Sunteți pe pagina 1din 20

DREPTURILE SI OBLIGATIILE

PROCESUALE ALE APARATORULUI


IN PROCESUL PENAL

CUPRINS

1) Dreptul la aparare si dreptul de aparare.................................................................3

2) Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala......................................4

3) Pozitia procesuala......................................................................................................5

4) Principiul garantarii dreptului de aparare.............................................................8

A. Asistenta juridica facultativa.................................................................................12

B. Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie..........................................................13

5) Drepturile si obligatiile aparatorului.....................................................................14

6) Jurisprudenta...........................................................................................................17

Bibliografie.......................................................................................................................25
1) Dreptul la aparare si dreptul de aparare

Consacrat inca de pe vremea dreptului roman cand nimeni nu putea fi judecat, nici
macar sclavul, fara sa fie aparat, dreptul la aparare a fost recunoscut de mult timp in
legislatia noastra penala, dar a primit un continut mai larg prin modificarile recente ale
Codului de procedura penala si ale Constitutiei Romaniei.
Dreptul la aparare ca totalitate de drepturi si reguli procedurale ofera partilor
posibilitatea de a-si valorifica pretentiile sau de a dovedi netemeinicia pretentiilor
adversarului. In aceasta acceptiune larga se include si apelarea la serviciile unui avocat.
Acceptiunea mai restransa are insa o utilitate mai mare si presupune ca in proces
partile au dreptul la asistenta din partea unui avocat. Acesta este un drept al persoanei pe
care il poate exercita sau nu, pe riscul sau1.
Intr-o alta opinie, dreptul la aparare este definit ca totalitatea mijloacelor instituite
de lege pentru constatarea si invocarea imprejurarilor ce sustin apararea, precum si pentru
aplicarea dispozitiilor favorabile partii care se apara2.
In privinta terminologiei utilizate pentru desemnarea dreptului in discutie, se
poate constata ca se impune a fi facute doua precizari:
 In primul rand, atat in legislatie, cat si in doctrina romaneasca pot fi intalnite
doua denumiri: "drept la aparare"3 si "drept de aparare"4. Apreciem ca este corecta
formularea de "drept la aparare" in special din ratiuni de ordin semantic si gramatical,
sustinute si de folosirea prepozitiei "la" si pentru alte drepturi, precum "drept la acces".
Nu trebuie omis si argumentul potrivit caruia trebuie acordata intaietate formularii din
actul fundamental - articolul 24 din Constitutia Romaniei.
 In al doilea rand, legislatia si doctrina din Romania, desi vizeaza mai multe
realitati juridice, a preferat adoptarea unei denumiri generalizatoare pentru acestea,
respectiv de drept la aparare, in timp ce doctrina si jurisprudenta europeana au pledat
1
L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993, p. 254.
2
Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1996, p. 81.
3
Constitutie, Legea nr. 304 din 2004, Gr. Theodoru, op. cit., p. 81
4
Codul de procesura penala, V. Dongoroz si altii, - “Explicatii teoretice ale codului de procedura penala
Roman , vol I Partea generala, Editura Academiei 1975, pag 176;., p. 349”, I. Neagu “Drept procesual
penal. Tratat”, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 57

2
pentru o conceptie extinsa a apararii, considerand ca institutiile juridice calificate ca
modalitati de realizare a dreptului propriu-zis la aparare au un statut superior, si sunt chiar
drepturi la aparare.

2) Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala

Daca am precizat ca in cazul partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile


civilmente, reprezentarea poate interveni la efectuarea oricarui act procesual si in orice
stadiu al procesului penal, alta este situatia in cazul invinuitului sau inculpatului –
reprezentarea invinuitului sau inculpatului se poate realiza numai in acele situatii
prevazute expres de lege. Restrangeri ale regulii (privind celelalte parti in procesul penal)
nu apar decat in putine cazuri limitate de caracterul strict personal al activitatilor (de
exemplu, audierea nemijlocita a unei parti in cadrul ascultarii ei, astfel cum este
reglementata in art. 76-77 Cod Procedura Penala sau acordarea la sfarsitul dezbaterilor a
beneficiului ultimului cuvant)5.
In faza de urmarire penala, reprezentarea invinuitului sau inculpatului este
posibila numai la acele acte de urmarire penala la care legea indica expres aceasta. Astfel,
conform art. 104 Cod Procedura Penala, cand invinuitul sau inculpatul se afla retinut sau
arestat si nu poate fi adus la o ridicare de obiecte sau perchezitie, la activitatea respectiva
el poate fi reprezentat. La fel, in cazul cercetarii la fata locului, cand invinuitul sau
inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire
penala ii pune in vedere sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea (art. 129
Cod Procedura Penala).
Anterior modificarii Codului de Procedura Penala prin Legea nr. 281/2003, art.
174 alin. 1 prevedea faptul ca in cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat, numai in
urmatoarele ipoteze:
 la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea
hotararii de apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa
prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult 1
an;
 la judecarea cauzei in caile de atac.
Dupa modificarea legislativa, textul art. 174 alin. 1 Cod Procedura Penala a
devenit “In cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi
reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau inculpatului este
obligatorie”.
Totusi, chiar si in cele doua situatii mentionate anterior, daca instanta considera
necesara prezenta inculpatului la judecata poate dispune aducerea acestuia6.

3) Pozitia procesuala

5
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan – “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979, pag. 66.
6
Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol I,Editura Paideia, Editia a III-a
revizuita si adaugita, pag. 146.

