi mai mulţi copii să respete răspunsul corespunzător.Ea trebuie să urmărească
permanent antrenarea tuturor copiilor în joc. Sunt jocuri care prin structura lor,asigură o
participare activă a copiilor,ei trebuind să mânuiască pemanent materialul distribuitiv,să-l
selecţioneze,să acţioneze cu el într-un anumit fel , ca în jocurile: ,,Găseşte aceeaşi
culoare, ,,Ce se potiveşte?,Ştiţi unde trăiesc?’’
Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreaga grupă de copii a
executat corect elementele de joc.Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce
materiale şi elemente noi de joc sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea
situaţiilor problemă.

49
Încheierea jocului este momentul în care se fac aprecierele finale ,se formează concluzii
asupra modului de respectare a reguluilor de joc.Pentru ca încheierea să nu scadă brusc
dispoziţia copiilor,am încercat să folosesc procedee atractive prin care să se anunţe
terminarea jocului.În jocul ,,A cui mamă este?’’la semnalul educatoarei ,fiecare ,,pui’’ îşi
caută ,,mama’’ şi pleacă în rând câte doi.
Procedeele cele mai frecvent folosite în încheiere jocului didactic sunt:jocul liber cu
jucăriile folosite în jocul didactic ,,Săculeţul fermecat’’, mişcări imitative cu jucării sau fără
jucării (imitarea trenului,autoturismului în jocul didactic ,,Ghici ,cum face?),reproducerea
unor onomatopee (în jocul ,,A cui mamă este?, ,,Ce să-i dăm de măncare?) , Stabilirea
câştigătorilor jocului,aplaudarea celor care au obţinut rezultate bune( ,,Cine ştie mai bine?),
îndeplinirea acţiunii finale, consecinţă firească a acţiunii joculu:închiderea magazinului(în
jocul de-a magazinul) plecarea păpuşilor la plimbare (în jocul didactic ,,Să îmbrăcăm
păpuşa’’) , folosirea unei ghicitpri sau a unei poezii adecvate,în cazul în care acest procedeu
n-a fost folosit în introducere( în jocurile:Anotimpurile ,Telefonul ,Oglinda fermecată).
În continuare voi prezenta unul din jocurile didactice desfăşutate la grupă.

,, Spune ce ai gustat”
Mijloc de realizare: – joc didactic
Obiective de referinţă:
-Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare;
Obiective operaţionale:
-Să recunoască fructul sau leguma aleasă;
-Să răspundă la întrebările puse;
-Să îşi aştepte rândul într-o sarcină dată fără să îşi deranjeze colegii;
- Să îşi accepte eşecul atunci când nu dau răspunsul corect;
Scopul:
-educarea sensibilităţii tactile, olfactive, gustative şi vizuale prin antrenarea analizatorilor
corespunzători;
- asociere a unor însuşiri cu obiectele cărora le aparţin;
Sarcina didactică:
- recunoaşterea şi denumirea corectă a unor fructe şi legume, a unor însuşiri stabilite prin
intermediul analizatorilor, raportarea însuşirilor la obiectele care le posedă.
Regulile jocului:
- Copilul legat la ochi, trebuie să numească fructul sau leguma după pipăit, miros, sau gust;

50
- Un alt coleg confirmă corectitudinea răspunsului şi spune care parte din planta respectivă
se consumă de către oameni(rădăcină, tulpină, fruct);
- În complicarea jocului după ce toţi copiii au ghicit sau nu alimentul ales le cer să spună
dacă alimentele respective se cultivă sau nu la noi în ţară, şi anotimpul în care acestea se
culeg.
Elemente de joc:
- Legarea la ochi a copilului care vine în faţa cutiei cu legume şi fructe;
- Manipularea materialului didactic (fructe si legume) cu care sedesfăşoară activitatea;
Elementul surpriză (descoperirea sau nu a fructelor şi legumelor după pipăit, gust şi miros);
- Aplauze.
Desfăsurarea activităţii
Moment organizatoric:
- Se asigură condiţiile bunei desfăşurări a jocului: aerisirea sălii şi aşezarea materialului
didactic într-o cutie, pe o masă în mijlocul sălii de grupă.
Captarea atenţiei :
Se va face prin prezentarea eşarfei cu care copilul va fi legat la ochi
-Priviţi ce am în mână! ce este? (o eşarfă)
-Ce vedeţi pe masă? O cutie cu fructe şi legume.
Anunţarea obiectivelor şi a temei:
-Cu acestea noi vom desfăşura jocul: Ghiceşte ce ai gustat!
Explicarea regulilor jocului.
Copilul care este legat la ochi va alege din cutie un aliment( fruct sau legumă), îl va
pipăi, mirosi sau gusta după care îl va denumi.Vecinul copilului chemat va veni şi va
confirma dacă răspunsul este corect şi va spune care este partea din planta respectivă care
se consumă de către oameni.
Executarea jocului de probă.
Se va juca o dată jocul de probă urmărindu-se respectarea regulilor şi exprimarea în
propoziţii clare şi corecte din punct de vedere gramatical.
Desfăşurarea jocului:
Se va juca jocul cu întreaga grupă. Educatoarea urmăreste reacţiile copiiilor şi respectarea
regulilor jocului, răspunsurile lor să fie clare, să nu vorbească în cor, să nu se deranjeze unii
pe alţii. Copiii vor fi susţinuţi prin încurajări şi aplauze
Complicarea jocului.
În complicarea jocului voi spune copiilor ce gust are alimentul respectiv, iar copiii arată
fructul sau leguma cu gust corespunzător ,spunând anotimpul în care acesta se culege şi

51
dacă se cultivă sau nu la noi în ţară. Câştigător este copilul care dă cele mai multe
răspunsuri corecte.
Asigurarea retenţiei şi a transferului.
Ce joc am jucat astăzi? Dacă va plăcut vom relua acest joc la activităţile de dimineaţă.
Încheierea jocului.
Voi face aprecieri asupra modului în care s-au comportat copiii pe parcursul întregii
activităţi.

În concluzie, conducând jocul didactic educatoatrea trebuie să creeze cele mai bune
condiţii de desfăşurare a lui,astfel încât jocul didactic să-şi păstreze specificitatea săi să-şi
marească eficienţa.

52
III.3 Jocul didactic – cadru optim pentru o evaluare eficientă la preşcolari

Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii. El îşi găseşte motivaţia şi


împlinirea în sine însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu ţinteşte în mod explicit obţinerea
de noi cunoştinţe sau alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul nu are ca
finalitate obţinerea unor bunuri materiale.
Jocul apare la toţi copiii şi, cu o frecvenţă mai mică şi o semnificaţie întrucâtva
diferită, este prezent şi la adulţi. Dar, dacă pentru aceştia din urmă jocul constituie cel mai
adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum distracţie. El este în
esenţă o modalitate de investigaţie şi de cunoaştere a lumii reale, o pre-învăţare (Vâgotski,
Piaget, Wallon), un spaţiu de satisfacere a dorinţei fireşti de manifestare a independenţei
(Freud), un mijloc de comunicare (Bateson).Implicarea copilului în joc este deplină; el îşi
antrenează spontan şi voluntar toate potenţialităţile fizice, intelectuale, afective, jocul
reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) şi de formare a eu-lui
(Chateau).Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de
instruire şi educare a preşcolarilor şi a cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii
sau cercetări de specialitate este jocul didactic.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de
asimilare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său
formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfăşoară;
cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi primesc mai multă
încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le
elaborează.
Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace
eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de într-
ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi
de muncă organizată.
Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii reuşesc să se integreze în climatul
socio-afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare. Faptul că între ei se
53
creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul
didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită
formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia,
creativitatea copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament sporit de învăţare.
Copilul participă activ la propria formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini
şi comportamente.
Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile , timpul, spaţiul şi materialele puse la
dispoziţie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa
gândirii.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate, subordonate
particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, să se desfăşoare după anumite reguli sub
directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructivă, elementele de
distracţie nefiind decât mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. El poate fi folosit şi
ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În acest caz, problema care
se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind
faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire nemijlocită a noilor cunoştinţe.
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt
dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe
care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate.
Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre
condiţiile esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune
cadrului didactic respectarea anumitor etape şi cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre
exigenţele legate de proiectarea şi organizarea jocului, despre explicarea şi fixarea regulilor
de joc, precum şi despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic.
O problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a finalizării
acţiunilor instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic,
respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca participanţi la joc. În unele situaţii
se obişnuieşte să se condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor rezultate
bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic,
deoarece o mare parte dintre copii vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce influenţează
negativ scopul pentru care a fost creat şi facilitează apariţia unor interese momentane,
înguste din punct de vedere valoric.
Evaluarea este o componenta a activitatii de învatamânt în general, a procesului
didactic, în special. Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde
urmatorii pasi:

54
- stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului copiilor
- proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse
- masurarea aplicarii programei
Voi prezenta în continuare, succint, proiectul unei activităţi de evaluare
interdisciplinară, desfăşurată la grupa mare, sub forma jocului didactic cu tema: „Prietenii
primăverii”. În cadrul jocului se evaluează cunoştinţe din diferite categorii de activităţi:
cunoaşterea mediului, educarea limbajului, activitate matematică, activitate artistico-
plastică, activitate practică.
Pentru desfăşurarea activităţii copiii sunt împărţiţi în trei echipe, prin tragere la sorţi: -
„echipa fluturaşilor”
- „echipa florilor”
- „echipa mămăruţelor”
După repartizarea pe echipe, pentru ca fiecare dintre acestea să-şi păstreze numele
atribuit, li se vor adresa o serie de întrebări în vederea evaluării cunoştinţelor acumulate în
cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului, cu privire la aspectele specifice anotimpului
primăvara.Copiii din fiecare echipă se pot consulta, pentru a da răspunsurile corecte.
Fiecare echipă se va prezenta celorlalte, recitând poezii şi denumind poveşti care se
referă la numele echipei. Fiecare din cele trei echipe trebuie să despartă în silabe cuvântul
care denumeşte numele propriei echipe, apoi să alcătuiască propoziţii cu acest cuvânt.
Pentru ca fiecare echipă să aibă un semn caracteristic, ele vor trebui să-şi
confecţioneze ecusoane cu flori, fluturi sau mămăruţe, în funcţie de echipa din care face
parte.”Echipa fluturaşilor” va realiza fluturii astfel: va picta o jumătate din fluture şi apoi
partea pictată o va suprapune peste cea nepictată. „Echipa florilor” va confecţiona florile
specifice anotimpului primăvara, folosind tehnica mototolirii. „ Echipa mămăruţelor” va
realiza mămăruţele utilizând tehnica umflării.
Lucrările vor fi expuse pe un panou în faţa grupei.Se alege un concurent care va
selecta un jeton specific anotimpului,şi îl va denumi, număra lucrările realizate de echipa
sa.Cu ajutorul lucrărilor copiii vor efectua operaţii de adunare şi scădere în limitele 1-10,
cu 1-2 unităţi. Sarcinile vor fi date de către copiii unei echipe pentru a fi îndeplinite de
către concurenţii altei echipe.
În încheiere fiecare echipă va oferi cadou celorlalte echipe o lucrare efectuată de
grupa lor.
Atunci când continuturile pedagogice sunt abordate interdisciplinar, copilului i se
oferă posibilitatea să-şi aplice cunoştinţele însuşite din diverse domenii, prin punerea în
practică a propriilor iniţiative, prin asumarea de responsabilităţi – e responsabil de propriul

