UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN AFECȚIUNILE

APARATULUI LOCOMOTOR

Referate pentru orele de seminar :

Recuperare prin agenți fizici

Îndrumător științific: Masterandă:

Tache Simona Pataki Enikő

2014
 Cuprins

1. Mecanismele de acțiune ale agenților fizici.............................................................3

2. Climatele din Romania............................................................................................3
3. Hidro-termo terapia..................................................................................................7
4. Radiațiile ultraviolete.................................................................................................7
5. Fototerapia..................................................................................................................7
6. Radiațiile laser............................................................................................................7
7. Electroterapia..............................................................................................................7
Bibliografie..................................................................................................................... 8

2
 1. Mecanismele de acțiune ale agenților fizici

2. Climatele din Romania

România se află în partea de sud-est a Europei şi are trei elemente geografice

importante care contribuie la stabilirea unei fizionomii proprii: lanţul Carpaţiilor situată
în mijlocul ţării, Dunărea în cursul său inferior, cu Delta de vărsare în Marea Neagră.
Climatul României este temperat continental, supus influenţelor maselor de aer arctic şi
tropical, oceanic şi continental. Noţiunea de climat temperat continental care
caracterizează ţinuturile noastre este evidenţiată mai clar dacă se are în vedere
configuraţia liniilor care delimitează diferenţele între temperaturile medii ale lunii celei
mai calde şi ale lunii celei mai reci. Se constată anume că, în România, valoarea medie
0
este 22 C delimitează cea mai mare parte a teritoriului, fiid de 25 0C în Câmpia
Bărăganului şi sudul Moldovei şi mai puţin de 16-18 0C în munţi (Teodoreanu, E.et.al,
1984).
Deşi suprafaţa României nu este prea mare, poziţia ei la interferenţa maselor de
aer de diferite origini ca şi existenţa aerului carpatic în mijlocul ei, determină un climat
variat pe suprafeţe mici şi schimbări uneori rapide şi puternice de vreme. Temperatura
aerului, fiid o variaşie a mediei anuale, este aproximativ de 11 0C, în lungul litoralului
românesc al Mării Negre, al văii Dunării şi în sud-vestul ţării, până la aproximativ -2
0
C, pe vârfurile Carpaţiilor care depăşesc 2500 m. Munţii sunt delimitaţi cu
aproximaţie, la poalele lor, de iyoterma de 6 0C, iar subcarpaţii de iyotermele de 8-9 0C
(Teodoreanu, E.et.al, 1984).
Umezeala aerului prezintă o serie de parametri caracteristici, astfel umezeala
relativă este element dependent de temperatura aerului, şi reprezintă raportul dintre
tensiunea la un moment dat a vaporilor de apă şi tensiunea maximă , variază de la 74%
în centrul Câmpiei Române, 80% pe litoral şi în munţii cu altitudini mijlocii, până la
84-86% pe creste. Iarna, în special în luna decembrie, în toată ţara umezeala relativă