3
Trebuie retinut si faptul ca dreptul de a reprezenta pe una din parti confera
persoanei mandatate calitatea de subiect procesual si nu de parte in proces7. Astfel, desi
este un participant important, reprezentantul are calitatea doar de subiect al procesului
penal si nu de subiect al cauzei penale, intrucat reprezentantul, aparand in locul partii
vatamate (de exemplu), nu se confunda niciodata cu pozitia procesuala a celui
reprezentat.
In literatura de specialitate8 s-a facut mentiunea ca reprezentantii sunt obligati, in
limitele prevazute de lege si a imputernicirii pe care o au ca mandatari sa faca tot ce este
necesar pentru apararea intereselor partii pe care o inlocuiesc.
Reprezentantii pot indeplini toate actele procesuale care stau la indemana partii cu
exceptia acelora care au un caracter strict personal. De aceea, in doctrina 9 s-a precizat ca
reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale ale invinuitului sau inculpatului
prevazute “intuitu personae” si nici nu poate renunta la vreunul din drepturile acestuia
fara un mandat special de renuntare. Astfel, pot fi art. 368 alin. 3, art. 369 alin. 2 si art.
3854 alin. 2 Cod Procedura Penala privind renuntarea sau retragerea apelului ori a
recursului.
Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul acesteia, se
aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de fata insasi persoana
reprezentata. In practica judiciara10 s-a decis ca pentru partea civila care a lipsit atat de la
dezbateri cat si de la pronuntare, fiind insa reprezentata de un aparator ales, termenul de
declarare a caii de atac curge de la pronuntarea sentintei, ca si cum partea ar fi fost
prezenta in cursul judecatii, si nu de la data comunicarii acestei sentinte.
In ceea ce priveste pozitia procesuala a aparatorului ca reprezentant, acesta, la fel
ca o persoana participara oarecare, nu are pozitia procesuala de parte, deoarece nu are
drepturi si obligatii izvorate din exercitarea unei actiuni penale sau civile intr-un proces
penal, ci drepturi si obligatii care isi au izvorul in contractul de asistenta juridica incheiat
cu clientul si in lege. El este subiect procesual care se situeaza numai pe pozitia
procesuala a partii pe care o apara fara insa a se confunda cu aceasta. Deci, se poate
afirma ca aparatorul are o pozitie procesuala “sui generis“, distincta atat de cea a partilor,
de care se apropie numai prin natura activitatilor specifice apararii, constand in
exercitarea drepturilor partilor, cat si de cea a organelor judiciare, datorita functiei
procesuale proprii pe care o indeplineste in procesul penal.
In exercitarea functiei procesuale fundamentale a apararii de pe o pozitie
procesuala distincta, aparatorul trebuie sa fie un colaborator al organelor judiciare pentru
aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Acesta este motivul pentru care asa cum
corect s-a subliniat in literatura de specialitate11, aparatorul serveste in procesul penal nu

7
Alexandru Pintea, “Drept procesual penal. Partea generala si speciala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
op. cit., pag. 57
8
Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela
Stanoiu – “Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala roman. Partea generala”, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1976, vol. I”
9
Grigore Theodoru, “Drept procesual penal. Partea speciala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1998 op. cit., pag. 73;
Vasile Pavaleanu,”Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, op. cit., pag.
89.
10
Tribunalul Suprem., s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979, pag. 507
11
Gheorghita Mateut – “Aparatorul – subiect al procesului penal in lumina ultimelor modificari legislative”
in Dreptul nr. 5/1996, pag. 86.

4
numai interesul privat al partii pe care o asista sau o reprezinta (dupa caz), ci si un interes
general, interesul infaptuirii justitiei in cauzele penale.
Aparatorul trebuie sa dea dovada de o temeinica pregatire juridica de specialitate
si de o vasta cultura generala. De asemenea, trebuie sa stapaneasca instrumentele logicii
juridice si sa aiba talent oratoric, sa fie un bun psiholog, sa dea dovada de cinste,
corectitudine, loialitate si probitate profesionala, atat in relatiile cu clientul, cat si in
relatiile cu organele judiciare penale. In exercitarea drepturilor si obligatiilor ce-i revin
potrivit legii si contractului civil incheiat cu clientul, aparatorul trebuie sa manifeste o
inalta constiinta profesionala si sa slujeasca cu cinste si devotament interesele justitiei
pentru aflarea adevarului si realizarea scopului procesului penal.
Pozitia procesuala a aparatorului se impune a fi analizata din perspectiva a doua
categorii de raporturi:
 raporturile aparatorului cu organele judiciare penale cu care vine in contact in
indeplinirea functiei de aparare, adica atat cu organele de urmarire penala, cat si cu
instantele de judecata, in functie de faza procesuala in care actioneaza;
 raporturile dintre aparator si clientul sau.
Aparatorul intretine relatii stranse cu organele judiciare penale, insa numai in
masura in care acestea sunt necesare scopului apararii, pentru realizarea actului de justitie
si afirmarea rolului sau educativ. Raporturile cu organele judiciare trebuie sa aiba un
caracter strict profesional de colaborare in vederea realizarii scopului procesului penal, in
raport de fiecare faza procesuala. In cadrul acestor raporturi, se nasc drepturi si obligatii
corelative, astfel, organele judiciare sunt obligate sa garanteze realizarea dreptului la
apararea al partilor si execitarea de catre aparator a drepturilor prevazute de lege pentru
infaptuirea apararii12. Corelativ aceste obligatii, aparatorului ii revine la randul sau datoria
de a apara doar interesele legitime ale partilor si de a actiona doar in limitele legii, cu
mijloacele juridice prevazute de lege. Aparatorului nu ii este permis sa se serveasca de
mijloace care au ca scop ascunderea sau denaturarea adevarului ori amanarea
nejustificata a cauzelor penale. El are obligatia sa apere interesele legale ale partilor doar
prin intermediul cunostintelor juridice de specialitate si a experientei sale in profesie.
In literatura de specialitate 13 s-a subliniat ca “bara constituie o linie de unire intre
o instanta si aparator, intre care una imparte dreptatea ceruta de cealalta”. Raporturile
dintre aparator si organele judiciare penale nu trebuie sa se lase influentate in mod
negativ de celelalte raporturi dintre aparator si parte si nici sa nu influenteze in mod
negativ la celelalte raporturi (de exemplu, sa conduca la pierderea increderii partii in
aparaorul sau). In contextul acestor raporturi, aparatorul este liber si independent.
Organele judiciare penale nu-i pot prescrie sau limita activitatea profesionala specifica,
decat atunci cand apararea ar depasi cadrul legal.
In mod inevitabil, in exercitarea functiei procesuale a apararii, aparatorul intretine
raporturi stranse cu clientul sau, raporturi izvorate din contractul de asistenta juridica sau
de reprezentare. Potrivit legii, acestea trebuie sa se bazeze pe onestitate, probitate,
corectitudine, sinceritate si confidentialitate. In cadrul acestor raporturi, obligatia
aparatorului este de a depune toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului
12
Ioan Doltu – “Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu privire la respectarea normelor
procesual penale care asigura si garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si inculpatului” in Dreptul nr.
7/1994, pag. 51-57.
13
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan, “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979, op. cit., pag. 20.