55
comportament, cuvânt, atitudine – prin accelerarea abilităţilor de comunicare,
descoperindu-şi astfel capacităţile şi limitele.
Utilizarea unei game variate de jocuri, alese cu discernământ, în funcţie de condiţiile
concrete ale fiecărei grupe de copii, în funcţie de scopul şi sarcina didactică propusă, duce
cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii învăţării, şi implicit la un
progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al copiilor.Organizând jocuri
şi activităţi cât mai interesante, mereu noi, exerciţii a căror soluţionare reclamă „ mintea
ageră” şi posedarea unor „ cheiţe minune”, am încercat să trezesc şi să întreţin un climat
care generează curiozitate, dragoste pentru investigaţie, favorizând totodată descătuşarea
tuturor forţelor intelectuale şi a motivaţiei intrinseci.
O actiune de evaluare eficientă trebuie să fie continuă şi complexă, prin îmbinarea tuturor
formelor de evaluare.
Evaluarea continuă, în raport cu obiectivele propuse, mi-a permis:
- să descopăr momentul în care copiii şi-au însuşit un obiectiv
- să depistez şi să diagnostighez eşecul în scopul recuperării cunoştinţelor şi capacităţilor ce
nu au fost însuşite
- să stabilească măsura în care o capacitate umană s-a format ca rezultat al instrucţiei şi
educaţiei.
Cunoaşterea capacităţilor de dobândire de cunoştinţe ale copiilor, a nivelului lor de
dezvoltare de la care se porneşte şi a gradului în care stapânesc cunoştinţele necesare
asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotarâtoare pentru reuşita
activităţii didactice.
Prin joc se asigură premisele afectiv-motivaţionale pentru suprimarea stărilor de
încordare şi neîncredere resimţite de unii dintre copii faţă de cerinţa de a lucra independent
şi de a „crea”. Acceptate ca divertisment şi joc al fanteziei activităţile de mai mare
dificultate sau cele de evaluare se efectuează facil, fără trăirea subiectivă a efortului.
Apreciind pozitiv încercările individuale, aprobând creaţiile şi evitând evaluările negative
şi critice se asigură un climat în care, dobândind încredere în forţele proprii şi dragoste
pentru activitate, preşcolarii se descătuşează total.
Aşadar, jocurile didactice desfăşurate în perioada preşcolarităţii constituie o excelentă
şcoală a educaţiei, a conduitei, fanteziei şi imaginaţiei, a energiei, toate acestea datorându-
se valorilor instructiv-educative, posibilităţii de a întredeschide, prin intermediul lor, porţi
spre viitoarea treaptă – şcolaritatea.

56
CAPITOLUL IV
EFICIENŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE CUNOAŞTERE A
MEDIULUI

IV.1Tradiţional şi modern în alegerea mijloacelor şi strategiilor didactice de

realizare a activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii

Metodele didactice sunt căile principale folosite de cadrele didactice şi preşcolari în


vederea descoperirii,asimilării ,fixăriişi evaluării cunoştinţelor pentru dezvoltarea
aptitudinilor şi atitudinilor.Metodele sunt strâns legate de obiectivele şi conţinuturile
învăţării.
Modernizarea învăţământului presupune şi îmbogăţirea registrului metodic
utilizat.Aplicarea de noi strategii pentru realizarea noilor obiective solicită din plin
competenţa şi creativitatea educatoarei. Confruntându-se cu un învăţământ
modern,educatoarea trebuie să dovedească ,pe lângă cunoştinţe de specialitate ,priceperi şi
deprinderi care să îi facă pe copii să acţioneze cât mai eficient în pregătirea lor.Implicându-
se activ,copilul îşi formează noi mecanisme de achiziţie,adică noi operaţii,structuri
cognitive,în măsură să-i înlesnească preluarea de noi informaţii ce apar progresiv.
Strategiile active- participative, care constituie instrumentul prin care se dezvoltă
gândirea critică nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marcând un nivel superior în
spirala moderni-zării strategiilor didactice. Prin metode active –participative înţelegem
toate situaţiile în care este pus preşcolarul şi nu numai metodele active propriu-zise, situaţii
care îi scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării şi–i transformă în subiecţi activi,
coparticipanţi la propria formare.Puşi în ipostaza unor mici cercetători, copiilor le place să
redescopere adevărurile ştiinţifice. Metodele active îl ajută să înţeleagă lumea în care
trăieşte şi să aplice în practică ceea ce a învăţat.
Toate activităţile de cunoaştere a mediului au rolul de a dezvolta la copiii o atitudine de
responsabilitate faţă de mediu, să-i motiveze pentru protecţia mediului înconjurător. Prin
folosirea la clasă a metodelor moderne copilul devine principalul beneficiar al propriei
activităţi de descoperire, însuşindu-şi atât noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi cât şi
modalitatea de a le folosi în diferite situaţii noi.

57
În cadrul jocurilor despre mediul înconjurător cadrul am utilizat cu succes următoarele
metode de învăţământ: conversaţia; explicaţia; exerciţiul ;problematizarea; învăţarea
prin descoperire ; Diagrama Vern; Turul galeriei;Tehnica lotus;Explozia stelară ,Cubul.

Conversaţia nu se desfăşoară numai între educatoare şi copil ci şi între copiii înşişi. Prin
intermediul dialogului educatoare-copil, prin efort propriu, copilul trece mai uşor la
reţinerea informaţiilor . In cadrul procesului de dobândire de cunoştinţe. am căutat să
folosesc toate variantele conversaţiei: euristica de clasificare, aprofundarea, de fixare,
consolidare şi sistematizare, de verificare şi apreciere. Am aplicat-o şi în jocurile :Ce ştim
despre păsările călătoare? “Căutătorii de comori” Comorile Zânei Primăvara "Ce ştii despre
anotimpul toamna?” ,,Ce-i trebuie copilului la şcoală? Ce-i trebuie la grădiniţă?” „Animale
sălbatice ,,Ce ştim despre animale“„Anotimpurile” ,,Ce îmi trebuie? dar şi în alte
jocuri.Practica mi-a demonstrat că forma euristică a conversaţiei. modalitatea de învăţare
prin descoperire contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor formative ale
instruirii şi educării. Ea constă într-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea
gândiri copiilor în descoperirea caracteristicilor unui grup de vieţuitoare.
Exerciţiul poate contribui la clasificarea şi consolodarea cunoşinţelor copiilor referitoare la
creşterea animalelor şi plantelor,la factorii de mediu.În aceleşi timp, exerciţiul dezvoltă
deprinderea de a observa sistematic şi selectiv viaţa plantelor şi animalelor domestice
:educă dragostea copiilor pentru plantarea şi îngrijirea plantelor,pentru creştera animalelor.
Am folosit această metodă în jocurile:„Animale sălbatice ,,Ce ştim despre animale “Prin ce
se aseamănă? „Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar şi în alte jocuri
Problematizarea este înţeleasă atât ca modalitate de lucru la grupă cât şi ca principiu care
guvernează procesul instructiv.Problematizarea conduce la ,,provocarea ‘’ în mintea
copiilor a situaţiilor problemă.Ea scoate la iveală şi conştientizează treptat nevoia depăşirii
contradicţiilor dintre nivelul de cunoştinţe incomplet,şi găsirea unor răspunsuri noi ,pentru
situaţii noi.Câteva din jocurile în care am folosit această metodă sunt: "Ce ştii despre
anotimpul toamna?” „Animale sălbatice ,,Ce ştim despre animale “ Prin ce se aseamănă?
Demonstraţia "In timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmăreasca obiectele şi
fenomenele nu numai cu simţurile ci şi cu mintea, să gândească, să interpreteze, să
încadreze în sisteme, să realizeze o explorare perceptivă mobilizând intelectul şi
declanşând toate formele de acţiune, prin care se poate pătrunde în esenţa
lucrărilor".Scopul fundamental pe care l-am urmarit, folosind metoda demonstratiei la
jocurile didactice, a fost formarea unui bagaj de cunoştinţe cât mai bogat, în imagini şi

58
reprezentări corecte, ştiinţifice, în vederea prelucrării şi elaborării generalizarilor,
familiarizarea preşcolarilor cu efectuarea şi împlinirea corectă a acţiunilor motorii. Am
folosit-o în jocurile: “ Prin ce se aseamănă? Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar şi în alte
jocuri
Explicaţia este atât metodă, cât şi procedeu al altei metode, folosită cu scopul de a descifra
sensul şi semnificaţiile unor noţiuni, fapte, caracteristici ale lumii înconjurătoare, cauze,
efecte ale unui fenomen; reuşita explicaţiei depinde de precizia, de corectitudinea şi de
gradul ei de accesibilitate; solicită mult operaţiile gândirii;Exemple de jocuri:,,Comorile
Zânei Primăvara ,Ce-i trebuie copilului la şcoală? Ce-i trebuie la grădiniţă?,Ce ştim despre
animale? Anotimpurile” .
Învăţarea prin descoperire Copiii capătă priceperea şi deprinderea de face observaţii
independente asupra realităţii naturii, plante, animale şi fenomene ale naturii dar şi să se
adapteze în mod independent la situaţii noi,aşa cum sunt solicitaţi în viaţa de zi cu zi.
Copilul învaţă să se organizeze singur, să ducă pe cont propriu o sarcină de lucru până la
sfârsit, în numele recompensei reprezentate de descoperirea ca atare.Exemple de jocuri: Ce
ştim despre păsările călătoare? ,Ce ştii despre anotimpul toamna?, Prin ce se aseamănă?,
Ce îmi trebuie?.
Dintre toate metodele propuse în desfăşurarea antrenamentului creativ al jocului, unele
dintre ele s-au dovedit mai eficiente în dezvoltarea intelectual-cognitivă. Dintre acestea, de
un mare succes s-au bucurat şi metodele activ-participative ca „Brainstormingul”cu
completarea „Ciorchinelui”, „Cubul”, „Explozia stelară”, „Turul Galeriei”.
Metodele activ-participative i-au implicat în sarcinile de lucru, copiii fiind mai
conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă. Au asigurat un demers interactiv al actului de
predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru
fiecare, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea fiecăruia.
Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învăţarea activă, participativă,
stimulând iniţiativa şi creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât
copiii se implică mai mult în desfăşurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibaţi,
relaxaţi, adică au exact starea necesară activării creativităţii.

59
IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoaşterea mediului
Pregătirea copilului din grădiniţă pentru şcoală se înscrie ca unul din obiectivele majore
ale învăţământului preşcolar şi vizează atât latura formativă cât şi latura
informativă,revenindu-ne ca sarcină formarea unor deprinderi intelectuale încă din
grădiniţă.
În cadrul activităţilor comune ,de exemplu,copiii învaţă să mânuiască diferite materiale
şi să le folosească,ei sunt obişnuiţi să fie atenţi,să se stăpânească, să observe sistematic
materialele. Toate acestea contribuie la pregătirea lor pentru viaţa de şcolar.Ca urmare
,grădiniţei îi revin sarcini deosebite în pregătirea intelectuală a copilului .
Această importantă sarcină am realizat-o mai ales prin joc şi îndeosebi prin jocul
didactic care este unul dintre cele mai eficiente forme de muncă cu preşcolarii.În acest fel
am rezolvat mai ales obiectivele de ordin formativ datorită faptului că jocul didactic îmbină
elementele distractive cu cele instructive.
Pornind deci de la ideea că jocul este activitatea pe care copilul o acceptă nu cu
intenţia de a învăţa ,ci de a se distra,l-am folosit din plin în formarea deprinderilor de
muncă intelectuală ,uşurându-le astfel integrarea in procesul instructiv educativ.
Întrucât jocurile didactice de cunoaştere a mediului înconjurător au o arie mare de
aplicare,l-am folosit în activitatea mea la grupa mare ,în activităţole comune ,ca formă a
muncii intelectuale.
Folosind materialul individual adecvat ,am căutat ca preşcolarii să înţeleagă şi să-şi
însuşească sarcina didactică pe care o aveau de rezolvat.Astfel am desfăşurat urmatoarele
jocuri didactice:
Jocul ,,La Supermarket’’
La acest joc didactic copiii trebuiau să descrie şi să facă diferenţe între alimentele
cunoscute.De pildă, copilul care făcea cumpărături de la alimentară trebuia să ştie să se
aderseze politicos,apoi să ceară alimentul dorit ,descriindu-i însuşirile caracteristice fără să-
l denumească.Copilul care îndeplinea rolul vânzătorului trebuia să recunoască alimentul
solicitat şi să i-l ofere.În cazul în care ,,vânzătorul’’nu ştia despre ce este vorba ,acesta era
schimbat cu un alt copil numit de educatoare,dacă şi copilul acesta (cumpărător) nu ştia să
descrie corect alimentul solicitat era şi acesta eliminat.De exemplu ,un copil care cere

