CAPITOLUL 2

PROIECTAREA PRESELOR
MECANICE CU MANIVELĂ

2.1. Analiza cinematică a presei mecanice cu manivelă

În figura 2.2 se prezintă mecanismul bielă-manivelă în forma sa

cea mai generală. Cinematica mecanismului presupune determinarea
ecuaţiilor spaţiului, vitezei şi acceleraţiei, precum şi analiza acestora.
Pentru o poziţie oarecare a manivelei, determinată de unghiul
curent  cursa (spaţiul curent) s se exprimă cu relaţia:

s ( R  L) 2  e 2   R  cos  L  cos  
(1.1)
unde: R este raza manivelei; L – lungimea
bielei; e – dezaxarea axei ghidajelor faţă
de axa de rotaţie;  - unghiul de poziţie a
bielei.
Se fac următoarele notaţii:
R
  - coeficientul de bielă;
L
e
K - excentricitatea
R
relativă.
Cu aceste notaţii se calculează:
e  R  sin   L  sin  ,
e R R
de unde: sin      sin 
R L L
sau:
Fig. 2.2. Schema mecanismului (1.2)
bielă-manivelă utilizat la presele
sin     ( K   sin  )
mecanice

11
 2
cos   1 _ sin 2    K  sin   2 (1.3)
2

 R  L 2  e 2 
2
 e 
 ( R  L)  1    
R L (1.4)
2
e
 RL
2( R  L )

Înlocuind în ecuaţia (1.1) cu valorile din (1.3) şi (1.4) se obţine:

  K 2  2 
s  R  1  cos   1  cos 2   k    sin    (1.5)
 4 2(1   ) 

În figura 1.3 este prezentată, pentru cazul general, diagrama

cursei în funcţie de unghiul .
Cazuri particulare:
 pentru e  0 (axa ghidajelor nu coincide cu axa de rotaţie)
K 2  2
  0 spaţiul minim va fi: s  ;
2(1  
 2 K 2 
  0 spaţiul maxim parcurs va fi: s  2 R 1 
 41    
2 ;

 pentru e = 0 (culisorul se deplasează după axa ce trece prin 0)

  0 spaţiul minim va fi: s  0 ;
  0 spaţiul maxim parcurs va fi: s  2 R ;
Pentru coeficientul de bielă, în literatura de specialitate, se
1 1
recomandă ca acesta să fie cuprins între  λ  , iar pentru
20 4
excentricitatea relativă K se pot adopta valorile K = 0  1,3, dar se
recomandă K = 0  0,5. Dezaxarea e este pozitivă dacă axa de rotaţie
este situată în faţa ghidajelor, în sensul de rotaţie a manivelei.
Viteza de deplasare a culisorului se determină prin derivarea
expresiei spaţiului (2.3) obţinându-se, pentru cazul general:
  
v   R  sin   sin 2  K    cos   (1.6)
 2 
unde ω este viteza unghiulară a arborelui.

12
 Fig. 2.3. Diagrama spaţiului parcurs de culisor

Fig. 2.4. Diagrama vitezei culisorului

În figura 2.4 se prezintă diagrama vitezei în funcţie de unghiul .

Pentru  = 0, v    R  K   , deci este diferită de 0, ca urmare a
dezaxării axei ghidajelor faţă de axa de rotaţie.
Pentru mecanisme nedeplasate, la care e = K = 0, expresia vitezei
va fi:
  
v   R  sin   sin 2  (1.7)
 2 

Expresia acceleraţiei se obţine derivând relaţia vitezei în raport cu

timpul:

13
 dv
a   Rω 2  cos α  λcos2α  Ksin α  , (1.8)
dt

iar pentru mecanisme nedeplasate (e = 0) este:

dv
a 
dt (1.9)
  Rω  cos α  λcos2α 
2

Variaţia acceleraţiei culisorului în timpul unei curse duble se

prezintă în figura 2.5.

