C2 Anatomia Functionala a bacteriilor

1 Procariote Eucariote 2 Procariote Eucariote

Organisme Bacterii Protozoare, Localizare Citoplasma Nucleu
fungi, plante, ADN (nucleoid)
animale
Nucleu cu Absent Prezent Structura ADN ADN linear,
membr. ADN circular, fara molecule mari
Nucleara introni grupate in
comozomi,introni
si exoni
Dimensiuni 1-10 μm 10-200 μm Sinteza citoplasma Nucleu
ARN
Membrana Prezenta Prezenta Sinteza citoplasma Citoplasma
citoplasmatica proteine
Perete celular Peptidoglican Chitina(fungi), Metabolism Anaerob/ Aerob
celuloza(plante aerob
superioare
Absent(celule
animale
Citoplasma Nestructurata Citoschelet Diviziune Fisiune Mitoza, meioza
Granulara Exo- si celulara binara
endocitoza
Organite Ribozomi Ribozomi RE, Organizare Unicelulara In general
Ap Golgi, celulara pluricelulara
mitocondrii/
cloroplaste,
lizozomi etc

Structura celulei bacteriene

Structuri constante
• nucleoplasma (nucleoid)
• citoplasma
• ribosomi
• membrana citoplasmatica
• perete celular (exceptie: Mollicutes)
Structuri facultative
• glicocalix
• flageli
• pili comuni (fimbrii) şi pili sexuali
• endospor
I.Structuri constante

1.Nucleoplasma
• echivalentul nucleului celulei eucariote
• lipsesc membrana nucleară şi nucleolul
• Cromozom unic - moleculă de ADN bicatenar circular (excepție Borrelia burgdorferi – cromozom
liniar)
• 2000 – 4000 gene

Plasmidele:
• Prezente la unele bacterii
• molecule mici (5 – 100 gene), circulare, de ADN extracromosomal
• Replicare independenta
• 1-20 copii / celula
• Codifica structuri care conferă avantaje selective (rezistenţa la antibiotice, producerea de toxine
etc.)

2.Citoplasma
- aflata permanent in stare de gel
- Sistem coloidal
• apă (80%), substanţe organice (proteine, glucide, lipide, metaboliți cu moleculă mică) şi săruri
minerale;
• ribozomi, foarte numerosi, mai mici decât la celulele eucariote
– 70S (subunități 50S şi 30S), sediul sintezelor proteice;

• Incluzii citoplasmatice
– reprezintă depozite de nutrienţi: polimetafosfat (Corynebacterium), amidon (Clostridium),
glicogen (Bacillus), lipide (Bacillus, Clostridium, Pseudomonas)
– apar doar la unele specii bacteriene, în condiții nutritive favorabile
– pot avea caracter taxonomic – ex. granulaţiile de volutină, prezente la Corynebacterium diphteriae

3.Membrana citoplasmatica
• delimitează citoplasma
• constituită din două straturi fosfolipidice în care flotează proteine
- intrinseci – hidrofobe, inserate in membrana; enzime ale lantului respirator, enzime implicate in
sinteza acizilor grasi, fosfolipidelor etc
- extrinseci – hidrofile; enzime periplasmatice
• nu conţine steroli (cu excepţia micoplasmelor, care incorporează colesterolul sintetizat de celulele
eucariote);
• structura şi funcţionalitatea membranei pot fi afectate de unele antibiotice şi dezinfectante

 FUNCȚII:
1.barieră osmotică, cu proprietăţi de permeabilitate şi transport selectiv (ex fosfotranferaza membranară)

2. sediul metabolismului energetic (citocromi, componentele lanțului respirator implicate in transportul de

electroni și fosforilarea oxidativă)
3.excretă enzime hidrolitice
- la procariote digestia este extracelulară
- există mai multe tipuri de transport transmembranar al proteinelor; de ex. secvențe semnal din
membrană pot lega proenzime, care devin active extracelular după clivarea secvențelor semnal

4.biosinteză a unor componente structurale

- fosfolipide membranare
- peptidoglican - perete bacterian (mezosomi septali)
- ADN - autoreplicarea genomului bacterian (mezosomi laterali)