60
vânzătorului să-i dea un pachet care are mai multe bucăţele de formă pătratăsau
dreptunghiulară,de culoare albă gălbuie şi sunt făcute din făină, unt şi zahăr,copilul
vânzător trebuie să înţeleagă că este vorba de biscuiţi.În cazul în care nu a putut face
identificarea după descrierea făcută , este înlocuit de un alt copil care a spus cel mai repede
despte ce este vorba.
Un alt joc didactic prin care consider că am reuşit să-i formez pe copii este
Jocul ,,Cu ce mergi azi?’’.
La început am dat copiilor jetoane cu desenele mijloacelor de locomoţie – pe pământ ,pe
apă şi în aer.Fiecare copil a ales mijlocul de locomoţie preferat şi a aşezat jetonul cu faţa în
jos..Copilul numit de educatoare trebuie să ridice jetonul şi să spună locul pe unde
circulă,unde a mai văzut ae asemenea mijloc de locomoţie ,dacă a mers vreodată cu el.
După ce copilul a răspuns ridică jetonul să-l vadă toţi copiii.În cazul în care a greşit
descrierea ,sau aceasta nu este completă,este corectat de un alt copil denumit de
educatoare,apoi aceasta continuă descrierea imaginii pe care o are el.
Jocul nostru mai poate fi desfăşurat şi astfel:se prezintă copiilor tabloul ,,Mijloace de
locomo-
ţie ,, şi li se atrage atenţia de la începutul activităţii că trebuie să-şi aleagă de pe un tablou
un mijloc de locomoţie cu care ar dori să se plimbe,să meargă.În acest scop el trebuie să
reţină :ce mijoc de transport şi-au ales ,în ce parte a tabloului este aşezat sau ce culoare
are.Apoi tabloul este acoperit su luat din faţa lor.După câteva momente de contemplare
copilul va spune:ce şi-a ales,unde se află pe tablou ,ce culoare are ,pe unde circulă.
Pentru verificarea corectitudinii răspunsului ,copilul trebuie să răspundă:eu am ales un
vapor care circulă pe apă; se descoperă tabloul şi se vede dacă răspunsul este bun sau
nu.Dacă răspunsul este bun copilul are voie să denumească pe cel care urmează să răspundă
, să continuie jocul.În cazul în care răspunsul nu este corect el nu are dreptul să
denumească pe următorul copil şi iese din joc.
În acest scop am realizat şi
Jocul ,,După mine cine vine’’
L-am desfăşurat în scopul verificării cunoştinţelor copiilor despre aspectele caracteristice
fiecărui anotimp.Copiii primesc câte o ilustraţie sau un jeton ce reprezintă un aspect
specific unui anotimp.Un copil spune o ghicitoare legată de un anotimp de pildă:
,,Cine e ca ea bogată,
Şi ne dă de toate.
Fructe şi legume,
Vai,cât sunt de bune !

61
În lăzi stau la rând
La piaţă se vând.’’
(Toamna)
Toţi copiii care au imagini cu acest anotimp îi dau jetonul sau ilustraţia,motivând de ce o
fac.Cei care greşesc sunt trimişi la locul lor spunâdu-le :
Nu-i anotimpul potrivit î
Treci la loc ,tu ai greşit!’’
De reţinut că ,trebuie să fie şi ilustraţii pentru fiecare copil,acestea să cuprindă aspecte
caracteristice ale anotimpului.De exemplu:pentru vară-grâul copt,maci ,oameni la
secerat;pentru toamnă-pomi încărcaşi cu mere ,jetoane cu struguri,cu legume şi
fructe;pentru iarnă-pomi încărcaţi cu zăpadă,om de zăpadă,case cu ţurţuri de gheaţă etc.
După ce rolurile şi materialele au fost împărţite şi se dau indicaţiile de joc,copilul
,,anotimp’’ spune ghicitoarea,stând în faţa grupei ,ceilalţi copiicare au jetoanele sau
ilustraţiile anotimlpului respestiv se grupează în jurul lui şi pe rând fiecare copil spune, de
pildă ,, eu sunt crizantemă şi înfloresc toamna,am culoarea roşie ,galbenă şi mă ofilesc când
vine anotimpul iarna’’ sau ,, eu sunt cireaşa care mă coc vara şi când vine după mine
toamna nu mai sunt’’.
În acelaşi scop am desfăşurat şi
Jocul ,,A venit toamna’’
Pornind de la ideea că preşcolarilor le plac activităţile şi jocurile despre
anotimpuri,întrucât ei se întrec în a le descrie cu grijă să nu uite ceva din trăsăturile
caracteristice fiecărui anotimp,am căutat să încep jocul printr-un dialog referitor la
aspectele caracteristice anotimpului şi la cauzele care le provoacă.În acest mod i-am făcut
pe copii să fie activi şi cât mai atenţi.După aceea le-am dat materialele necesare
desfăşurării jocului-frunze îngălbenite ,flori de tufănele,castane etc.,înainte de începerea
jocului,le prind în piept un ecuson cu imaginea materialului primit.
Strânşi în grupuri mici- conform ecusonului prins în piept ,copiii,aşteaptă semnalul de
începere a jocului.Conducătorul le spune versurile :
A venit toamna la noi,
După ce-o cunoaşteţi voi?
Şi la ultimul vers arată cu mâna spre un copil care trebuie să răspundă; acesta descrie
principalele aspecte ale anotimpului, trebuie însă să aibă grijă să înceapă cu imaginea din
ecusonul pe care îl are în piept.Dacă răspunsul este corect ,copilul devine conducătorul
jocului,dacă nu ,jocul este continuat de acelaşi copil.

62
Pentru a contribui într-o mai mare măsură,la dezvoltarea intelectuală a copilului
,educatoarea poate pune întrebări suplimentare ca,de exemplu, de ce îngălbenesc frunzele?,
de ce cad frunzele?, de ce pleacă păsările călătoare?.
Copiii care au răspuns bine sunt apreciaţi cu o bulină roşie sau li se oferă ecusonul.Ei
mai pot fi antrenaţi în recitarea unor poezii despre toamna sau pot spune ghicitori despre
acest anotimp.
Cu deosebite valenţe formative este şi jocul ,,Aşază-mă la locul meu!’’
În faţa copiilor se află o mulţime de jucării-păpuşi,articole de îmbrăcăminte ,articole de
baie:prosoape ,ligheane,săpun etc.Obiectele pot fi înlocuite cu jetoane care au aceleaşi
imagini.
Sala de grupă este amenajară cu o cameră pentru păpuşi,o baie şi o bucătărie .În loc de
camera păpuşii se poate prezenta copiilor o planşă pe care sunt desenate camera păpuşii
baia şi bucătăria şi grădina de legume şi flori.
Copiii trebuie să ia din mulţimea de jucării pe aceea care-i vine la îndemânaşi la
îndemnul conducătorului de joc sau a educatoarei: Aşază-mă la locul meu! Ei trebuie ,pe
rând,să pună jucăria fie în încăperile respective ,fie să meargă la planşă şi să
motiveze.Exemplu: Am în mână un prosop şi îl pun în baie. Cu el mă şterg când mă spăl;
sau am în mâna un aragaz –jucărie ,îl pun la bucătărie ,pe el gătim etc.
Important este ca ei să spună corect,în timp ce ei aşază obiectul,ce este şi la ce
foloseşte.Dacă au greşit întrebuinţarea sau denumirea, educatoarea trebuie să-i
corecteze,insistând până ce obţine de la el denumirea şi motivarea plasării.
În cazul în care în grupă sunt copii cu un nivel mai redus de cunoştinţe, educatoarea va
avea grijă să denumească mai întâi ea obiectul şi apoi să-l plaseze la locul lui,copilul
repetând după educatoare denumirea şi la ce foloseşte.
Jocul se poate repeta de mai multe ori ţinând cont şi de dorinţa copiilor.
Respectând structura jocurilor şi scopul propus am reuşit să le cunosc mai bine
posibilităţile defăşurând cu anumiţi copii muncă diferenţiată.În acest fel am căutat să
corectez şi să previn anumite deficienţe,să cultiv spiritul de observaţie,atenţia,stăpânirea de
sine.
Procedând astfel am ajuns la concluzia că valoarea jocului ca mijloc de învăţare constă
în stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice , influienţând în mod nemijlocit
activitatea tuturor analizatorilor.
Actul educaţional din învăţământul românesc cunoaşte,în ultimul timp ,o permanentă
tendinţă de căutare şi transformare ,în mod deosebit sub aspectul conţinutului ,metodologiei
şi a strategiilor didactice.Tinzând după o societate liberă şi democratică învăţământul

63
trebuie să fie deschis ,flexibil ,începând cu cel preşcolar,care asigură copiilor condiţii
necesare dezvoltării normale întrucât ţine seama de ritmul de dezvoltare al fiecăruia ,de
nevoile afective şi de activitatea fundamentală a acestei vârste-jocul.
Grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societat.Această instituţie îl
aşează într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său.Aici copilul face cunoştinţă cu
activităşi şi obiecte care-stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune,îl provoacă să se
exprime şi îi propune ,incipient angajarea în relaţiile sociale de grup.
Jocul, ocupând cea mai mare parte a timpului de veghe a copilului preşcolar ,este
considerat activitatea fundamentală a acestuia şi fără îndoială că tipul de activitate care care
îmbină în mod judicios jocul cu învăţarea la vârsta preşcolară este jocul
didactic.Elementele de joc pe care le conţine jocul didactic dau posibilitatea copilului să
asimileze ceea ce este nou,fără să conştienti-zeze efortul şi astfel să înveţe jucându-se
,întrucât jocul didactic îmbină elementul distractiv cu cel educativ,elementul de surpriză cu
cel de aşteptare.
Grădiniţa nu urmăreşte numai pregătirea copiilor pentru şcoală,ci şi pregătirea acestora
pentru viaţa socială.Conform conţinuturilor şi principiilor noii programe ,una dintre
activităţile din curriculum preşcolar este jocul liber şi dirijat sau didactic.
Având în vedere importanţa deosebită a jocului didactic ,care îmbină în cel mai eficient
mod
învăţarea cu elementul de joc ,mi se pare, din punctul de vedere al educatoarei, că acest tip
de activitate nu este suficient expoatat în noul curriculum preşcolar .Datorită faptului că
activităţile obligatorii prevăd predarea de cunoştinţe ,verificarea şi consolidarea
cunoştinţelor prin joc didactic,ca activitate de-sine –stătătoare,nu îşi găseşte locul pe care îl
merită.
Înţelegând importanţa acestui demers, am realizat un experiment didactic privind
introduce-rea unei activităţi de joc didactic săptămânală, care să se desfaşoare în ariile de
stimulare în sectorul ,,ştiinţă” şi care să verifice şi să consolideze cunoştinţele asimilate la
tematica săptă-mânală.
Argumentul supraâncărcării este discutabil pentru că cei mai mulţi copii depăşesc pe
cont propiu aceste limite, o influenţă mare având emisiunile transmise prin mass-media. De
asemenea sunt mulţi care vin din familie cu un bagaj mare de cunoştinţe ce pot fi foarte
bine sistematizate şi consolidate în grădiniţă.
Aceste consideraţii au motivat iniţierea unui experiment didactic de apreciere a
capacităţii copiilor de grupa mare, de a-şi consolida şi verifica cunoştiinţele asimilate în

