Sunteți pe pagina 1din 42

NERVII CRANIENI

III. 1. Generalităţi
La om, nervii cranieni sunt în număr de 12 perechi, numerotate în ordinea ieşirii din craniu şi
denumiţi după:
- funcţie (olfactiv I, optic II, oculomotor III, abducens VI, acustico-vestibular VIII)
- caractere morfologice ( trigemen V, trohlear IV)
- traiect (hipoglos XII)
- teritoriu (facial VII, glosofaringian IX, vag X).
Nervii I şi II sunt echivalenţi structural tracturilor din S.N.C., deoarece:
- nervul olfactiv se dezvoltă în relaţie cu o prelungirea a telencefalului (vezicula olfactivă, din
care se dezvoltă bulbul şi tractul olfactiv) şi aparţine rinencefalului
- nervul optic se dezvoltă din pedunculul veziculei optice, prelungire a diencefalului.
Mielinizarea fibrelor nerbvoase ale acestor nervi nu este realizată de celule Schwann, ca la
ceilalţi nervi, ci de oligodendroglii, celule gliale centrale.
Nervii III-XII aparţin trunchiului cerebral, în care se găsesc nucleii lor de origine (motori)
sau terminali (senzitivi) şi la nivelul căruia se află originea lor aparentă.
Asigură legăturile trunchiului cerebral cu periferia, fiind omologi nervilor spinali.
Sunt alcătuiţi din fibre eferente şi/ sau aferente.
Din punctul de vedere al tipului de fibre din care sunt alcătuiţi, nervii cranieni:
- I, II şi VIII sunt nervi senzoriali
- III, IV, VI, XI şi XII sunt nervi motori
- V, VII, IX şi X sunt nervi micşti.
Nervii cranieni care au în structura lor fibre aferente, au pe traiectul lor 1-2 ganglioni
(substanţă cenuşie extranevraxială), echivalenţi ganglionilor de pe rădăcina posterioară a nervilor
spinali. Aceşti ganglioni sunt alcătuiţi din neuroni pseudounipolari, care constituie N1 căilor
senzitive exteroceptive, proprioceptive şi interoceptive. Prelungirea lor periferică culege
informaţii de la receptori iar prelungirea centrală pătrunde în trunchiul cerebral unde face sinapsă cu
N2, în nucleii terminali.
O excepţie este reprezentată de nervul VIII, ai cărui ganglioni (vestibular Scarpa şi spiral
Corti) sunt alcătuiţi din neuroni bipolari, care constituie N1 căilor senzoriale vestibulară şi
acustică.
De asemenea, pe traiectul ramurilor nervului trigemen sunt anexaţi ganglioni parasimpatici ce
aparţin funcţional nervilor cranieni cu componentă parasimpatică şi în care fibrele parasimpatice
preganglionare ale acestor nervi fac sinapsă cu neuronii parasimpatici ganglionari

Componenţă fibrilară
Mai complexi decât nervii spinali, nervii cranieni au în structură următoarele tipuri de fibre
nervoase, în funcţie de care se face clasificarea nucleilor echivalenţi:

a. Fibre eferente
1. fibre somatoeferente generale sau somatomotorii, care inervează muşchii derivaţi din
mezodermul somitelor. Se găsesc în structura nervilor III, IV, VI şi XII.
Fibrele nervilor III, IV şi VI inervează muşchii derivaţi din mezodermulpremandibular,
echivalent somitelor preotice ale altor specii, respectiv muşchii extrinseci ai globului ocular.
Fibrele nervului XII inervează muşchii derivaţi din mezodermul somitelor occipitale, respectiv
muşchii intrinseci ai limbii.
2. fibre visceroeferente speciale sau branhiomotorii, care inervează muşchii derivaţi din
mezenchimul arcurilor branhiale. Se găsesc în structura nervilor V, VII, IX, X şi XI.
Fibrele branhiomotorii din structura nervului mandibular (trigemen) inervează muşchii
derivaţi din mezenchimul arcului I.
Fibrele branhiomotorii din structura nervului facial inervează muşchii derivaţi din
mezenchimul arcului II.
Fibrele branhiomotorii din structura nervului glosofaringian inervează muşchii derivaţi din
mezenchimul arcului III.
Fibrele branhiomotorii din structura nervului laringeu superior (din vag) inervează muşchii
derivaţi din mezenchimul arcului IV.
Fibrele nervului laringeu recurent, ramură a nervului vag dar care conţine fibrele
branhiomotorii din nervul accesor, inervează muşchii derivaţi din mezenchimul arcului VI, arcul
V nedând derivate musculare la om.
3. fibre visceroeferente generale, parasimpatice preganglionare, care intră în structura
nervilor III, VII bis (intermediar Wrisberg), IX şi X şi au originea în nucleii parasimpatici din
trunchiul cerebral.
4. fibre eferente somatice speciale, descrise de autori moderni şi care se găsesc în structura
nervului VIII (probabil şi II) şi sunt reprezentate de fibre de control ale recepţiei.

Fibre aferente
1. fibre somatoaferente generale, care se găsesc în structura nervului V şi conduc
sensibilitatea proprioceptivă şi exteroceptivă (termică, tactilă, dureroasă şi de presiune) de la nivelul
feţei.
Asemenea fibre se găsesc şi în structura nervilor VII, IX şi X şi conduc sensibilitatea
exteroceptivă din zona Ramsay-Hunt (situată la nivelul pavilionului urechii) şi de la nivelul meatului
acustic extern. Nervii VII, IX şi X, nu au însă nuclei senzitivi exteroceptivi în trunchiul cerebral,
astfel încât aceste fibre fac sinapsă cu deutoneuronul tot în nucleul tractului spinal al nervului V.
2. fibre somatoaferente speciale, care conduc sensibilitatea acustico-vestibulară şi se găsesc
în structura nervului VIII.
3. fibre visceroaferente generale sau interoceptive, care conduc sensibilitatea viscerală şi se
găsesc în structura nervilor IX şi X.
4. fibre visceroaferente speciale sau gustative, care conduc sensibilitatea gustativă şi se
găsesc în structura nervilor VII, IX şi X.
TRUNCHI CEREBRAL ŞI CEREBEL – vedere anterioară
ORIGINEA APARENTĂ A NERVILOR CRANIENI
1. Nervul oculomotor – NC. III
2. Nervul trochlear - NC. IV
3. Venă transversală pontină
4. Nervul abducens - NC. VI
5. Nervul trigeminal - NC. V
6. Nervii facial (VII) şi vestibulocohlear (VIII)
7. Nervul glosofaringeal - NC. IX
8. Nervul vag - NC. X
9. Nervul accesor, rădăcina spinală - NC. XI
10. Nervul hipoglos - NC. XII
11. Vena cerebeloasă anterioară

ARTERE
A. a. vertebrală
B. a. cerebeloasă postero-inferioară
C. a. cerebeloasă antero-inferioară
D. a cerebeloasă superioară
E. a bazilară
F. a cerebrală posterioară
III. 2. Nervul oculomotor
A. Componenţa fibrilară

- fibre somatoeferente generale sau somatomotorii (FESG), care inervează muşchii derivaţi
din mezodermul premandibular, echivalent somitelor preotice ale altor specii, respectiv
muşchi extrinseci ai globului ocular.
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare (FEVG)

B. Originea nervului oculomotor

Originea reală a fibrelor nervului oculomotor se află în complexul nuclear al nervului


oculomotor, situat în mezencefal, în dreptul coliculului superior.
Complexul nuclear oculomotor este alcătuit din:
- nucleul principal motor, alcătuit din neuroni somatomotori ai căror axoni constituie
FESG
- nucleul accesor Edinger- Westphal, situat dorso-cranial faţă de nucleul motor, alcătuit
din neuroni simpatici preganglionari ai căror axoni constituie FEVG parasimpatice
preganglionare
- nucleul de convergenţă Perlia, nucleu impar, situat inferior, între cei doi nuclei
principali motori. Este centrul supranuclear de control al convergenţei globilor oculari.
Nucleul principal al nervului III, nucleul somatomotor, a fost sistematizat în subgrupe
nucleare, în funcţie de teritoriul motor (după Warwick):
- subnucleu lateral, de unde, în sens supero-inferior, pornesc fibre ipsilaterale către muşchii
drept inferior, oblic inferior şi drept medial.
- subnucleu paramedian, de la care pornesc fibre încrucişate pentru muşchiul drept
superior.
- parte centrală, situată inferior,de la care pornesc fibre directe şi încrucişate către muşchiul
ridicător al pleoapei superioare.
Nucleul accesor Edinger-Westphal prezintă două porţiuni:
- superioară, care asigură inervaţia muşchiului sfincter al pupilei (fibrele musculare
circulare din structura irisului), producând mioză în cadrul reflexului pupilar la lumină
- inferioară, ce asigură inervaţia fibrelor musculare circulare ale corpului ciliar, intervenind
în acomodare.
Fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleul accesor al nervului oculomotor
se alătură fibrelor somatomotorii ale nervului şi iau calea ramurii sale inferioare.
În orbită se desprind din ramura inferioară şi formează rădăcina parasimpatică a ganglionului
ciliar.
Originea aparentă se află în şanţul medial, de pe faţa medială a pedunculului cerebral, în fosa
interpedunculară.

C. Traiect, raporturi

La origine, nervul se găseşte între artera cerebeloasă superioară şi artera cerebrală posterioară,
în spaţiul subarahnoidian al cisternei interpedunculare, fiind înconjurat de o teacă a piei mater.
Trece peste marginea laterală a lamei patrulatere a osului sfenoid şi marginea superioară a
stâncii temporalului, venind în raport cu sinusul pietros superior.
Pătrunde în peretele lateral al sinusului cavernos, unde se împarte în două ramuri,
superioară şi inferioară şi are raporturi cu nervul oftalmic şi ramurile sale şi cu nervul trohlear:
- în partea posterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea dispoziţie,
dinspre superior spre inferior:
- nervul oculomotor
- nervul trohlear
- nervul oftalmic
- în partea anterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea dispoziţie,
dinspre superior spre inferior:
- nervul trohlear
- nervul frontal
- nervul lacrimal
- ramura superioară a nervului oculomotor
- nervul nazociliar
- ramura inferioară a nervului oculomotor
Medial, are raporturi cu artera carotidă internă şi cu nervul abducens (VI), care trece între
peretele lateral al sinusului cavernos şi artera carotidă internă.
Inferior şi lateral are raporturi cu ramura maxilară a nervului trigemen, situată într-o dedublare
a durei mater din loja medie a endobazei.
Ramurile nervului oculomotor pătrund în orbită prin compartimentul medial al fisurii
orbitale superioare, inelul tendinos Zinn.

D. Ramurile nervului oculomotor

1. Ramura superioară

Este subţire, cu diametru de aproximativ 1 mm.


Pătrunde în orbită lateral de nervul optic şi artera oftalmică şi superior de nervul nazociliar.
Se îndreaptă spre superior şi medial, trecând superior de nervul optic şi ajunge la faţa
inferioară a muşchiului drept superior (la unirea treimii sale posterioare cu cele două treimi
anterioare).
Dă ramuri musculare pentru:
- muşchiul drept superior
- muşchiul ridicător al pleoapei superioare.

1. Ramura inferioară

Este mai groasă, având diametrul de aproximativ 3 mm.


Pătrunde în orbită lateral de nervul optic şi artera oftalmică şi inferior de nervul nazociliar.
Se îndreaptă spre anterior, pe faţa superioară a muşchiului drept inferior şi se împarte în trei
ramuri:
- ramura medială, care se îndreaptă medial, trece inferior de nervul optic şi ajunge la faţa
medială a muşchiului drept intern, pe care îl inervează
- ramura centrală, care pătrunde în muşchiul drept inferior, pe care îl inervează
- ramura laterală, care trece pe marginea laterală a muşchiului drept inferior şi ajunge la faţa
superioară a muşchiului oblic inferior, pe care îl inervează. Din această ramură se
desprinde ramura comunicantă cu ganglionul ciliar, care este alcătuită din fibrele
parasimpatice preganglionare cu originea în nucleul accesor al nervului oculomotor.
Aplicaţii clinice (III, IV, VI)

a. Mişcările conjugate ale globilor oculari se realizează conform:


- legii Herring, conform căreia influxurile nervoase sunt transmise egal la muşchii ambilor
ochi
- legii Scherrington, conform căreia contracţia unui muşchi este simultană cu relaxarea
antagonistului său.
Controlul mişcărilor coordonate se realizează de către centrii supranucleari din formaţia
reticulată paramediană a trunchiului cerebral şi se află sub controlul:
- cortexului cerebral (ariile vizuale senzoriale 17, 18, 19 şi aria vizuală frontală motorie 8),
prin fibre corticoreticulate şi corticonucleare ipsi şi contralaterale
- coliculului superior, prin fibre tecto-bulbare
- sistemului vestibular
- cerebelului.

b. Leziunile nucleilor sau ale nervilor III, IV, VI (paralizii oculomotorii de origine
neurologică) sunt cel mai frecvent consecinţa unui accident vascular interesând trunchiul cerebral şi
se manifestă prin:
- devierea ochiului din poziţia primară (devierea globului ocular în direcţie opusă mişcării
muşchiului paralizat, datorată acţiunii muşchiului antagonist)
- limitarea mişcării globului ocular în direcţia muşchiului paralizat
- diplopie homonimă sau heteronimă (perceperea unei imagini duble la privirea în direcţia de
acţiune a muşchiului afectat).
III. 3. Nervul trohlear (IV)
A. Componenţa fibrilară

- fibre somatoeferente generale sau somatomotorii (FESG), care inervează muşchiul oblic
superior, muşchi extrinsec al globului ocular derivat din mezodermul premandibular,
echivalent somitelor preotice ale altor specii.