5.conține receptori pentru substanțe din mediul extern

 MEZOZOMII
- plieri ale membranei, cu rol in
o diviziune (mezosomi septali)
o replicarea ADN (mezosomi laterali)

4.Perete bacterian
• in contact cu membrana citoplasmatică
• constituit din:
- structură de bază - peptidoglican (mureina) - prezentă la toate eubacteriile
(cu exceptia Mollicutes)
- structuri speciale – diferențiază categorii mari de bacterii (ex bacterii Gram pozitive,
Gram negative, acido-alcoolo rezistente etc)

 Peptidoglicanul
 Reţea rigidă și rezistentă care acoperă protoplastul bacterian
 Rigiditatea peretelui bacterian – determinată de configurația și mărimea ochiurilor rețelei de
peptidoglican (toate bacteriile au perete rigid, cu exceptia spirochetelor)
 determină forma bacteriilor
 asigură rezistență – menține protoplastul bacterian – echilibrează presiunea osmotică intracelulară (5-
20 atm)

 Structura peptidoglicanului
• Heteromacropolimer – constituit din lanţuri polizaharidice unite prin
punţi peptidice
• lanţuri polizaharidice - două aminozaharuri dispuse alternativ: N-acetilglucozamina şi acid N-
acetilmuramic; lizozimul atacă legătura dintre acestea
• lanţuri laterale tetrapeptidice - aminoacizi (dispuși în forma L Ala – D Glu – L R3 – D Ala); L Ala -
legat de acidul N-acetilmuramic, iar R3 – legat la un alt lanț tetrapeptidic; solidarizează lanțuri
polizaharidice adiacente
• la bacteriile gram-pozitive unităţile tetrapeptidice ale lanţurilor polizaharidice adiacente sunt legate
prin punţi transversale polipeptidice
  Sinteza peptidoglicanului

 Etape:

1. citoplasmatică – formarea complexului

UDP – N Ac Mur – L Ala – D Glu – L R3 – D Ala – D Ala

2. membranară – atasarea N Ac Glc

3. parietală - legarea complexului dizaharid – pentapeptid de peptidoglicanul in formare

• exterior – alungirea peretelui

• interior – formarea unui sept care pregateste diviziunea
• polimer preexistent- ingrosarea peretelui

 Se realizează:

- in vecinatatea septului de diviziune (bacterii Gram +)

- aleator (bacterii Gram -)

• Este controlată de enzime de pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice:

- glicoziltransferaze – asigura formarea lanturilor polizaharidice, prin legarea dizaharidelor din

complexe adiacente;
- transpeptidaze – unesc lanturile intre ele, prin formarea lanţurilor tetrapeptidice şi punţilor
peptidice
- carboxipeptidaze
- autolizine – desfac controlat reteaua de peptidoglican si permit insertia de noi molecul

Sinteza peptidoglicanului rezultă dintr-un echilibru între tipurile de activități enzimatice (între producerea
și rearanjarea elementelor constitutive)

• Peretele bacterian este ancorat în membrana citoplasmică, prin lanţurile de glican in formare
• Enzimele care controlează sinteza peptidoglicanului - proteinele de legare ale penicilinei (PLP)

Penicilina, analog structural de D-Ala-D-Ala, se fixează pe PLP si inhibă sinteza peptidoglicanului

Bacterii cu perete modificat

• protoplaşti (la bacterii gram-pozitive) şi sferoplaşti (la bacterii gram-negative)

• apar sub actiunea unor agenţi muralitici (lizozim, peniciline);

• pot supravieţui doar în medii hipertone, pot fi metabolic active dar nu pot să se multiplice;

• sferoplaştii, în absenţa agentului inductor, pot reveni la forma de origine

• forme L
- apar spontan sau sub efectul unor agenţi inductori (şoc osmotic sau termic, antibiotice);

- pot să se multiplice (mai lent), dând colonii cu aspect particular (aspect de “ou prăjit”);

- pot fi reversibile (după dispariția agentului inductor revin la forma inițială, dacă există resturi
de peptidoglican) sau stabile

- pot determina infecții cronice