64
cadrul jocurilor didactice cu următoarea tematică. Anotimpurile(toamna şi iarna) ,
animalele domestice şi sălbati-ce .
Pentru aceste teme am conceput jocuri didactice noi care să respecte metodologia
organizării şi desfăşurării jocului didactic după cerinţele psihopedagogice moderne. În
jocurile didactice propuse am pornit de la ideea valorificării comportamentului creativ ca
suport al modernizării a învăţământului. Aceasta înseamnă prioritatea învăţării prin acţiune
care să-i faciliteze copilului folosirea cunoştinţelor învăţate în activităţile din gradiniţă
atunci când parcurge situaţii concrete de viaţă.
Un exemplu edificator în acest sens este jocul didactic despre animalele sălbatice , joc
care accentuează printre altele , de care animale sălbatice să se teamă într-o excursie în
pădure şi de care să nu le fie frică. Succesul obţinut prin folosirea jocurilor didactice de
cunoaştere a mediului atat la sectorul ,,ştiinţă’’ cât şi la activităţiile obligatorii ca activitate
de verificare şi consolidare a cunoştinţelor de la tematica săptămânală m-a determinat să
fac cunoscut şi altor colege acest experiment , cu rezultatele obţinute , pentru al putea
aplica în activitatea didactică proprie.
Am pornit de la ipoteza că printr-un asemenea demers se poate optimiza:
- consolidarea şi sistematizarea bagajului dobândit în activităţile de cunoaştere a
mediului;
- capacitatea de a aplica cele învăţate în situaţii informationale noi;
- eficientizarea comunicării orale şi a gândirii logice;
- capaciteatea de relaţionare copil-adult .
In acest sens am conceput şi aplicat jocuri didactice de cunoaştere a mediului toamna
(fenomene specifice, fructe, legume), animale domestice , animale sălbatice , şi
iarna(aspecte caracteristice).
Fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fişă de evaluare conţinând mai multe
secvenţe care au fost punctate, rezolvarea acesteia însemnând un numar maxim de puncte.
Am pornit de la premisa că trebuie cunoscut nivelul iniţial al preşcolarilor din punct de
vedere al deprinderilur formate despre mediu ,dar şi din punct de vedere al cunoştinţelor
dobândite..Ei îşi pot proteja mediul numai formându-şi o idee clară şi corectă.
Din practica pedagogică am constatat că preşcolarii vin din familie cu noţiuni greşite şi
eronate despre vieţuitoare ,fenomene ale naturii.
În scopul asigurării legăturii dintre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi educarea copiilor
,am urmărit următoarele obiective :
-să ientifice e elementele de mediu pe baza relităţii înconjurătoare;
- să dobândească corect şi coerent cunoţtinţele despre mediul înconjurător,

65
- să folosească şi să utilizeze diferite aparate şi instrumente de lucru pentru a-şi forma
deprinderi.
- să capete deprinderi de îngijire a mediului,
-să apere şi să ocrotească natura.
În decursul anilor 2011-2014 am desfăşurat la grupa de preşcolari un experiment pe un
număr de 19 copii cu diferite jocuri didactice diferite jocuri didactice la Domeniul stiinţă –
cunoaşterea mediului înconjurător:

,,Cine are un cartonaş potrivit?’’

Scopul: verificarea cunoştinţelor despre flori,fructe şi zarzavaturi ,despre culorile


cunoscute anterior;dezvoltarea spiritului de observaţie;
Sarcina didactică:găsirea cartonaşului corespunzător cerinţei exprimate de educatoare;
Obiective:
-să recunoască fructele şi legumele de toamna;
-să descrie caracteristicile legumei,fructului,(formă,culoare,mărime)
-să selecteze jetoanele cu flori,fructe,legume,zarzavaturi;
-să dea exemple de folosire a fructelor în alimentaţie;
Să răspundă repede şi bine la întrebări.
Regulile jocului:
 Copiii ridică numai cartonaşul care are elementul corespunzător cu cerinţa
educatoarei;
 Copilul care a ridicat primul cartonaşul va denumi elementul de pe cartonaş şi va
preciza culoarea;
Material didactic:pentru fiecare copil 2-3 cartonaşe reprezentând legume ,fructe
,flori( morcov, ceapă, castravete,roşie,măr,pară,strugure, cireaşă,ghiocel, lalea)
Desfăşurarea jocului:
Ţinând seama de necesitatea mânuirii cartonaşelor ,mesele vor fi aşezate în careu
deschis astfel încât să pot prinde cu privirea toţi copiii.Fiecare copil va primi 2-3 cartonaşe
reprezentând imagini din diferite categorii (legume,fructe, flori).Aceeaşi imagine va putea

66
fi distribuită de mai multe ori.Varietatea va fi relizată prin coloritul diferit( o lalea roşie ,o
lalea galbenă, un măr roşu, un măr galben, un strugure verde ,un strugure roşu).
Am desfăşurat jocul în felul următor:Voi exprima o cerinţă simplă: doresc să oun în
vază lalele.Cine are cartonaşul potrivit ?Copiii vor căuta printre cartonaşele lor,iar cei care
au imaginea reprezentând o lalea ,indiferent de culoare o vor ridica.Va răspunde cel care a
fost mai prompt în acţiune.Jocul continuă cu formularea altor cerinţe:doresc să fac
supă.Cine are cartonaşul potrivit?; ,,Doresc să fac compot de mere’’etc.
La grupa mijlocie, jocul se poate complica prin introducerea unui dialog dintre
educatoare şi copil.Astfel educatoarea exprimă cerinţa: ,,Doresc să împodobesc casa cu
flori’’.Copiii întrabă: ,,Cu ce flori doriţi să împodobiţi casa?’’.Educatoarea răspunde :,,Cu
ghiocei’’.După ce se precizează elementul ,se aduc cartonaşele cu imaginea lui la masa
educatoarei..
Pentru acest joc didactic am aplicat fişa de evaluare ,,Rezolvă repede şi bine !’’în care am
urmărit următoarele aspecte:
Fişa 1.b (anexe)
Itemi:
I.1.recunoaşte fructele şi legumele
I.2.selectează jetoanele cu flori,fructe şi legume
I.3.dau exemple de folosire a fructelor şi legumelor
I.4.face corespondenţa dintre culoare şi cartonaşul cu imaginea potrivită

În urma acestei fişe copiii au obţinut urmăţâtoarele rezultate.

Total nr copii Comportament insusit Comportament in Comportament absent


dezvoltare
19 15 2 2

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat fişa corect.Ei nu au suficiente


cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de cunoştinţe.

Tot la grupa mică în cadrul tematicii ,,Animale domestice ’’am desfăşurat jocul
didactic,,Cei mici ,cei mari’’care a avut ca obiectiv principal fixarea ,consolidarea şi
sistematizarea cunoştinţelor despre animalele domestice observate anterior şi puii lor.

67
,,Cei mici ,cei mari’

Scopul: fixarea cunoştinţelor referitoare la caracteristicile unor animale (aspectul


exterior),la modul lor de viaţă,la foloasele aduse de ele şi la denumirea puilor;dezvoltarea
atenţiei,memoriei şi perspicacităţii.
Conţinutul jocului: cunoştinţe referitoare la animalele domestice : mediul de viaţă,
înfăţişare, denumirea corectă a puilor
Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor după descriere,denumirea corectă a
puilor lor.
Obiective:
-să recunoască şi să denumească animalele,
- să descrie un animal ;
- să compare două animale domedtice ;
- să specifice hrana animalelor şi mediul de viaţă ;
- să numească puii animalelor facând corespondenţa dintre mamă şi pui;
-să grupeaze imagini după un criteriu dat;
-să identifice caracteristicile animalelor domestice

Regulile jocului:
 copilul care ghiceşte mai repede animalul,după descrierea făcută de către
educatoare, caută imaginea şi o afişează pe suportul pregătit.
 La întrebarea :,,Care este puiul?’’un alt copil selecţionează imaginea
corespunzătoare ,o denumeşte şi o aşază în dreptul imaginei mamei.
 Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat;
 Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie adecvată
temei(onomatopee, diferite mişcări specifice animalelor).
Material didactic:panou,pe care sunt aşezate ilustraţii reprezentând animalele care
urmează afi verificate;plicuri cu jetoane reprezentând puii unor animale.
Desfăşurarea jocului:
În cadrul jocului descriu sumar câte un animal insistând asupra înfăţişării sale şi asupra
foloaselor pe care le aduce .Exemplu:Pentru vacă voi spune: ,,este un animal mare ,are

68
coarne,copite,omul o îngrijeşte pentru lapte şi carne’’După descrierea unui animal
,copilul care ghiceşte mai repede ,vine la masa educatoarei ,alege ilustraţia
corespunzătoare descrie-rii ,o arată copiilor şi o afişează ,intrbând grupe:,,Care este
puiul?’’.Un alt copil care se anunţă sau este solicitat de către educatoare vine şi caută
imaginea ce reprezintă puiul şi o aşează ăn dreptul animalului descris.
Vrianta I: ,,Ghiceşte cine a plecat ’’.Cer copiilor să închidă ochii,timp în care iau unul
dintre jetoane reprezentând un pui.La semnal ,copiiideschid ochii,privesc cu atenţie
panoul şi denumesc puiul plecat: ,,De lângă oaie a plecat puiul ei , mielul’’
Varianta II: Grupa se împarte in două echipe cu număr egal .O parte din copii
interpretează rolul animalelor mamă ,iar cealaltă parte a puilor acestora.Pentru a le
diferenţia am folost medalioane reprezentând puii diferitelor animale.
La semnalul : ,,Caută-ţi mama!’’sau ,,Caută-ţi puiul !’’copiii se grupează în jurul
mamei.Exemplu:,,Ham-ham,mi-am pierdut puişorii’’,toţi copiii care au medalionul cu căţei
se adună în jurul mamei-căţel.
În încheierea acestui joc am dat o fişă de evaluare ,,Uniţi fiecare animal cu puil său şi
colorati corespunzător’’
Fişa 2.b
Itemi
1. Colorează corect şi în spaţiu dat animalele -2 puncte
2.Uneşte corect animalul cu puiul său -2 puncte
3. Specifică hrana animalelor şi mediul de viaţă ;-2 puncte
În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate.

Total nr copii Comportament insusit Comportament in Comportament absent


dezvoltare
19 18 1 0

Aceste rezultate mi-au arătat ca 1 copil nu a rezolvat corect toată fişa,dar cu ajutor a reuşit
să ducă la îndeplinire toate cerinţele.
Ce îmi trebuie?

Scopul jocului: sistematizarea cunoştinţelor despre meserii şi uneltele necesare


practicării lor; educarea capacităţii de a efectua asocieri.

69
Conţinutul jocului: cunoştinţe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare
practicării lor, utilitatea acestora.
Sarcina didactică: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii;
stabilirea legăturii între unelte, materiale, produse, acţiuni şi denumirea profesionistului
care le foloseşte sau le produce.
Obiective:
O1 – să recunoască profesiile sau meseriile pe baza unei imagini;
O2 – să asocieze imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare
pentru desfăşurarea ei;
O3 – să motiveze alegerea unei unelte pentru o anume meserie şi să motiveze când se
mai poate folosi;
O4 – să identifice produsele specifice unei anumite profesii sau meserii ;
O5 – să identifice pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită
profesie sau meserie ;
O6 – să execute corect sarcinile de pe fişa de lucru.
Reguluile jocului:
 Copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, reprezentate printr-o costumaţie adecvată: bucătar
– bonetă, medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască;
 Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conţin imagini cu diferite
unelte;
 Fiecare echipă trebuie să obţină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin
întrebarea: „Ce îmi trebuie?”;
 După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul;
 Membrii unei echipe au voie să se consulte;
 Câştigă echipa care obţine cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei;
 Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii corecte;
Elemente de joc:

 Costumaţie adecvată;
 Interpretare de roluri;
 Manipularea materialului didactic: jetoane;
 Mimarea unei acţiuni specifice;
 Mişcarea.