3
depăşeşte 80% şi atinge pe alocuri chiar 90%. Vara valorile lunare scad sub 70% şi
chiar 60% (Teodoreanu, E.et.al, 1984, p 45).
Presiunea atmosferică este de obicei mare iarna, ca valoarea medie dar și
variațiile de presiune sunt maxime, solicitând mai intens organismul uman. Vântul,
foarte mult dependent de condițiile locale, are în general viteze cele mai mari din an,
atât la câmpie , cât și în munți, cu excepția depresiunilor intramontane, unde prezența
inversiunilor termice frecvente explică vitezele mai reduse și prezența calmului
atmosferic. În zone mai joase cele mai mari viteze se constată ziua, în timp ce în munți
înalți ele se înregistrează noaptea (Teleki, N., et.al.,1984, p.126-127).
În principal trei factori meteorologici concură în determinarea unui mediu,
prielnic sau nu, desfăsurării vieţii: temperatura, umezeala şi mişcările aerului. Sub
aspectul curei naturiste sau a turismului, mai importantă decât umezeala propriu-zisăa
aerului este existenţa precipitaţiilor şi în special durata lor. La acesta se adaugă radiaţia
solară, a cărei acţiune complexă depinde de lungimea sa de undă şi de caracterul
radiaţiei(Teodoreanu, E.et.al, 1984 p 60).
Aceşti factori climatici, în unele condiţii meteorologice, între anumite limite
restrânse, sunt indiferenţi şi chiar sedativi, deci nu influenţează starea unui organism
sau crează o atmosferă de confort, destindere, relaxare, echilibru climatic. Dincolo de
aceste limite de toleranţă, factorii climatici pot acţiona asupra unui organism devenind
stimulenţi, iar în unele cazuri, când acţiunea lor este puternică, pot deveni stresanţi,
producând o tulburare a sistemelor reglatoare ale echilibrelor biologici. Desigur aceste
limite sunt relative în fucţie de starea de sănătate a omului, de vârstă, de genul de
activitate practicat, de antrenament etc. O răcire puternică a vremii antrenează, în prima
fază reacţiile de apărare ale organismului exprimate prin senzaţia de frig, frison, după
care urmează îmbolnăvirea căilor respiratotii, tulburări de circulaţie, degerături, iar
dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de apărare, moartea clinică prin îngheţ. O
căldură prea puternică antrenează la început transpiraţia, care se continuă, de asemenea
cu tulburări de circulaţie, şoc caloric etc. (Teodoreanu, E.et.al, 1984, p 61).
Elena Teodoreanu et.al. confirmă că indiciile de stres se bazează pe valorile
principalelor elemente meteorologice, în cadrul cărora organismul uman prezintă o
4
stare medie de echilibru a sistemelor reglatoare. Dincolo de acestea, factorii
meteorologicidevin stimulenţi sau chiar stresanţi, antrenând mecanismele de
auroapărare şi adaptare ale organismului pentru păstrarea homeostazei interne
(Teodoreanu, E.et.al, 1984.,p 75) Stresul provocat de temperaturile scăzute, umezeală
și viteza vântului ca și fenomene hidrometeorologice are un caracter hipertonic,
stimulând metabolismul, vasoconstricția periferică și determinând scăderea rezistenței
organismului la infecții. Stresul pulmonar are un caracter dezhidratant asupra
mucoaselor (Teleki, N., et.al., 1984, p. 127-128).
Climatoterapia este o metodă terapeutică ce utilizează factorii naturali de mediu,
și anume clima, în menținerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui organism. În
aceste condiții, prognoza meteorologică cu un caracter medical poate preveni o serie de
manifestări patologice, mai ales la vârstnici sau bolnavi, prin măsuri de profilaxie și
evitarea amplificării unor stresuri printr-o activitate sau un tratament prea solicitate.
Tratamentul cu factori naturali în condiții locale, fără o deplasare în alte regiuni,
se numește meteoroterapie și are avantajul că solicită cel mai puțin organismul uman,
fiid recomandat persoanelor care nu pot suporta și stresul suplimentar al schimbării
condițiilor obișnuite. În general însă climatoterapia se face într-o atmosferă diferită de
cea în care are loc activitatea obișnuită, în scopul stimulării sau sedării activității
sistemului neuroendocrin vegetativ (Teleki, N. et.al., 1984, p 124-126).
Aeroterapia sau baia de aer cu indicații largi în spațiu de timp, datorită
procedurilor puțin stresante, pentru cele mai variate categorii de bolnavi, în scopul
ameliorării proceselor de termoreglare. Are un caracter sedativ sau tonifiant,pentru
antrenare și călire termică. În general se asociează cu gimnastică medicală sau cu
crenoterapia.
Helioterapia sau baia de soare reprezintă un procedeu terapeutic cu caracter
excitant prin efectul pe care radiația solară calorică, luminoasă și ultravioletă îl au
asupra organismului. Desigur se indică îndeosebi în perioada caldă a anului, pe litoral
sau în stațiuni de câmpie, deal, munte, în solarii amenajate frecvent asociată cu
talasoterapia, băile de nămol sau de nisip. Baia de soare se face respectând indicațiile