B. Originea nervului trohlear

Originea reală a fibrelor nervului trohlear se află în nucleul motor al nervului IV, situat în
mezencefal, în dreptul coliculului inferior.
Axonii neuronilor din nucleul motor al nervului IV se îndreaptă posterior şi se decusează în
partea superioară a vălului medular superior.
Originea aparentă a nervului IV se află pe faţa posterioară a trunchiului cerebral, sub
coliculii inferiori ai mezencefalului.

C. Traiect, raporturi şi teritoriu

Nervul trohlear ocoleşte lateral pedunculul cerebral, ajungând pe faţa antero-laterală a


trunchiului cerebral, în dreptul şanţului ponto-peduncular, între arterele cerebrală posterioară şi
cerebeloasă postero-superioară şi se îndreaptă anterior.
Trece peste marginea superioară a stâncii temporalului şi dă o ramură meningeală recurentă
pentru cortul cerebelului, ce conţine fibre simpatice postganglionare provenite dintr-o ramură
comunicantă cu plexul pericarotic intern.
Pătrunde în peretele lateral al sinusului cavernos, unde are raporturi cu nervul oftalmic şi
ramurile sale şi cu nervul oculomotor:
- în partea posterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea dispoziţie,
dinspre superior spre inferior:
- nervul oculomotor
- nervul trohlear
- nervul oftalmic
- în partea anterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea dispoziţie,
dinspre superior spre inferior:
- nervul trohlear
- nervul frontal
- nervul lacrimal
- ramura superioară a nervului oculomotor
- nervul nazociliar
- ramura inferioară a nervului oculomotor
Medial, are raporturi cu artera carotidă internă şi cu nervul abducens (VI), care trece între
peretele lateral al sinusului cavernos şi artera carotidă internă.
La ieşirea din sinusul cavernos, nervul IV pătrunde în orbită prin compartimentul lateral
al fisurii orbitale superioare, trecând superior de inelul tendinos Zinn şi medial de ramurile
frontală şi lacrimală ale nervului oftalmic.
În orbită este situat superior de muşchiul ridicător al pleoapei superioare şi medial de nervii
frontal şi lacrimal.
Se îndreaptă spre anterior şi medial, ajungând la faţa superioară a muşchiului oblic superior,
pe care îl inervează.
III. 4. Nervul trigemen (V)
A. Componenţă fibrilară:

Fibre proprii

- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii (FEVS), cu originea în nucleul motor al


nervului trigemen, din punte. Fibrele branhiomotorii inervează muşchii proveniţi din
mezodermul mioformator al primului arc branhial şi formează rădăcina motorie a nervului
trigemen, care participă la formarea nervului mandibular (ramura mixtă a nervului
trigemen).
- fibre aferente somatice generale, extero şi proprioceptive (FASG), cu corpul neuronal în
ganglionul trigeminal Gasser, situat la nivelul impresiunii trigeminale, de pe vârful stâncii
temporalului. La acest nivel, dura mater se dedublează, între stratul său endostal şi cel
meningeal delimitându-se cavitatea trigeminală, ce adăposteşte ganglionul trigeminal,
porţiunea distală a rădăcinilor nervului şi porţiunea proximală a ramurilor sale.
Ganglionul trigeminal este format din neuroni pseudounipolari, ale căror prelungiri
periferice intră în alcătuirea celor trei ramuri ale nervului trigemen: nervul oftalmic,
nervul maxilar şi nervul mandibular.
Prelungirile centrale ale neuronilor pseudounipolari formează rădăcina senzitivă, care
se alătură rădăcinii motorii şi pătrunde în punte.
FASG fac sinapsă cu deutoneuronii (N2) în nucleii senzitivi ai nervului trigemen:
- nucleul tractului spinal al nervului trigemen, din bulb
- nucleul principal pontin al nervului trigemen
- nucleul tractului mezencefalic al nervului trigemen, din mezencefal.
În structura ramurilor nervului trigemen există şi fibre de împrumut:

- fibre eferente viscerale generale parasimpatice postganglionare, care aparţin altor nervi,
dar care iau calea ramurilor nervului trigemen pentru a ajunge la teritoriul lor de
distribuţie. Prezenţa acestor fibre parasimpatice se datorează faptului că fiecare din cele
trei ramuri ale trigemenului are anexat un ganglion parasimpatic:
- pe traiectul nervului oftalmic se află ganglionul ciliar, în care fac sinapsă fibrele
parasimpatice preganglionare ale nervului oculomotor
- pe traiectul nervului maxilar se află ganglionul pterigopalatin, în care fac sinapsă
fibrele parasimpatice preganglionare ale nervului facial (intermediar Wrisberg)
- pe traiectul nervului mandibular se află ganglionul otic, în care fac sinapsă fibrele
parasimpatice preganglionare ale nervului glosofaringian.
- fibre eferente viscerale generale simpatice postganglionare, provenite din plexurile
simpatice perivasculare
- fibre aferente viscerale speciale (gustative), care vor lua calea nervului facial (prin nervul
coarda timpanului)

Originea aparentă a nervului trigemen se află pe faţa antero-laterală a punţii, lateral de


piramida pontină şi este reprezentată de două rădăcini:
- una voluminoasă, senzitivă, situată lateral
- una mică, motorie, situată medial, apoi inferior faţă de rădăcina senzitivă.
B. Ramurile nervului trigemen
1. Nervul oftalmic (nervul Willis)

Traiect şi raporturi

Este ramura de trifurcaţie medială a ganglionului trigeminal. Este cea mai subţire şi este strict
senzitivă.
De la ieşirea din cavitatea trigeminală, pătrunde în peretele lateral al sinusului cavernos, unde
se împarte în trei ramuri: nervii frontal, lacrimal şi nazociliar.
La nivelul sinusului cavernos, nervul oftalmic şi ramurile sale au următoarele raporturi:
- medial, cu:
- artera carotidă internă, care trece prin sinusul cavernos, în raport cu peretele lui
medial, pe care determină apariţia şanţului arterei carotide interne
- nervul abducens (VI), care trece prin sinusul cavernos, între artera carotidă internă şi
peretele lateral al sinusului cavernos
- în peretele lateral al sinusului, cu nervii trohlear (IV) şi oculomotor (III):
- în partea posterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea
dispoziţie, dinspre superior spre inferior:
- nervul oculomotor
- nervul trohlear
- nervul oftalmic
- în partea anterioară a peretelui lateral al sinusului cavernos nervii au următoarea
dispoziţie, dinspre superior spre inferior:
- nervul trohlear
- nervul frontal
- nervul lacrimal
- ramura superioară a nervului oculomotor
- nervul nazociliar
- ramura inferioară a nervului oculomotor
- lateral, cu:
- nervul maxilar, ce trece printr-o dedublare a durei mater îndreptându-se anterior, spre
gaura rotundă
- nervul mandibular, ce trece printr-o dedublare a durei mater, îndreptându-se spre
gaura ovală.
La ieşirea din peretele sinusului cavernos ramurile nervului oftalmic pătrund în orbită, prin
fisura orbitală superioară.

Ramuri

- ramuri meningeale:
- ramura pentru cortul cerebelului, care este un sept transvers al durei mater ce separă
fosa posterioară a endobazei de fosa medie, respectiv faţa bazală a emisferelor
cerebrale de faţa superioară a cerebelului
- ramură pentru cavitatea trigeminală Meckel
- ramuri pentru peretele lateral al sinusului cavernos
- nervul frontal
- nervul lacrimal
- nervul nazociliar.
a. Nervul frontal

Este ramura cea mai voluminoasă a nervului oftalmic.


Pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară, lateral de inelul tendinos Zinn şi medial de
nervul lacrimal.
Merge pe peretele superior al orbitei, între acesta şi muşchiul ridicător al pleoapei superioare
(care este situat superior de muşchiul drept superior), ajungând lateral de artera supraorbitală, din
artera oftalmică şi de cele două vene satelite ei.
La 5-7 mm posterior de aditusul orbitar se împarte în 2 ramuri:
- nervul supraorbital
- nervul supratrohlear.

Nervul supraorbital iese din orbită prin incizura supraorbitală, împreună cu artera
supraorbitală şi venele ei satelite. Se împarte în:
- ramură laterală, care inervează pleoapa superioară
- ramură medială, care inervează pielea frunţii
Ambele ramuri dau, la rândul lor, ramuri:
- ascendente, care inervează:
- pielea regiunii frontale şi a calvariei, până la vertex
- mucoasa sinusului frontal
- descendente, care inervează pielea şi conjunctiva pleoapei superioare (treimea mijlocie şi
treimea medială) şi conjunctiva bulbară, până în apropierea limbului sclero-corneean.

Nervul supratrohlear iese din orbită prin incizura supratrohleară, împreună cu artera
supratrohleară şi venele ei satelite. Se împarte în:
- ramură ascendentă, care inervează:
- pielea regiunii frontale
- pielea şi conjunctiva pleoapei superioare (treimea medială) şi conjunctiva bulbară
- ramură descendentă, ce se anastomozează cu nervul infratrohlear, din nervul nazociliar.

b. Nervul lacrimal

Este ramura cea mai subţire a nervului oftalmic.


Pătrunde în orbită prin fisura orbitală superioară, lateral de inelul tendinos Zinn şi de nervii
trohlear şi frontal.
Se aşează pe peretele lateral al orbitei, superior de muşchiul drept lateral şi lateral de vasele
lacrimale.
În traiectul său primeşte o ramură comunicantă de la nervul zigomatic, prin care primeşte
fibre parasimpatice postganglionare de la ganglionul pterigopalatin.
Străbate glanda lacrimală şi septul orbital şi dă următoarele ramuri:
- ramuri pentru glanda lacrimală, care se desprind în traiectul intraglandular şi au în
structură:
- fibre senzitive trigeminale
- fibre parasimpatice ale nervului facial (fibrele parasimpatice postganglionare sosite de
la ganglionul pterigopalatin), care asigură inervaţia secretorie a glandei.
- ramuri palpebrale, care inervează pielea şi conjunctiva pleoapei superioare (treimea
laterală) şi conjunctiva bulbară.
c. Nervul nazociliar

Intră în orbită prin partea medială a fisurii orbitale superioare, prin inelul tendinos Zinn,
ajungând lateral de artera oftalmică şi nervul optic, care intră în orbită prin canalul nervului optic.
Se îndreaptă spre superior şi medial, trecând superior de nervul optic, distal de ramura
superioară a nervului oculomotor şi ajunge la peretele medial al orbitei, între muşchii drept superior
şi oblic superior.
Dă următoarele ramuri:
- nervii ciliari lungi, care asigură inervaţia senzitivă exteroceptivă a globului ocular, în
special a corneei.
- ramura comunicantă cu ganglionul ciliar, ce constituie rădăcina senzitivă a acestui
ganglion
- nervul etmoidal posterior, care trece prin orificiul etmoidal posterior în labirintul etmoidal,
împreună cu vasele etmoidale posterioare. Inervează mucoasa celulelor etmoidale
posterioare şi mucoasa sinusului sfenoidal
- nervul etmoidal anterior, care trece prin orificiul etmoidal anterior, împreună cu vasele
etmoidale anterioare. Inervează mucoasa celulelor etmoidale mijlocii şi anterioare, apoi
pătrunde în loja anterioară a endobazei. Trece printr-un orificiu al lamei ciuruite şi ajunge
în fosa nazală, unde trece pe peretele superior, determinând un şanţ pe faţa profundă a
osului nazal. Se împarte în:
- ramuri nazale interne, pentru mucoasa situată anterior de regiunea olfactivă
- ramuri nazale laterale, pentru mucoasa peretelui lateral al cavităţii nazale
- ramuri nazale mediale, pentru mucoasa septală
- ramuri nazale externe, pentru lobulul nasului
- nervul infratrohlear, care continuă traiectul nervului nazociliar. Iese din orbită prin şanţul
infratrohlear, se anastomozează cu ramura descendentă a nervului supratrohlear şi se
împarte în 2 ramuri:
- ramură medială, pentru pielea de la rădăcina nasului
- ramură laterală, pentru pielea şi conjunctiva pleoapei superioare şi conjunctiva
bulbară..

Ganglionul ciliar

Este situat în orbită, lateral de nervul optic şi medial de muşchiul drept lateral.
Anatomic, este anexat nervului nazociliar, dar funcţional el aparţine nervului oculomotor,
deoarece la nivelul lui fac sinapsă fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleul
accesor al nervului oculomotor.