5
avocatial pentru care a fost angajat. El este obligat sa pastreze secretul profesional si sa
nu divulge informatiile incredintate in afara de acelea care aduc atingere sigurantei
statului. De asemenea, aparatorul nu poate depune ca martor impotriva partii aparate fara
consimtamantul acesteia. Contractul dintre avocat si client poate fi denuntat prin acordul
ambelor parti; partile pot denunta unilateral contractul de asistenta juridica, in
conformitate cu prevederile expres mentionate in contract. In orice caz, in ipoteza in care
avocatul renunta la prestarea serviciilor de aparator pentru motive intemeiate, potrivit
clauzelor contractului, are obligatia sa asigure substituirea sa de catre un alt avocat pentru
a nu prejudicia clientul sau.
Avand in vedere caracterul unilateral al functiei de aparare, se poate spune ca
aparatorul serveste doar partial si subiectiv legea, deoarece urmareste numai lamurirea
imprejurarilor ce pledeaza in favoarea partii ale carei interese le sustine si le apara. Astfel,
aparatorul inculpatului, de exemplu, trebuie sa se refere numai la aspectele favorabile
acestuia, in limitele legii, si cu utilizarea mijloacelor legale. Din acest punct de vedere,
aparatorul se afla intr-o situatie de relativa independenta si libertate fata de partea pe care
o apara, intrucat este obligat sa sustina numai interesele legitime ale acesteia si sa
utilizeze doar mijloacele prevazute de lege.

4) Principiul garantarii dreptului de aparare.

Astfel, potrivit articolului 6 alineatul 1 din Codul de procedura penala, se


garanteaza dreptul de aparare invinuitului, inculpatului i celorlalte parti in tot cursul
procesului penal. In 1948, dreptul de aparare a fost inclus in Declaratia Universala a
drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. De asemenea, articolul 6 al
Conventiei Europene a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei de a avea acces
la o justitie echitabila i precizeaza ca persoana careia i se imputa savar irea unei
infractiuni trebuie sa dispuna de timpul i facilitatile necesare pentru pregatirea apararii
sale.

Dreptul de aparare este mai larg in continut decat dreptul la aparare care exprima
doar dreptul invinuitului ori al partii de a fi asistata de un avocat ales sau din oficiu.
Dreptul de aparare mai presupune obligatia organelor judiciare de a-l incuno tiinta pe
invinuit sau pe inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre fapta pentru care
este invinuit, incadrarea juridica a acesteia i despre dreptul de a fi asistat de un aparator,
despre faptul ca are dreptul sa nu faca nici o declaratie. In cazurile prevazute de lege,
daca invinuitul sau inculpatul nu are un aparator ales, se va dispune de catre organul
judiciar numirea unui aparator din oficiu. Totodata, organele judiciare sunt obligate sa
asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege
i sa le administraze probele necesare in aparare.
Analizand continutul dreptului de aparare asa cum este reglementat in legislatia
interna si internationala se poate concluziona ca el include:
 posibilitatea partilor de a se apara singure in cursul procesului penal
 obligatia organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu i aspectele
favorabile partilor angajate in procesul penal

6
 posibilitatea ori obligatia, dupa caz, de acordare a asistentei juridice in
cursul procesului penal
Pentru a functiona in mod deplin in cursul procesului penal, dreptul de aparare
este insotit de numeroase garantii prevazute de dispozitiile legii.
O garantie fundamentala a dreptului de aparare o constituie asistenta juridica
acordata oricarei parti din procesul penal de catre o persoana cu calificare juridica –
avocatul14. Asistenta juridica are in principiu caracter facultativ, insa in cazuri speciale
legea instituie pentru organele judiciare obligatia asigurarii asistentei juridice.
O alta garantie a dreptului de aparare o constituie institutia prezentarii
materialului de urmarire penala. Prin intermediul ei invinuitul sau inculpatul are dreptul
sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala si isi va putea organiza apararea in
deplina cunostinta de cauza.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului in diferitele faze ale procesului penal
reprezinta nu doar un mijloc de proba, ci posibilitati concrete de exercitare a dreptului de
aparare. De exemplu, arestarea invinutului sau a inculpatului nu se poate face fara
ascultarea acestuia de catre procuror i de catre instanta de judecata. Cu toate acestea,
invinuitul sau inculpatul are dreptul sa nu declare nimic cu privire la invinuirea adusa,
dreptul la tacere fiind astfel tot o forma a dreptului sau de aparare.
O alta garantie a dreptului de aparare este formata din ansamblul conditiilor cerute
de lege pentru valabilitatea unor acte procesuale (de exemplu: judecata se amana daca
comunicarea citatiei i a actului de sesizare catre inculpat s-a facut cu mai putin de 5 zile
inaintea termenului de judecata, judecata nu se poate desfa ura decat in prezenta
inculpatului arestat, etc.).
Intre participantii la procesul penal, aparatorul are o pozitie speciala, in sensul ca
nu este parte in proces, dar se situeaza pe pozitia procesuala a partii ale carei interese le
sustine i poate exercita, in principiu, toate drepturile acesteia. Aparator in procesul penal
poate fi numai un avocat, membru al unui barou de avocati. Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea i exercitarea profesiei de avocat stabile te conditiile necesare pentru
dobandirea calitatii de avocat. Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscri i in
tabloul baroului din care fac parte, iar baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet
sau din municipiul Bucuresti.

Pentru a dobandi calitatea de avocat, membru al unui barou, o persoana trebuie


sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
 este cetatean roman si are exercitiul drepturilor civile i politice,
 este licentiat al unei facultati de drepr sau este doctor in drept,
 nu se afla in vreun caz de nedemnitate prevazut de lege,
 este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei.

Cazurile de nedemnitate sunt:

14
“Misiunea avocatului –Art 1.1 - Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul
indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul
legii. Intr-un stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara
drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau”( Codul
deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28 noiembrie 1998 emis de Consiliul Barourilor
Uniunii Europene )

7
 condamnarea definitiva la pedeapsa cu inchisoarea pentru savarsirea unei
infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
 savarirea de abuzuri prin care au fost incalcate drepturi si libertati
fundamentale ale omului
 aplicarea pedepsei de interzicere a exercitiului profesiei printr-o hotarare
judecatoreasca sau disciplinara
 falitul fraudulos, chiar si reabilitat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu:


o activitatea salariata din cadrul altor profesii
o exercitarea nemijlocita de acte sau fapte de comert
o activitatile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau
bunele moravuri.
Pe langa aceste incompatibilitati generale, legea mai prevede si cazuri speciale
de incompatibilitate cum ar fi:
o reprezentarea partii cu interese contrare in aceea i cauza sau in cauze conexe,
interdictia de a pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte in legatura cu
aspectele litigioase concrete ale pricinii
o interdictia de a fi angajat ca aparator intr-o cauza in care avocatul a fost
anterior ascultat ca martor.
o profesia de avocat nu poate fi exercitata la instantele sau la parchetul unde
sotul avocatului ori ruda sau afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplinste
functia de magistrat.