5
medicale pentru ca să se resimtă efectul terapeutic , pentru a evita supraîncălzirea,
eritemul.
Cura de teren este o terapie asociată cu băile de aer și soare în condiții de
mișcare, ca și procedura de cultură fizică medicală dirijată (Teleki, N. et.al., 1984, p
124-126).
Din cele mai vechi timpuri hidrografia stă la baza înfinării şi dezoltării a
staţiunilor cu caracter balear de pe teritoriul României. Sunt prezente mai multe
categorii de ape. Dintre acestea numeroase izvoare minerale care se afls mai ales în
zonele subcarpatice şi de podiş prezintă un interes deosebit. Din formaţiunile miocene
apele subterane clorurate-sodice sunt întâlnite în tot lungul Subcarpaţiilor, la periferia
Carpaţiilor Orientali şi Meridionali, în podişul Getic etc. Apele minerale sulfatice au o
arie mult mai restrânsă iar apele carbogazoase, la care se adaugă mofetele sunt legate în
special de catena eruptivo-vulcanică din estul carpaţiilor Orientali. În număr mai mare
segăsesc ape minerale alcaline (calcice, magneziene, feruginoase), ape arsenicale, ape
iodurate şi ape minerale radioactive, în concentraţii relativ reduse. Numerose izvoare,
cu o mineralizaţie totală mai mică de 1 g⁄ l constituie aşa numite ape oligominerale, cu
indicaţii largi în curele interne şi externe. O parte din aceste ape sunt termale, ridicând
valoarea lor baleară, cum sunt de pildăcele din Câmpia de vest sau din depresiunea
Haţeg , Băile 1 Mai din judeţul Bihor, situată la 2 km de Băole Felix (Teodoreanu,
E.et.al, 1984). Băile 1 mai unt bogaţi cu factori naturali: climat de coline sedativ-
indiferent, ape minerale hipertermale şi hipotermale (20- 48 0C), oligominerale.
Profiliul principal al staţiunii sunt afecţiunile ale aparatului locomotor de natură
rumatismală inflamatorie şi degenerativă, boli neurologice periferice şi centrale, stări
după reumatism acut, spondilită, , coxartroza şi gonartroza incipientă, discopatia
lombară, artrozele mâinii, lombosciatică, stările recente după hernie de disc operată
(Berlescu, E.,1998).
La bolnavii cu reumatism deseori se indică cura balneoclimatică. Datorită
particularităților clinice și funcționale terapia bolilor reumatismale este deosebit de
complexă. Alături de metodele farmacoterapiei, dietoterapiei și repausului, în bolile
reumatismale se impune, aproape în toate cazurile, să se apeleze la mijloace terapeutice
6
capabile să asigure menținerea și ulterior refacerea funcțiilor diminuate ca urmare a
evoluției bolii. În acest domeniu se detașează rolul și importanța terapiei prin mișcare,
precum și altor metode ale terapiei fizicale: termoterapia, epectroterapia, masajul,
terapia posturală, care în mai multe situații reprezintă metodologia terapeutică de bază.
Adăugând la metodele terapiei fizicale și contribuția în tratamentul bolilor
reumatismale a unor factori naturali balneoclimatici, îndeosebi apele minerale termale
sulfuroase, sărate și nămolurile, precum și unele tipuri de bioclimat din stațiuni (teleki,
N. et.al., 1984, p. 141-143)

3. Hidro-termo terapia

4. Radiațiile ultraviolete

7
 5. Fototerapia

În medicină este des folosită fototerapia, care utilizează proprietățile biologice și

fiziologice ale luminii. În fototerapia naturală, numită și sub numele de helioterapie, nu
putem să ne bucurăm de efectele razelor solare pe tot parcursul anului. Din acest motiv
practica medicală modernă a fost nevoită să recurgă la procedeul utilizării luminii
artificiale pentru că efectele calorice și cele biochimice ale helioterapiei erau în
proporții variabile. În acest mod s-a realizat separarea radiațiilor calorice (razele
infraroșii) de cele biochimice (razele ultraviolete), recurgându-se la procedeul utilizării
luminii artificiale, numit în prezent fototerapie (Drăgoi, M., 2001, p 124).
Energia radiantă luminoasă furnizată de aparate medicale este rezultatul
transformării energiei electrice. Energia radiantă luminoasă este studiată de optică, sub
toate aspectele: natura luminii (optică fizică) și fenomenele de propagare ale luminii
(optică geometrică).
În fizică, lumina este considerată un ansamblu de fenomene obiective de aceași
natură, care constau în propagarea unor unde transversale electromagnetice care
transportă energie sub formă de fotoni. Această definiție sintetizează de fapt cele două
teorii acceptate de studiile asupra naturii luminii- teoria emisiunii și teoria
electromagnetică. Fiecare dintre eceste explică o serie de proprietăți ale radiațiilor
luminoase (Rădulescu, A., 2004, p. 266-276)

6. Radiațiile laser

7. Electroterapia

8
 Bibliografie

1. Teodoreanu, E. et.al.(1984), Bioclima staţiunilor balneoclimatice din

România, Bucureşti: editura Sport Turism.p 12-22, 39-56
2. Berlescu, E., (1998), Enciclopedia de balneoclimatologie a României,
Bucureşti: Editura All. P 60-61
3. Teleki, N.et.al. (1984), Cura balneoclimatică în România, Bucureşti: editura
Sport Turism.
4. Rădulescu, M., (2004), Electro terapie, București: Editura Medicală.
5. Drăgoi, M., (2001), Curs de electroterapie și fototerapie, Timișoara: Editura
Lito U.M.F..