2.2. Calculul forţelor din mecanismul bielă-manivelă

a) Forţele din mecanismul bielă-manivelă cu neglijarea frecării

Forţa de deformare (fig. 1.6), care acţionează în articulaţia bielei
cu culisorul, se descompune în două componente: componenta Fb care
solicită axial biela şi componenta Fn care acţionează asupra ghidajelor
presei. În articulaţia bielei cu manivela, forţa Fb se descompune în
componenta tangenţială Ft, care dă momentul rezistent şi componenta
radială FR , care va acţiona asupra reazemelor arborelui principal. Din
figura 1.6 se pot determina:

Fig. 2.5. Acceleraţia culisorului în timpul

unei curse duble

14
 Fd
Fb  (1.10)
cos 
r sin   e  b sin 
r e
sin   sin   
b b
(1.11)
e r
 sin       sin   k 
r b
cos   1  2  sin   k 
2

2
1  sin   k  2
2
Fd
Fb 
 2
(1.12)
1  sin   k  2
2
Fn  Fd tg
  sin   k  Fig. 1.9. Forţele în mecanismul bielă-
Fn  Fd (1.13) manivelă cu neglijarea frecărilor
2
1   sin   k 
2

2
Mecanismul cu excentric
este favorabil din punct de vedere
al presiunii pe ghidaje dacă k este
negativ după cum rezultă din
relaţia (1.13). Forţa radială şi
forţa tangenţială se calculează cu
relaţiile:

Fig. 2.6. Forţele în mecanismul bielă-

manivelă fară luarea în considerare a
frecărilor
 
 
  sin   k 
FR  Fb cos     Fd  cos   sin  
(1.14)
 2 


1
2

sin   k 2  

Ft  Fb sin      Fd  sin   cos   tg  
 
 
 Fd  sin   cos 
  sin   k   (1.15)
 2 
 1  sin   k  
 2 

15
 Momentul rezistent, care este un moment ideal pentru că nu se iau
în considerare frecările, se calculează în funcţie de forţa tangenţială Ft şi
de braţul acesteia, astfel:
 
   sin   k  
M t  Ft  R  Fd  R  sin   cos  (1.16)
  2
 sin   k  
2
1
 2 

Relaţia anterioară poate fi demonstrată şi aplicând principiul

deplasărilor virtuale:
Fd  ds  M t  d
ds ds dt 1 r    (1.
M t  Fd  Fd   Fd  v  Fd  sin   sin 2  k cos  
d dt d    2 
17)
  
M t  Fd  R   sin   sin 2  k cos  
 2 
b) Forţele din mecanismul bielă-
manivelă cu introducerea frecărilor din
articulaţii
Componenta Fb nu mai are
direcţia bielei şi este tangentă la cele
două cercuri de frecare corespunzătoare
lagărelor de articulaţie (A şi B) ale celor
două capete ale bielei (fig. 1.7).
Fn este deviată faţă de direcţia
normală la ghidaje cu unghiul φ numit
unghi de frecare. Razele cercurilor de
frecare sunt: 0 =  R0; A =  RA; B
=  RB, unde R0, RA şi RB sunt razele
geometrice ale fusurilor de reazem ale
arborelui principal respectiv, ale
articulaţiilor superioară şi inferioară ale
Fig. 2.7. Forţele în mecanismul bielei.
bielă-manivelă cu luarea în Unghiul dintre axa bielei şi
considerare a frecărilor
tangenta comună la cercurile de frecare
este γ. În acest caz se poate scrie:

16
   RA   RB
L1  ; L2 
sin  sin 
  R A  RB 
L1  L2  L  (1.18)
sin 
  R A  RB 
sin  
L
La descompunerea forţei Fd se aplică teorema sinusurilor:
Fb Fd Fn
  (1.19)
sin  90    sin 90          sin     