Aferenţele ganglionului ciliar:


- fibre parasimpatice preganglionare, ce sosesc prin ramura comunicantă cu ramura
inferioară a nervului oculomotor. Constituie rădăcina parasimpatică a ganglionului
ciliar.
- fibre aferente somatice generale, care trec prin ramura comunicantă cu nervul nazociliar.
Constituie rădăcina senzitivă a ganglionului ciliar.
- fibre simpatice postganglionare din plexul pericarotic intern, ce pot lua mai multe căi.
Constituie rădăcina simpatică a ganglionului ciliar.
Fibrele simpatice preganglionare au corpul neuronal în centrul cilio-spinal Budge, din
coarnele laterale ale măduvei C8-T2 (porţiunea superioară a nucleului intermedio-
lateral) şi fac sinapsă cu neuronul ganglionar în ganglionul simpatic cervical superior.
Fibrele simpatice postganglionare alcătuiesc plexul pericarotic intern, din care fibrele
pot ajunge la ganglionul ciliar pe mai multe căi:
- ramuri eferente ce formează o rădăcină simpatică ce pătrunde în orbită prin
inelul tendinos Zinn
- fibre ce iau calea ramurii comunicante cu nervul trigemen şi trec în nervul
oftalmic, din care se desprind în orbită
- fibre ce iau calea plexului simpatic din jurul arterei oftalmice (plex
perioftalmic), din care se desprind în orbită.

Eferenţele ganglionului ciliar sunt reprezentate de nervii ciliari scurţi, care pătrund în
globul ocular prin orificiile sclerale, situate în jurul emergenţei nervului optic.
Aceşti nervi au în structura lor:
- fibre parasimpatice postganglionare, care ajung la:
- fibrele musculare circulare ale irisului (muşchiul sfincter al pupilei), determinând
contracţia lor, cu micşorarea diametrului pupilar- mioză
- muşchiul ciliar (în concepţia clasică- doar la fibrele circulare, în concepţia modernă-
atât la fibrele circulare cât şi la cele radiare), intervenind în acomodare. Prin contracţia
muşchiului ciliar este relaxată zonula (fibrele ligamentului suspensor al cristalinului),
ceea ce duce la detensionarea capsulei cristaliniene şi mărirea diametrului antero-
posterior al cristalinului, cu creşterea puterii sale de refracţie.
Acomodarea este procesul prin care se măreşte puterea de refracţie a
cristalinului, astfel încât imaginea unui obiect ce se mişcă între punctul remotum şi
punctul proxim să rămână clară pe retină.
Când obiectul fixat se găseşte în punctul remotum, muşchiul ciliar este relaxat,
iar când obiectul fixat se găseşte în punctul proxim, muşchiul ciliar este maxim
contractat.
Cu vârsta, datorită creşterii densităţii cristalinului, apare o insuficienţă a
capacităţii de acomodare, ce constă în îndepărtarea progresivă a punctului proxim de
ochi. Această deficienţă poartă numele de presbiopie şi se corectează cu lentile
convergente.
Administrarea de medicamente parasimpaticolitice (atropină) determină
midriază şi paralizia acomodaţiei.
Administrarea de medicamente parasimpatomimetice determină mioză. În doze
mari poate apare şi spasmul acomodaţiei (spasm ciliar dureros).
- fibre simpatice postganglionare, ce se distribuie fibrelor musculare radiare din structura
irisului (muşchiul dilatator pupilar), determinând contracţia lor, cu mărirea diametrului
pupilar- midriază
- fibre aferente somatice generale, ce asigură inervaţia senzitivă exteroceptivă a globului
ocular, în special a corneei şi a conjunctivei adiacente limbului sclero-corneean.
2. Nervul maxilar

Traiect şi raporturi

Este ramura de trifurcaţie mijlocie a ganglionului trigeminal Gasser.


De la ieşirea din cavitatea trigeminală se îndreaptă anterior, spre gaura rotundă, trecând printr-
o dedublare a durei mater, lateral de peretele lateral al sinusului cavernos.
Prin gaura rotundă ajunge în fosa pterigopalatină, unde are raporturi inferior, cu artera
maxilară şi medial, cu ganglionul pterigopalatin.

Ramurile nervului maxilar

a. Ramura meningeală

Se desprinde din traiectul nervului în loja medie şi inervează meningele de la acest nivel.

b. Nervii pterigopalatini

Sunt reprezentate de 2-3 ramuri ce se desprind în fosa pterigopalatină şi leagă ganglionul


pterigopalatin de nervul maxilar şi constituie rădăcina senzitivă a acestui ganglion.

c. Ramuri alveolare superioare posterioare

Se desprind în fosa pterigopalatină şi coboară pe tuberozitatea maxilei.


Pătrund în orificiile canaliculelor alveolare superioare posterioare, împreună cu ramurile
vasculare omonime, îndreptându-se spre molarii superiori.
Străbat peretele posterior al sinusului maxilar şi în acest traiect dau ramuri pentru mucoasa
sinusului maxilar.
Împreună cu ramurile alveolare superioare mijlocii şi anterioare, din nervul infraorbital,
formează plexul dentar superior, din care se desprind:
- ramuri dentare pentru molarii superiori. Acestea pătrund prin canaliculele radiculare
ajungând la pulpa dentară
- ramuri parodontale
- ramuri gingivale, pentru gingia adiacentă molarilor
- ramuri sinusale, pentru mucoasa sinusului maxilar.

d. Nervul zigomatic

Se desprinde în fosa pterigopalatină.


Pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară, lateral de nervul infraorbital şi ajunge pe
peretele lateral al orbitei, inferior de muşchiul drept extern.
În traiectul său dă o ramură comunicantă cu nervul lacrimal, prin care trec fibrele
parasimpatice postganglionare de la ganglionul pterigopalatin, ce asigură inervaţia secretorie a
glandei lacrimale.
Apoi pătrunde în orificiul zigomatico-orbital şi străbate un canal în formă de “Y”, împărţindu-
se în două ramuri:
- ramura zigomatico-facială, care iese prin orificiul zigomatico-facial, de pe faţa anterioară a
osului zigomatic şi inervează pielea din regiune
- ramura zigomatico-temporală, care iese prin orificiul zigomatico-temporal, de pe faţa
temporală a osului zigomatic şi inervează pielea din partea anterioară a fosei temporale.

e. Nervul infraorbital

Continuă traiectul nervului maxilar şi pătrunde în orbită prin porţiunea medială a fisurii
orbitale inferioare, împreună cu vasele infraorbitale, determinând o incizură pe marginea inferioară a
fisurii.
În orbită, este situat pe peretele inferior, trece iniţial prin şanţul, apoi prin canalul infraorbital şi
iese prin gaura infraorbitală, de pe faţa anterioară a osului maxilar.
În traiectul prin canalul infraorbital, din nervul infraorbital se desprind:
- ramuri sinusale, pentru mucoasa sinusului maxilar
- ramuri alveolare superioare mijlocii, care străbat canalicule din peretele anterior al
sinusului maxilar, împreună cu ramuri vasculare omonime şi se îndreaptă către premolari
- ramuri alveolare superioare anterioare, care străbat canalicule din peretele anterior al
sinusului maxilar, împreună cu ramuri vasculare omonime şi se îndreaptă către canin şi
incisivii superiori.
Ramurile alveolare superioare mijlocii şi anterioare participă la formarea plexului
dentar superior, din care se desprind:
- ramuri dentare pentru premolari, canin şi incisivi Acestea pătrund prin
canaliculele radiculare şi ajung la pulpa dentară
- ramuri parodontale
- ramuri gingivale, pentru gingia adiacentă
- ramuri sinusale, pentru mucoasa sinusului maxilar
- ramuri nazale, inconstante. Când există, se distribuie mucoasei nazale din partea
anterioară a meatului inferior şi din partea anterioară a peretelui inferior (explică
iradierea nazală a durerii în afecţiuni ale incisivilor).
La ieşirea din orificiul infraorbital, nervul infraorbital dă următoarele ramuri:
- ramuri palpebrale inferioare, pentru pielea şi conjunctiva pleoapei inferioare şi
conjunctiva bulbară
- ramuri nazale externe
- ramuri labiale superioare, pentru pielea şi mucoasa buzei superioare.

Ganglionul pterigopalatin

Anatomic, este anexat nervului maxilar, dar funcţional aparţine nervului facial, deoarece la
nivelul lui fac sinapsă fibrele parasimpatice preganglionare ale nervului facial cu neuronii
ganglionari.
Este situat în fosa pterigopalatină, inferior şi medial de nervul maxilar.

Aferenţele ganglionului pterigopalatin

- fibre eferente viscerale generale parasimpatice preganglionare, ce sosesc pe calea


nervului canalului pterigoidian (nervul vidian) şi constituie rădăcina parasimpatică a
ganglionului pterigopalatin.
Nervul vidian se formează prin unirea:
- nervului pietros mare, ramură a nervului facial, ce conţine fibre parasimpatice
preganglionare cu originea în nucleul lacrimo-muco-nazal al nervului VII, din punte
- nervului pietros profund, din plexul simpatic pericarotic intern, care este format din fibre
simpatice postganglionare.
- fibre eferente viscerale generale simpatice postganglionare, ce provin din plexul
pericarotic intern, pe calea nervului pietros profund. Constituie rădăcina simpatică a
ganglionului pterigopalatin.
- fibre aferente somatice generale, fibre ale nervului maxilar, ce iau calea nervilor
pterigopalatini. Constituie rădăcina senzitivă a ganglionului pterigopalatin.

Eferenţele ganglionului pterigopalatin

Au în structura lor:
- fibre parasimpatice postganglionare, axoni ai neuronilor ganglionari
- fibre simpatice postganglionare, din rădăcina simpatică a ganglionului pterigopalatin
- fibre aferente somatice generale, ce trec în nervii pterigopalatini şi apoi în nervul maxilar.
Sunt reprezentate de:

- 1. ramura orbitară, ce pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară şi conţine fibre
parasimpatice postganglionare, fibre simpatice postganglionare şi fibre aferente somatice
generale, ce se distribuie:
- mucoasei celulelor etmoidale posterioare
- periostului de pe peretele inferior al orbitei
- muşchiului orbital, care acoperă fisura orbitală inferioară
- glandelor lacrimale accesorii, din conjunctiva bulbară
- 2. fibre secretorii pentru glanda lacrimală. Sunt fibre parasimpatice postganglionare ce
iau calea nervilor pterigopalatini, ajung în nervul maxilar, apoi trec în ramura sa, nervul
zigomatic, care pătrunde în orbită prin fisura orbitală inferioară. În orbită, se desprinde
ramura comunicantă cu nervul lacrimal, prin care fibrele parasimpatice postganglionare
trec în nervul lacrimal şi ajung la glanda lacrimală.
- 3. ramura faringiană pentru plexul faringian Bock, care trece prin canalul palatovaginal şi
asigură inervaţia senzitivă şi secretorie a mucoasei fornixului faringian.
- 4. ramuri nazale postero-supero-mediale, care pătrund în fosa nazală prin gaura
sfenopalatină. Conţin fibre aferente somatice generale, parasimpatice postganglionare şi
simpatice postganglionare pentru mucoasa septului nazal şi glandele din structura sa.
Dintre ramurile nazale postero-supero-mediale, cea mai importantă este nervul
nazopalatin Scarpa. Nervul Scarpa coboară oblic spre anterior şi inferior, pătrunde în
orificiul canalului incisiv şi ajunge în partea anterioară a palatului dur, continuându-se ca
nerv palatin anterior, ce asigură inervaţia secretorie a glandelor palatine anterioare.
- 5. ramuri nazale postero-supero-laterale, care pătrund în fosa nazală prin gaura
sfenopalatină. Conţin fibre aferente somatice generale, parasimpatice postganglionare şi
simpatice postganglionare pentru:
- mucoasa şi glandele mucoasei nazale a peretelui lateral, în dreptul cornetelor
superior şi mijlociu
- mucoasa celulelor etmoidale posterioare.
- 6. nervul palatin mare, care trece prin canalul palatin mare, apoi prin şanţul palatin al
palatului dur, însoţit de vasele palatine mari. Conţine fibre:
- aferente somatice generale
- aferente viscerale speciale, gustative (pentru mucoasa palatului)
- parasimpatice postganglionare
- simpatice postganglionare
Se distribuie mucoasei palatului dur şi glandelor sale, precum şi mucoasei gingivale.
În traiectul său, se desprind:
- nervii palatini mici, care se distribuie mucoaselor vălului palatin, uvulei, tonsilei şi
regiunii supratonsilare a stâlpului anterior al vălului palatin (stâlp palatoglos)
- ramuri nazale postero-infero-laterale, ce asigură inervaţia senzitivă şi secretorie
a mucoasei nazale din dreptul cornetului nazal inferior, precum şi a
meaturilor nazale inferior şi mijlociu.
3. Nervul mandibular

Traiect şi raporturi

Este cea mai voluminoasă ramură a nervului trigemen şi este nerv mixt, ce se formează prin
unirea ramurii de trifurcaţie laterală a ganglionului trigeminal Gasser cu rădăcina motorie a nervului
trigemen.
De la ieşirea din cavitatea trigeminală se îndreaptă spre gaura ovală, trecând printr-o
dedublare a durei mater. Trece prin gaura ovală, împreună cu:
- artera meningee accesorie, ce intră în cutia craniană
- nervul pietros mic, dacă acesta nu are un canalicul propriu.
Ajunge în fosa infratemporală, unde se găseşte între cei doi muşchi pterigoidieni, având
următoarele raporturi:
- inferior, cu artera maxilară
- medial, cu ganglionul otic, de care este legat prin ramuri comunicante
- postero-lateral, cu artera meningee medie, ce trece printre rădăcinile nervului
auriculotemporal şi se îndreaptă spre gaura spinoasă.
În spaţiul interpterigoidian, nervul mandibular se împarte în două trunchiuri:
- anterior, mai subţire, din care pleacă următoarele ramuri:
- nervii temporali
- nervii muşchilor pterigoidieni
- nervul maseterin
- nervul bucal
- posterior, mai voluminos, din care pleacă următoarele ramuri:
- nervul auriculo-temporal
- nervul lingual
- nervul alveolar inferior
Ramurile musculare ale nervului mandibular conţin:
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii, pentru muşchii derivaţi din mezenchimul
mioformator al primului arc branhial
- fibre aferente somatice generale, ce asigură inervaţia proprioceptivă a acestor muşchi.

