Numită şi “vitamina antihemoragică”, vitamina K este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a

sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.

Vitamina K a fost descoperita in anul 1920, de catre cercetatorul danez, Henrik Dam, numele fiindu-i
data de catre acesta in anul 1935 tinandu-se seama de proprietatea importanta pe care o are, si anume,
aceea de a coagula sangele (Koagulationvitamin). Este o vitamina indispensabila vietii, rezistenta la
caldura, dar nu si la lumina, sensibila la oxidanti, aer poluat, radiatii si raze X, aspirina, biseptol,
penicilina, neoxazol, kanamicina.

Există trei forme de vitamina K: K1 - filochinonă (care se găseşte în plante verzi), K2 - menachinonă
(varianta vitaminei K care este produsă de bacterii în intestine, dar şi în produse de origine animală) şi K
3 - menadionă (varianta sintetică a vitaminei K, inclusă în suplimentele alimentare).
Vitamina K este un nutrient esenţial care ajută la prevenirea hemoragiilor, afecţiunilor pielii, scade riscul
de atac de cord, reduce riscul de menstruaţii abundente şi dureroase, împiedică formarea pietrelor la
rinichi, vă poate feri de greaţă, stări de vomă, osteoporoză, artrită şi alte afecţiuni ale oaselor şi
favorizeaza refacerea epidermei după intervenţiile chirurgicale. Rolul fiziologic consta in controlul
procesului de coagulare, prin implicare in biosinteza protrombinei si a altor factori de coagulare, dar si
coparticiparea in procesele de fosforilare oxidativa. Functia lor principala consta in participarea ca si
cofactor la generarea g-carboxi-glutamatului, rezidii de acest tip fiind foarte buni chelati ai calciului.

Situatii in care apare carenta de vitamina K:

In organismul uman vitamina K este sintetizata permanent, in cantitai mici, de bacteriile din colon, iar de
aici ajunge direct in sange. O parte din necesarul organismului de vitamina K provine si din alimentatie.
Fiind o substanta liposolubila (este solubila in grasimi, nu si in apa), absorbtia ei din intestin si colon se
face impreuna cu grasimile.

Anumite afectiuni care impiedica absorbtia grasimilor predispun la carenta secundara de vitamina K si
cresc riscul sangerarilor si hemoragiilor. O alta situatie in care se produce carenta de vitamina K apare in
urma folosirii indelungate a antibioticelor ce distrug flora bacteriana din colon, raspunzatoare de sinteza
unei parti din necesarul zilnic de vitamina K.

La nou-nascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care
apar frecvent in aceasta perioada, precum si necesitatea instituirii profilaxiei cu vitamina K sub forma
injectabila. Produsele alimentare pentru copii contin 4 mg de vitamina K la 100 de calorii, ceea ce, in
conditii normale, este suficient pentru asigurarea necesitatilor organismului.

Deficitul de vitamina K se poate manifesta prin: slaba coagulare a sângelui, sângerări ale gingiilor,
hemoragii nazale, sânge în urină sau în scaun, sângerare abundentă la menstruaţie, o durată de
sângerare mai mare când te tai, vânătăile fără motiv, dar mai ales anemia, precum şi un risc crescut al
hemoragiilor interne şi o anume fragilitate osoasă. În special nou-născuţii sunt predispuşi la deficienţe
de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scăzut în vitamina K, aceştia putând fi expuşi unui
risc major de sângerări intracraniene, motiv pentru care este recomandat ca la naştere să se
administreze copilului o injecţie cu vitamina K1. Însă nici adulţii nu sunt feriţi de efectele negative ale
carenţei de vitamina K, în special cei care suferă de fibroză chistică şi boala celiacă, afecţiuni care se
manifestă prin incapacitatea organismului de a absorbi în mod adecvat vitaminele din alimentaţie.

Excesul de vitamina K este destul de rar, însă este indicat să nu luaţi doze mai mari de 500 de
micrograme fără consultul medicului, deoarece acţiunea acesteia ar putea interfera cu anumite
medicamente anticoagulante. De asemenea, dacă este consumată fără limită, vitamina K poate duce la
apariţia anemiei, din cauza distrugerii globulelor roşii din organism, dar şi la intoxicaţii la nivelul ficatului.

Doza zilnică recomandată de vitamina K este de: 2 mcg pentru copii între 0-6 luni, 2,5 mcg pentru copii
între 7-11 luni, 30 mcg pentru copii între 1-3 ani, 55 mg pentru copii între 4-8 ani, 60 mcg pentru copii
între 9-13 ani, 75 mcg pentru adolescenţi între 14-18 ani, 120 mcg pentru adulţi bărbaţi peste 19 ani, 90
mcg pentru adulţi femei peste 19 ani şi 90 mcg pentru femeile însărcinate sau care alăptează.

Cele mai bogate surse naturale de vitamina K sunt: legumele cu frunze verzi, cum este spanacul,
broccoli, salata, varza, feniculul, pătrunjelul, năutul, varza de Bruxelles, germenii de grâu, uleiul de rapiţă
şi cel de măsline, ficatul de vită, ceaiul verde.

https://www.youtube.com/watch?v=KMBqoQyQhys

Desi actiunea principala a vitaminei K consta in coagularea normala a sangelui, ea are de asemenea un
rol aparte in calcifierea normala a oaselor, actionand in calitate de cofactor al enzimei de carboxilare.