Calitatea de aparatori o pot avea in unele situatii si magistratii (judecatorii si


procurorii). Potrivit articolului 10 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si
procurorilor, acestora le este permis sa pledeze in conditiile prevazute de lege, numai in
cauzele lor personale, ale ascendentilor e descendentilor, ale sotilor, precum i ale
persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Atunci cand pledeaza insa in asemenea
cauze, magistratilor nu au voie sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a
influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a se crea
aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.
Aparatorul nu este parte in proces, el avand o pozitie procesuala distincta. Sub
aspectul pozitiei procesuale, aparatorul se apropie de aceea a partii pe care o asista, fara
insa a se identifica cu aceasta. Calitatea procesuala de aparator presupune indeplinirea
cumulativa a urmatoarelor conditii:

A. Sa aiba calitatea de avocat


Pentru ca o persoana sa devina avocat trebuie sa devina membru al unui Barou de
avocati si sa nu fie incompatibil, potrivit legii. In prezent, avocatura este organizata si
functioneaza in baza Legii 51/199515. Aceasta lege se inscrie pe linia democratizarii
avocaturii, situand la baza avocaturii principiul autonomiei profesiei de avocat.
Avocatul nu este functionar, el nu poate fi subiect activ al luarii de mita, insa, desi
nu este functionar, el este asimilat lui, atunci cand este subiect pasiv al unor infractiuni.

15
Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

8
Conform prevederilor legii speciale referitoare la organizarea si exercitarea
avocaturii, la baza profesiei de avocat sta principiul legalitatii, pentru ca avocatul, la fel
ca orice subiect oficial trebuie sa actioneze numai in baza legii si are obligatia sa apere
doar drepturile si interesele legitime ale persoanei, nu si cele nelegitime. Avocatul poate
uza doar de mijloacele pe care i le confera legea.
La baza profesiei de avocat sta si principiul independentei. Astfel, avocatul este
independent atat in relatiile cu clientii, cat si in cele cu autoritatile judiciare, el neputand
fi supus influentelor si presiunilor exterioare.
La baza avocaturii sta si principiul libertatii, astfel ca avocatul este liber sa-si
aleaga cauzele. Avocatul este liber sa stabileasca strategia apararii, nimeni neputandu-i
impune o anumita strategie. Aceasta libertate nu poate fi folosita impotriva interesului
clientului.
Un alt principiu este principiul impartialitatii. Avocatul slujeste justitia in mod
partial, avand obligatia deontologica de a invedera doar imprejurarile favorabile si nu
cele nefavorabile persoanei pe care o asista.
Principiul deontologiei profesionale face ca, sub aspectul pozitiei procesuale,
avocatul sa intre atat in raport cu autoritatile, cat si in raport cu proprii clienti. In privinta
raporturilor dintre avocat si autoritati, ele trebuie sa fie raporturi de colaborare
profesionala, aceasta presupunand ca avocatul sa aiba un comportament demn, sa nu
jigneasca autoritatile si sa actioneze numai in temeiul legii si pentru respectarea acesteia.
Avocatul trebuie sa promoveze drepturile omului.
In privinta raporturilor cu clientii, acestea sunt raporturi bazate pe
confidentialitate. Avocatul are obligatia pastrarii secretului profesional, fiindu-i interzis
sa divulge fapte de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii profesiei. El nu poate
depune marturie impotriva clientului sau, decat cu consimtamantul expres al acestuia.

B. Sa fie introdus in proces in calitate de aparator, intr-una din modalitatile


prevazute de lege

Introducerea in proces are loc pe doua cai:

A. Asistenta juridica facultativa


Este regula care desemneaza situatia in care oricare dintre parti isi alege avocatul
pe care il doreste, in raport de propriile interese.
Aceasta exprima regula dupa care orice persoana are dreptul sa-si aleaga avocatul
pentru ca se prezuma ca fiecare dintre persoanele implicate intr-un proces cunoaste cel
mai bine care ii sunt interesele.
Alegerea avocatului se face pe baza unui contract ce se incheie intre cel interesat
si forma de exercitare a profesiei de avocat, care poate sa fie, dupa caz, un cabinet
individual, cabinete asociate sau societati civile profesionale.
In cuprinsul contractului este mentionata intinderea puterii conferite avocatului,
materializata in obiectul asistentei juridice. In contract se mentioneaza onorariul si
cheltuielile pe care urmeaza a le suporta cel in cauza. Onorariul este negociabil,
pornindu-se in stabilirea lui de la nivelul minim stabilit de Consiliul uniunii avocatilor.
Onorariile nu trebuie justificate. Cheltuielile pot fi justificate, la cererea expresa a
clientului.

9
In baza contractului de asistenta juridica se elibereaza o imputernicire avocatiala
(semnata de avocat si client) cu care avocatul se legitimeaza in instanta sau in fata
organelor de urmarire penala.

B. Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie


Este exceptia care intervine numai atunci cand cel interesat nu si-a angajat un
avocat. Are loc pe baza unei adrese scrise, emise de catre autoritatea judiciara competenta
si inaintata serviciului de asistenta judiciara din cadrul Baroului care procedeaza la
numirea unui avocat in calitate de aparator.
Efectuarea asistentei judiciare din oficiu este obligatorie pentru avocat. Pentru
motive intemeiate avocatul poate refuza aceasta insarcinare.
Cazurile de asistenta juridica din oficiu sunt prevazute expres de lege sub
sanctiunea nulitatii absolute.
In tot cursul procesului penal, atat in cursul urmaririi penale, cat in cursul
judecatii, asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie in urmatoarele
cazuri:
 Daca invinuitul sau inculpatul este minor la data efectuarii actelor de
procedura. Daca ulterior a devenit major, nu mai este obligatorie. Pentru faza de judecata,
legea pretinde ca inculpatul sa fie minor doar la data sesizarii instantei, care este data
inregistrarii rechizitoriului la secretariatul Parchetului.
 Invinuitul sau inculpatul este militar in termen, in termen redus, rezervist
concentrat sau elev al unei institutii militare de invatamant. Calitatea trebuie sa existe in
momentul efectuarii actului.
 Invinuitul sau inculpatul este internat intr-un centru de reeducare sau intr-o
institutie medicala. Este avuta in vedere situatia in care internarea dureaza peste varsta de
18 ani.
 Invinuitul sau inculpatul este arestat chiar si in alta cauza.

