Sunteți pe pagina 1din 4

 Bibliografie pt Marginalizare istorică şi cooperare socială în cazul populaţiei de rromi

NOTE:

1. Apud Jean-Pierre Liégeois: Gypsies and travellers, Council for Cultural Co-operation, Strasbourg,
1987, p. 162.

2. Ion Chelcea: Ţiganii din România — monografie etnografică, Institutul central de Statistică,
Bucureşti, p. 150.

3. Idem.

4. Op. cit. p. 151.

5. Ion Chelcea, op. cit. p. 151

6. Vasile Burtea: Neamurile de rromi şi modul lor de viaţă în revista Sociologie românească nr. 2—
3/1994, p. 257.

7. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coordonatori): Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Edit.

Alternative, Bucureşti, 1993, p. 66.

8. Idem.

9. Vasile Miftode: Migraţiile şi dezvoltarea urbană, Editura Junimea, Iaşi, 1978, p. 30.

10. George Potra: Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Bucureşti, Editura Fundaţia Regele
Carol I, 1939, p. 87.

11. W. R. Rishi: Multilingual Romani Dictionary, Edit. The New Age Printing Press, New Delhi,

1974, p. II.

12. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coordonatori), op. cit. p. 22.

13. Op. cit. p. 19.

14. Lucian Cherate: Istoria ţiganilor, edit. Z, 1993, p. 58.

15. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir (coordonatori), op. cit. p. 23.

16. Mihai Merfea: Ţiganii — integrarea socială a rromilor, Edit. Barsa, Braşov, 1991, p. 42—71.

17. Tudor Amza: Ţiganii — o lume a contrastelor, Edit. Georgiana, 1994, p. 55-65.

18. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir op. cit. p. 92.

19. Cea mai mare parte din datele culese cu prilejul acestei cercetări au fost sintetizate în volumul
Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, coordonatori: Elena Zamfir, Cătălin Zamfir.

20. Maria Cobianu-Băcanu; Elena Cobianu; Petrişor Alexandrescu (coordonatori): Etnia rromilor în
Municipiul Ploieşti — Studiu monografic — Diagnoză şi prognoză socială, institutul de Sociologie al
Academiei Române, 1995, p. 28.

21. Jean-Pierre Liégeois, op. cit. p. 14.

22. George Potra, op. cit. p. 87.


23. Jean-Pierre Liégeois, op. cit. p. 143—144.

=============

Constantin, A., Balotă, I.

Grupuri de risc în integrarea socială a tineretului, Raport de cercetare CSCPT, Bucureşti, 1999

Oprescu, I.

Vulnerabilitatea umană: o perspectivă antropologică, Revista Română de

Sănătate Mintală, vol 12, nr. 1. 2005, pp. 24-35

-------------------

Stănciules Teorii 1996 Polirom Sediul II 446614


cu, sociologi centra
Elisabeta ce ale l( 1/
educaţie 0)
i
2 Rădulesc Teorii 1994 Computer Sediul IV
u, Sorin sociologice Publishing central 61477
M. în domeniul Center ( 1/ 0)
devianţei şi
al
problemelor
sociale
3 Rariţa, Teorii 2009 Galaţi Sediul III
Mihail sociologice University Press central 29716
contempora ( 1/ 0) 2
ne Sediul
central
(dublet
)( 1/ 0)

4 Bădescu, Enciclopedia 2005- Mica III


Ilie sociologiei 20 Valahie\\Bucure 27342
şti\ 6
5 Teorii 2006 Sediul
sociologice central
contempora ( 1/ 0)
ne. Vol. 2
1 II 536435

Rădoi, Dependenţa 2011 Universitatea Depozit legal V


Mihaela de drog şi "Al. I. Cuza" - BNR( 1/ 0) 97205
devianţa
socială
2 Pieleanu, Devianţa 1998 Universitatea V
Marius socială şi Bucureşti 36599
consumul
de alcool în
România
anilor ’90’’
3 Pieleanu, Devianţa 1999 Editura Trei Sediul II
Marius socială şi central( 464993
consumul 1/ 0)
de alcool în
România
anilor ’90
4 Oprea, Devianţă 2015 "Vasile Sediul III
Maria, drept socială şi Goldiş" central( 331217
delicvenţă University 1/ 0)
juvenilă Press
5 Neagu- Instituţia [2006] Universitatea V
Arhip, şcolară şi "Al. I. Cuza" 73686
Nicoleta devianţa
Mihaela socială în
rândul
minorilor
6 Herea, Construcţie 2008 Universitatea Depozit V
Violeta normativă "Al. I. Cuza" legal - 79418
şi devianţă Iaşi BNR( 1/
socială 0)

7 Herea, Construcţie 2009 Politehnium Sediul


Violeta normativă central(
versus 1/ 0)
devianţă
socială

25 Epureanu, Viorica Asistenţa socială în România 1997 Editura ALL Sediul central( 1/ 0)
III 231299
26 Epureanu, Viorica Asistenţa socială în România 1996 Editura ALL Sediul central( 1/ 0)
III 228980

----------------

Aceasta notiune de “anomie” va influenta un anumit numar de teorii criminologice, constituindu-se


o scoala ideologica teoretica continand izvoarele sau criminologia conventionala care a inceput cu
lucrarile lui Robert Merton si continuandu-se cu Richard Cloward, Lloyd Ohlin si Albert Cohen in
perioada postbelica.

-----------------------------------------

[1] “Deviance and Control”, Prentice Hall, 1966, pag. 35

[2] “Regulile metodei sociologice”, E. Durkheim, 1997, pag. 115

[3] “Elements de theorie et de methode sociologique”, R. K. Merton, 1965, pag. 98

[4] “Principes de criminologie”, Paris, Edition Cujas, E. Cressey, Sutherland, 1968, pag. 61
[5] “Psihosociologia comportamentului deviant” apud. V. T. Dragomirescu, 1994, pag. 156,

[6] “Deviance and Control”, Prentice Hall, 1966, pag. 54

--------------

3.4. TEORIA INTERACTIONISMULUI SOCIAL

Teoria interactionismului social sau teoria stigmatizarii are ca promotori pe H.S.Becker (1985),
F.Tannenbauman, E.Lemert etc. si incearca sa dea o noua explicatie fenomenului criminal.
Conform teoriei interactionismului social, fenomenul criminalitatii este rezultatul interactiunii dintre
doua categorii de factori sociali: activitatea nonconformista a unor persoane, pe de o parte, si
activitatea grupurilor sociale dominante, pe de alta parte, care reactioneaza, atribuindu-le celor din
prima categorie pecetea comportamentului infractional si, totodata, ii stigmatizeaza ca infractori. Ca
o consecinta a acestor operatii de “denumire” sau “etichetare”, indivizii in cauza sunt marginalizati,
fiind respinsi in exteriorul grupului social.
Ca urmare a acestei reactii sociale si a stigmatizarii, la persoanele in cauza apare o contrareactie de
natura psihica, o rezistenta, care le determina sa-si asume rolul atribuit, cel de infractori.
Reprezentantii acestei teorii sustin ca infractionalitatea nu isi are izvorul in realitatea obiectiva, in
conditiile concrete de existenta a persoanelor in cauza, ci in contrareactia psihica negativa pe care
infractorii primari o au fata de reactia sociala, prin care ei sunt etichetati ca infractori, sunt
stigmatizati ca atare. Aceasta contrareactie care se materializeaza intr-o atitudine de rezistenta, de
ignorare sau de negare fata de modelele de conduita din viata sociala persevereaza, in continuare, in
sfera infractionala (Ursa, 1994).

============