Sunteți pe pagina 1din 2

Deontologia cercetării științifice

Cercetarea medicală pe subiecți umane

Relațiile dintre subiecții umani ai unei societăți se află sub atenta supraveghere a legii, iar
încălcarea acestora determină indiscutabil răspunderea juridică a persoanelor în cauză. Pe lângă
aceste norme de natură juridică, însă, societatea în ansamblul ei necesită imperios și o serie de
norme de natură morală.

În prezentul studiu de caz se impune, pentru o înțelegere mai bună a acestuia în ansamblul său,
definirea unor termeni esențiali. Astfel:

Deontologia este definită în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca fiind partea eticii care
studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. În aceeași direcție se
îndreaptă și o a doua definiție, care se bazează mai mult pe principiile eticii și care definește
deontologia ca fiind teoria despre originea, caracterul și normele obligației morale în general.

Cercetarea reprezintă procesul de examinare și observare a unor stări de fapt, cu scopul de a


valida o ipoteză sau o teorie pentru îndeplinirea finalității de a o transpune într-o lucrare, un
studiu ce va cuprinde elaborarea unor concluzii bazate pe experimente reale.

Normele și reglementările actuale în legătură cu cercetarea medicală pe subiecți umani au


apărut pe fondul unor reacții ale comunităților internaționale față de evenimentele care au avut
ca principal scop experimente medicale imorale, efectuate de-a lungul timpului în toată lumea și
care au culminat cu cea mai cunoscută perioadă a acestor evenimente, referindu-ne aici,
bineînțeles, la cea din sistemul nazist.

Istoria și parcursul experimentelor asupra subiecților umani se regăsește astăzi într-un punct în
care, din păcate, se poate exemplifica o serie vastă a unor astfel de evenimente. Printre cazurile
celebre care au marcat istoria societăților în cauză se numără experimentul Tuskegee, cel mai
lung experiment din istorie ( a durat aproximativ 40 de ani), ce a avut ca scop urmărirea evoluției
bolii sifilis pe 399 de bărbați de culoare, pentru a se observa dacă boala evoluează diferit la negri
față de albi sau experimentul Willowbrook, în care copii cu retard mintal au fost infectați cu
hepatită virală pentru a se testa pe aceștia anticorpii creați.

În urma reacțiilor firești ale comunităților la astfel de experimente, au luat naștere, de-a lungul
timpului, diferite reglementări referitoare la etica și principiile morale asupra cercetărilor
medicale, precum Declarația de la Helsinki, Codul de la Nuremberg și alte directive instituționale.

Un astfel de experiment l-a reprezentat și cazul Pfizer. Pe fondul epidemiei de meningită din
Nigeria, din anul 1966, Pfizer a avut ideea de a testa o substanță nouă, numită Trovafloxacină. Un
număr de 100 de copii au fost împărțiți în două mari grupuri, una dintre ele fiind tratată cu
medicamentul experimental Trovan. Timp de șase săptămâni, cercetătorii au testat
medicamentul, iar apoi au plecat. În urma experimentului, 11 copii au decedat, iar aproximativ
60 de copii au orbit sau surzit din cauza medicamentului. La scurt timp, medicamentul este
aprobat pe piața americană și administrat pentru tratarea meningitei epidemice. Abia după ceva
timp, medicamentul este restricționat de pe piața americană din cauza unor sesizări cu privire la
efectele adverse ale acestuia, iar în anul 2001 câteva familii decid să dea compania Pfizer în
judecată.

Deși procesul s-a incheiat, dezbaterile despre problemele etice în legătură cu celebrul
experiment continuă să existe. Accentul cade însă acum pe reglementările internaționale cu
privire la cercetarea medicală. Actualmente, comitetele de etica au îndatorirea de a evalua
protocoalele propuse în aplicarea directivelor de etică și deontologie medicală, centrul atenției
fiind, în special, asupra riscurilor, dar și al beneficiilor subiecților, precum și protejarea
drepturilor și intereselor acestora. În acest sens, Codul de Deontologie Medicală