Ramurile nervului mandibular

a. Ramura meningeală se desprinde la nivelul fosei infratemporale şi are traiect recurent.


Pătrunde în craniu prin gaura spinoasă, împreună cu artera meningee medie şi inervează dura
mater din fosa cerebrală medie.

b. Nervul maseterin se desprinde la nivelul fosei infratemporale, din trunchiul anterior,


trece prin incizura mandibulei, împreună cu vasele maseterine şi pătrunde pe faţa profundă a
muşchiului maseter, pe care-l inervează.

c. Nervii temporali profunzi sunt în număr de trei (anterior, mijlociu şi posterior),


pătrund în fosa temporală, pe faţa profundă a muşchiului temporal, însoţiţi arterele temporale
profunde şi inervează muşchiul temporal.
Sunt anastomozaţi prin ramuri comunicante şi:
- nervul temporal profund anterior poate avea originea într-un trunchi comun cu nervul bucal
(nerv temporobucal)
- nervul temporal profund posterior poate avea originea într-un trunchi comun cu nervul
maseterin (nerv temporomaseterin).

d. Nervii muşchilor pterigoidieni

Nervul muşchiului pterigoidian medial se desprinde din nervul mandibular, înainte de


bifurcarea sa, iar nervul muşchiului pterigoidian lateral se desprinde din trunchiul anterior. Sunt
însoţiţi de ramurile pterigoidiene ale arterei maxilare şi inervează muşchii omonimi.

e. Nervul bucal

Este nerv senzitiv, cu originea în trunchiul anterior.


Trece printre fasciculele muşchiului pterigoidian lateral, apoi coboară între procesul coronoid
şi tuberozitatea maxilarului şi ajunge pe faţa laterală a muşchiului buccinator, unde vine în raport cu
canalul Stenon. Este însoţit de artera bucală.
Are următoarele ramuri:
- superficială, pentru pielea obrazului, până la comisura labială
- profundă, care perforează muşchiul buccinator şi se distribuie mucoasei vestibulului bucal
şi gingiei corespunzătoare molarului I şi premolarului II superiori. Se anastomozează
cu ramurile alveolare superioare ale nervului infraorbital.
În structura sa se găsesc şi fibre parasimpatice postganglionare, sosite pe calea ramurii
comunicante cu ganglionul otic. Aceste fibre se distribuie glandelor salivare mici din mucoasa
obrazului (glande jugale şi molare).

f. Nervul auriculotemporal

Este nerv senzitiv, cu originea în trunchiul posterior al nervului mandibular.


Trece între colul mandibulei şi ligamentul sfenomandibular (butoniera retrocondiliană Juvara)
şi pătrunde în glanda parotidă, situat profund de elementele planului arterial.
Părăseşte glanda parotidă, formând pediculul superior (temporal) al glandei parotide,
împreună cu vasele temporale superficiale, faţă de care este situat posterior.
Trece anterior de meatul acustic extern, posterior de vasele temporale superficiale şi ajunge în
regiunea temporală
Ramurile nervului auriculotemporal sunt:
- ramură comunicantă cu ganglionul otic, prin care trec fibrele postganglionare, simpatice şi
parasimpatice, destinate glandei parotide şi glandelor salivare mici labiale.
- ramuri parotidiene, în care trec fibrele aduse de ramura comunicantă cu ganglionul otic,
destinate glandei parotide
- ramură comunicantă cu nervul facial, care se desprinde în glanda parotidă şi în care trec
fibrele aduse de ramura comunicantă cu ganglionul otic, destinate glandelor salivare mici
labiale
- ramură pentru meatul acustic extern, pentru peretele antero-superior al meatului acustic
extern şi ½ anterioară a feţei externe a timpanului
- ramuri auriculare anterioare, care conţin fibre aferente somatice generale pentru partea
anterioară a pavilionului urechii
- ramuri temporale superficiale, care conţin fibre aferente somatice generale pentru
tegumentul părţii anterioare a regiunii temporale. Se anastomozează cu ramura
zigomatico-temporală a nervului zigomatic.
Ganglionul otic

Este anexat anatomic nervului mandibular, dar aparţine funcţional nervului glosofaringian,
deoarece în acest ganglion fac sinapsă fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleul
salivator inferior al nervului glosofaringian, din bulb.
Este situat în fosa infratemporală, unde are următoarele raporturi:
- lateral, cu nervul mandibular
- medial, cu porţiunea cartilaginoasă a tubei auditive, care-l separă de muşchiul tensor al
vălului palatin
- posterior, cu artera meningee medie
- inferior, cu nervul coarda timpanului
- anterior, cu muşchiul pterigoidian medial
- superior, cu aripa mare a osului sfenoid şi canaliculului Arnold, prin care trece nervul
pietros mic.

Aferenţele ganglionului otic

Sunt reprezentate de fibre:


- aferente somatice generale, ce trec prin ramura comunicantă cu nervul mandibular şi
constituie rădăcina senzitivă a ganglionului otic
- eferente viscerale generale simpatice postganglionare, ce provin din ganglionul simpatic
cervical superior, pe calea ramurilor din plexul simpatic periarterial al arterei meningee
medii. Constituie rădăcina simpatică a ganglionului otic
- eferente viscerale generale parasimpatice preganglionare, cu originea în nucleul
salivator inferior al nervului glosofaringian, din bulb. Aceste fibre trec prin nervul
glosofaringian, apoi prin ramura sa, nervul timpanic Jacobson, care pătrunde în urechea
medie, unde participă la formarea plexului timpanic.
Din plexul timpanic se desprinde nervul pietros mic, care iese din stânca temporalului
prin hiatusul nervului pietros mic şi se îndreaptă spre canaliculul Arnold sau gaura ovală,
prin care iese din craniu, ajungând în fosa infratemporală. Nervul pietros mic pătrunde în
ganglionul otic şi constituie rădăcina parasimpatică a ganglionului otic.

Eferenţele ganglionului otic

Conţin fibrele precizate mai sus şi sunt reprezentate de:


- ramura comunicantă cu nervul meningeal, din nervul mandibular
- ramura comunicantă cu nervul auriculotemporal, prin care trec fibrele postganglionare,
simpatice şi parasimpatice, destinate glandei parotide şi glandelor salivare mici labiale.
Fibrele pentru glanda parotidă trec în ramurile parotidiene ale nervului auriculotemporal.
Fibrele destinate glandelor labiale trec în ramura comunicantă a nervului
auriculotemporal cu nervul facial şi apoi în ramurile bucale ale nervului facial.
Ramurile bucale ale nervului facial se anastomozează cu:
- ramurile labiale ale nervului infraorbital, în care trec fibrele destinate glandelor
labiale superioare
- ramurile labiale ale nervului mental, în care trec fibrele destinate glandelor labiale
inferioare
- ramura comunicantă cu nervul bucal, prin care trec fibrele postganglionare, simpatice şi
parasimpatice, destinate glandelor salivare mici jugale şi molare
- ramura comunicantă cu nervul coarda timpanului
- ramuri motorii pentru:
- muşchiul tensor al vălului palatin
- muşchiul tensor al timpanului
Sunt fibre branhiomotorii provenite din ramura comunicantă cu nervul mandibular, autorii
moderni considerând că aceşti muşchi se dezvoltă din primul arc branhial (alţi autori
consideră că ar proveni din arcul II, fiind inervaţi de fibre ale nervului facial)

g. Nervul lingual

Este nerv senzitiv cu originea în trunchiul posterior al nervului mandibular.


La origine, trece între muşchiul tensor al vălului palatin şi muşchiul pterigoidian medial şi este
abordat de nervul coarda timpanului.
Se îndreaptă spre vârful limbii, descriind un un traiect curb, cu concavitatea situată spre
superior şi medial, în care este situat anterior şi profund faţă de nervul alveolar inferior.
În acest traiect trece succesiv:
- între cei doi muşchi pterigoidieni
- între muşchiul pterigoidian medial şi ramura mandibulei
- pe faţa profundă a mandibulei, submucos (poate fi palpat în dreptul celui de al III-lea molar)
- pe faţa laterală a limbii, lateral de stiloglos
- între muşchii milohioidian şi hioglos, superior de prelungirea anterioară a glandei
submandibulare
- trece prin loja glandei sublinguale, ajungând pe faţa profundă a glandei apoi se spiralează în
jurul canalului Warton (trece lateral, inferior şi ajunge medial de canal)
- pătrunde în limbă, între muşchii hioglos şi genioglos, apoi între genioglos şi longitudinal
inferior, împârţindu-se în ramurile terminale.

În structura nervului lingual există:


- fibre aferente somatice generale proprii
- fibre de împrumut, provenite din nervul coarda timpanului, din nervul facial, reprezentate
de:
- fibre aferente viscerale speciale, gustative, pentru corpul limbii
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare, cu originea în
nucleul salivator superior al nervului facial, destinate:
- glandei submandibulare
- glandei sublinguale
- glandelor salivare mici de la vârful şi marginile limbii

Ramurile nervului lingual sunt:


- ramură comunicantă cu nervul coarda timpanului
- ramură tonsilară, care ajunge la istmul faucium şi se distribuie mucoasei din regiunea
anterioară a bucofaringelui şi regiunea posterioară a cavităţii bucale
- nervul sublingual, care se desprinde la marginea posterioară a glandei sublinguale şi se
distribuie:
- mucoasei planşeului bucal
- feţei mediale a gingiei inferioare
- ramură comunicantă cu ganglionul submandibular (şi sublingual, dacă există), prin care
trec ramurile parasimpatice preganglionare, destinate glandelor submandibulară şi linguale
- ramură comunicantă cu nervul hipoglos
- ramuri linguale, care conţin fibre aferente viscerale speciale, gustative, de la corpul limbii,
care trec apoi în nervul coarda timpanului.
Ganglionul submandibular

Este anexat morfologic nervului lingual, dar aparţine funcţional aparţine nervului facial,
deoarece în acest ganglion fac sinapsă fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleul
salivator superior al nervului facial, din punte.
Este situat în loja submandibulară, pe faţa laterală a muşchiului hioglos, inferior de nervul
lingual şi superior de glanda submandibulară.

Aferenţele ganglionului submandibular

Sunt reprezentate de:


- fibre aferente somatice generale, ce trec în ramurile comunicante cu nervul lingual şi
constituie rădăcina senzitivă a ganglionului submandibular
- fibre eferente viscerale generale simpatice postganglionare, din ganglionul simpatic
cervical superior, care se desprind din plexul simpatic al arterei faciale. Constituie
rădăcina simpatică a ganglionului submandibular
- fibre eferente viscerale generale parasimpatice preganglionare, cu originea în nucleul
salivator superior al nervului facial, din punte. Constituie rădăcina parasimpatică a
ganglionului submandibular.

Eferenţe ganglionului submandibular

Sunt reprezentate de ramuri glandulare pentru glandele sublinguală şi submandibulară, ce


conţin:
- fibre aferente somatice generale
- fibre eferente viscerale generale simpatice postganglionare
- fibre eferente viscerale generale parasimpatice postganglionare.

j. Nervul alveolar inferior

Este nerv mixt, ce continuă traiectul trunchiului posterior al nervului mandibular.


La origine se află medial de muşchiul pterigoidian lateral.
Descrie un traiect cu concavitatea superior, inferior de nervii lingual şi bucal, în care trece între
între cei doi muşchi pterigoidieni, apoi între muşchiul pterigoidian medial şi ramura mandibulei.
Împreună cu artera alveolară inferioară pătrunde în canalul mandibular, prin gaura mandibulară. Are
în structură:
- fibre aferente somatice generale
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii, cu originea în nucleul motor al nervului
trigemen, din punte.

