Sunteți pe pagina 1din 5

https://www.scribd.

com/document/98028062/Lucrare-de-Licenta

2.4. Programe de prevenţie a consumului de droguri în rândul adolescenţilor

2.4.1. Modele de acţiune pentru prevenţie

1) Interactive stress model- C Horman

Acest model a fost elaborat şi promovat de un specialist olandez, C Horman, în anul1988. Ideea
principală este aceea că accentul trebuie pus pe capacitatea individului de a-şidezvolta reţeaua de
suporturi sociale prin deprinderile sociale. Suportul social esteprincipalul factor preventiv în
riscul pentru consum. Individul este oarecum protejat, prinmecanismele suportului social, care
prin intermediul deprinderilor sociale îl fac pe individsă întreţină social relaţiile cu ceilalti.

2) Modelul Prochaska, Diclemente

Acest model structurează dinamica psiho-comportamentală a persoanei aflată încriză şi este pusă
să ia o hotărâre cu privire la situaţia ei. Individul trece prin stadiul pre-contemplativ, adică
trebuie să conştientizeze de o maniera sistematică problema pe care oare, în doua statii: stadiul
de decizie şi stadiul de schimbare. (Băican, Note de Curs)Aceste modele sunt într-un fel
complementare, însa cel de-al doilea model insistă pe dinamica de conduita.

2.4.2. Nivele de abordare în prevenţia consumului de alcool şi alte droguri

În prevenţia consumului de alcool şi alte droguri există patru nivele de abordare:(Băican, Note de
Curs)

1) nivelul individual : ca metodă, accentul cade pe metoda consilierii, scopul fiind evitarea
debutului ca şi consumator

2) nivelul cuminicării publice: se poate face pe stradă (pliante, bannere, fluturaşi)sau prin mass-
media

3)nivelul construcţiei instituţionale: constă în crearea de reţele de instituţii care săacopere


ansamblul de nevoi în materie de prevenţie (centre de informaţie/informare, centrede zi, centre
de cură, etc)
4) nivelul combinat : cuprinde toate cele trei nivele anterioare şi reprezintă fazele dematuritate
ale programelor de prevenţie, iar performanţa este cea mai mare.

2.4.3. Tipuri de programe de prevenţie

Programele de prevenţie sunt în general de două tipuri: (Băican, Note de Curs)

1)programe de prevenţie bazate pe politicile sociale ale drogurilor

Constau în elaborarea de pachete de legi, programe şi proiecte de legi, care au cascop reducerea
cererii de droguri pe piaţă şi reducerea ofertei, (prin controlul traficului dedroguri sau prin
reglementările privind vârsta legală de a cumpăra alcool). Acest tip deprogram se axează cel mai
mult pe cumpărător, existând două tipuri de măsuri:descurajarea cererii şi descurajarea
cumpărării (prin programe poliţieneşti şi informare).

2) programe focalizate pe specificul conţinutului acestui tip de activitate

Acest tip de programe ţine de ştiinţele comportamentale şi sociale. Din perspectivasociologiei,


asistenţei sociale, psihologiei, apar trei conţinuturi, trei instanţe cunoscute pentru a preveni
problema, şi anume:

-cunoştinţele: pentru a preveni anumite cmportamente indezirabile

-atitudinile: o informaţie este utilă dacă se traduce la nivelul conduitei în atitudini

-comportamentul propriu-zis

2.4.4. Nivele de prevenţie

Orice program de prevenţie se încadrează în unul dintre următoarele nivele:(Băican, Note de


Curs)

1) prevenţia primară
Se adresează persoanelor care înca nu consumă droguri, având ca scop prevenireaconsumului. În
cadrul acestui nivel de preventie se lucrează pe politicile sociale, careurmăresc să descurajeze
oferta sau cererea de droguri.

2) prevenţia secundară

Se adresează celor care au debutat ca şi consumatori, prevenţia însemnândconsiliere timpurie. E


focalizată pe grupuri de risc (copiii străzii, copiii din familiile deconsumatori), iar abordarea
trebuie să fie una personalizată, trebuie lucrat cu fiecare individîn parte, prin consiliere
individuală. Se lucrează, de asemenea, şi cu metodele degrup( grupuri educative şi de dezvoltare,
grupuri de suport mutual, grupuri de relaxare,grupuri de consiliere, etc.).

3) prevenţia terţiară

Vizează persoanele dependente, însa nu îşi propune rezolvarea dependenţei caatare, ci


implicaţiile secundare ale acesteia, şi anume:-implicaţii medicale ( HIV, sănătatea mentală)-
implicaţiile comportamentale (prevenirea comportamentului infracţional , prin programe de
suport comunitare).