Asistenta juridica:
 Este obligatorie si in cazul retinerii, potrivit prevederilor art. 23 (5) din
Constitutie.
 Este obligatorie si in cazul inchisorii contraventionale, precum si in cazul
internarii medicale provizorii, in procedura de incetare, inlocuire sau revocare a masurii
ca masura de siguranta, daca invinuitul sau inculpatul este internat.
In mod exceptional, in virtutea Legii speciale 83/1992, asistenta juridica este
obligatorie si in cazul faptelor de coruptie, precum si in procedura urgenta de urmarire
si judecare pentru infractiunea de furt calificat (art. 209 (3), C.pen.), asa cum este
modificat prin Legea 20/2002.
Pentru faza de judecata a procesului penal, in afara celor 4 cazuri de asistenta
juridica a inculpatului, aceasta este obligatorie daca:
 Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita e mai mare de 5 ani
 Instanta apreciaza ca, din cauza starii de sanatate fizica sau mentala,
inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.

10
5) Drepturile si obligatiile aparatorului

Aparatorul nu este parte in proces, el are o pozitie procesuala distincta, intrucat se


apropie de aceea a partii pe care o asista, fara insa a se identifica cu aceasta.
Acesta care are calificare profesionala, cunostinte de specialitate si are dreptul sa
acorde asistenta juridica sau sa reprezinte partile intr-un proces. Baroul este constituit din
toti avocatii inscrisi pe Tabloul avocatilor, care au sediul profesional principal in
localitatile de pe raza acestuia.
Aparatorul ca si ceilalti participanti la procesul penal are obligatii si drepturi
procesuale conform legislatiei procesuale penale art.46.c.p.p.
Avocatul poate participa la desfasurarea procesului penal in temeiul unui contract
incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa in momentul inscrierii in registrul
oficial de evidenta, in cazul in care este ales, sau in urma desemnarii sale de catre barou,
atunci cand este numit din oficiu. In ambele cazuri, proba calitatii de aparator se face prin
imputernicire avocatiala. In ipoteza in care aparatorul cumuleaza si calitatea de
reprezentant, pentru exercitarea anumitor drepturi ale partilor, are nevoie, pe langa
delegatia de aparator, si de un mandat special.
Aparatorul poate participa in cursul urmaririi penale la efectuarea oricarui act de
urmarire penala. Nu este necesara incuviintarea prealabila a organului de urmarire penala.
Organul de urmarire penala este obligat sa-l incunostiinteze pe aparator cu privire la data
si locul efectuarii oricarui act de urmarire penala. Neprezentarea aparatorului nu
impiedica efectuarea actelor, cu exceptia cazului cand participarea aparatorului este
obligatorie, potrivit legii.
Exista regula dupa care aparatorul nu poate participa la efectuarea actelor de
urmarire penala in absenta invinuitului sau inculpatului pe care il asista. Prezenta
personala a acestuia este indispensabila pentru efectuarea asistentei juridice, in afara
cazurilor de reprezentare.

Spre deosebire de aparatorul invinuitului sau inculpatului, aparatorul celorlalte


parti poate participa numai la anumite acte de urmarire penala:
 ascultarea partii pe care o asista
 efectuarea unei cercetari la fata locului
 perchizitia
 autopsia
 prelungirea arestarii preventive
 precum si la orice alte acte de urmarire penala, dar cu incuviintarea
prealabila a organului de urmarire penala.

Din momentul din care aparatorul a fost admis sa participe la proces, aparatorul
este in drept:

11
 sa ia cunostinta de procesul-verbal de retinere a invinuitului in procesul
examinarii de catre instanta de judecata a demersului privind aplicarea fata de el a
masurii preventive sub forma de arest
 sa participe la examinarea de catre judecator a demersului privind prelungirea
duratei tinerii sub arest;
 sa asiste la interogarea invinuitului sau inculpatului, la aducerea acuzatiilor, la
efectuarea altor acte de ancheta cu participarea invinuitului sau inculpatului, precum si
celor indeplinite la cererea invinuitului sau inculpatului sau a aparatorului lui;
 cu autorizatia persoanei care efectueaza cercetarea penala, a anchetatorului
sau procurorului sa puna intrebari invinuitului sau partii vatamate, martorului si
expertului in timpul desfasurarii actului de ancheta la care participa;
 sa faca observatii in scris vizand corectitudinea si deplinatatea celor scrise in
procesul-verbal al actului de ancheta, la care a participat;
 dupa prima interogare a clientului sau care este retinut sau arestat preventiv, sa
ia intrevederi cu el fara a se limita numarul si durata lor, in afara cazurilor cand exista
interdictii din partea procurorului; la judecata, participarea aparatorului oricarei parti este
nelimitata (art. 172 c.pr.pen)
 dupa terminarea cercetarii penale sau anchetei penale preelimenare sa ia
cunostinta de toate materialele din dosar si sa transcrie din ele datele necesare;
 sa prezinte probe;
 sa faca recuzari si demersuri;
 sa participe la examinarea de catre instanta de judecata a recursului privind
legalitatea aplicarii fata de invinuit a masurii preventive sub forma de arest sau privind
prelungirea duratei tinerii sub arest, la dezbaterile judiciare in prima instanta, in instantele
de apel si de recurs;
 sa faca plangeri impotriva actiunilor si hotararilor persoanei, care efectuaza
cercetarea penala, anchetatorului, procurorului si instantei de judecata;
 sa foloseasca oricare alte mijloace si metode de aparare ce nu contravin legii.
Aparatorul acorda partii pe care o apara asistenta juridica, aceasta constand in:
 consultatii si cereri
 asistenta si reprezentare in fata organelor judiciare
 redactare de acte, etc.

Aparatorul este obligat sa foloseasca toate mijloacele si formele de aparare


prevazute de lege pentru a lamuri imprejurarile, care ar putea sa determine achitarea
invinuitului ori sa-i atenueze raspunderea si sa-i acorde banuitului, invinuitului asistenta
juridica necesara.
Corelativ drepturilor pe care le are aparatorul in procesul penal, legea instituie
numeroase obligatii impuse de continutul profesiei de avocat, precum si de continutul
obligatiilor prevazute expres in art. 172, c.pr.pen. Dintre acestea se remarca obligatia
aparatorului de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala si a instantelor
judecatoresti la toate termenele stabilite si de a uza doar de mijloacele legale, in vederea
exercitarii dreptului la aparare. In ipoteza neindeplinirii obligatiei aparatorului de
prezentare la termenele stabilite in fata autoritatii judiciare in caz de asistenta juridica
obligatorie, acesta poate fi sanctionat cu amenda judiciara, pentru ca fapta constituie
abatere, in conditiile prevazute de art. 198, c.pr.pen.