Ramurile nervului alveolar inferior

- ramura comunicantă cu nervul lingual


- nervul milohioidian, care se desprinde înainte de a pătrunde în canalul mandibular.
Împreună cu vasele omonime merge prin şanţul milohioidian, ajungând inferior de
muşchiul milohioidian. Inervează muşchii milohioidian şi digastric, pântece anterior.
- ramuri alveolare, ce alcătuiesc plexul dentar inferior, din care se desprind:
- ramuri dentare inferioare
- ramuri parodontare
- ramuri gingivale
- nervul mental, care iese din canalul mandibular prin gaura mentală şi se împarte în:
- ramuri superficiale:
- mentale, pentru pielea bărbiei
- labiale, pentru pielea buzei inferioare
- ramuri profunde pentru mucoasa buzei inferioare. Conţin şi fibre parasimpatice
postganglionare din ganglionul otic, sosite pe calea ramurilor bucale ale nervului facial,
destinate glandelor salivare mici labiale inferioare.
III. 5. Nervul abducens (VI)
A. Componenţa fibrilară

- fibre somatoeferente generale sau somatomotorii (FESG), care inervează muşchiul drept
extern, muşchi extrinsec al globului ocular derivat din mezodermul premandibular,
echivalent somitelor preotice ale altor specii.

B. Originea nervului abducens

Originea reală a fibrelor nervului trohlear se află în nucleul motor al nervului VI, situat în
punte, în profunzimea coliculului facialului, de pe planşeul ventriculului IV. Nucleul nervului
abducens este înconjurat de fibrele radiculare ale nervului VII, care formează genunchiul intern al
nervului VII.
Originea aparentă se află în şanţul bulbo-pontin, la nivelul fosetei mediale, superior de
piramida bulbară.

C. Traiect, raporturi şi teritoriu

De la origine, nervul abducens se îndreaptă anterior şi lateral, trece peste marginea superioară
a stâncii temporalului, medial de nervul III şi pătrunde în sinusul cavernos, unde se aşează între
artera carotidă internă şi peretele lateral al sinusului, prin care trec nervii trohlear, oculomotor şi
oftalmic, cu ramurile lor.
La ieşirea din sinusul cavernos, nervul VI pătrunde în orbită prin compartimentul medial
al fisurii orbitale superioare (inelul Zinn), împreună cu ramurile nervului oculomotor, ramura
nazociliară a nervului oftalmic şi rădăcina simpatică a ganglionului ciliar.
În orbită este situat pe faţa medială a muşchiului drept lateral (extern), pe care îl inervează.
III. 6. Nervul facial
A. Componenţă fibrilară

- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii, cu originea în nucleul motor al


nervului VII, din punte. Fibrele branhiomotorii inervează muşchii proveniţi din
mezodermul mioformator al arcului branhial II şi înconjoară nucleul motor al nervului
abducens, formând genunchiul intern al nervului facial. Intră în alcătuirea rădăcinii
motorii a nervului facial (nervul facial propriu-zis)
- fibre eferente viscerale generale parasimpatice preganglionare, cu originea în:
o nucleul lacrimo-muco-nazal (Yagita) al nervului facial, din punte
o nucleul salivator superior al nervului facial, din punte
Intră în alcătuirea rădăcinii motorii a nervului facial.
- fibre aferente viscerale speciale (gustative), cu corpul neuronal (N1) în ganglionul
geniculat al nervului VII. Asigură sensibilitatea gustativă a mucoasei corpului limbii (2/3
anterioare a limbii) şi fac sinapsă cu deutoneuronul căii (N2) în partea superioară a
nucleului tractului solitar din bulb (nucleul aferent visceral al nn VII, IX şi X). Intră în
alcătuirea rădăcinii senzitive a nervului facial (nervul intermediar Wrisberg).
- fibre aferente somatice generale, exteroceptive, cu corpul neuronal în ganglionul
geniculat al nervului VII. Asigură sensibilitatea exteroceptivă a zonei auriculare Ramsay-
Hunt, împreună cu nervii IX şi X şi fac sinapsă cu deutoneuronul căii (N2) în partea
inferioară a nucleului tractului spinal al nervului trigemen, din bulb.

Ganglionul geniculat este situat în stânca temporalului, la nivelul “genunchiului”


format de prima şi a doua porţiune a canalului facialului.
Este format din neuroni pseudounipolari, ale căror prelungiri periferice intră în
alcătuirea:
- nervului pietros mare
- nervului coarda timpanului
- ramurii cutanate a nervului facial.
Prelungirile centrale ale neuronilor pseudounipolari formează rădăcina senzitivă,
care se alătură rădăcinii motorii şi pătrunde în punte.
Ganglionul geniculat primeşte o ramură comunicantă de la plexul simpatic periarterial al arterei
meningee medii (ce poartă numele de nerv pietros extern), ale cărei fibre simpatice postganglionare se
alătură ramurilor nervului facial.

B. Originea aparentă
Se află în şanţul bulbo-pontin, la nivelul fosetei supraolivare, medial de nervul acustico-
vestibular, VIII, prin două rădăcini:
- rădăcina motorie, situată medial şi care constituie nervul facial propriu-zis
- rădăcina senzitivă, situată lateral. Datorită poziţiei sale, între nervul facial şi nervul
acustico-vestibular, rădăcina senzitivă poartă numele de nerv intermediar Wrisberg.

C. Traiect, raporturi

În spaţiul subarahnoidian, nervii facial, intermediar şi acustico-vestibular se află într-o teacă


pială comună şi se îndreaptă anterior şi lateral, spre porul acustic intern, fiind situaţi între:
- nervul trigemen, medial
- nervii glosofaringian, vag şi accesor, lateral.
Nervii facial, intermediar şi acustico-vestibular pătrund în meatul acustic intern, prin porul
acustic intern, situat pe faţa posterioară a stâncii temporalului.
În fundul meatului acustic intern, nervul facial pătrunde în canalul facialului prin aria
facială (aria supero-anterioară).
Canalul facialului are trei porţiuni:
o orizontală, perpendiculară pe axul stâncii, dispusă între aria facială a lamei osoase din
fundul meatului acustic intern şi genunchiul canalului facialului. Este situată antero-
medial de peretele anterior al vestibulului osos (componenta osoasă vestibulară a urechii
interne).
o axială, paralelă cu axul stâncii temporalului. Între primele două porţiuni ale canalului se
formează genunchiul canalului facialului, la nivelul căruia se găseşte genunchiul extern
al nervului facial, pe a cărui faţă anterioară se află ganglionul geniculat. Porţiunea axială
a canalului facialului se găseşte între peretele lateral al vestibulului osos şi peretele medial
al urechii medii, inferior de canalul semicircular lateral.
o verticală, situată posterior de peretele posterior al urechii medii şi care se deschide pe
exobază gaura stilomastoidiană, situată postero-lateral de procesul stiloid. Între
porţiunile axială şi verticală se formează un alt cot al canalului facialului, care are raporturi
superior cu aditus ad antrum. În porţiunea verticală a canalului, nervul facial are raporturi
cu artera stilomastoidiană, ramură a arterei auriculare posterioare (sau a arterei occipitale).
Nervul facial iese din craniu prin gaura stilomastoidiană, şi ajunge în regiunea parotideo-
maseterină (în fosa retromandibulară sau loja parotidiană), unde se îndreaptă lateral şi pătrunde în
glanda parotidă prin marginea ei posterioară.
În acest spaţiu, nervul facial este situat, iniţial:
- posterior de procesul stiloid şi buchetul musculo-ligamentar stilian, pe care îl
încrucişează, trecând prin interstiţiul stilo-digastric
- lateral de fosa jugulară şi bulbul superior al venei jugulare interne, care îl separă de nervii
IX, X şi XI
- medial de procesul mastoid, de care este separat prin pântecele posterior al muşchiului
digastric.
Apoi pătrunde în grosimea glandei parotide, lateral de artera carotidă externă şi vena jugulară
externă, în planul superficial al elementelor vasculo-nervoase ce străbat glanda. În glandă se
împarte în ramuri teminale, ce părăsesc glanda, formând pediculul anterior al glandei

D. Ramurile nervului facial sunt:

- intrapietroase, ce se desprind în interiorul stâncii temporalului şi sunt reprezentate de:


o nervul pietros mare
o ramura comunicantă cu nervul pietros mic
o nervul muşchiului scăriţei
o nervul coarda timpanului
o ramura comunicantă cu r. auriculară a nervului vag (ramura senzitivă)
- extrapietroase, ce se desprind după ce nervul iese din stânca temporalului şi sunt
reprezentate de:
o nervul auricular posterior
o nervul stilo-digastric
o ramura comunicantă cu nervul auriculotemporal
o ramurile terminale, pentru muşchii mimicii:
 tr. temporo-facial
 tr. cervico-facial
1. Nervul pietros mare

Are în structura sa:


o fibre eferente viscerale parasimpatice preganglionare, cu originea în nucleul lacrimo
muco-nazal al nervului VII, din punte
o fibre aferente viscerale speciale (gustative), de la mucoasa palatină.
o fibre eferente viscerale speciale simpatice postganglionare, de împrumut, ce sosesc din:
 plexul simpatic al arterei meningee medii, pe calea nervului pietros extern
(ramura comunicantă pentru ganglionul geniculat)
 plexul simpatic pericarotic intern, pe calea nervului pietros profund.
Nervul pietros mare se desprinde în canalul facialului, din ganglionul geniculat şi iese din
stânca temporalului prin hiatusul nervului pietros mare, de pe faţa anterioară a stâncii.
Trece prin şanţul omonim, îndreptându-se anterior şi medial.
În apropierea găurii rupte se uneşte cu nervul pietros profund, din plexul pericarotic intern şi
formează nervul canalului pterigoidian (nervul vidian).
Nervul vidian trece pe sub lingula sfenoidală şi pătrunde în canalul pterigoidian, care se
deschide pe peretele posterior al fosei pterigopalatine.
Nervul canalului pterigoidian pătrunde în ganglionul pterigopalatin, care este anexat anatomic
nervului maxilar, dar aparţine funcţional nervului facial.
Fibrele parasimpatice preganglionare ale nervului canalului pterigoidian constituie rădăcina
parasimpatică a ganglionului pterigopalatin şi fac sinapsă cu neuronii parasimpatici ganglionari ai
căror axoni, fibre parasimpatice postganglionare, iau calea ramurilor eferente ale ganglionului.
Fibrele aferente viscerale speciale de la mucoasa palatină iau calea nervilor palatinal mare şi
palatinali mici, trec prin ganglion, sau pe lângă el şi intră în nervul canalului pterigopalatin.
Fibrele simpatice postganglionare (din nervii pietros profund şi pietros extern) constituie
rădăcina simpatică a ganglionului pterigopalatin, trec prin ganglion şi iau calea ramurilor eferente
ale ganglionului.
Ramurile eferente ale ganglionului pterigopalatin sunt:
- ramura orbitară
- ramura faringiană
- ramurile nazale posterioare superioare, mediale şi laterale
- nervul palatinal mare.
2. Ramura comunicantă cu nervul pietros mic
3. Nervul muşchiului scăriţei se desprinde din porţiunea mastoidiană a traiectului
nervului facial şi pătrunde într-un canalicul cu care ajunge la baza piramidei, proeminenţă osoasă
situată la limita dintre pereţii posterior şi medial ai urechii medii şi care conţine muşchiul scăriţei.
4. Nervul coarda timpanului, care are în structura sa:
o fibre eferente viscerale parasimpatice preganglionare, cu originea în nucleul salivator
superior al nervului VII, din punte
o fibre aferente viscerale speciale (gustative), de la corpul limbii (2/3 anterioare)
Nervul coarda timpanului se desprinde din porţiunea mastoidiană a traiectului nervului la
5mm superior de gaura stilomastidiană şi pătrunde în canaliculul posterior al nervului coarda
timpanului, care se deschide pe peretele posterior al urechii medii.
În urechea medie, nervul coarda timpanului descrie o buclă cu concavitatea inferioară, pe faţa
profundă a membranei timpanice, în raport cu colul ciocanului şi pătrunde în canaliculul anterior al
nervului coarda timpanului, care se deschide pe exobază, la nivelul fisurii pietro-timpanice Glasser.
În fosa infratemporală, nervul coarda timpanului:
- trece medial de:
o artera meningee medie
o nervii auriculotemporal şi alveolar inferior
- pătrunde, în unghi ascuţit, în nervul lingual, cu care face schimb de fibre:
o fibrele parasimpatice preganglionare trec în nervul lingual şi ajung la
ganglionul submandibular, unde fac sinapsă cu neuronii ganglionari. Fibrele
parasimpatice postganglionare trec în eferenţele ganglionului submandibular şi
inervează secretor glandele submandibulară, sublinguală şi glandele linguale mici
de la vârful şi de pe marginile limbii.
o fibrele viscero-aferente speciale, gustative, sosite pe calea nervului lingual trec
în nervul coarda timpanului, apoi se alătură fibrelor nervului facial şi ajung la
ganglionul geniculat geniculat, unde se găseşte corpul lor celular. Axonii
neuronilor din ganglionul geniculat fac sinapsă cu deutoneuronul căii gustative în
partea superioară a nucleului tractului solitar din bulb.
5. Ramura comunicantă cu ramura auriculară a nervului vag
6. Ramura senzitivă cutanată, se desprinde din porţiunea mastoidiană a traiectului
nervului, sau la 1-2 mm inferior de orificiul stilomastoidian. Se îndreaptă postero-lateral şi ajunge
posterior de porţiunea cartilaginoasă a meatului acustic extern.
În acest traiect trece anterior de marginea anterioară a procesului mastoid, înconjoară artera
auriculară posterioară şi primeşte o ramură comunicantă de la nervul auricular mare, din plexul
cervical. Perforează peretele posterior al porţiunii cartilaginoase a meatului acustic extern şi se
distribuie zonei Ramsay-Hunt, anastomozându-se cu ramura auriculară a nervului vag.
6. Nervul auricular posterior, care se desprinde la ieşirea din craniu, în apropierea
găurii stilomastoidiene. Se îndreaptă lateral, trece anterior de procesul mastoidian şi ajunge pe faţa
sa laterală unde este însoţit de vasele auriculare posterioare şi este situat inferior de ramura
auriculară din vag. La acest nivel se anastomozează cu:
- nervul auricular mare, din plexul cervical
- nervul occipital mic, din plexul cervical
- nervul occipital mare
- ramura auriculară a nervului vag
La marginea anterioară a muşchiului sterncleidomastoidian, nervul auricular posterior se
împarte în două ramuri:
- ramura anterioară, care urcă între procesul mastoid şi pavilionul urechii şi inervează
muşchiul auricular posterior
- ramura posterioară, care are traiect orizontal, spre posterior şi inervează muşchii
occipital şi transvers nucal.
7. Ramura comunicantă cu nervul glosofaringi
8. Nervul stilo-digastric, care conţine fibre branhiomotorii şi se împarte în:
- ramura pentru muşchiul stilohiodian
- ramura pentru pântecele posterior al muşchiului digastric. Se poate anastomoza cu
nervul glosofaringian.
9. Ramura linguală (inconstantă)
11. Ramurile terminale, care formează un plex parotidian, dispus superficial în glanda
parotidă, din care se formează, de regulă, două trunchiuri ce inervează muşchii mimicii:
- trunchiul temporo-facial, din care se desprind:
o ramuri temporale, pentru muşchii din regiunile temporală şi auriculară:
 muşchii intrinseci ai urechii
 muşchii auriculari anterior şi superior
 muşchiul temporoparietal
o ramuri frontale, pentru muşchii din regiunea frontală şi orbitală:
 pântecele frontal al muşchiului occipitofrontal
 muşchiul orbicular al ochiului
 muşchiul sprâncenos
 muşchiul coborâtor al sprâncenei
o ramuri zigomatice, pentru muşchii regiunii malare:
 muşchiul orbicular al ochiului
 muşchiul malar
o ramuri bucale:
 superioare, pentru muşchii din etajul mijlociu al feţei:
 muşchii zigomatic mare şi zigomatic mic
 muşchiul ridicător al buzei superioare
 muşchiul ridicător al buzei superioare şi aripii nasului
 muşchiul rizorius
 muşchii nazali: procerus, nazal şi coborâtor al septului
 muşchiul buccinator
 muşchiul orbicular al gurii
 muşchiul incisiv superior
 inferioare, pentru muşchii din etajul inferior al feţei:
 muşchiul buccinator
 muşchiul orbicular al gurii
 muşchiul coborâtor al buzei inferioare
 muşchiul incisiv inferior
 muşchiul mental
- trunchiul cervico-facial, din care se desprind:
o ramura marginală a mandibulei, ce se distribuie muşchilor bărbiei şi ai buzei
inferioare
o ramura cervicală (ramus colli), ce se distribuie muşchiului platysma şi se
anastomozează cu nervul transvers al gâtului, din plexul cervical.
Ocazional, ramurile terminale pot forma trei trunchiuri (temporo-facial, transverso-facial şi
cervico-facial) sau pot păstra o dispoziţie plexiformă.
Oricare ar fi modul de distribuţie, ramurile terminale ale nervului facial se anastomozează cu
ramurile senzitive trigeminale din regiune (nn auriculotemporal, zigomatic, supraorbital,
infratrohlear, infraorbital şi mental), în care trec fibrele aferente somatice generale proprioceptive de
la muşchii mimicii şi de la care primesc fibre senzitive exteroceptive ce se distribuie la tegumentul
din regiunea corespunzătoare.
Ramurile bucale conţin şi fibre parasimpatice postganglionare din ganglionul otic, ce se
distribuie , prin ramurile labiale profunde ale nervilor infraorbital şi mental, la glandele salivare mici
labiale, superioare şi inferioare.
Ramurile situate la extremităţile teritoriului facialului stabilesc anastomoze cu ramurile
cutanate ale plexului cervical şi cu nervul occipital mare.

Anatomie clinică
- leziunile centrale (căi cortico-nucleare şi nucleu motor) se manifestă prin paralizie a
muşchilor mimicii din etajele mijlociu şi inferior (cei superiori au inervaţie atât prin fibre
directe cât şi încrucişate), în mişcările voluntare. În mişcările semiautomate şi cele
reflexe, contracţia este posibilă, dacă nucleul motor şi căile extrapiramidale sunt
indemne.
- leziunile periferice (de nerv facial) se manifestă prin paralizia ipsilaterală a muşchilor
mimicii, la care se pot asocia tulburări de secreţie lacrimală şi salivară şi tulburări ale
sensibilităţii gustative, dacă este afectat şi ganglionul geniculat.

III. 7. Nervul glosofaringian (mixt)


A. Componenţă fibrilară:

- fibre aferente somatice generale, cu corpul neuronal în ganglionul superior al nervului IX,
situat în craniu, la nivelul procesului intrajugular al occipitalului
- fibre aferente viscerale generale (interoceptive) şi fibre aferente viscerale speciale
(gustative), cu corpul neuronal în ganglionul inferior al nervului IX (situat la nivelul
fosulei petrosa)
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii, cu originea în partea cranială a nucleului
ambiguu, din bulb.
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare, cu originea în nucleul
salivator inferior din bulb.

Originea aparentă a nervului glosofaringian se află la nivelul şanţului retroolivar, superior de


originile aparente ale nervilor vag şi accesor.
Pe traiectul nervului se găsesc doi ganglioni:
- ganglionul superior al nervului glosofaringian (Ehreiritter), situat în craniu, la nivelul
procesului intrajugular al occipitalului. Acest mic ganglion nu dă şi nu primeşte ramuri şi
este considerat ca fiind o porţiune detaşată din ganglionul inferior al nervul glosofaringian.
- ganglionul inferior al nervului glosofaringian (ganglionul pietros Andersch), voluminos,
situat la nivelul fosulei petrosa din fosa jugulară, de pe exobază.

B. Traiect şi raporturi

Nervul glosofaringian se îndreaptă spre anterior şi lateral, spre gaura jugulară, învelit în teacă
pială proprie şi teacă arahnoidiană comună cu a nervilor X şi XI.
Iese din craniu prin compartimentul medial al găurii jugulare, antero-medial faţă de nervul
vag.
Ajunge în spaţiul retrostilian, postero-medial de mănunchiul vasculo-nervos al gâtului şi
anterior de ganglionul simpatic cervical superior, de la care primeşte o ramură comunicantă.
Trece posterior, apoi lateral de artera carotidă internă şi medial de nervul vag.
Se îndreaptă anterior şi medial, spre muşchii stilofaringian şi stiloglos. Iniţial, este situat pe
marginea posterioară a muşchiului stilofaringian, apoi încrucişează muşchiul stiloglos şi ajunge
lateral de tonsila palatină.
În regiunea peritonsilară, nervul glosofaringian trece printre:
- artera carotidă externă, situată lateral
- artera carotidă internă, situată medial, de care este separat prin nervul laringeu superior
Pătrunde printre porţiunile milohioidiană şi glosofaringiană ale muşchiului constrictor
superior al faringelui (sau printre muşchii constrictori superior şi mijlociu ai faringelui) şi ajunge
la rădăcina limbii, unde este situat între muşchiul stiloglos şi constrictor superior al faringelui
(porţiunea linguală).
La acest nivel dă ramurile sale terminale, ramurile linguale.
C. Ramurile nervului glosofaringian

Sunt reprezentate de:


- ramurile colaterale:
o nervul timpanic
o ramura comunicantă cu ramura auriculară a nervului vag
o ramura comunicantă cu ganglionul superior al nervului vag
o ramura comunicantă cu ganglionul simpatic cervical superior
o ramura comunicantă cu nervul facial
o ramuri faringiene
o ramura pentru sinusul carotic
o nervul muşchiului stilofaringian
o ramuri tonsilare
- ramurile terminale, ramuri linguale

1. Nervul timpanic Jacobson

Se desprinde din ganglionul inferior al nervului glosofaringian şi conţine:


- fibre aferente viscerale generale
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare
Pătrunde în canaliculul timpanic, care se deschide pe peretele inferior al urechii medii (cutia
timpanului).
Nervul se îndreaptă spre peretele medial, unde la nivelul promontoriului, se ramifică şi
formează plexul timpanic împreună cu nervii caroticotimpanici (fibre simpatice postganglionare din
plexul pericarotic intern).
Din plexul timpanic se desprind următoarele ramuri:
- nervul pietros mic
- ramura tubară, pentru mucoasa tubei lui Eustachio
- ramuri timpanice posterioare, pentru:
o mucoasa urechii medii, inclusiv faţa medială a membranei timpanice
o mucoasa celulelor mastoidiene
o fereastra rotundă
o fereastra ovală.

Nervul pietros mic


Iese din urechea medie prin hiatusul nervului pietros mic, de pe faţa anterioară a stâncii
temporalului şi se anastomozează cu nervul pietros mare.
Se îndreaptă spre anterior şi medial şi iese din craniu printr-un canalicul propriu (Arnold) sau
prin gaura ovală, împreună cu nervul mandibular şi artera meningee accesorie şi ajunge în fosa
infratemporală, unde pătrunde în ganglionul otic.
Ganglionul otic este anexat anatomic nervului mandibular dar aparţine funcţional nervului
glosofaringian, în el făcând sinapsă fibrele parasimpatice preganglionare cu origine în nucleul
salivator inferior al nervului IX.
Fibrele parasimpatice postganglionare, axoni ai neuronilor ganglionari, trec în ramura
comunicantă cu nervul auriculotemporal, cu care ajung la glanda parotidă, pe care o inervează
secretor.
Alte fibre postganglionare trec în ramurile comunicante cu:
- nervul bucal, cu care ajungla glandele salivare mici jugale şi molare
- nervul facial, apoi prin ramuri comunicante în ramurile labiale profunde ale nervilor
infraorbital şi mental, prin care ajung la glandele salivare mici labiale, superioare şi
inferioare.

2. Ramură comunicantă cu ramura auriculară a nervului vag


Se desprinde din ganglionul inferior al nervului glosofaringian şi conţine fibrele aferente
somatice generale din zona Ramsay-Hunt, ce trec din ramura auriculară a nervului vag în nervul
glosofaringian.
Sunt dendrite ale neuronilor pseudounipolari din ganglionul superior al nervului
glosofaringian. Axonii acestor neuroni fac sinapsă cu deutoneuronul căii în porţiunea inferioară a
nucleului tractului spinal al trigemenului.

3. Ramură comunicantă cu ganglionul superior al nervului vag

Se desprinde din ganglionul inferior al nervului glosofaringian.

4. Ramură comunicantă cu ganglionul simpatic cervical superior

Se desprinde din ganglionul inferior al nervului glosofaringian şi conţine fibre simpatice


postganglionare de la ganglionul simpatic cervical superior, ce iau calea nervului glosofaringian,
distribuindu-se cu ramurile sale.

5. Ramură comunicantă cu nervul facial (ansa Haller)

Se desprinde din traiectul nervului glosofaringian şi realizează anastomoza cu nervul facial,


sau ramura sa , nervul stilo-digastric.

6. Ramura sinusului carotic

Se desprinde din traiectul nervului glosofaringian în spaţiul retrostilian, acolo unde nervul
trece lateral de artera carotidă internă şi conţine fibre aferente viscerale generale, ce constituie
calea aferentă a reflexelor chemo/ baroceptoare cu punct de plecare în sinusul carotic şi glomusul
carotic.
Coboară, împreună cu ramurile vasculare ale ganglionului simpatic cervical superior şi
ramurile carotidiene ale nervului vag, până la bifurcaţia arterei carotide comune, unde formează
plexul intercarotidian, din care pornesc:
- ramuri pentru glomusul carotic
- ramuri pentru sinusul carotic.

