Sunteți pe pagina 1din 15

METODOLOGIA CERCETĂRII

ELABORAREA LUCRĂRII DE DIPLOMĂ –


câteva repere din perspectiva metodologiei cercetării

Lumea este în afara minţii, dar descrierile


lumii nu sunt. Numai descrierile lumii pot fi
adevărate sau false.
R. Rorty, 1998

Lect.univ. Lucian CIOLAN


Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea din Bucureşti

Universitatea din Bucureşti


Editura CREDIS 2008

1 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

Acest material este destinat uzului studenţilor


Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii din Bucureşti.
Reproducerea integrală sau parţială a acestui
material este posibilă doar cu acordul scris al
Departamentului ID.

Universitatea din Bucureşti


Editura CREDIS
Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email: credis@credis.ro
Http://www.credis.ro

2 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

1. Câteva precizări

Elaborarea unei lucrări de diplomă este un demers amplu şi important pentru viitorul
absolvent, mai ales din perspectiva faptului că această elaborare ar trebui să fie
măsura cunoştinţelor şi deprinderilor acumulate pe durata studiilor. Faptul că această
lucrare se evaluează de către o comisie, pe baza unor criterii definite, ar putea face
oportune unele recomandări cu privire la structura şi la etapele de lucru implicate în
articularea unei astfel de lucrări.

În cele ce urmează vom încerca să oferim sugestii şi să facem unele precizări cu


privire la:

1. Etape în procesul de elaborare a lucrării de diplomă


2. Structura unei lucrări de diplomă
3. Elemente de standardizare care trebuie respectate

Având în vedere că lucrarea de diplomă reprezintă, nu de puţine ori, primul exerciţiu


mai amplu de autorat, ar trebui ca produsul final să fie unul de calitate, mai ales din
perspectiva faptului că atât lecturile întreprinse, cât şi posibilele micro-cercetări pot
servi ulterior, în practica didactică la clasă. Din acest motiv, procesul de elaborare a
lucrării ar putea fi văzut mai degrabă ca o oportunitate de cercetare, de testare a unor
ipoteze care au constituit provocări pentru viitorii institutori, şi mai puţin ca o
obligaţie de tip administrativ-birocratic.

Este necesar să accentuăm faptul că toate elementele care urmează reprezintă


sugestii, repere pe care fiecare autor le va folosi în mod flexibil. Autoratul înseamnă
nu doar respectarea unor norme şi standarde, ci personalizarea lucrării, introducerea
unor elemente de originalitate.

A elabora o lucrare de diplomă înseamnă a efectua o cercetare, fie că este vorba de


cercetare documentară, aplicată, descriptivă, fundamentală etc. Ipostaza de cercetător
implică anumite aspecte, pe care vom încerca să le surprindem ulterior. Încă de la
început însă ar trebui să precizăm că, în reuşita unui astfel de demers, sunt esenţiale:

• Angajamentul cercetătorului şi convingerea că tema investigată este una de


interes, atât pentru sine cât şi pentru alte cadre didactice;
• O oarecare distanţare de subiectul investigat, astfel încât rezultatele cercetării să
reprezinte concluzii ştiinţifice şi nu justificarea unor prejudecăţi; efortul de
cercetare este la fel de util şi atunci când presupoziţiile sau ipotezele iniţiale se
verifică, şi atunci când acestea sunt infirmate;
• Consultarea cât mai largă a literaturii de specialitate elaborată în domeniul la care
se referă tema investigată. Înainte de a porni la elaborări proprii este esenţial să

3 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

vedem care este stadiul cunoaşterii problemelor respective; nu trebuie irosit timpul
pentru a ajunge la concluzii care deja au fost confirmate de alţi autori sau pentru a
confirma ştiinţific stări de fapt evidente.
• Detaşarea, la momentul potrivit, de lucrările consultate pentru a putea exprima un
punct de vedere propriu, pentru a contribui la sporirea cunoaşterii în domeniul
supus investigaţiei;
• Formularea clară a concluziilor cercetării şi oferirea de sugestii privitoare la
posibilităţile de utilizare a rezultatelor obţinute. O bună cercetare reprezintă un
început pentru o altă cercetare – ea are un caracter generativ, fiind capabilă să
stimuleze reflecţii şi investigaţii ulterioare.