70
Desfăşurarea jocului:
Dintre acţiunile mai uşor de diferenţiat,se recomandă:cusutul,bătutul unui
cui,călcatul,tăiatul scândurii cu ferăstrăul,frământatul ,bătutul cu telul,săpatul,efectuarea
unei injecţii etc.
La aducerea imaginilor sau a uneltelor,copiii vor arăta felul în care se foloseşte unealta şi
eventual materialul.De exemplu:
-ţi-am adus acul ca să coşi cu el;
-ţi-am adus materialul ca să-l croieşti
Variante:
1. Educatoarea prezintă imaginea unui produs al muncii ( o haină,un pantof,un cozonac
,un coşcu fructe) şi cere copiilor să selecteze di jetoanele primite pe cele care
reprezintă uneltele şi materialele corespunzătoare realizării acestora.
2. Copii stabilesc o acţiune caracteristică unuia din meseriaşii cunoscuţi de el..Fiecare
din copiii care au imagini cu uneltele şi materialele necesare,le dau conducătorului
jocului,după ce acesta a pus întrebarea ,,Ce ne trebuie pentru…? (a coase o haină, a
face o injecţie).
În încheierea acestui joc am dat o fişă de evaluare ,, ,,Potriveşte imaginile’’în care am
urmărit:
Fişa 3b –anexe
I.1 alege pentru fiecare meserie uneltele de care e nevoie ca să fie practicată
I.2. motivează alegerea uneltei pentru o anume meserie şi motivează când se mai poate
folosi;
I.3. identifică produsele specifice unei anumite profesii sau meserii meserii;
I.4 identifică pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau
meserie

În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate:

Total nr copii Comportament insusit Comportament in Comportament absent


dezvoltare
19 14 2 3

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei.Trei
dintre copii nu au suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de
cunoştinţe.

71
Aşează la locul potrivit!

Scopul jocului: Sistematizarea cunoştinţelor cu privire la mijloacele de locomoţie


cunoscute, precizarea nuor reguli de circulaţie ,dezvoltarea capacităţii de selectare a
cunoştinţelor în funcţie de problema de rezolvat.
Sarcina didactică: compunerea unor ghicitori,recunoaşterea unor mijloace de
locomoţie după ghicitoare şi clasificarea lor după locul pe unde circulă.
Obiective:
-să recunoască şi să denumească mijloacele de transport;
-să reproducă sunetele emise de diferite mijloace de transport;
-să descrie caracteristicile unui mijloc de transport;
-să stabilească asemănări şi deosebiri între mijloacele de transport;
-să recunoască mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o
ghicitoare
Reguluile jocului:
 Plicul porneşte la semnalul verde şi se opreşte la semnalul roşu al semaforului.
 Copilul la care s-a oprit plicul ,iese în faţa grupei şi formează o ghicitoare după
ctitriile stabilite .
 Copilul care ghiceşte aşează siluieta mijlocului de locomoţie pe macheta sau tabloul
care reprezintămediul prin care circulă (apă,aer,pământ).
Material didactic:siluiete reprezentând următoarele mijloacede
locomoţie:automobil,autobuz,trolebuz,maşina salvării,pompierilor,vapor,barcă,avion
,etc.Machete sau tablouri reprezentând mediul prin care pot circula mijloacele de
circulaţie menţionate.
Desfăşurarea jocului: Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în formă de semicerc
închis.Educatoarea dă semnalul de pornire şi de oprire a plicului prin schimbarea culorii
semaforului .Copilul la care se opreşte plicul îl deschide,priveşte imaginea din
plic,formulează o ghicitoare după criteriile stabilite.În timp ce copilul formulează
ghicitoarea se va urmări ca ceilalţi copii din grupă să nu vadă conţinutul plicului,cu
excepţia vecinilor copilului care la solicitarea sa îl pot ajuta.Copiii vor fi îndrumaţi să
cuprindă în ghicitoare numai ceea ce este caracteristic mijlocului de locomoţie respectiv.În
72
timpul aşezării siluetei la locul potrivit se va cere copilului să motiveze acţiunea supusă,pe
unde poate circula mijlocul de locomoţie respectiv.Exemplu: trenul porneşte numai la
semnalul şefului de gară,maşina se opreşte când semaforul indică culoarea roşie li la
trecerea de pietoni).
Variante:
1. Educatoarea indică un mijloc de locomoţie,iar copiii pe rând, spun ceea ce ştiu despre
el:cine-l conduce,ce combustibil foloseşte ,ce tranfportă cu el.Ultimul copil
sintetizează cele spuse de colegii lui ,selectând obiectul sau imaginea acestuia şi îl
plasează pe machetă la locul potrivit.
2. Copiii sunt împărţiţi în două echipe .Fiecare echipă primeşte un plic având grijă să nu-l
arate colegilor de lângă el.Se consultă şi alcătuiesc împreună câte o ghicitoare apoi o
expun celeilalte echipe pentru a fi ghicită şi să fie aşezată la locul potrivit.
În încheierea acestui joc am dat fişa de evaluare :
Fişa 4b
Itemi:
I.1- recunoaşte şi să denumeşte mijloacele de transport
I.2- reproduce sunetele emise de diferite mijloace de transport
I.3- recunoaşte mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o
ghicitoare
În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate.

Total nr copii Comportament insusit Comportament in Comportament absent


dezvoltare
19 16 2 1

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei iar un
copil nu are suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de
cunoştinţe.

Florăria
73
Scopul jocului: sistematizarea cunoştinţelor despre florile observate anterior( denumire,
culoare,mărime ,caracteristici după caz şi timpul de înflorire)
Sarcina didactică: selectarea şi gruparea florilor după criteriul dat.
Obiective:
-să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);
-să sesizeze asemănările si deosebirile faţă de alta floare
-să descrie părţile componente ale plantei;
-să spuna conditiile necesare cresterii şi dezv. plantei;
-să explice în ce constă grija omului faţă de plante;
-să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Primăvara”;
-să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune;

Material didactic: flori naturale sau artificiale cunoscute copiilor:ghiocel


,zambilă,narcisă ,lalea,garoafă
Desfăşutarea jocului :
Jocul se desfăşoară pe baza semnalelor verbale ale educatoarei.Ea joacă rolul vânzătoarei
dintr-o florărie ,primind un coş cu flori pe care trebuie să-l aranjeze într-o vitrină în
funcţie de diferite criterii.Copiii trebuie să o ajute.
Astfel florile vor fi aşezate după:
 După culoare-Copiii primesc câte o floare ,iar la semnalul educatoarei trebuie să
fie aşezată în vaza indicată.Unul din reprezentanţii grupului denumeşte florile din
vază.De exemplu: ,,În vaza noastră sunt flori galbene.Avem o narcisă,o
crizantemă , un trandafir ,o frezie.
 După lungimea tulpinii-Educatoarea cere copiilor să sorteze florile după lungimea
tulpinilor(lungi,mijlocii,scurte).De exemplu:flori cu tulpina
lungă:gladiola,trandafirul ,liliacul, crizantema,flori cu tulpina
mijlocie:frezia,zambila,flori cu tulpina scurtă:ghiocelul, panseluţa,toporaşul.
 Dupa anotimpul în care înfloresc-Educatoarea precizează că nu toate florile
înfloresc în acelaţi anotimp.În anotimpul iarna nu sunt flori în grădină ci doar în
sere speciale.Pe masură ce vremea se încălzeşte,apar tot mai multe flori.Copiii
trebuie să grupeze florile prezentate după anotimpul în care înfloresc.De
exe4mplu:primăvara:ghiocei,narcise zambile,lalele,etc.
Variantă:
74
Joc de rol ,,De-a florăria’’.Un copil va fi cumpărătorul care vine la alt copil vânzător şi
va descrie o floare fără să o numească.În descriere va utiliza elementele caracteristice
acelei flori.Vânzătorul va asculta cu atenţie descrierea şi va alege floarea care se potiveşte
acelei descrieri ,denumind-o.
Cumpărătorul cere:,,Aş dori să cumpăr o floare roşie,parfumată,cu tulpina lungă şi cu
ţepi’’.Vânzătorul îi spune:,,Cred că doriţi un trandafir’’În încheiere se pot împărţi copiilor
ecusoane cu jumătăţi de flori şi aceştia să primească sarcina de a-şi găsi jumătatea (,,Din
jumătate întreg’’)
Itemi:
I.1.descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);
I.2.sesizeză asemănările şi deosebirile faţă de altă floare
I.3.descrie părţile componente ale plantei;
I.4.colorează florile cu culorile specifice

În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate.

Total nr copii Comportament insusit Comportament in Comportament absent


dezvoltare
19 16 2 1

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei iar un
copil nu are suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de
cunoştinţe.

În urma acestor rezultate mi-am propus să lucrez diferenţiat cu acei copii care au obţinut
comporta-mentul absent ,dar şi cu cei care au obţinut comportament în dezvoltare,insistând
pe dezvoltarea gândirii şi a operaţiilor acesteia. În urma lucrului diferenţiat am observat la
sfârşitul fiecărui an un interes major al copiilor pentru dobândirea de cunoştinţe. Acest
lucru mi-a dovedit încă o dată că metodele şi mijloacele didactice folosite, cât şi activitatea
diferenţiată sunt eficiente.Am pus accent pe tratarea diferenţiată dar şi pe prezentarea cât
mai atractivă a conţinuturilor.
Mi-am propus să îmbin în cadrul activităţilor desfăşurate la grupă,acele metode
,procedee,mijloace de învăţământ care să-i antreneze pe copii în formarea deprinderilor de
auto-instuctiv şi auto educativ .

75
Am cautat să fac conţinutul cât mai atractiv prin introducerea jocurilor didactice şi la
centrul ,,ştiinţă’’,dar şi a cântecelor ,proverbelor şi zicătorilor,să folosesc mai mult
activitatea diferenţiată.
Voi prezenta căteva din jocurile test pe care le-am folosit la grupă în activitatea
diferenţiată:
Jocuri - test ,,Cum numim toate acestea la un loc?’’care a avut ca scop identificarea
nivelului iniţial de gândire a copilului pe un anumit criteriu:
Exemple de întrebări:
- ,,Care sunt pasările care pleacă iarna de la noi?’’
- ,,Cum se numesc toate la un loc?’’
- ,,Care animale trăiesc pe lângă casa omului?’’
- ,,Cum le spunem la toate împreună?’’
- ,,Ce animale au două picioare,două aripi şi fac ouă?’’
- ,,Cum se numesc toate la un loc?’’
- ,,Ce plante folosim pentru pregătirea mâncării?’’
- ,,Cum le numim pe toate la un loc?’’
- ,,Cu ce lucruri ne îmbrăcăm?’’
- ,,Cum le numim pe toate la un loc?’’
La sfârşitul acestor jocuri test am obţinut următoarele rezultate:

COPII CARE AU OBŢINUT PUNCTAJ MAXIM LA PROBELE APLICATE


Numărul maxim de copii a fost de 19
Nr.crt Denumirea jocului Comportament insusit Comportament in Comportament
didactic dezvoltare - absent -
1. Cine are un cartonaş 17 2 0
potrivit?
2. Cei mici cei mari 18 1 0
3. Ce îmi trebuie? 15 3 1
4. Aşează la locul 15 2 2
potrivit
5. Florăria 16 2 1

Copiii au rezolvat aceste sarcini în proporţie de 85%.


În urma acestor jocuri –test am observat că datele obţinute prin aceste probe cumulate
cu observaţiile zilnice ,cu lucrările copiilor , m-au ajutat în continuarea activităţii.