12
In ipoteza in care se constata un comportament de rea-credinta al aparatorului,
neprezentarea acestuia la efectuarea actelor de urmarire penala la care este obligat nu este
de natura sa impiedice efectuarea acestora, ci organele de urmarire penala sunt obligate sa
faca dovada incunostiintarii, in timp util, a aparatorului cu privire la data si locul
efectuarii actelor, dupa care pot efectua acte de urmarire si in absenta aparatorului.
Dovada incunostiintarii se poate face prin orice mijloc de proba (chiar si printr-o nota
telefonica). Singura conditie e sa se faca aceasta dovada.

6) Jurisprudenta
A. Nelegala citare si nepronuntarea instantei asupra unei cereri de amanare
pentru lipsa de aparare, incalcari ale dreptului la un proces echitabil

Codul de procedura civila, art. 304 pct. 5

Neindeplinirea formei de procedura prevazuta de dispozitiile art. 85 din C.pr. civ.,


prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute constituie motivul de recurs prevazut de art.
304 pct. 5 din C.pr. civ. Aceste dispozitii stabilesc sub sanctiunea nulitatii absolute ca
judecatorul nu va putea judeca pricina decat dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta
fiind o garantie a respectarii dreptului la un proces echitabil al partii.
Intrucat parata a depus la Tribunal o cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de
aparare, inregistrata la data de 29.05.2007, adica in urma cu 15 zile de termenul de
judecata, instanta era obligata sa se pronunte asupra sa. Inregistrarea cererii la Tribunal
este indiscutabila, fata de stampila si semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea
acestora, prin care s-a acordat data certa, astfel ca orice disfunctionalitati intre serviciul
Arhiva si completul investit cu solutionarea cererii nu pot fi imputabile partii, ci instantei
( C.Ap. Bucuresti, sectia a V a Comerciala decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 )

Prin sentinta comerciala nr. 2371/14.06.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti -


Sectia a VII a Comerciala, s-a dispus admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar
al debitoarei SC A.C. O. D. C. SRL, respectiv R.I. S. SPRL impotriva paratei E.M.M.
privind atragerea raspunderii patrimoniale a acesteia si obligarea acesteia sa suporte
pasivul neacoperit al debitoarei in cuantum de 173188 lei fata de creditoarea AFP sector
2.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca parata, in
calitate de angajata a debitoarei se face vinovata de parasirea locului de munca la data de
23.03.2005 si preluarea unor acte si bunuri ale societatii fara aprobarea conducerii
acesteia, precum si transferul unor sume de bani din conturile societatii in conturile sale,
ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 85/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata E.M.M., ce a fost inregistrat pe
rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.

13
In motivarea recursului se arata ca la data de 29.05.2007 parata a depus cerere
prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata, in vederea angajarii unui
aparator, iar instanta nu a luat in considerare aceasta cerere si a judecat cauza. Pe de alta
parte, instanta nu a administrat nici o proba, judecand cauza la primul termen de judecata,
cauza fiind una complexa. In acest fel, arata recurenta, a fost incalcat principiul
constitutional la aparare, precum si principiul contradictorialitatii si al aflarii adevarului.
In faza de judecata a recursului, recurenta a depus la dosar cererea de amanare a
judecatii cu mentiunea inregistrarii la Tribunalul Bucuresti -Sectia a VII a Comerciala.
Analizand recursul declarat, sentinta recurata, prin prisma criticilor invocate si a
dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat ca acesta este
fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a raspunderii
paratei pentru suportarea pasivului debitoarei, la data de 19.04.2007 , iar pentru judecarea
acesteia, judecatorul sindic a fixat termen la 14.06.2007 . Pentru aceasta, s-a dispus
citarea paratei, insa la dosar nu se afla dovada de citare a paratei cu copie de pe cererea
de chemare in judecata. Desi in practicaua sentintei s-a mentionat ca procedura de citare a
fost legal indeplinita, aceasta nu face dovada indeplinirii actului procedural, fiind
necesara existenta procesului verbal de citare, atat potrivit Codului de procedura civila
cat si prin Buletinul Insolventei. Acesta este un prim motiv de casare a hotararii, fiind
vorba de neindeplinirea unei forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii
absolute ( motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ.). Dispozitiile art. 85
din C.pr. civ. stabilesc sub sanctiunea nulitatii absolute ca judecatorul nu va putea judeca
pricina decat dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garantie a respectarii
dreptului la un proces echitabil al partii. Necesitatea citarii paratei si potrivit Codului de
procedura civila a fost stabilita si de Decizia Curtii Constitutionale nr.1137/4.12.2007.
Pe de alta parte, asa cum s-a dovedit in recurs, parata a depus la Tribunal o cerere
de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare, inregistrata la data de 29.05.2007, adica in
urma cu 15 zile de termenul de judecata. Inregistrarea cererii la Tribunal este
indiscutabila, fata de stampila si semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea
acestora, prin care s-a acordat data certa, ceea ce atragea obligatia instantei de a se
pronunta asupra sa.
Din practicaua sentintei nu rezulta nici o mentiune cu privire la aceasta cerere,
ignorarea totala a unei cereri formulate de parti fiind un alt motiv de casare a sentintei.
Este asa deoarece dreptul la aparare al partii este garantat de Constitutia Romaniei
prin dispozitiile art. 24, astfel ca ignorarea unei cereri cu privire la acest drept atrage
nulitatea hotararii.
Sustinerile lichidatorului judiciar in aparare fata de recursul declarat, in sensul ca
cererea de amanare nu este temeinic motivata si, ca atare, motivul de recurs referitor la
aceasta este nefondat, nu pot fi primite, deoarece critica retinuta de Curte priveste
nepronuntarea asupra cererii, ignorarea sa cu desavarsire de catre judecatorul sindic, iar
nu temeinicia sau netemeinicia acesteia. Pe de alta parte, nepronuntarea asupra cererii de
amanare a produs paratei o vatamare certa prin aceea ca parata nu si-a putut formula
apararile, iar instanta a judecat cauza in ciuda acestei solicitari, ce nu a fost solutionata,
vatamare care, in raport de solutionarea cauzei in fond, la singurul termen de judecata, nu
ar putea fi inlaturata decat prin casarea hotararii si rejudecarea cauzei.