2. Etape în elaborarea lucrării de diplomă. Paşii unui micro-proiect de cercetare

a) Prima şi poate una dintre cele mai importante etape este reprezentată de
selectarea temei/problemei care va constitui subiectul lucrării. Tema se poate
selecta plecând de la un domeniu de studiu care prezintă un interes deosebit
pentru autor, sau pornind de la unele probleme concrete ale practicii la a căror
rezolvare autorul doreşte să contribuie.

Principalele surse generale din care pot fi derivate problemele de cercetare sunt:
1. Teoria. Problemele derivate din teoriile educaţionale (ex.: teorii ale învăţării,
teorii ale interacţiunii sociale în clasă, teorii ale comportamentului etc.) au un
grad deosebit de semnificativitate datorită faptului că ele pornesc de la
generalizările propuse de teorie şi pot face verificări empirice sau pot dezvolta
teoria, propunând noi generalizări.
2. Practica. Este, de cele mai multe ori, principala sursă pentru definirea unor
probleme de cercetare la nivelul practicienilor care încearcă să-şi perfecţioneze
activitatea prin demersuri investigative. Nevoile stringente care apar din
practicile profesionale cotidiene generează adesea interes pentru colectarea de
date, interpretarea lor şi propunerea unor soluţii fundamentate ştiinţific la
respectivele probleme. Experienţa personală a practicianului cercetător este o
sursă teoretic nelimitată de probleme de cercetare.
3. Literatura de specialitate. De multe ori literatura de specialitate care prezintă
rezultate ale cercetărilor propun şi posibili paşi de urmat în continuare pentru
dezvoltarea domeniului, pentru îmbogăţirea cunoaşterii referitoare la problema
în cauză.

Tema selectată pentru a constitui subiectul lucrării de diplomă ar trebui să aibă câteva
caracteristici:
• Să prezinte interes pentru persoana care elaborează lucrarea, dar şi pentru
cei care lucrează în acelaşi domeniu; orice tip de cercetare are ca scop

4 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

general să contribuie la sporirea cunoaşterii într-un domeniu şi – implicit –


la eficientizarea activităţii practice în domeniul respectiv;
• Să fie provocatoare, adică să stârnească în suficientă măsură curiozitatea
intelectuală a autorului; se întâmplă adesea ca entuziasmul iniţial generat de
un anumit subiect să dispară pe parcursul lecturilor. De aceea este poate
recomandat ca temele de diplomă selectate de viitorii institutori să
pornească de la probleme ridicate de activitatea practică. Experienţa la clasă
poate genera probleme/provocări cât se pate de semnificative şi poate
motiva autorul în rezolvarea lor prin intermediul cercetării;
• Să fie de actualitate sau să prezinte potenţial de valorificare din
perspectivă contemporană. Relevanţa temei pentru teoria şi practica
educaţională a zilelor noastre este un factor care conferă un plus de valoare
efortului investigativ şi produsului final;
• Să poată fi valorificată în practică. “Cunoaşterea de dragul cunoaşterii”
(adică cercetările pur fundamentale, teoretice) a devenit un lux pe care
puţini şi-l mai permit în contextul contemporan complex şi dinamic, în care
oamenii trebuie să rezolve probleme concrete, deosebit de presante. Autorul
trebuie să aibă permanent în vedere cum va valorifica el însuşi rezultatele
propriei activităţi, dar şi cum poate ajuta rezultatele sale la eficientizarea
activităţii colegilor;
• Să fie suficient de clară, de precisă. Atunci când se optează pentru un
subiect există tentaţia de a alege un domeniu foarte larg de investigaţie, care
chiar dacă este interesant şi relevant este prea amplu pentru a putea fi
abordat corespunzător într-o lucrare de diplomă. Chiar atunci când subiectul
este unul bine circumscris, trebuie stabilite principalele direcţii de abordare.
Este greu de crezut că o lucrare de diplomă poate rezolva definitiv şi
complet problemele pe care le generează o temă sau alta.
• Să genereze întrebări de cercetare. Componentele problemei apar sub
forma unor întrebări concise, specifice. Rolul întrebărilor de cercetare este
de a face problema de cercetare (formulată în termeni mai generali)
accesibilă, detaliată şi posibil de adresat. Întrebările de cercetare descriu
practic problema şi oferă un cadru pentru demersul investigativ.
• Să genereze un demers de cercetare fezabil în condiţiile date de resursele
materiale, umane, temporale, financiare şi de capacitate a cercetătorului
/echipei de cercetare.
• Să existe corespondenţă cu competenţa metodologică a cercetătorului.
De multe ori, selectarea unei probleme sugerează necesitatea stăpânirii unei
anumite metodologii de cercetare: istorică, longitudinală, experimentală,
calitativă etc. Răspunsul afirmativ la întrebări de genul Sunt capabil să
rezolv această problemă? Pot răspunde la aceste întrebări? Trebuie să fie
acompaniat de capacitatea cercetătorului de a proiecta, derula şi finaliza un
demers de cercetare complex şi coerent, în concordanţă cu normele
metodologice specifice.