7. Ramuri faringiene

Se desprinde din traiectul nervului glosofaringian în spaţiul retrostilian şi conţin:


- fibre aferente viscerale generale (interoceptive)
- fibre aferente viscerale speciale (gustative)
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare.
Formează, împreună cu ramuri faringiene vagale şi ramuri din ganglionul simpatic cervical
superior, plexul faringian Bock (cu trei componente: plex faringian extern, din care pornesc ramuri
ce formează plexul muscular şi plexul submucos).
Prin intermediul plexului faringian, nervul glosofaringian inervează:
- mucoasa nazo şi orofaringelui
- muşchii constrictor superior al faringelui, palatoglos, palatofaringian şi stiloglos
(parţial).
8. Ramura pentru muşchiul stilofaringian

9. Ramuri tonsilare

Se desprinde din traiectul nervului glosofaringian în spaţiul peritonsilar şi conţin:


- fibre aferente viscerale generale (interoceptive)
- fibre aferente viscerale speciale (gustative)
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare.

Formează un plex pe faţa laterală a tonsilei, din care pleacă ramuri pentru mucoasa tonsilei
palatine şi cea a stâlpilor palatini (palatoglos şi palatofaringian).

10.Ramuri linguale

Sunt ramurile terminale ale nervului glosofaringian şi conţin:


- fibre aferente viscerale generale (interoceptive)
- fibre aferente viscerale speciale (gustative)
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare.

Se distribuie mucoasei de la rădăcina limbii, respectiv papilelor valate şi regiunii postsulcale.


Se anastomozează cu nervul lingual, ramură a nervului mandibular şi cu ramura linguală a
nervului facial, dacă există.
III. 8. Nervul vag (X)
A. Componenţa fibrilară

- fibre aferente somatice generale (FASG), cu corpul neuronal în ganglionul superior al


nervului vag. Conduc sensibilitatea exteroceptivă din zona Ramsay-Hunt (pavilionul
urechii şi meatul acustic extern) şi fac sinapsă cu deutoneuronul căii (N2) în nucleul
tractului spinal al nervului trigemen, din bulb
- fibre aferente viscerale generale (FAVG), cu corpul neuronal în ganglionul inferior al
nervului vag. Conduc sensibilitatea viscerală generală (interoceptivă) de la aparatul
cardio-vascular, mucoasa aparatului respirator şi a aparatului digestiv, până la punctul
Cannon-Boehm şi fac sinapsă cu deutoneuronul căii (N2) în porţiunea inferomedială a
nucleului tractului solitar, din bulb
- fibre aferente viscerale speciale, gustative (FAVS), cu corpul neuronal în ganglionul
inferior al nervului vag. Conduc sensibilitatea viscerală specială (gustativă) şi fac sinapsă
cu deutoneuronul căii (N2) în porţiunea superolaterală a nucleului tractului solitar, din bulb
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii (FEVS), care inervează muşchii derivaţi
din mezodermul mioformator al arcurilor branhiale şi care au originea reală în:
- porţiunea mijlocie a nucleului ambiguu, din bulb. Axonii neuronilor de la
acest nivel iau calea nervului vag, trec în ramurile faringiene şi în nervul
laringeu superior şi inervează muşchii constrictori mijlociu şi inferior ai
faringelui, muşchii vălului palatin ( cu excepţia muşchiului tensor al vălului
palatin, inervat de nervul V) şi muşchiul cricotiroidian, derivaţi din arcul branhial
IV
- porţiunea inferioară a nucleului ambiguu. Axonii neuronilor de la acest nivel
iau calea nervului accesor şi trec în ramura sa internă, care se anastomozează cu
ganglionul inferior al nervului vag (anastomoza Löbstein). Aceste fibre
branhiomotorii trec în nervul laringeu recurent, apoi în ramura sa, nervul
laringeu inferior, care inervează muşchii intrinseci ai laringelui, derivaţi din
arcul branhial VI.
- fibre eferente viscerale generale, parasimpatice preganglionare (FEVG), cu originea
reală în nucleul dorsal al nervului vag (nucleul cardio-pneumo-enteric), din bulb. Fibrele
parasimpatice preganglionare trec prin:
- plexul cardiac, situat între crosa aortei, artera pulmonară stângă şi ligamentul
arterial Bothallo şi fac sinapsă cu neuronii ganglionari din microganglionii atriali
- plexul pulmonar şi fac sinapsă cu neuronii ganglionari din ganglionii hilului
pulmonar
- plexul celiac şi fac sinapsă cu neuronii ganglionari din plexul mienteric Auerbach
şi plexul submucos Meissner.
Originea aparentă a nervului vag se află la nivelul şanţului retroolivar, inferior de originea
aparentă a nervului glosofaringian.
B. Traiect, raporturi

Nervul vag iese din craniu prin compartimentul antero-medial al găurii jugulare, având
raporturi:
- antero-medial, cu:
- nervul glosofaringian
- sinusul pietros inferior, care apoi încrucişează anterior nervul vag
- postero-lateral cu:
- nervul accesor
- artera meningee posterioară (ramură din artera faringiană ascendentă)
- sinusul sigmoidian, care trece prin compartimentul postero-lateral al găurii jugulare şi se
continuă cu bulbul superior al venei jugulare interne.
La nivelul găurii jugulare se găseşte ganglionul superior al nervului X, iar la 1 cm inferior,
ganglionul inferior al nervului X.

În regiunea retrostiliană, nervul vag pătrunde în teaca carotică, formând mănunchiul


vasculo-nervos al gâtului, împreună cu vena jugulară internă şi artera carotidă internă şi are
raporturi:
- medial, cu:
- peretele lateral al faringelui (muşchiul constrictor superior al faringelui)
- nervul glosofaringian, care trece printre artera carotidă internă şi nervul vag
- artera carotidă internă
- lateral, cu:
- nervul hipoglos, care trece între nervul vag şi vena jugulară internă
- vena jugulară internă
- ramura externă a nervului accesor
- posterior, cu ganglionul superior al lanţului simpatic paravertebral cervical
- anterior, cu muşchii diafragmei stiliene.

În trigonul carotic, nervul vag formează mănunchiul vasculo-nervos al gâtului, împreună


cu vena jugulară internă şi artera carotidă comună şi are următoarele raporturi:
- medial, cu:
- nervul laringeu superior (ramură din ganglionul inferior al nervului vag)
- peretele lateral al faringelui (muşchiul constrictor mijlociu al faringelui)
- lateral, cu:
- nervul hipoglos
- vena jugulară internă
- muşchiul sternocleidomastoidian
- posterior, cu:
- muşchii prevertebrali şi fascia prevertebrală
- lanţul simpatic paravertebral cervical (polul inferior al ganglionului cervical superior)
- nervii simpatici cardiaci cervicali superiori.
- muşchiul scalen anterior
- anterior, cu artera carotidă externă, de care este separat prin artera carotidă internă

În regiunea sternocleidomastoidiană, nervul vag are raporturi:


- lateral, cu:
- vena jugulară internă
- artera cervicală ascendentă (din trunchiul tireocervical)
- nervul frenic
- trunchiul tirocervical
- posterior, cu:
- muşchiul scalen anterior
- artera tiroidiană inferioară
- lanţul simpatic paravertebral cervical şi nervii cardiaci cervicali simpatici
- medial, cu:
- artera carotidă comună
- nervul laringeu recurent
- traheea
- esofag
- anterior, cu:
- muşchiul omohioidian
- lobul lateral al glandei tiroide
- muşchiul sternocleidomastoidian

La baza gâtului, nervul vag încrucişează faţa laterală a arterei carotide comune, având
raporturi diferite în stânga şi dreapta:
- nervul vag drept trece între vena subclavie, situată anterior şi artera subclavie, situată
posterior, având lateral, ansa simpatică cervicală şi nervul frenic. La acest nivel, din nervul
vag se desprinde nervul laringeu recurent, care trece inferior, apoi posterior de artera
subclavie.
- nervul vag stâng coboară pe marginea laterală a arterei carotide comune stângi, între vena
brahiocefalică stângă şi artera subclavie stângă.

În torace, cei doi nervi vagi se găsesc:


- iniţial, în mediastinul superior, având următoarele raporturi:
- nervul vag drept:
- medial, cu traheea şi trunchiul brahiocefalic
- anterior, cu vena brahiocefalică şi vena cavă superioară, lateral de care coboară
vasele toracice şi nervul frenic
- lateral, cu crosa venei azygos şi faţa mediastinală a plămânului drept, acoperită
de pleură
- nervul vag stâng:
- medial, cu:
- artera carotidă comună
- crosa aortei. La acest nivel, din nervul vag se desprinde nervul laringeu
recurent, care trece inferior, apoi medial de crosa aortei.
- anterior, cu vena brahiocefalică stângă
- lateral, cu:
- canalul toracic
- nervul frenic şi vasele toracice interne
- posterior, cu artera subclavie stângă.
- ulterior, în mediastinul posterior, având următoarele raporturi:
- anterior, cu pediculul pulmonar
- medial, cu esofagul toracal, în jurul căruia formează plexul esofagian, din care iau
naştere cele două trunchiuri vagale, anterior şi posterior.
Trunchiurile vagale pătrund în abdomen prin hiatusul esofagian al diafragmei şi dau
următoarele ramuri:
- trunchiul vagal anterior:
- ramuri gastrice anterioare (inclusiv nervul principal anterior)
- ramuri hepatice
- trunchiul vagal posterior:
- ramuri gastrice posterioare (inclusiv nervul principal posterior)
- ramuri renale
- ramuri celiace:
- ramura celiacă dreaptă ajunge în unghiul intern al ganglionului semilunar
drept şi formează ansa Wrisberg, împreună cu nervul splanhnic mare drept
- ramura stângă ajunge în unghiul intern al ganglionului semilunar stâng şi
formează ansa Laignel-Lavastine, împreună cu nervul splanhnic mare stâng