14
Prin urmare, indiferent de temeinicia sau netemeinicia cererii de amanare,
Tribunalul fiind obligat sa se pronunte asupra sa ( aceasta obligatie fiind una
procedurala), nu putea proceda la solutionarea cauzei, mai inainte de solutionarea cererii
de amanare pentru lipsa de aparare.
Chiar presupunand ca cererea de amanare nu a fost comunicata de Serviciul "
Registratura", judecatorului sindic, acesta nu este un motiv de mentinere a hotararii,
deoarece orice disfunctionalitate a serviciilor administrative ale instantei nu poate fi
imputabila partii, ci dimpotriva, instantei investita cu solutionarea oricaror cereri.
Avand in vedere astfel, pe de o parte, imprejurarea ca din actele dosarului nu
rezulta ca parata a fost legal citata pentru termenul de judecata din 14.06.2007, conform
art. 88 din C.pr. civ., iar pe de alta parte, ca cererea de amanare formulata de aceasta in
temeiul art. 156 din C.pr. civ. a fost ignorata cu desavarsire, instanta nepronuntandu-se
asupra sa, in temeiul art. 312 alin. 2 si 5 rap. la art. 304 pct. 5 din C.pr. civ., Curtea a
admis recursul, a casat hotararea a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi Tribunal, pentru
ca la rejudecare sa se procedeze in conditii de legala citare, de respectare a principiului
dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii, precum si a principiului dreptului
la un proces echitabil.

B. Prelungirea arestarii preventive. Lipsa de temeinicie a propunerii si


incalcarea dreptului la aparare a inculpatei

Incheierea penala nr. 189/28.08.2006

Prin incheierea de sedinta din 22.08.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi, a fost


admisa propunerea formulata de Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi si
pe cale de consecinta, in baza art. 159 Cod procedura penala, a fost prelungita durata
masurii arestarii preventive dispusa impotriva inculpatei T.E. pe o durata de 30 zile,
respectiv de la 24.08.2006 pana la 22.09.2006.
S-a aratat in motivarea incheierii ca potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedura penala,
arestarea inculpatei in cursul urmaririi penale se prelungeste daca temeiurile initiale
impun in continuare privarea de libertate sau daca exista temeiuri noi care sa justifice
privarea de libertate a acesteia.
Din textul sus-citat rezulta ca pentru prelungirea masurii arestarii preventive in
cursul urmaririi penale este suficient sa fie indeplinita una din cele doua conditii
alternative.
S-a precizat ca in cauza, temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii
preventive fata de inculpata T.E. se mentin si justifica in continuare privarea de libertate.
Astfel, pe de o parte sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura
penala in sensul ca, din declaratiile martorilor audiati in cauza, din inscrisurile depuse la
dosar si raportul de constatate tehnico-stiintifica, cu caracter provizoriu, rezulta banuiala
legitima ca inculpata a savarsit faptele prevazute de legea penala, cu privire la care este
cercetata.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute
de art. 148 lit. h Cod procedura penala, atat sub aspectul cuantumului pedepsei prevazute

15
de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpata, cat si sub aspectul pericolului
pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea acestuia in libertate.
Notiunea de pericol pentru ordinea publica este circumscrisa de amploarea
activitatii infractionale, caracterul premeditat al acesteia, importanta si multitudinea
valorilor sociale lezate, amploarea rezultatului produs si, nu in ultimul rand, de reactia
opiniei publice fata de acest tip de fenomen infractional.
S-a mai subliniat ca din analiza actelor aflate la dosar rezulta necesitatea
identificarii si audierii tuturor persoanelor care au cunostinta de activitatile desfasurate de
inculpata si a finalizarii raportului de constatare tehnico-stiintifica, cu caracter provizoriu,
pe baza inscrisurilor prezentate de institutiile de credit.
A apreciat tribunalul ca masura preventiva a fost luata si apoi prelungita cu
respectarea tuturor dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta institutie de drept
procesual penal si cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatei, iar propunerea
formulata de parchet D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi este intemeiata.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs in termen inculpata, invocand
nelegalitatea si temeinicia hotararii.
Motivandu-si recursul, inculpata, prin aparatorul ales a sustinut ca prima instanta
a judecat-o in lipsa aparatorului ales si cu incalcarea prevederilor art. 171 Cod procedura
penala.
Astfel, desi aparatorul ales nu a lipsit nejustificat la doua termene consecutiv si nu
a ingreunat astfel in mod voit desfasurarea procesului penal, a desemnat un aparator din
oficiu si a judecat in acest mod propunerea de prelungire a arestarii preventive, admitand-
o.
A mai precizat aparatorul inculpatei ca propunerea de prelungire a arestarii
preventive este si netemeinica. In cauza nu a fost dovedita existenta acelor „indicii” si
„probe temeinice” cerute de dispozitiile art. 143 Cod procedura penala si nici indeplinirea
cumulativa a cerintelor impuse de art. 148 lit. h Cod procedura penala.
Desi inculpata este cercetata pentru savarsirea unei infractiuni de prejudiciu, de
rezultat, acesta nu a fost probat. In cauza nu s-a efectuat o expertiza contabila care sa
ateste existenta unui prejudiciu cert, ci doar o constatare tehnico-stiintifica provizorie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si cercetarea inculpatei in
stare de libertate.
Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, a
constatat ca recursul promovat este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele: potrivit
dispozitiilor art. 171 alin. 41 Cod procedura penala cand asistenta juridica este
obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la doua termene consecutive,
ingreunand astfel in mod voit solutionarea procesului penal, organele judiciare
desemneaza un aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar
pentru pregatirea apararii care, in cazul cererilor privind arestarea preventiva nu poate fi
mai mic de 24 ore.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezulta ca aparatorul ales al inculpatei nu a
lipsit nejustificat la doua termene de judecata.
Referatul cu propunerea de prelungire a arestarii preventive intocmit de D.N.A. –
Serviciul Teritorial Iasi si vizand pe inculpata T.E. a fost inregistrat la Tribunalul Iasi la
data de 21.08.2006 orele 14:45.
S-a fixat termen de judecata pentru data de 22.08.2006 orele 11:00.