5 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

NOTA: după selectarea temei este foarte importantă consultarea cu coordonatorul


lucrării. Clarificarea principalelor direcţii ale investigaţiei se vor stabili împreună.
Tot acum se decide şi titlul lucrării de diplomă.
Tema lucrării este în relaţie directă cu un domeniu academic de studiu sau cu un grup
de domenii învecinate (probleme interdisciplinare). Situarea problemei de cercetare
pe harta cunoaşterii este de mare importanţă pentru autor, din cel puţin două
perspective:
• Identificarea şi utilizarea resurselor bibliografice de specialitate;
• Identificarea şi utilizarea consultanţei de specialitate.

Un principiu fundamental în alegerea subiectului lucrării şi în definirea clară a temei


generale ca problemă de cercetare este surprins şi de Umberto Eco: „...Cu cât se
restrânge domeniul cu atât se lucrează mai bine şi se merge la sigur. O teză
monografică este preferabilă unei teze panoramice. Mai bine ca teza să semene cu un
eseu decât cu o istorie sau o enciclopedie.” 1

b) A doua etapă pe care o sugerăm este elaborarea unui draft al planului lucrării.
Acest plan, care se va concretiza în cuprinsul lucrării de diplomă, va fi definitivat
după etapa de documentare. (El poate suferi mici modificări pe tot parcursul
elaborării).

În această etapă este important să se realizeze:


• Inventarierea principalelor concepte implicate şi a principalelor relaţii
dintre acestea. În această etapă este util să se realizeze un fel de hartă
conceptuală a lucrării, atât pentru a clarifica termenii utilizaţi, cât şi pentru
a orienta demersul de elaborare a lucrării.

Ex: dacă ne propunem ca temă pentru lucrarea de diplomă Oportunitatea abordărilor


interdisciplinare în învăţământul primar, schema (harta) poate arăta astfel:

1
U. Eco – Cum se face o teză de licenţă. Constanţa: Pontica, 2000, p. 21

6 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

Curriculum interdisciplinar Abordare tematică

Interdisciplinaritatea în
învăţământul primar

Proiectare integrată Structuri cognitive

Cunoştinţe şi deprinderi operaţionale Metoda proiectului

Metode alternative de evaluare

În funcţie de abordarea pe care şi-o propune, autorul va încerca să stabilească relaţii


între conceptele listate.
• Stabilirea sub-temelor (detalierea temei iniţiale pentru a avea o imagine
asupra întregii lucrări). Nivelul de detaliere trebuie să fie cât mai mare,
pentru a orienta permanent elaborarea lucrării. În cadrul acestei etape ar
trebui să rezulte prima variantă de cuprins al lucrării
• Stabilirea tipului de demers/de cercetare şi proiectarea primară a unei
părţi practice (micro-cercetare).