76
Aşa cum am descris mai sus ,fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fişă de
evaluare conţinând mai multe secvenţe care au fost punctate . Aceste rezultate mi-a
permis emiterea unor concluzii.
Am admis ipoteza că rezultatele obţinute prin utilizarea acestor jocuri vor dovedi
eficienţa unui joc didactic de cunoaştere a mediului la fiecare tematică
săptămânală.Aşadar,mi-am propus ca pentru etapa următoare a activităţilor mele
didactice să am în vedere:
-să folosesc mai mult material didactic pentru a explica interdependenţa dintre
diferite elemente ale mediului înconjurător
-să pun accent pe activitatea independentă,de descoperire a cunoştinţelor prin
observarea directă .
. -să acord o mai mare atenţie exerciţiilor de comparare
,clasificare,generalizare,integrare
-să folosesc evaluarea sub toate formele sale ,dar mai ales evaluarea continuă pentru a
şti în orice moment care va fi următorul pas în adoptarea strategiilor de învăţare.

CAPITOLUL V –

77
CONCLIZII

Copilul, acest univers mic, care ne este dat nouă, dascălilor să-l cunoaştem, să-i pătrundem
tainele, să-i explorăm ,,zăcămintele”, să-i dăm strălucirea necesară pentru a răspândi la
rându-i lumină, necesită multă atenţie în ceea ce priveşte cultivarea cunoaşterii lumii ce-l
înconjoară.
Folosind jocul didactic în procesul instructiv-formativ a făcut ca preşcolarul să înveţe
cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea pe care a desfăşurat-o, a făcut ca cei timizi
să devină mai volubili, mai activi, mai Consider că această problemă a utilizării jocului
didactic ca activitate sau ca metodă de învăţare merită o mai mare atenţie .
Învăţarea prin efort personal şi în grup, prin manifestarea independenţei în acţiune,
gândire şi exprimare, însoţită de bucurie şi satisfacţie, va fi temeinică şi va genera noi
interese de cunoaştere.Integrarea organică a jocului didactic în activitatea de învăţare a
şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale
personalităţii copilului.
În lucrarea de faţă am arătat modul în care am aplicat metode şi procedee
active,mijloace de învăţământ adecvate care au contribuit la însuţirea cunoştinţelor
,fenomenelor,la uşurarea întregii noţiuni ştiinţifice.
Putem afirma cu certitudine că introducerea mai frecventă a jocului didactic de
cunoaştere a mediului şi la centrul ,,Ştiinţă’’nu supraîncarcă programul copiilor cu prea
multe cunoştinţe ci doar ajută la o mai bună consolidare a cunoştinţelor referitoare a
mediului înconjurător.
Am constatat că deprinderile de muncă cu caracter activ ale preşcolarilor se formează
gradat ăn funcţie de particularităţile de vârstă.Obiectivele care au fost urmărite le-am relizat
în special în timpul activităţilor desfăşurate la grupă dar şi în plimbări,excursii vizite.De
asemenea folosirea celor mai eficace metode moderne ,îmbinarea modernului cu
tradiţionalul ,folosirea mijoacelor audio-video au condus întreagul colectiv de copii spre a-
şi însuşi temeinic cunoştinţele.
Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învăţarea activă, participativă,
stimulând iniţiativa şi creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât
copiii se implică mai mult în desfăşurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibaţi,
relaxaţi, adică au exact starea necesară activării creativităţii.
Activităţile desfăşurate cu preşcolarii mă determină să afirm că este foarte simplu să

78
formezi grupul , dar mai greu să-l pui în situaţia de a funcţiona ca un grup de lucru. Şi
totuşi, practica la grupă demonstreză că, la grupa mare, prin exerciţiu, copiii ajung să deţină
abilităţile necesare, participă cu plăcere deosebită la astfel de activităţi, utilizează în comun
materialele puse la dispoziţia grupului, se ajută reciproc, se încurajează, susţinându-se unul
pe celălalt în procesul de învăţare.
Pe baza constatărilor făcute în activitatea desfăsurată până acum, consider că utilizarea
jocurilor didactice de cunoaştre a mediului în activitățile cu preşcolarii contribuie la
dezvoltarea procesului intelectual la toate categoriile de copii, dezvoltă capacitatea de
analiză şi sinteză, stimulează gândirea creatoare. Analizând datele prelucrate si făcând o
analiză comparativă între partea teoretică şi practică, am trecut la stabilirea unor concluzii:
Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de latura
formativă, dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar. Jocul
evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaştere la
nivel operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive ,
atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Nici o altă programă instructiv-educativă
nu a contribuit într-un mod atât de înalt sau, altfel spus, într-un mod atât de diversificat şi
ştiinţific la înţelegerea şi legătura didactică a omului cu natura, societatea, universul cu
posibilităţi de explorare şi observare, prin modalităţi simple dar cu efect atât de valabil
pentru copii. Prin conţinut, obiective, forme de realizare, desfăşurarea şi conceperea
întregii activităţi la grupă pe baza cerinţelor
programei, conduce copilul spre o bună pregătire pentru şcoală, cu un inventar de abilităţi.
Pentru desfăşurarea eficientă a activităţii preşcolare, un rol important îl deţine materialul
didactic şi mijloacele de învăţământ. Rezultatele muncii cu aceşti copii depinde de:
cunoaşterea trăsăturilor psiho-fîzice specifice vârstei precum şi de cunoaşterea trăsăturilor
individuale ale fiecărui copil, deci tratarea lor diferenţiată.
Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informaţiile cuprinse în
programele grădiniţei. Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul
jocului didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a
imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educaţiei în
instituţiile preşcolare.
În raport cu aceste afirmaţii, consider că experienţa mea personală trebuie să se
dezvolte şi mai semnificativ în legătură cu problematica abordată în lucrare, în folosul
real al copiilor pe care îi îndrum.

Bibliografie :
1.Elkeerin D.B.-,,Psihologia jocului’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980
79
2.Cochinescu Lucian, 2008, ,,Probleme actuale ale psihologiei sociale”, Ed. Paralela 45,
Piteşti
3 Culea Laurenţia, 2009, ,,Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie- o
provocare”, Ed. Diana , Piteşti;
Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura Didactica si
Pedagogica,Bucuresti,1980
4. Debresse Maurice-,,Etapele Educatiei” Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1981
5 Chateu Jean- “Copilul si jocul’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1968;
6. Comănescu Maria, Gheorghe Doina, 1998, ,,Cunoaşterea mediului-grupa pregătitoare,
ghidul educatoarei”, E.D.P., R.A., Bucureşti
7.Rosca Al, Chircev A.,, Psihologia copilului prescolar,, Editura Didactica si
Pedagogica,Bucuresti,1975
8.Schiopu Ursula,Piscai Viorica - ,,Pedagogia prescolara a copilului’’Manual pentru
clasele IX-X Licee Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1989
9.Elena Varzari,Maria Taiban- ,,Pedagogia prescolara’’ Manual pentru Liceele
Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1976
10. Bonchiş Elena, Trip Simona, Drugaş Marius, Dindelegan Camelia, 2006, ,,Introducere
în Psihologia Personalităţii”, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea;
11Chircer A.Rosca Al.-,,Aspecte teoretice si metodologice ale dezvoltarii creativitatii in
gradinita’’ Editura Revistei Pedagogice,Bucuresti ,1975
12.Lovinescu A.V.-,,Jocuri,exercitii pentru prescolari’’ Editura Didactica si
Pedagogica,Bucuresti,1979
13. Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura
Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980

14. Ezechil Mihaela, Păişi Lăzărescu Mihaela, 2001, ,,Laborator preşcolar - ghid metodic”,
Ed. V&I Integral, Bucureşti
15. Golu Mihai, 2002, ,,Fundamentele psihologiei I “, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti;
16. Mitu Florica, Antonovici Ştefania, 2005, ,,Jocuri didactice integrate pentru
învăţământul preşcolar, Ed. Humanitas Educţional, Bucureşti;
17.. Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, 2009, ,,Ghid pentru învăţământ
preşcolar. O abordare din perspectiva noului curriculum.”, Ed. Polirom, Iaşi

80
18. Necula Gabriela, Dan Silvia, Roman Loredana, Lucuşa Maria, Manolache Adriana,
Mateiu Roza, Pană Cecilia, Tomescu Victoria, Mocanu Silvia, Paşca Angela, Soriţeu
Emilia, Cojocaru Luminiţa, Preda Viorica(coord. Insp. M.E.C.) , 2009, ,,Metodica
activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Ed. ,,Gheorghe-Cârţu Alexandru”,
Craiova
19.Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Editura Didactică Publishing
House, Bucureşti, 2009
20.Radu ,T. Ion -Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, E.D.P., 1996
21.Pavelcu, V. Psihologie pedagogică. Studii. EDP Bucureşti, 1962
22.Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 4/2008, Ed. Arlequin, Bucureşti

ANEXE

81
Anexa 1a

Anexa 2a

82
Anexa 3a

Anexa 4 a

83
Anexa5 a Anexa 6a

Anexa 7a Anexa 8a

84
Anexa 9a

85
Anexa 1.b

DOMENIUL ŞTIINŢĂ
Grupa mică

1. Încercuieşte partea comestibilă a roşiei şi morcovului

2. Încercuieşte mărul roşu

3. Subliniază floarea galbenă

86
87
Anexa 3b
DOMENIUL ŞTIINŢĂ
                                         POTRIVESTE IMAGINILE

1.Alege  pentru  fiecare  meserie  uneltele  de  care  e  nevoie  ca să  fie  
practicată

88
89
Anexa 5b
FIŞĂ ŞTIINŢĂ

 Taie cu o linie ce nu se potriveşte! Colorează cu ROŞU lalelele, cu


ALBASTRU zambilele şi cu GALBEN narcisele!

90
PROIECT DIDACTIC
METODA CUBULUI

Grupa : mare
Domeniu experiential-D.S.: Cunoasterea mediului
Tema: „Cubul florilor”
Tipul de activitate: Predare si invatare
Forma de realizare: Joc didactic interdisciplinar- folosirea metodei
interactive de grup „Cubul”

Scopul activităţii: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a


plantelor, precum şi stimularea curiozităţii
pentru investigarea acestora;

Obiective operaţionale:
Cognitiv-informaţionale:
1.să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma);
2.să sesizeze asemănările si deosebirile faţă de alta floare( crizantema)
3. să descrie părţile componente ale plantei;
4.să spuna conditiile necesare cresterii si dezv. plantei;
5.să explice în ce constă grija omului faţă de plante;
6.să recite corect,logic,expresiv poezia,,Crizanteme”;
7.să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Toamna”;
8.să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune;
Psiho-motorii:
-să mânuiască materialul pus la dispoziţie;
Afective:
-să se implice afectiv în activitate.

SARCINA DIDACTICĂ: Se împarte efectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup


urmând să analizeze tema aleasă, „tufanica”. In acest mod se împart sarcinile fiecărei grupe
prin aruncarea cubului şi preluarea sarcinii corespunzatoare culorii pe care cade cubul
(întrebarile sunt în plicuri colorate conform cu feţele cubului).
REGULI DE JOC: Fiecare grup răspunde pe rând conform cerinţei primite:

91
(R-descrie, G-compară, V-asociază, A-analizează P-aplică, M-argumentează).
După fiecare raspuns educatoarea pune pe tabliţa magnetică, jetoane magnetice
reprezentând răspunsul dat.
ELEMENTE DE JOC: Surpriza, aplauzele.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, conversaţia, demonstraţia,instructajul verbal,
cubul, brainstorming.
MATERIAL DIDACTIC: cubul cu cele 6 fete divers colorate, tufanele si
crizanteme,stegulete în culorile cubului,inimioare colorate.
EVALUAREA: Continuu-formativă, observarea comportamentului copiilor, orală,
aprecieri privind corectitudinea răspunsurilor copiilor.
DURATA: 30 min.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
Revista de pedagogie nr. 1-2/2009
Reviasta de pedagogie nr.3-4/2009
Metode interactive de grup-S. Breben,E.Gongea,G. Ruiu,M.Fulga
Metodica activitatilor instr.-educative in gradinita de copii-Craiova 2009

„SCENARIUL DIDACTIC
EVENIMENTU CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGII DIDACTICE EVALUA
L METODE ŞI MATERIAL REA
DIDACTIC PROCEDEE DIDACTIC
1.Momentul Asigurarea condiţiilor optime pentru
organizatoric desfăşurarea activităţii:
- aranjarea scaunelor în
semicerc;
- pregătirea materialelor
didactice pentru activitate.
2. Sensibilizarea Se va realiza prin introducerea
pentru activitate elementului surpriză: „Cubul Vaza cu flori (
a) captarea colorat”. Conversaţia tufanele si
atenţiei Se descoperă celelalte materiale: crizanteme)ste
,,Ce a primit grupa noastra? gulete
b) intuirea In ce anotimp suntem? colorate,
materialului Cum este toamna? De ce? inimioare.