C. Ramurile nervului vag

1. Ramura meningeală. Se desprinde din ganglionul superior al nervului X şi are traiect


recurent, pătrunzând în craniu prin gaura jugulară. Conţine FAVG şi FEVG parasimpatice şi fibre
simpatice postganglionare, sosite prin ramura comunicantă cu ganglionul simpaticcervical superior.
Inervează meningele cerebral din fosa cerebrală posterioară. În procesele inflamatorii ale
meningelui, determină apariţia reflexelor vegetative vagale.
2. Ramura auriculară. Se desprinde din ganglionul superior al nervului vag, intră în
canaliculul mastoidian, de pe peretele lateral al găurii jugulare şi iese din craniu prin fisura timpano-
mastoidiană. Este singura ramură senzitivă cutanată a nervului vag şi inervează zona auriculară
Ramsay-Hunt (pavilionul urechii, meatul acustic extern şi 1/2 posterioară a membranei timpanului).
Stimularea acestei zone poate determina reflexe vagale: tuse, strănut, vomă şi bradicardie.
3. Ramura comunicantă cu nervul glosofaringian, desprinsă din ramura auriculară
4. Ramură comunicantă cu ganglionul simpatic cervical superior
5. Ramuri carotidiene, care conţin fibre aferente viscerale generale şi asigură inervaţia
sinusului şi a glomusului carotic, împreună cu ramuri din nervul glosofaringian şi din lanţul simpatic
paravertebral cervical.
6. Ramuri faringiene, care conţin:
- fibre viscero-eferente speciale, branhiomotorii pentru muşchii constrictori mijlociu şi
inferior ai faringelui şi pentru muşchii vălului palatin (cu excepţia muşchiului tensor al
vălului palatin)
- fibre viscero-eferente generale parasimpatice preganglionare pentru mucoasa şi glandele
faringelui
- fibre viscero-aferente generale pentru mucoasa laringo-faringiană
Ramurile faringiene se desprind din ganglionul inferior al nervului vag, coboară pe peretele
lateral al faringelui şi formează plexul faringian, împreună cu ramuri faringiene din nervul
glosofaringian şi din ganglionul simpatic cervical superior.
7. Ramură comunicantă cu ramura internă a nervului accesor, prin care fibrele
branhiomotorii ale ramurii interne a nervului accesor pătrund în ganglionul inferior al nervului vag
(anastomoza Löbstein). Aceste fibre părăsesc nervul vag prin nervul laringeu recurent.
8. Nervul laringeu superior se desprinde din ganglionul inferior al nervului vag. Coboară pe
peretele lateral al faringelui, pe muşchiul constrictor superior, având raporturi:
- inferior, cu artera laringiană superioară, ramură din artera tiroidiană superioară
- lateral, cu artera linguală şi mănunchiul vasculo-nervos al gâtului
Se îndreaptă spre coarnele mari ale osului hioid, unde se împarte în:
- ramură internă, care străbate membrana tirohioidiană, separat faţă de artera laringiană
superioară şi pătrunde în laringe, unde determină o plică inferior de recesul piriform
(singura plică nervoasă din organism). Inervează:
- mucoasa părţii superioare a laringelui
- mucoasa laringo-faringiană
- mucoasa linguală de la nivelul valeculelor (inclusiv gustativ)
Din ramura internă se desprinde un ram comunicant cu nervul laringeu inferior, care
formează ansa Gallen.
- ramură externă, care coboară pe faţa antero-laterală a cartilajului tiroid, însoţită de
artera cricotiroidiană, din artera tiroidiană superioară. Inervează muşchii constrictor
inferior al faringelui şi cricotiroidian, străbate apoi membrana cricotiroidiană împreună
cu artera cricotiroidiană, inervând mucoasa părţii inferioare a laringelui.
9. Ramuri cardiace cervicale superioare se desprind caudal de ganglionul inferior al
nervului vag. Coboară de-a lungul arterelor carotidă internă, apoi carotidă comună şi pătrund în
torace anterior de artera carotidă comună, în partea stângă, respectiv posterior de trunchiul
brahiocefalic, în partea dreaptă. Participă la formarea plexului cardiac.
10. Ramuri cardiace cervicale inferioare se pot desprinde din trunchiul vagal sau din nervul
laringeu recurent. Participă la formarea plexului cardiac.
11. Nervul laringeu recurent se desprinde:
- în dreapta, inferior de artera subclavie şi la acest nivel, are raporturi:
- inferior, cu domul pleural şi aparatul său suspensor (ceea ce explică disfonia din
TBC apicală)
- lateral, cu ansa simpatică şi ansa frenostelară
- în stânga, inferior de crosa aortei şi la acest nivel, are raporturi inferior, cu artera
pulmonară stângă şi bronhia principală stângă. Urcă în unghiul diedru dintre esofag şi
trahee, situat anterior de esofag şi lateral de trahee.
La nivelul gâtului, nervii laringei recurenţi au raporturi asemănătoare:
- anterior, cu:
- artera carotidă comună
- lobul lateral al glandei tiroide
- lateral, cu artera tiroidiană inferioară, nervul laringeu recurent trecând anterior, posterior
sau printre ramurile ei terminale
- posterior, cu vasele vertebrală
- medial, cu traheea şi esofagul. Deoarece esofagul depăşeşte traheea spre stânga:
- nervul laringeu recurent drept este situat posterior de trahee şi lateral de esofag
- nervul laringeu recurent stâng este situat lateral de trahee şi anterior de esofag
Ramurile nervului laringeu recurent sunt:
- ramuri sofagiene
- ramuri traheale
- ramuri cardiace cervicale inferioare
- nervul laringeu inferior, care pătrunde în laringe cu artera laringiană inferioară şi
inervează muşchii laringelui (cu excepţia muşchiului cricotiroidian). Conţine fibre
branhiomotorii provenite din ramura internă a nervului accesor.
Din nervul laringeu inferior se desprinde un ram comunicant cu nervul laringeu
superior (ansa Gallen).
12. Nervii cardiaci toracali se desprind din nervul vag intratoracic şi participă la formarea
plexului cardiac.
13. Ramuri bronşice se desprind din nervul vag intratoracic şi formează un plex peribronşic,
care se continuă, în hilul pulmonar, cu plexul pulmonar.
14. Ramuri esofagiene desprinse din plexul esofagian format de nervii vagi în jurul
esofagului. În 2/3 superioare ale esofagului, tunica musculară striată primeşte fibre vagale
branhiomotorii, iar în 1/3 inferioară a esofagului, tunica musculară netedă primeşte fibre eferente
viscerale generale.
III. 9. Nervul accesor (motor)
A. Componenţă fibrilară:
- fibre eferente viscerale speciale, branhiomotorii (FEVS), cu originea reală în partea
inferioară a nucleului ambiguu (nc nervilor IX, X, XI) din bulb. Alcătuiesc rădăcina
bulbară a accesorului sau nervul accesor al nervului vag.
- fibre eferente somatice , somatomotorii (FES), cu originea reală în nucleul spinal al
accesorului (C2-C5), alcătuiesc rădăcina spinală a nervului accesor sau nervul accesor
spinal.
Originea aparentă a rădăcinii bulbare se află la nivelul şanţului retroolivar, inferior de
originile aparente ale nervilor IX şi X.
Originea aparentă a rădăcinii spinale se află posterior de ligamentul denticulat. Fibrele au
traiect ascendent şi pătrund în craniu prin gaura occipitală mare şi se alătură rădăcinii bulbare.

B. Traiect şi raporturi
Ambele rădăcini au traiect intracranian comun, se îndreaptă spre anterior şi lateral, spre
gaura jugulară, învelite în teacă pială proprie şi teacă arahnoidiană comună cu a nervilor IX şi X.
Iese din craniu prin compartimentul medial al găurii jugulare, ajungând în spaţiul
retrostilian, posteromedial de mănunchiul vasculo-nervos al gâtului şi se împarte în două ramuri,
externă şi internă.

C. Ramurile nervului accesor

1.Ramura externă
Corespunde fibrelor rădăcinii spinale, se îndreaptă spre lateral şi ajunge muşchiul
sternocleidomastoidian, pe care îl inervează motor (inervaţia senzitivă este asigurată de nervul
muşchiului sternocleidomastoidian, din plexul cervical).
După ce iese din muşchiul sternocleidomastoidian, străbate porţiunea superioară a regiunii
laterale a gâtului şi ajunge la muşchiul trapez, din care inervează fibrele descendente (inervaţia
motorie a celorlalte fibre şi inervaţia senzitivă sunt asigurate de nervul muşchiului trapez, din plexul
cervical).

2. Ramura internă
Corespunde fibrelor rădăcinii bulbare, se îndreaptă spre ganglionul inferior al nervului X,
în care pătrunde (anastomoza Löbstein).
Fibrele branhiomotorii iau calea nervului vag, trec în ramura sa, nervul laringeu recurent, şi
prin nervul laringeu inferior inervează toţi muşchii laringelui, cu excepţia muşchiului
cricotiroidian.
Deoarece nervul laringeu recurent stâng este mai lung, fibrele sale au diametru şi viteză de
conducere mai mari, pentru ca impulsul nervos să ajungă simultan la muşchii fonatori.
Leziunile sale (în operaţii pe glanda tiroidă) determină tulburări de fonaţie.
III. 10. Nervul hipoglos (XII)

A. Componenţă fibrilară:

- FES, proprii, cu originea în nucleul motor al hipoglosului


- FES de împrumut, din plexul cervical
- FASG (idem)
- FAVG şi FEVG simpatice postganglionare, de la ganglionul simpatic cervical superior.

Originea reală a nervului se află în nucleul motor al XII, situat în bulb, în profunzimea
trigonului hipoglosului (aripa albă internă de pe planşeul ventriculului IV).
Fibrele radiculare ale nervului XII se îndreaptă oblic ventral, străbat bulbul şi au originea
aparentă în şantul preolivar, sub forma a 7-15 filete nervoase, ce trec printre:
- artera vertebrală, situată anterior
- artera cerebeloasă postero-inferioară, situată posterior de filetele nervoase, pe care le separă
de rădăcina bulbară a nervului accesor
Filetele nervoase alcătuiesc două trunchiuri, fiecare cu teacă pială proprie, dispoziţie ce se
poate păstra şi în canalul hipoglosului (în acest caz, în canalul hipoglosului există o spină osoasă ce
separă cele două trunchiuri).
După Braus, nervul hipoglos provine din trei nervi spinali occipitali, care aparţin somitelor 1-3,
ale căror sclerotoame participă la formarea osului occipital, iar mezodermul mioformator migrează ca
material hipaxial (infrahial) în regiunea branhială, în câmpul mezobranhial, antrenând cu el nervii
respectivi.

B. Traiect şi raporturi

Nervul XII se îndreaptă lateral, şi pătrunde în canalul hipoglosului, unde este însoţit de artera
meningee posterioară, vena comitantă a nervului XII, plexul venos al canalului hipoglosului şi
nervul meningeal Luschka (ramură din nervul XII ).
La ieşirea din craniu, nervul se îndreaptă spre limbă, având un traiect concav spre superior şi
anterior, străbătând următoarele regiuni :
spaţiul retrostilian
trigonul carotic
trigonul submandibular
regiunea sublinguală

a. În spaţiul retrostilian, nervul XII stabileşte raporturi cu elementele vasculo-nervoase


din acest spaţiu.
Iniţial, nervul XII este situat posterior faţă de mănunchiul vasculo-nervos şi anterior de lanţul
simpatic paravertebral cervical.
Trece posterior de nervul IX, care rămâne medial, artera carotidă internă şi ganglionul inferior
al nervului vag, cu care schimbă fibre.
Trece printre ramurile nervului accesor şi apoi printre artera carotidă internă şi vena jugulară
internă.
Trecând pe sub pântecele posterior al muşchiului digastric, nervul XII pătrunde în trigonul
carotic şi devine mai superficial.

b. În trigonul carotic, nervul XII încrucişează anterior arterele carotidă internă şi externă,
trecând inferior de artera occipitală, a cărei ramură pentru muşchiul sternocleidomastoidian o "ia la
braţ" formând arcul hipoglosului.
În trigonul carotic, nervul hipoglos participă la delimitarea trigonului carotidelor, trigonul
Farabeuf. Limitele acestui trigon sunt:
- posterior, vena jugulară internă
- anterior, trunchiul tiro-lingo-facial
- superior, nervul XII.
Nervul hipoglos trece anterior de arterele tiroidiană superioară, linguală şi facială apoi pe sub
pântecele posterior al muşchiului digastric şi muşchiul stilohioidian şi pătrunde în trigonul
submandibular.

c. În trigonul submandibular, nervul XII şi vena linguală se află pe faţa externă a


muşchiului hioglos, care-l desparte de a linguală (care trece profund de muşchi).
La acest nivel, nervul hipoglos participă la delimitarea patrulaterului Beclard şi a trigonului
Pirogoff.
Patrulaterul Beclard este delimitat:
- superior, de nervul hipoglos
- inferior, de cornul mare al osului hioid
- posterior, de marginea posterioară a muşchiului hioglos
- anterior, de tendonul intermediar al muşchiului digastric
Trigonul Pirogoff este delimitat:
- superior, de nervul hipoglos
- anterior, de marginea posterioară a muşchiului milohioidian
- posterior, de tendonul intermediar al muşchiului digastric.
Superior de hioid, nervul XII este acoperit de glanda submandibulară. Împreună cu
prelungirea anterioară a glandei şi canalul Warton, trece prin hiatusul dintre muşchii hioglos şi
milohioidian, ajungând în regiunea sublinguală.

d. În regiunea sublinguală nervul XII este situat inferior de glanda sublinguală, pe faţa
laterală a muşchiului geniohioidian.
La marginea anterioară a muşchiului hioglos, nervul XII se împarte în ramurile sale terminale.

C. Ramurile nervului hipoglos

1. Ramura meningeală (nervul meningeal Luschka). Se desprinde din nervul hipoglos


după ieşirea din craniu şi are traiect recurent. Se distribuie meningelui din loja posterioară
a endobazei. Conţine doar fibre de împrumut.
2. Ramura comunicantă cu ansa atlasului, ansa C1-C2. Prin această ramură primeşte
fibrele ce vor forma ramura superioară a ansei cervicale.
3. Ramura comunicantă cu ganglionul simpatic cervical superior (prin care primeşte fibre
simpatice postganglionare vasomotorii).
4. Ramura comunicantă cu ganglionul inferior al nervului IX.
5. Ramura comunicantă cu ganglionul inferior al nervului X.
6. Ramura comunicantă cu plexul faringian Bock (prin care primeşte fibre parasimpatice
preganglionare pentru glandele salivare accesorii).
7. Ramura comunicantă cu nervul frenic (ansa Valentin), care se desprinde în trigonul
carotic şi conţine fibre provenite plexul cervica.l
8. Ramurile vasculare pentru artera carotidă internă şi vena jugulară internă. Se
desprind în spaţiul retrostilian şi conţin fibre vasomotorii de împrumut, de la ganglionul
simpatic paravertebral cervical superior şi fibre aferente viscerale generale, cu pericarionul
în ganglionii inferiori ai nervilor glosofaringian şi vag.
9. Ramura superioară a ansei cervicale. Se desprinde la nivelul trigonului carotic şi se
uneşte cu ramura inferioară a ansei cervicale, ramură din plexul cervical.
Din ansa sunt inervaţi muşchii infrahioidieni, prin:
- ramura pentru pântecele superior al omohioidianului
- ramura pentru muşchii sternohioidian şi sternotiroidian
- ramura pentru pântecele inferior al omohioidianului (din ramura inferioară a ansei
cervicale)
10. Nervul muşchiului tirohioidian
11. Nervul muşchiului geniohioidian
12. Ramura comunicantă cu nervul lingual
13. Ramura comunicantă cu nervul hipoglos contralateral (ansa Hyrtl)

14. Ramuri terminale linguale, ce conţin fibrele somstomotorii proprii, ce se


distribuie muşchilor derivaţi din somitele occipitale, respectiv:
- muşchilor intrinseci ai limbii:
- longitudinal superior
- transverşi
- longitudinali inferiori
- muşchilor extrinseci:
- genioglos
- hioglos
- stiloglos (parţial inervat de nervul glosofaringian, deoarece la formarea sa participă şi
mezoderm mioformator al arcului branhial III)

Leziunile nervului XII determină:


- paralizii ipsilaterale, cu hipotonie şi în final atrofie
- deviaţia vârfului limbii spre partea sănătoasă, în repaus şi de partea afectată, în protruzia
limbii (afectarea muşchiului genioglos)
- plicaturarea mucoasei
- dureri laringiene, tulburări de deglutiţie şi fonaţie (prin afectarea muşchilor infrahioidieni)