Iată câteva dintre principalele tipuri de cercetare:


- Cercetarea fundamentală: caută răspunsuri la întrebări complexe, “cu bătaie
lungă” (referitoare, de pildă, la natura comportamentelor umane; este motivată în
primul rând de curiozitatea cercetătorului şi implică dezvoltarea unei teorii despre
problema investigată.
- Cercetarea aplicată: caută răspunsuri/soluţii practice la întrebări imediate. Scopul
cercetării este de a obţine informaţii utile pentru activitatea practică, de a aplica
elementele unei teorii în vederea soluţionării unor probleme.
- Cercetarea acţiune: contribuie şi la dezvoltarea teoriei, şi la îmbunătăţirea
practicii; combină testarea teoriei cu aplicarea ei, implicând posibilii utilizatori ai
informaţiilor în cercetare. Cercetarea acţiune îşi poate propune rezolvarea
problemelor concrete din clasă prin aplicarea metodelor ştiinţifice (este
preocupată de rezolvarea problemelor locale şi nu este foarte interesată de
generalizarea rezultatelor).
- Cercetarea dezvoltare: scopul ei principal nu este formularea sau testarea unei
teorii, ci dezvoltarea unor produse efective care să fie utilizate în şcoală.

• Formularea primară a unor ipoteze, sub forma unor întrebări la care


lucrarea ar trebui să găsească răspuns (La ce întrebări ar trebui să răspundă
lucrarea mea?) Formularea ipotezelor reprezintă un moment deosebit de

7 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

semnificativ în economia unui micro-proiect de cercetare. Parcurgerea cu


succes a acestei etape influenţează decisiv continuarea demersului
investigativ.

• Stabilirea unor repere bibliografice fundamentale (Care sunt


principalele lecturi care orientează elaborarea lucrării?)

Finalizarea acestei etape impune, din nou, o consultare amplă şi detaliată cu


coordonatorul. Acordul acestuia cu privire la ansamblul planului şi argumentarea de
către propunător sunt elemente care asigură un sprijin ulterior focalizat şi util.

c) Documentarea este următoarea etapă. Sursele de informare sunt diverse şi de


aceea selectarea lor este un proces important. Documentarea va arăta care este
stadiul în care se află domeniul investigat şi va constitui baza pentru elaborarea
întregii lucrări.

Considerăm importante câteva aspecte:


• Alcătuirea unor fişe tematice cu cele mai relevante informaţii selectate
din sursele consultate;
• Folosirea unor surse de informare diverse: cărţi, articole din periodice,
rapoarte de cercetare, studii de specialitate, rapoarte ale unor proiecte etc. O
sursă extrem de generoasă şi în mare ascensiune o constituie Internetul,
prin intermediul căruia se pot accesa date extrem de recente şi pot fi
consultate biblioteci electronice foarte cuprinzătoare. Este important să se
folosească atât surse româneşti, cât şi surse în alte limbi de circulaţie
internaţională. Această sursă de informare implică cel puţin trei aspecte care
trebuie luate în considerare:
- dinamica accentuată a cunoaşterii şi a descoperirilor ştiinţifice în
societatea actuală (ex.: peste jumătate dintre oamenii de ştiinţă ai
tuturor timpurilor sunt în viaţă!!!) fac ca informaţia, deşi abundentă şi
de cele mai multe ori accesibilă, se perimează cu repeziciune. Din
acest motiv există riscul plasării unor cercetări în desuetitudine, prin
raportarea la date vechi neactuale.
- Internetul, prin chiar natura sa intimă este o reţea eminamente
necontrolată din punctul de vedere al cantităţii şi calităţii
informaţiilor disponibile. Garanţia calităţii nu este de fiecare dată
oferită de sursa autorizată (o universitate recunoscută, un institut de
cercetare etc.), ci este nevoie de reflecţia critică şi capacitatea de
selecţie şi ierarhizare a informaţiilor specifică cercetătorului.
- Stăpânirea tehnicilor de căutare specifice Internetului este
indispensabilă pentru a obţine informaţii relevate şi în timp util. Se
pot petrece ore în şir în reţeaua interactivă, trăind senzaţia că suntem

8 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

pe aproape sau că suntem total pierduţi într-o lume despre care nu


ştim unde începe şi unde se termină...

• Consemnarea completă a surselor utilizate în vederea elaborării


bibliografiei finale a lucrării de diplomă. Acest aspect intră, aşa cum se va
vedea, sub incidenţa standardizării şi trebuie respectat ca atare.

d) Stabilirea ipotezelor şi definitivarea planului detaliat al lucrării.

