La capatul pietii, dupa cladirea aflata in planul secund, pe stanga, se afla cladirea vechiului teatru

Popovici, transformat ulterior in cinematograful Luceafarul, a carui poveste trebuie si ea spusa spre
aducere aminte. Printre numerosii oameni de afaceri botosaneni de la cumpana celor doua secole se
afla si Mihail Popovici, caruia prietenii ii spuneau simplu Mihalache. Spre sfarsitul veacului trecut a
cumparat fostul hotel « Mutu », pe care l-a amenajat si modernizat. Aici poposeau majoritatea actorilor
itineranti. In 1901, pe locul viran de langa hotel a construit un local pentru diverse spectacole, ce a
primit numele lui : Teatrul Popovici. Teatrul ne este descris de avocatul Eugen G. Neculau : « Exista o
scena cu o cortina actionata de scripeti si cabine pentru artisti. Sala era suficient de incapatoare si era
compusa din cateva fotolii capitonate cu plus rosu, in fata stal I si II, galerii in fund. Pe cei trei pereti erau
sustinute lojile. Fiind construit mai departe de strada, in fata avea un gard de scanduri, iar deasupra
portii de intrare se afla firma. Era luminat cu un motor cu gazolina". Primul spectacol a avut loc pe 8
octombrie 1901 cu piesa « Helda Galber » jucata de trupa de actori germani din oras. Din acest moment
toate spectacolele s-au prezentat numai la acest teatru, deoarece vechea sala de spectacole « Petrache
Cristea » nu avea asigurate conditiile necesare pentru evacuarea spectatorilor in caz de incendiu. In
acest teatru au dat reprezentatii Aristizza Romanescu (1901), P. Liciu si Agatha Barsescu (1907), C.
Nottara (1908). S-au jucat piese celebre ca : Regele Lear, Strigoii, Magarul lui Buridan, Apus de soare,
Viforul si multe altele. Aceste teatru a monopolizat toate manifestarile culturale pana la darea in
folosinta a viitorului teatru M. Eminescu. Rolul lui se va reduce treptat la cel mai vechi si mai activ
cinematograf al orasului (cinematograful Luceafarul).