3. Anunţarea Astăzi vom juca un joc care se Explicaţia


temei numeste „Cubul florilor”. Se imparte
efectivul de copii in 6 subgrupuri,
fiecare subgrup urmând sa analizeze
tema aleasa, „tufanica”. In acest mod
92
se impart sarcinile fiecarei grupe prin
aruncarea cubului si preluarea
sarcinii corespunzatoare numărului
pe care cade cubul.

4. Prezentarea Fiecare grup raspunde pe rând Instructajul


regulilor jocului conform cerinţei primite (R-descrie, verbal
G-compară, V-asociază, A-
analizează, P-aplică, M-
argumentează). Dupa fiecare răspuns
educatoarea pune pe tabliţă
magnetică, jetoane magnetice
colorate reprezentând raspunsul dat.

5. Desfăşurarea Voi reaminti titlul jocului „Cubul Demonstratia Cubul


jocului de probă florilor” şi voi executa jocul de
probă.

6. Desfăşurarea Arunc cubul către primul grup,


jocului propriu- spunând: „Cubul se rostogoleste si Cubul Tufanica si
zis la .Miruna soseste”. Repet acest lucru crizantema,
pentru toate cele 6 subgrupuri. tabliţa
Numesc un copil din grupul respectiv magnetică, Continuu-
care să răspundă, celalalt copil putând plicuri formativă
veni si el cu alt răspuns. Copiii vor colorate care
răspunde in funcţie de cerinţa ce contin
corespunde culorii de pe una din intrebari
fetele cubului:
1. Descrie! (Ce este acesta? – o Observare
planta); Brainstorming a
2. Compară! (Cum este tufanica fata comporta
de crizantema? ); mentului
3. Asociază! (Cuvantul floare cu alte copiilor
cuvinte);
4. Analizează! (Care sunt părţile
componente ale plantei?);
5. Aplică! ( deseneaza o floare dupa
descriere)
6. Argumentează! (De ce trebuie sa
ingrijim si sa iubim plantele,
afirmatia: Floarea neudata pe
jumatate moarta sau Plantele
sunt nemuritoare”?);
După fiecare raspuns voi pune pe
tablita magnetica, jetoane magnetice
reprezentand raspunsurile copiilor .

93
7. Obţinerea Copiii vor cânta o strofa din Imagini Orală
performanţei cântecelul ,,Toamna” şi vor recita reprezentative
poezia „Crizanteme”. pentru
cantecel si
poezie
8. Asigurarea Se va purta o conversaţie despre Conversaţia
Feed-back-ului jocul de astăzi şi se va fixa tema
jocului.
Copii coloreaza tufanele sau
crizanteme conform culorii
steguletului de pe masa.

9. Încheierea Se fac aprecieri individuale şi Stimulente Aprecieri


activităţii colective asupra modului de privind
participare la activitate. corectitudi
. nea
răspunsuril
or copiilor

94
STRATEGIA DIDACTICĂ
DS– Cunoşterea mediului
TEMA: : Când / Cum şi de ce se întâmplă?
TEMA SĂPTĂMÂNII: „Poveste cu două surori: iarna şi primăvara”
TEMA ZILEI: Cărarea anotimpurilor
TEMA ACTIVITĂŢII: „Pe cărările anotimpurilor”
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL ACTIVITĂŢII: Exersare de cunoştinţe

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 Să descrie anotimpurile: iarna şi primăvara precizând principalele caracteristici;
 Să identifice elementele care nu aparţin anotimpului respectiv, pe baza cunoştinţelor
acumulate anterior;
 Să formuleze ( sau să răspundă la ) ghicitori despre caracteristicile anotimpurilor;
 Să sintetizeze cunoştinţele şi informaţiile despre un anotimp, exprimându-şi idei şi
sentimente personale;

SARCINA DIDACTICĂ:
 completarea celor două cărări, reprezentând anotimpul iarna şi primăvara, cu
elementele specifice;
 descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv;
 rezolvarea sarcinilor surpriză, întâlnite pe cărările anotimpurilor.
REGULILE JOCULUI:
 copiii vor respecta cerinţele educatoarei;
 copiii aleg, pe rând câte un cartonaş cu aspecte ale naturii sau din activitatea
omului, şi-l aşează în dreptul anotimpului la care se potriveşte, motivând alegerea
făcută;
 se vor grupa şi regrupa pe tot parcursul jocului în funcţie de metoda folosită, vor
formula ghicitori, vor adresa întrebări.
ELEMENTE DE JOC: coroana Bătrânului An, castelul Bătrânului An, Iarna şi Primăvara
două dintre fiicele anului, limitarea timpului, mişcarea, întrecerea, recompensa.

a) METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, demonstraţia, problematizarea, „bula


dublă”, ciorchinele, tehnica blazonului, benzi desenate, aprecierea verbală, conversaţia,
expunerea.
b) MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: planşe cu imagini reprezentative pentru
fiecare anotimp, ecusoane ( ghiocei, fulgi etc. ), tablouri cu caracteristicile anotimpurilor,
jetoane reprezentând simboluri ale anotimpurilor,cretă, jetoane pentru concurs.
c) FORME DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII: individual, frontal, pe grupuri, în
echipă.
DURATA: 35 minute

BIBLIOGRAFIE:
1. * Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Prezentare şi explicitări, Ed.
Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009;
2. Nicu G., Antonovici Ş., Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru
educatoare, Editura Aramis 2008

95
3. Novac C., Gherghina D., Simiciuc E., Ionescu I., Bangă J., Modoran M., Moroianu
M., Metodica activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar Vol. II,
Editura Didactica Nova, Craiova 2008
4. Păunescu A., Bunăiaşu C., Novac C., Gherghina D., Cămăraşu G., Dănilă J.,
Oprescu N., Metodica activităţilor instructiv educative în învăţământul preprimar
(Educarea Limbajului, Activităţile matematice. Cunoaşterea mediului, Educaţia
pentru societate), Editura Didactica Nova, Craiova 2007

96
EVENIMENT
CONTINUTUL STIINTIFIC
DIDACTIC D
Moment organizatoric Se creează condiţiile psiho-pedagogice necesare desfăşurării activităţii în Ins
bune condiţii:
- aranjarea măsuţelor pentru cele 2 grupe;
- pregătirea materialelor didactice;
- aerisirea sălii de grupa;
- intrarea ordonată a copiilor în sala de grupa.
Copiii vor fi îndrumaţi către 2 grupe reprezentând cele 2 anotimpuri
surori, în funcţie de ecusonul din piept: echipa ghioceilor-mărţişor şi
echipa fulgilor de zăpadă.

O voi face printr-o poezie ghicitoare, urmată de prezentarea sub forma


Captarea atenţiei de surpriza a celor patru anotimpuri: T
“Anul patru fete are…
Au şi ele meşteşug:
Una flori, alta belşug,
Una cu soare când vine,
Îţi scoţi haina de pe tine;
Iar a patra mai ghiduşă
Ţi-aduce nămeţi la uşa.”
Reactualizarea -Care sunt cele patru fiice ale anului? (primăvara, vara, toamna şi iarna)
cunoştinţelor -Visul neîmplinit al Bătrânului An, este că niciodată nu a putut să le adune
împreună. Eu însă azi l-am invitat să participe la activitatea noastră,
deoarece în săptămâna asta se întâlnesc două surori ale anului: Iarna şi
Primăvara
-Prezint copiilor cele 2 surori (planşe reprezentând fiecare anotimp în
parte)
PRIMAVARA: „ – Eu sunt fiica cea mai tânără şi cea mai frumoasă a
Bătrânului An. Pe mine mă mângâie soarele cu razele lui călduţe şi
luminoase. Eu trezesc la viata întreaga natura. Aici flori, dincolo
verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele. Ogoarele
răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumuseţe, câtă viată şi veselie
peste tot locul!”
IARNA: „ – Eu nu mă laud cu frumuseţea, nici cu bogăţia. Deşi am inima
de gheata, eu ţin cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe şi moi
de nea. Eu le pregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpada pentru
schi, gheata pentru patinaj, pârtiile pentru săniuş. Le aduc Crăciunul cu
pomul de iarnă şi jucării.”

Se realizează o scurtă convorbire după prezentarea fiecărui anotimp.


Se anunţă jocul şi motivaţia desfaşurării lui.
- Astăzi vom desfăşura un joc numit “Pe cărările anotimpurilor”, pentru
Anunţarea temei şi a a-i demonstra Bătrânului An că noi ştim foarte multe lucruri despre fiicele

97
obiectivelor sale: Iarna şi Primăvara.

Prezentarea regulilor jocului


- Copiii vor respecta cerinţele educatoarei;
-Copiii aleg, pe rând câte un cartonaş cu aspecte ale naturii sau din
activitatea omului şi-l aşează în dreptul anotimpului la care se potriveşte
Dirijarea învăţării motivând alegerea făcută; Tehn
- Se vor grupa şi regrupa pe tot parcursul jocului, în funcţie de metoda
folosită, vor răspunde la ghicitori, vor adresa întrebări, vor recita sau vor
cânta.
Executarea jocului de proba
- Se realizează prin Tehnica Blazonului (reprezentată de coroana
Bătrânului An) Sarcina: în cele 2 spaţii ale blazonului va trebui să
plasăm imagini corespunzătoare celor 2 anotimpuri. În ce anotimp ne
aflam? Ce surprize ne aduce Iarna? Un copil va căuta imaginea
corespunzătoare şi o va plasa în spaţiul nr.1 . La fel se va proceda şi
pentru anotimpul Primăvara.
Răspunde pe rând cate un copil din fiecare echipa; răspunsurile corecte
sunt recompensate cu buline lipite pe rochiţele anotimpurilor.

Executarea jocului propriu-zis

Proba1: Aşează pe cărarea potrivită!


- Pe masă sunt aşezate jetoane cu imagini din cele două anotimpuri, un
copil va veni şi va alege un jeton şi va spune ce reprezintă. La întrebarea
„Când se întâmplă?”, va recunoaşte anotimpul corespunzător şi va aşeza
jetonul pe cărarea acelui anotimp.
*Aleg un jeton.
- Ce observaţi pe acest jeton? (copii cu sania)
- Când se întâmplă? (iarna)
- Pe ce cărare trebuie să-l aşez? (pe cărarea iernii)
Un copil va alege un jeton.
- Ce reprezintă imaginea de pe jeton? (un ghiocel)
- Când înfloresc ghioceii? (primăvara)
Pe ce cărare trebuie să-l aşez? (pe cărarea primăverii)
Jocul se va desfăşura după modelul prezentat până la epuizarea jetoanelor.
primăvara: ghiocei, mărţişoare, crenguţe înflorite, plantarea copacilor, la
arat, barza cu puii in cuib, rândunica îşi face cuib;
iarna: la săniuş, copii patinând, brad împodobit, copaci ninşi, copaci
desfrunziţi, Moş Crăciun. Met
Proba 2: Ciorchinele:
- Fiecare copil va extrage dintr-un coşuleţ un jeton şi la semnalul
educatoarei se vor grupa în jurul uneia dintre cele 2 fetiţe reprezentând

98
anotimpurile motivând alegerea făcută: (grupează în jurul iernii imaginile
aduse de iarnă, în jurul primăverii surprizele aduse de primăvară etc.)
Proba 3: Benzi desenate : M
Doi copii din fiecare echipa vor ieşi la tablă şi vor desena câte un element
specific anotimpului pe care îl reprezintă.
Primăvara – ghiocel, mărţişor
Iarna- om de zăpadă, brad
Complicarea jocului

Proba 4: Repară greşeala!