Ipotezele sunt propoziţii/aserţiuni testabile, la a căror definire se poate ajunge în cel


puţin două moduri:
• Derivarea logică (deducerea) dintr-o teorie = ipoteză deductivă
• Experienţa directă, generalizări bazate pe observaţia practică = ipoteze
inductive.
• Analogia cu alte ştiinţe / domenii ale cunoaşterii = ipoteze derivate prin
analogie

„Ipoteza este o explicaţie posibilă pentru anumite comportamente, fenomene sau


evenimente care s-au produs sau se vor produce. O ipoteză stabileşte aşteptările
cercetătorului referitor la relaţiile dintre variabile în cadrul problemei de cercetare; o
ipoteză reprezintă modul cel mai concret de definire a problemei de cercetare.” 2
Trebuie reţinut faptul că o ipoteză nu este unul şi acelaşi lucru cu o credinţă pe care
vrem să o demonstrăm cu obstinaţie. Cercetătorul trebuie să aibă o atitudine deschisă
faţă de ipoteză, de vreme ce procedeul căruia o supune este cel al testării.

A vedea un milion de lebede albe nu poate fi dovada sau confirmarea concluziei că


toate lebedele sunt albe – doar dacă nu cumva suntem siguri că am văzut toate
lebedele din lume. 3

Pentru ca un enunţ să aibă caracter de ipoteză ştiinţifică el trebuie să respecte o serie


de criterii:
- Consistenţa cu cercetările anterioare. Ipotezele unei noi cercetări trebuie să
construiască pe rezultatele cercetărilor anterioare, să se fundamenteze pe
rezultatele deja obţinute în domeniul respectiv.
- Plauzibilitatea. Explicaţia pe care ipoteza încearcă să o dea fenomenului,
procesului sau evenimentului studiat trebuie să fie rezonabilă şi adecvată, posibilă.
- Stabilirea de relaţii între variabile. O bună ipoteză stabileşte cât se poate de clar
şi concis relaţiile posibile (sau diferenţele) dintre două (sau mai multe) variabile şi
defineşte variabilele în termeni operaţionali, măsurabili.

2
L.R. Gay – Fundamentals of educational research, 1998, p.61.
3
R. Preece - Starting research, 1994, p.66.

9 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

- Caracterul testabil. O ipoteză trebuie să poată fi confirmată sau infirmată cu


ajutorul datelor. Posibilitatea de a verifica ipoteza trebuie să se încadreze într-o
perioadă rezonabilă de timp.
- Caracterul fecund. Această caracteristică se referă la capacitatea ipotezei de a
genera şi orienta paşii următori ai cercetării, dar şi investigaţii referitoare la
problema în discuţie sau la probleme învecinate, prin analogie.
- Falsificabilitatea este acea caracteristică a ipotezei de a putea fi infirmată, atât ca
enunţ logic, cât şi prin date culese ca urmare a cercetării.
- Complexitatea. În funcţie de numărul şi tipul de variabile implicate, dar şi de tipul
de relaţii care se stabilesc între acestea, putem distinge diverse niveluri de
generalitate şi complexitate ale unei ipoteze.
- Generalitatea presupune că ipoteza are un grad suficient de mare de generalitate,
că ea nu se referă la situaţii particulare, unice. Această dimensiune este importantă
mai ales în cercetările de tip cantitativ.
- Predictibilitatea. Ipotezele reflectă relaţii posibile, anticipate de cercetător, care
vor constitui obiectul verificării ulterioare.
- Caracterul reproductibil. Una şi aceeaşi ipoteză va fio confirmată / infirmată de
procesul de cercetare ori de câte ori acesta este repetat în condiţii similare.

O bună ipoteză conţine (cel puţin) două concepte / variabile şi propune o relaţie între
ele. Existenţa, gradul şi intensitatea relaţiilor, chiar dacă nu de tip cauzal, se pot
dovedi foarte util în realizarea de predicţii. Dacă prin testarea ipotezei înţelegem
testarea relaţiei dintre două (sau mai multe) concepte / variabile atunci acestea din
urmă trebuie să fie operaţionale, clar definite. Din acest motiv este nevoie, uneori, de
formularea ipotezelor la două niveluri:
• Ipoteza generală
• Ipoteza (-ele) de lucru / operaţionale / experiemntale

e) Elaborarea lucrării conform planului stabilit.


Sugeram ca elaborarea lucrării să fie privită ca un demers de cercetare. Vom prezenta
în continuare câteva modele posibile care pot constitui repere pentru etapele
cercetării.