2.4.5. Programe de prevenţie a consumului de droguri în rândul adolescenţilorla nivel


internaţional şi naţional

În Uniunea Europeana

,în toate statele membre, şcolile sunt considerate cel mai important cadru de prevenire universală,
înregistrându-se o creştere vizibilă a accentului pus pe prevenirea în şcoală în cadrul strategiilor
naţionale şi la punerea structurată în aplicare a acestei abordări. Această tendinţă se reflectă în
expansiunea politicilor privind drogurile în şcoală şi în dezvoltarea de programe modulare
specifice de prevenire adrogurilor, destinate şcolilor, precum şi în ameliorarea formării
profesorilor. Un număr mai mare de ţări decât înainte au introdus (Danemarca a pus în aplicare
primul său program de deprindere a autonomiei funcţionale în şcoală), au extins (Germania) sau
planifică (Franţa şi Italia în cadrul strategiilor lor naţionale) programe mai structurate de
prevenire. De exemplu, în 2003 au fost introduse programe de prevenire în 60 % din şcolile din
Polonia. Grecia oferă un foarte bun exemplu de deplasare a politicilor de prevenire dinspre
abordarea tradiţională bazată pe informaţii şi individuală (consiliere) spre punerea înaplicare a
unei strategii reale în domeniul sănătăţii publice care să poată maximize acoperirea abordărilor
bazate pe programe. Numărul programelor de prevenire în şcoală din Grecia a crescut de peste
două ori între 2000 şi 2003, iar numărul programelor în familie acrescut de trei ori în aceeaşi
perioadă. Şi în Malta şi în Regatul Unit a crescut importanţa rolului abordărilor bazate pe
programe în cadrul politicilor de prevenire: Programul Blueprint îşi propune să determine în ce
mod poate fi adaptată cercetarea internaţională în domeniul prevenirii eficiente a drogurilor la
sistemul şcolar britanic, şi se bazează pe dovezi care sugerează că o combinaţie între educaţia în
şcoală privind drogurile, implicarea părinţilor, campanii media, iniţiative locale în domeniul
sanatatii si parteneriate comunitare este mai eficienta decat interventia scolii.
(http://ar2005.emcdda.europa.eu/ro/page021-ro.html )

La nivel naţional , în ceea ce priveşte programele de prevenţie a consumului de droguri în rândul


adolescenţilor, este notabilă activitatea Agenţiei Naţionale Antidrog. Voi prezenta în continuare
trei astfel de programe desfăşurate în România de Agenţia Naţională Antidrog, căreia i s-au
alăturat şi alte organizaţii.

1.Campania de prevenire a abuzului de alcool Copiii fac ce văd ,concepută şi implementată de


Agenţia Naţională Antidrog în anul 2005 a urmărit: implicarea părinţilor în prevenirea
consumului de alcool, informarea tinerilor cu privire la riscurile associate consumului şi
consumului abuziv de alcool. Rezultate: au fost realizate 1.088 de dezbateri cu elevii, studenţii şi
cadrele didactice din 31 de judeţe şi 4 sectoare din Bucureşti. În 4 judeţe s-au organizat
concursuri cu tematică anti-alcool adresate elevilor. Mesajul campaniei a fost transmis către elevi
prin activităţi de tip comunicare inter-personală,materiale scrise şi mijloace media. (Raport
naţional privind situaţia drogurilor 2007)

2. În cadrul campaniei Clase fără fumat,România s-a alăturat celor 21 ţări participante la
competiţie. Campania a fost iniţiată de Asociaţia Aer Pur si derulată în colaborare cu A.N.A.,
U.N.I.C.E.F. România şi Federaţia Internaţionala a Comunităţii Educative din România,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Tipul proiectului a fost universal, iar modelul teoretic folosit a
fost acela al abilităţilor sociale (Botvin). Grupul ţintă vizat de proiect a fost reprezentat de elevi
ai claselor V-VIII.
Rezultate: Proiectul s-a derulat în perioada 1 noiembrie 2004 - 31 mai 2005. Prin program s-au
realizat sesiuni de informare cu privire la riscurile asociate consumului de tutun şi alcool.
Beneficiari au fost 12.000 de elevii din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Constanţa. În 2006
campania s-acontinuat, extinzându-se în mai multe judeţe din ţară, 19 în total. Au fost instruiţi
1.237 de profesori care au diseminat cunoştinţele şi abilităţile dobândite unui numar de 28.685 de
elevi (beneficiari directi ai proiectului). Evaluarea rezultatelor a avut în vedere numărul de
persoane (atât fumatori cât şi nefumatori) care nu au fumat în perioada competiţiei. Astfel,au fost
înregistraţi 28.685 de elevi ai claselor V-VIII (ca beneficiari direcţi ai proiectului)dintre care
22.948 au finalizat concursul, faţă de 11.960 în anul anterior (2005) dintre care8.778 au finalizat
competiţia. (Raport naţional privind situaţia drogurilor 2007)

Bibliografie

1. Băican, E. (2007). Note de curs ”Prevenţie şi recuperare a persoanelor dependente


dealcool şi alte droguri”,Cluj Napoca
2. (http://ar2005.emcdda.europa.eu/ro/page021-ro.html )
3. . (Raport naţional privind situaţia drogurilor 2007)