(copiii închid ochii în timp ce educatoarea strecoară elemente nepotrivite
pe cărările anotimpurilor)
Bătrânul An este foarte supărat pentru că fetele lui s-au jucat şi el nu le
mai recunoaşte.
Priviţi primăvara! Tot ce are ea, îi aparţine?
Ce nu este specific anotimpului primăvara? (bradul de Crăciun, fulgul de
nea…) P
Cui îi este specific fulgul de nea? (iernii)
*se va proceda în acest mod până la refacerea cărărilor iniţiale
*fiecare răspuns corect va fi aplaudat
Proba 5: Asemănări şi deosebiri între cele două anotimpuri:

Met

99
Asigurarea retenţiei şi - Cum s-a numit jocul?
a transferului - Ce am invăţat din acest joc? Eval
După ce copiii rezolva corect toate sarcinile întâlnite în obstacolele de pe
cărări, descoperă în Castelul Bătrânului An, primul cadou al Primăverii.
Tot in castelul Batranului An vor descoperi o scrisoare adresată
educatoarei.
Se stabileşte echipa câştigătoare, prin numărarea bulinelor primite.
Încheierea activităţii Se apreciază răspunsurile copiilor şi întreaga lor comportare în timpul
activităţii.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

NIVEL:II(grupa mare)
TEMA DE STUDIU:”Cine şi cum planifică/organizează o activitate?”
TEMA PROIECTULUI:”Ce ne-aduce toamna în coş?”
SUBTEMA:”La piaţa!”
FORMA DE REALIZARE:activitate integrată ALA+ADE(DS,DOS)+ADP
ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE:
ADP:
 :Întâlnirea de dimineaţă:discuţii despre anotimpul în care ne aflăm,luna în care
suntem,cum e vremea,citirea scrisorii de la Zâna Toamnă.
 Rutină
 Tranziţii:cântece între activităţi
ALA:CENTRE DE INTERES:
 Bibliotecă :”Sortăm imagini cu legume şi fructe de toamnă”
 Artă:”Cartea legumelor”-colorare legume şi fructe de toamnă
 Ştiinţă:”Caută jumătatea-fişă ”
ADE:”Hora bogăţiilor toamnei”(DS-joc didactic;DOS-activitate practică)
SCOPUL ACTIVITĂŢII:
 Formarea deprinderii de a răspunde corect şi complet la întrebările adresate;
 Dezvoltarea capacităţii copiilor de a descrie imagini,obiecte;
 Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic,lexical şi
sintactic;
 Efectuarea unor operaţii simple de lucru cu material pus la dispoziţie;
 Valorificarea deprinderilor de lucru însuşite prin realizarea unei lucrări practice
inspirate din natură.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
ALA:

100
Ştiinţă:
 să îşi dezvolte spiritul de observaţie şi să unească printr-o linie jumătăţile
legumelor şi fructelor;
Bibliotecă:
 să aleagă dintr-o varietate de jetoane pe cele care reprezintă legume şi fructe de
toamnă;
Artă:
 să coloreze,respectând conturul şi culorile potrivite,legume şi fructe de toamnă.
ADE:
DS:Joc didactic:”Ce ştii despre...”
 să denumească imaginile de pe jetoane;
 să spună tot ce ştiu despre imaginea de pe jeton(legumă,fruct):formă,gust
culoare,întrebuinţare etc.;
 să răspundă corect la ghicitori şi la întrebările adresate de educatoare.
DOS:Activitate practică:”Ariciul”;”Legume şi fructe vesele”
 să realizeze din cartof(material din natură)ariciul,utilizând scobitori;
 să personalizeze diferite legume şi fructe prin lipirea ochilor,a gurii,mâini şi
picioare.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode:conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul,lucrul individual,metoda
„Diamantul”.
Mijloace de învăţământ:jetoane cu imagini reprezentând legume şi fructe,legume şi
fructe mici pentru echipe,recompense(legume,fructe),cartofi,scobitori,lipici,legume şi
fructe din hârtie colorată,elemente pentru realizarea legumelor şi fructelor
vesele(ochi,gură,mâini,picioare).
FORMA DE ORGANIZARE:pe grupuri,frontal,individual
DURATA:o zi
LOCUL DE DESFĂŞURARE:sala de grupă
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
 REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR,2009;
 SUPORT PENTRU APLICAREA NOULUI CURRICULUM PENTRU
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR,nivel 3-5 ani;
 CURRICULUM PENTRU ÎNVĂŢĂMŢÂNTUL PREŞCOLAR(3-6/7
ani),MECI,2008
 BREBEN S.,FULGA M.,GONGEA S.,”Metode interactive de grup”-ghid
metodic,Editura Arves,Craiova,2002.

SCENARIUL ZILEI

101
ADP:
Activitatea începe cu întâlnirea de dimineaţă în care voi face prezenţa,voi stabili cu
ajutorul copiilor,aranjând la CALENDARUL NATURII,ziua,data,cum e vremea,luna în
care suntem.
Le voi spune apoi că Zâna Toamnă mi-a trimis o scrisoare în care ne roagă să îi arătăm
cât de multe ştim noi despre roadele ei şi în special despre legume şi fructe.
„Dragi copii,am aflat că voi ştiţi multe despre roadele mele, în special despre legume şi
fructe. Domnul Măr şi domnul Morcov mi-au spus toate aceste lucruri.Ştiu că voi iubiţi
fructele şi legumele mele,de aceea vă rog să-mi faceţi bucuria de a-mi arăta câte aţi
învăţat voi despre ele.Acum mă grăbesc, dar voi trece zilele următoare pe la voi să vă
admir munca.Până voi veni eu la voi,domnul Măr şi domnul Morcov vor rămâne cu voi.
Pe curând!”
Îi voi îndruma apoi spre centrele deja pregătite:Ştiinţă,Artă şi Bibliotecă,spunându-le
că prin activităţile pe care le vom desfăşura,vom încerca să o înveselim şi să o bucurăm
pe Zâna Toamnă.
În funcţie de jetonul pe care îl vor avea în piept,se vor aşeza la centrul
corespunzător.Explic pentru fiecare centru sarcina de lucru.Urmăresc realizarea cât mai
corectă a sarcinilor de lucru.Cântăm apoi cântecul”Bate vântul frunzele” ca element de
tranziţie pentru ADE.Le explic pe parcursul întregii activităţi sarcinile pe care le au de
îndeplinit,urmând ca pe tot parcursul desfăşurării activităţii,să îi îndrum şi să îi corectez
acolo unde este cazul.
În încheiere voi face aprecieri verbale şi le voi acorda recompense,ţinând totodată să le
mulţumesc pentru tot ce au lucrat pe parcursul zilei în numele toamnei.

PROIECT DIDACTIC

EVENIMENT CONŢINUT ŞTIINŢIFIC STRATEGII EVALUARE


DIDACTIC DIDACTICE
1.Moment -aerisirea sălii
organizatoric de grupă;
-pregătirea
centrelor şi a
materialelor
necesare
activităţilor
2.Captarea Le voi citi scrisoarea de la Zâna -explicaţia; -orală;
atenţiei Toamnă . -conversaţia; -sesizarea
-frontal; atenţiei
copiilor;
Le prezint cele trei centre şi după -pe centre; -urmăresc cu
3.Reactualizare ce toţi copiii s-au aşezat la -explicaţia; atenţie
a cunoştinţelor măsuţe,le explic sarcinile pentru -conversaţia; explicaţiile
fiecare centru. date;

102
Centrul”Artă-„Cartea legumelor şi -se urmăreşte
a fructelor”.Sarcina este aceea de a realizarea
colora legume şi fructe de toamnă corectă a
şi de a realiza apoi „Cartea sarcinilor;
legumelor şi a fructelor”.
Centrul”Ştiinţă”-„Caută
jumătatea”.Sarcina este aceea de a
reface întregul unind jumătăţile de
legume şi fructe desenate printr-o
linie.
Centrul”Bibliotecă”-„Sortează
jetoane cu legume şi fructe de
toamnă”.Sarcina este aceea de a
alege doar acele jetoane care
reprezintă legume şi fructe de
toamnă.Fac apoi o scurtă evaluare
asupra lucrărilor realizate la
centre.Cântăm apoi cântecul”Bate
vântul frunzele”ca element de
tranziţie pentru următoarea etapă a
zilei.
4.Anunţarea „Pentru că aţi lucrat frumos şi -conversaţia;
temei corect la cele trei centre,haideţi să-i -explicaţia;
arătăm Zânei Toamna câte lucruri
mai ştim noi.” Acum ne vom juca
jocul”Ce ştii despre...” în care vom
afla cât de multe ştiţi voi despre
legumele şi fructele de toamnă şi
apoi îi vom arăta Zânei Toamna ce
ştim noi să realizăm din legume şi
cum vedem noi legumele şi
fructele.
5.Dirijarea Le explic modul de desfăşurare al -explicaţia; -urmăresc şi
învăţării jocului. -exerciţiul; apreciez
I variantă.Fiecare copil va primi -conversaţia; răspunsurile
câte un jeton pe care va fi desenat copiilor;
un fruct sau o legumă de
toamnă.Copiii vor avea sarcina de a
denumi fructul sau leguma
respectivă.
A-II-a variantă.Voi împărţi grupa în
două echipe:echipa „Fructele
vesele” şi echipa „Legumele
vesele”.Un copil numit de mine va
ridica un jeton,va denumi ce este
desenat pe el iar copiii din cealaltă

103
echipă vor trebui să spună cât mai
multe despre fructul sau leguma de
pe jeton.Echipa „Fructele
vesele”vor avea jetoane cu fructe
iar cealaltă echipă,cu legume.După
ce denumeşte imaginea,copilul care
are jetonul va întreba echipa
adversă:”Ce ştii despre...(măr,de
exemplu).
A-III-a variantă.Voi aplica metoda
„Diamantul”.Pe un panou voi avea
desenat schema Diamantului,iar
copiii vor răspunde la ghicitori şi
întrebări despre fructe şi legume de
toamnă.Voi nota răspunsurile până
se completează schema.
Fac apoi aprecieri verbale asupra
desfăşurării jocului.
„Şi,pentru că aţi răspuns atât de
frumos la joc şi pentru că i-aţi
arătat toamnei că ştiţi atâtea,haideţi
să-i pregătim şi o surpriză.O echipă
va realiza ariciul din cartofi iar
cealaltă va da viaţă legumelor şi
fructelor,prin lipirea ochilor, a
gurii,a mâinilor şi a picioarelor”. -explicaţia; -observarea
Cântând cântecul”Toamna”copiii -demonstraţia; realizării
se vor aşeza la măsuţe pentru a -lucrul sarcinilor cât
realiza sarcinile activităţii practice. individual; mai corect;
Le explic apoi sarcinile. -aprecieri;
6.Asigurarea Fac un bilanţ asupra activităţii -conversaţia;
feed-back-ului desfăşurate pe parcursul întregii
zile.
7.Încheierea Fac aprecieri verbale cu privire la -conversaţia; -aprecieri
activităţii modul în care au răspuns în cadrul verbale;
jocului şi asupra modului în care au -recompense.
lucrat la activitatea practică şi le
dau recompense.

104