Etapele cercetării (S. Chelcea et.al., 1998)


1. Stabilirea problemei (obiectul analizei)
2. Analiza dimensională a conceptelor (operaţionalizarea conceptelor)
3. Determinarea populaţiei supusă investigaţiei
4. Stabilirea metodelor de cercetare
5. Elaborarea instrumentelor necesare culegerii informaţiilor/datelor
6. Testarea instrumentelor elaborate
7. Recoltarea informaţiilor (cercetarea de teren)
8. Prelucrarea informaţiilor
9. Analiza informaţiilor şi explicarea proceselor studiate

10 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

10. Întocmirea raportului de cercetare

Etapele cercetării (cf. L. Vlăsceanu, 1986)


1. Formularea problemei
2. Documentarea
3. Formularea ipotezelor
4. Preancheta (analiza ipotezelor şi ordonarea lr în funcţie de plauzibilitate,
alaliza costurilor etc.)
5. Selecţia ipotezelor
6. Eşantionarea (selectarea populaţiei investigate)
7. Alegerea metodelor
8. Construirea instrumentelor de investigaţie
9. Pretestarea instrumentelor
10. Definitivarea instrumentelor de cercetare
11. Aplicarea
12. Prelucrarea datelor
13. Analiza rezultatelor
14. Evocarea rezultatelor (poate apărea la diferite nivele/stadii ale cercetării)

Etapele cercetării (L. Ciolan, 1999)


1. Identificarea şi formularea problemei
2. Documentarea
3. Formularea ipotezelor (pe parcurs se pot face reformulări)
4. Pre-ancheta (analiza logică şi documentarea ipotezelor, estimarea resurselor
necesare cercetării)
5. Eşantionarea/stabilirea populaţiei care va fi supusă cercetării
6. Alegerea metodelor de cercetare (observaţia, interviul, studiul
documentelor, descrierea etnografică etc.)
7. Construirea instrumentului de investigaţie (grila de observare, ghidul de
interviu, chestionarul etc.)
8. Pretestarea instrumentului de cercetare şi definitivarea formei acestuia
9. Aplicarea (cercetarea propriu-zisă)
10. Prelucrarea datelor obţinute pe baza unui algoritm prestabilit
11. Analiza şi interpretarea rezultatelor
12. Formularea concluziilor/redactarea raportului de cercetare.

Etapa elaborării propriu-zise consumă, de regulă, cel mai mult timp (împreună cu
etapa de documentare). Apelăm din nou la sugestiile lui Umberto Eco cu privire la
durta minimă de redactare a tezei: „Nu mai puţin de şase luni (...) Desigur, un
cercetător mai matur scrie un studiu şi într-un timp mai mic: dar are în spate ani şi ani

11 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

de lecturi, de fişe, de notiţe, pe care, în schimb, studentul trebuie să le acătuiască din


nimic.” 4

f) Scrierea bibliografiei 5 este o etapă tratată de multe ori cu superficialitate, în


ciuda faptului că sunt numeroase reguli care trebuie respectate aici. În plus,
bibliografia este o parte foarte importantă a lucrării, care dă seamă, pe de o parte,
de efortul de documentare al autorului şi care, pe de altă parte, poate sugera lecturi
relevante pentru tema în discuţie unui potenţial cititor al lucrării. Alcătuirea
bibliografiei este o cercetare în sine.

Prezentăm mai jos standardul de redactare a bibliografiei pe care vă propunem să-l


respectaţi. Se pot folosi şi alte standarde, dar este important ca unul şi acelaşi model
să fie respectat pe tot parcursul redactării bibliografiei (puteţi consulta în acest sens
modul de prezentare a referinţelor bibliografice din diverse lucrări publicate recent).

NOTA: indiferent de standardul adoptat, în redactarea bibliografiei se va respecta


ordinea alfabetică a autorilor, în funcţie de numele acestora şi nu de prenume.

Sursele bibliografice se împart în trei mari categorii:


• Monografii (volume indepenedente, „de autor”)
• Capitole, părţi, articole în culegeri sau volume colective
• Articole în periodice.

O situaţie specială este cea a materialelor consultate şi citate care provin de pe


Internet.

