CAPITOLUL II

CADRUL LEGAL AL RAPORTĂRII FINANCIARE ÎN ROMÂNIA.

RESPONSABILITĂȚI PRIVIND RAPORTAREA FINANCIARĂ.

2.1.Autorități cu atribuții de reglementare a contabilității în România

Conform Legii contabilităţii nr.82 din 1991 republicată (art.1.), sunt obligate să
organizeze şi să conducă contabilitate proprie următoarele entităţi:
- regiile autonome
- societăţile comerciale
- societăţile agricole
- organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti
- organizaţiile cooperaţiei de consum şi de credit
- Banca Naţională a României şi societăţile bancare
- instituţiile publice
- unităţile de asigurări sociale, altele decât cele de stat
- asociaţiile, fundaţiile, sindicatele
- unităţile de cult şi alte organizaţii obşteşti
- persoanele fizice care au dobândit personalitate juridică
- persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, subunităţile
fără personalitate juridică, cu sediul în strainatate, care apartin persoanelor cu
sediul sau domiciliul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică
din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în
strainatate.

Autoritățile cu atribuții de reglementare a contabilității în România sunt:

1)Banca Națională a României (BNR) emite reglementări contabile pentru sistemul bancar
dar și pentru instituțiile financiare nebancare (societățile de leasing);
2)Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) care a preluat toate atribuțiile și
prerogativele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
Această autoritate este cea care reglementează contabilitatea în domeniul asigurărilor
și sistemului de pensii private dar care reglementează și funcționarea pieței de capital. Funcția
de supraveghere este principala funcție a acestei autorități.
3)Ministerul Finanțelor Publice (numit în continuare MFP) prin Direcția de legislație și
reglementare contabilă emite reglementări contabile conforme cu Directiva 34/2013 aplicabile
agenților economici, instituțiilor publice, persoanelor juridice fără caracter patrimonial.
Autoritățile de la punctele 1și 2 trebuie să primească girul autorității de la punctul 3
pentru ca reglementările pe care ele le elaborează să capete forță de lege.
În procesul de elaborare a reglementărilor contabile, sunt consultate toate părțile
interesate de raportarea financiară cu caracter general. Ele sunt reprezentanții diferitelor
categorii de utilizatori. Printre părțile consultate se află și reprezentanții celor două organisme
profesionale (CECCAR=Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și
CAFR=Camera Auditorilor Financiari din România).

1
2.2.Ce reglementări contabile aplică entitățile din România ?

Instituțiile de credit și societățile de investiții financiare aplică standardele internaționale

de raportare financiară IFRS (International Financial Reporting Standards).
Cele mai mari societăți de asigurări aplică IFRS.
Societățile cotate la Bursa de Valori București aplică IFRS.
Standardele IFRS sunt emise de un organism internațional independent cu sediul la Londra
numit IASB (International Accounting Standard Board = Consiliul Internațional al
Standardelor Contabile)
IASB a emis în timp și a rafinat zeci de standarde (IAS și IFRS) și interpretări (SIC și ) care
sunt utilizate mai ales de către grupurile de societăți multinaționale și de către entitățile cotate
pe piețe de capital reglementate.
Entitățile care nu aplică IFRS utilizează reglementări contabile conforme cu directivele
europene.

2.3.Reglementări contabile conforme cu Directiva 34/2013 a Parlamentului European și

a Consiliului

Obiectivele Directivei 34/2013 a Parlamentului European și a Consiliului sunt acelea

de a clarifica limitele criteriilor de mărime în funcție de care entitățile din spațiul european
vor fi alocate în categoriile microîntreprinderi, întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii,
întreprinderi mari, grupuri mici, grupuri mijlocii și grupuri mari și de a clarifica cerințele de
raportare aferente acestor categorii cu scopul de a obține o simplificare reală și obținerea unor
economii de costuri administrative mai ales în cazul microîntreprinderilor și întreprinderilor
și grupurilor mici și mijlocii. Creșterea transparenței în comunicarea financiară și furnizarea
de informații relevante privind riscul aferent afacerilor și modelul de guvernanță corporativă
sunt și ele obiective importante ale noii Directive.
Această nouă Directivă abrogă Directivele a IV-a și a VII-a care au stat la baza OMFP
3055/2009 cu modificările și completările ulterioare, înlocuit și el de Ordinul 1802/2014.
Ordinul 1.802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiilor
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate reprezintă
implementarea Directivei 34/2013 în jurisdicția din România.
Principalele aspecte soluționate prin emiterea noilor reglementări au fost utmătoarele:
-definirea criteriilor de mărime a entităților care intră în aria de aplicare a Ordinului
prin raportare la criteriile stabilite de Directivă;
-definirea situațiilor financiare obligatorii și facultative pe care le întocmesc entitățile
care intră în aria de aplicare a Ordinului;
-rafinarea modelului de bilanț și a modelului de cont de profit și pierdere;
-stabilirea cerințelor de prezentări de informații impuse sau recomandate diferitelor
categorii de entități care intră în aria de aplicare a Ordinului, pentru asigurarea conformității
cu Directiva 34;
-completări și modificări aduse la politicile contabile prevăzute de noile reglementări
contabile, cele mai multe dintre acestea fiind inspirate din standardele și interpretările IFRS.

Cursul de Contabilitate are drept obiectiv studiul principiilor și politicilor contabile utilizate
în vederea elaborării și prezentării situațiilor financiare individuale în conformitate cu
OMFP 1.802/2014.

2
2.4. Responsabilități privind politicile contabile utilizate de entitățile care intră în sfera
de aplicare a OMFP 1.802/2014

Cei care elaborează situațiile financiare ale unei entități sunt profesioniștii contabili
împreună cu administratorii sau cei responsabili de gestiunea entității respective,
responsabilitatea revenind celor din urmă.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării
entităţii respective (art.10(1) din Legea contabilității).

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul

efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel
calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum
şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte,
conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare
(art.10(2) din Legea contabilității).
Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de
servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit
legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
(art.10(3) din Legea contabilității)).
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine
directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească
această funcţie, împreună cu personalul dinsubordine. În cazul în care contabilitatea este
condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi
prevederilor contractuale.