16
S-a dispus citarea telefonica a inculpatei, solicitarea dosarului de urmarire penala
de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iasi si instiintarea telefonica a aparatorului ales al
inculpatei.
Din referatul intocmit de grefierul de la Tribunalul Iasi rezulta ca la orele 15:00
cand a luat legatura cu aparatorul ales al inculpatei acesta i-a precizat ca se afla in orasul
Bistrita, in interes de serviciu si ca in data de 22.08.2006 poate ajunge la instanta in jurul
orelor 14:00-15:00, a rugat sa se stabileasca o ora dupa-amiaza pentru solutionarea
cauzei.
Din practicaua incheierii pronuntate de Tribunalul Iasi la data de 22.08.2006 in
dosarul nr. 13153/2006 rezulta ca la orele 1100 cand a fost strigata cauza in Camera de
Consiliu, a raspuns prezent inculpata aflata in stare de arest si avocatul B. care a depus
delegatie de substituire pentru aparatorul ales S.M. Avocatul B. a cerut un termen pentru a
se prezenta avocatul titular spre a sustine interesele inculpatei.
Instanta a acordat termen in aceeasi zi, la orele 1230 pentru ca aparatorul
substituent sa aiba la dispozitie timpul necesar pentru studierea dosarului.
S-a acordat cuvantul pe fond si a pus concluzii procurorul de sedinta, sustinand
necesitatea prelungirii masurii arestarii preventive pentru inculpata T.E.; cand s-a acordat
cuvantul avocatului B. acesta a aratat ca nu poate pune concluzii intrucat nu cunoaste
dosarul si ca aparatorul ales al inculpatei doreste sa se acorde un nou termen de judecata
pentru a fi el prezent si a pune concluzii.
A mai precizat ca reprezentantul Ministerului Public cunoaste foarte bine dosarul,
iar el se afla in inferioritate din acest punct de vedere.
Fata de aceasta situatie de fapt instanta a apreciat ca cei doi aparatori dau dovada
de rea credinta si a fixat un nou termen de judecata la orele 1330 dispunand totodata
emiterea unei adrese catre Baroul Iasi spre a-i fi desemnat inculpatei aparator din oficiu.
La orele 13:30 a fost reluata judecata, in prezenta aparatorului desemnat din oficiu
si cauza a ramas in pronuntare.
Masura arestarii preventive luata fata de inculpata urma sa expire la data de
23.08.2006 orele 24:00.
Fata de aceasta situatie de fapt, Curtea a constatat ca a fost incalcat dreptul la
aparare al inculpatei care avea aparator ales si putea sa se prezinte in instanta dupa orele
14:00-15:00, asa cum a anuntat grefierul de sedinta la data de 21.08.2006.
Trecand la desemnarea unui aparator din oficiu, prima instanta nu i-a acordat nici
acestuia termenul de 24 ore prevazut de art. 171 alin. 41 teza finala pentru pregatirea
apararii.
In aceste conditii, judecand cauza prin incalcarea dreptului la aparare al
inculpatei, prima instanta a pronuntat o incheiere nelegala, sanctionata cu nulitatea
absoluta, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.
Curtea a mai constatat ca incheierea pronuntata de Tribunalul Iasi este si
netemeinica.
Inculpata T.E. a fost retinuta la data de 30.05.2006, iar la 31.05.2006 s-a dispus
arestarea preventiva a acesteia pe o durata de 25 zile, respectiv de la 31.05.2006 pana la
24.06.2006.
Prin incheierea de sedinta din 21.06.2006, Tribunalul Iasi a prelungit arestarea
preventiva a inculpatei pe o durata de 30 zile, respectiv de la 25 iunie 2006 la 24 iulie
2006, apoi de la 25 iulie la 23 august 2006.

17
In ultimele referate cu propunere de prelungire a arestarii preventive au fost
indicate aceleasi activitati procesuale ce ar urma sa fie intreprinse de organul de urmarire
penala, insa in actele de la dosar nu s-au regasit materializarea acestora.
Pe parcursul ultimei prelungiri de 30 zile nu s-a incheiat nici un act de urmarire
penala.
Fata de varsta inculpatei, de nivelul de pregatire intelectuala, de lipsa
antecedentelor penale si de stadiul in care se afla urmarirea penala, Curtea a apreciat ca
lasarea acesteia in libertate nu prezinta pericol social concret pentru ordinea publica.
Pe cale de consecinta, recursul promovat de inculpata este fondat, cazul de casare
fiind cel prevazut de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 171 Cod procedura penala – prin
hotarare facandu-se o gresita aplicare a legii.
Pe cale de consecinta, in baza art. 385 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, s-a
admis recursul promovat de inculpata, a fost casata incheierea recurata si in judecare a
fost respinsa propunerea formulata de Ministerul Public – D.N.A. Serviciul Teritorial Iasi,
avand ca obiect prelungirea arestarii preventive a inculpatei T.E.
Totodata, s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei T.E. de sub puterea
mandatului de arestare preventiva nr. 98/U/30 mai 2006 emisa de Tribunalul Iasi, daca nu
este arestata in alta cauza.

NOTA:

Alineatul 4 ind. 1 al art. 171 Cod procedura penala a fost modificat prin art. I pct.
98 din Legea nr. 356/2006 in sensul ca in situatia in care „asistenta juridica este
obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru
efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura
substituirea, pleaca sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru
desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar
(S.N.) pentru pregatirea apararii”.
Din exprimarea noilor prevederi, rezulta in mod evident ca legiuitorul a avut in
vedere „absenta nejustificata” a aparatorului ales care indreptateste organul judiciar sa
treaca direct la inlocuirea acestuia cu unul din oficiu. Aceasta se intampla mai ales in
procedurile urgente, care nu sufera nici o amanare, fiind subordonate unor termene legale,
de regula in procedura din camera de consiliu. In acest sens, art. 159(14) alin. 7 Cod
procedura penala, prevede ca „judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra
prelungirii arestarii preventive in termen de 24 ore de la primirea dosarului”, iar „recursul
se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii
atacate” (alin. 8 al art. 159 Cod procedura penala).

18
Bibliografie

1. Codul de procesura penala


2. Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28 noiembrie 1998
emis de Consiliul Barourilor Uniunii Europene

3. Constitutia Romaniei

4. Alexandru Pintea - "Drept procesual penal. Partea generala si speciala", Ed.


Lumina Lex, Bucuresti, 2002

5. Gheorghita Mateut - "Aparatorul - subiect al procesului penal in lumina ultimelor


modificari legislative" in Dreptul nr. 5/1996

6. Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea, Iasi,
1996

7. Grigore Theodoru - "Drept procesual penal. Partea speciala", Ed. Cugetarea, Iasi,

8. Grigore Theodoru, Lucia Moldovan - "Drept procesual penal", Ed. Didactica si


Pedagogica, Bucuresti, 1979

9. I. Neagu – “Drept procesual penal. Tratat”, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002

10. Ioan Doltu - "Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu privire la
respectarea normelor procesual penale care asigura si garanteaza dreptul la
aparare al invinuitului si inculpatului" in Dreptul nr. 7/1994,

11. L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice”, vol. I, Editura Proarcadia,


Bucuresti, 1993

12. Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciara

13. Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

19
14. Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol. I ,Editura
Paideia, Editia a III-a revizuita si adaugita,

15. Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979

16. V. Dongoroz si altii – “Explicatii teoretice ale codului de procedura penala


roman” , vol. I Partea generala, Editura Academiei 1975,

17. Vasile Pavaleanu - "Drept procesual penal. Partea generala", Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2002

18. Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta
Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu – “Explicatii teoretice ale Codului de Procedura
Penala roman. Partea generala”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1976, vol. I

20