A. Monografii (cărţi, volume independente disertaţii, prelegeri, sau


orice formă de creaţie cu autorat recunoscut, care nu este parte
distinctă dintr-un ansamblu).

Nume, Prenume (iniţiale). Titlul lucrării. Editor. Ediţie. Volum. Oraş: Editură, anul
publicării.

4
op.cit, p.26
5
inspirat din E. Noveanu – Norme şi convenţii pentru redactarea finală a articolelor. Bucureşti, 1997.

12 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

Exemple:

Iucu, R.B. Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Iaşi: Polirom, 2001.

Manolescu, M. Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi


practică. Universitatea din Bucureşti. Bucureşti: Editura Credis, 2004.

Dacă sunt doi autori:

Iucu, R.B. şi M. Manolescu. Pedagogie.. Bucureşti: Editura Fundaţiei Dimitrie


Bolintineanu, 2001.

Trei autori: ca la doi autori.

Mai mult de trei autori:

Miller, J.P. et.al. - Holistic Learning: A Teachers Guide to Integrated Studies.


Toronto: Ontario Institute for Studies in Education, OISE Press, 1990.

B. Capitole, părţi, articole în culegeri sau volume colective, studii, legi,


tot ceea ce reprezintă o unitate / parte distinctă dintr-un volum / colecţie
/ ansamblu la care participă mai mulţi autori.

Nume, Prenume (iniţiale). Titlul articolului. În: Prenume (iniţiale), Nume editor
lucrare (Ed.). Lucrarea în care se află articolul. Ediţie. Localitate: editură, Anul
publicării.

13 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

Exemple:

Cozma, T. Educaţia formală, nonformală şi informală. În: A. Neculau şi T. Cozma


(ed.) Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradul didactic II. Iaşi:
editura Spiru Haret, 1995.

Ciolan, L. Reforma curriculară în învăţământul liceal românesc. Premise, politici,


metodologii. În: E. Păun şi D. Potolea (Ed.) Pedagogie. Fundamentări teoretice şi
demersuri aplicative. Iaşi: Polirom, 2002.

C. Articole în periodice – studii, articole, rapoarte de cercetare, interviuri,


recenzii, materiale din bazele de date etc.

Nume, Prenume (iniţiale). Titlul articolului. În: Periodicul în care se află. (Vol.), an,
număr.

Exemple:

Nicolescu, V. Condiţia socratică a pedagogiei: Iosif Antochi la 80 de ani. În: Revista


de pedagogie, 1994, 8-10.

Nelson, R.J. şi L. Frederick. Can Children Design Curriculum? În: Educational


Leadership. (51), 1994, 5.

În ceea ce priveşte materialele de pe Internet, se va încerca să se urmărească (în


ordinea indicată) elementele de la punctul C. Unde un element nu este disponibil, se
trece la următorul. La final, se menţionează adresa exactă a site-ului Internet de unde
provine materialul, între paranteze drepte (vezi exemplele de mai jos).

Exemple:

Vogt, M. Cross-Curricular Thematic Instruction. 1997. On line:


[http://www.eduplace.com/rdg/res/vogt.html#1].

* * * Integrated Thematic Instruction / I.T.I. On line:


[http://www.ariz.com/squawpeak/patty.html]

NOTA: Unde lipseşte numele autorului, se înlocuieşte cu notaţia * * * . Ordinea în


tabelul bibliographic va fi dat, alphabetic, de primele litere ale titlului.

14 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008


Metodologia cercetării Lucian Ciolan

În ceea ce priveşte redactarea lucrării propunem:


• Text tehnoredactat la computer
• Font de 12, la 1½ rânduri, Times New Roman (sau Arial), cu diacritice.
• Structură:
• Pagina de titlu
• Cuprins
• Introducere (prezentarea temei, a demersului, delimitările conceptuale etc.)
• Conţinutul lucrării, pe capitole şi subcapitole
• Concluzii
• Bibliografia (aceasta se poate redacta la sfârşitul fiecărui capitol sau la finalul
lucrării)
Paginile lucrării vor fi numerotate.
În acord cu coordonatorul lucrării se vor stabili numărul minim de pagini şi numărul
minim de referinţe bibliografice consultate şi consemnate la finalul lucrării.

15 Copyright © DEPARTAMENT ID 2008