Din care:

sin  90    cos 
Fb  Fd  Fd (1.20)
cos       cos      

Se dezvoltă funcţia cosinus:

cos        cos     cos   sin      sin  

(1.21)
  cos  cos   sin  sin   cos    sin  cos   sin  cos   sin 

şi se fac aproximările:
R A  RB 1
cos   1    1; 
L 3 (1.22)
tg   ; sin    ; cos   1

Se fac înlocuirile în relaţia (1.20) cu valorile din (1.21) şi (1.22)

obţinându-se:
1
Fb  Fd
 R  RB  R  RB (1.23)
1  1  A       sin    2 A
 L  L

Forţa din ghidaje se poate exprima prin relaţia:

17
 sin      sin     
Fn  Fd  Fd 
cos       cos     cos   sin      sin 
tg      tg     
 Fd  Fd  (1.24)
cos   tg      sin  1  tg     
 R  RB 
 Fd    sin   k    A
 L 

Forţa din bielă dă naştere unui moment de torsiune care solicită

arborele principal, expresia acestuia fiind:

M t  Fb    R A  R  sin        (1.25)

sin        sin  cos      sin      cos  

 sin   cos  cos   sin  sin     sin  cos   cos  sin   cos  
 2 
 sin  1   sin   K  2     sin   K   R A  RB  
 2 L 
 R  RB  2 
 cos     sin   K    A 1   sin   K  2   (1.26)
 L  2 

 sin   sin 2  K    cos  
2
R  RB R  RB
  cos  A      sin  A  sin   K 
L L

În expresia (1.26) se fac următoarele notaţii:


sin   sin 2  K    cos   mt (1.27)
2
R  RB R  RB
  cos A      sin  A  sin   K   m (1.28)
L L
unde: mt este braţul cuplului de torsiune datorat mecanismului bielă-
manivelă; m - braţul cuplului de torsiune datorat frecărilor
din articulaţii.
Cu aceste notaţii momentul de torsiune este dat de expresia:


M t  Fb   R A  R  mt  m    (1.29)

Dacă se introduce şi frecarea din arborele cotit se adaugă un cuplu

rezistent suplimentar:
18
 M f    P01  R01    P02  R02 (1.30)

unde: P01, P02 sunt reacţiunile din cele două lagăre ale arborelui principal;
R01, R02 – razele din cele două lagăre.
În acest caz momentul de torsiune total este:

 
M tot  M t  M f  Fb   R A  R   mt  m   01   R01  02   R02  (1.31)
P P
 Pb Pb 

Pentru valori uzuale forţa din bielă 1,3  Fd  Fb  1,6  Fd . În

limitele unei erori de 36 %, Fb poate fi înlocuită cu Fd.
În timpul funcţionării presei, variază pe de o parte Pd, iar pe de
altă parte variază unghiul α. Pentru curse de lucru importante calculul
forţelor şi cuplului de torsiune trebuie făcut în câteva puncte ale cursei de
lucru. Dacă mărimea cursei este redusă, când unghiul de lucru este sub
30° poate fi acceptată ca cea mai defavorabilă situaţia când se atinge
forţa maximă.
În timpul funcţionării presei mărimile mt şi mμ variază în funcţie
de unghiul de lucru şi de operaţia realizată . În consecinţă forţa de
deformare şi momentul de torsiune variază după anumite curbe. Acestea
trebuie să fie comparate cu diagramele de sarcină date în documentaţia
tehnică a maşinii. Indiferent de tipul operaţiei nu trebuie să se depăşească
capacitatea dinamică a maşinii, Fd  Fdmax şi M tot  M t max . În caz contrar
se poate distruge presa.
Pentru presele cu o cinematică complexă se recomandă folosirea
unor metode grafice sau grafo-analitice deoarece calculele analitice sunt
complexe.
Blocarea mecanismului bielă-manivelă
În exploatarea presei blocarea poate apare din cauza unei energii
insuficiente la volant sau a desprinderii accidentale a legăturii cinematice
dintre elementele lanţului cinematic principal. Mecanismul se
înţepeneşte, se creează tensiuni în elementele lanţului cinematic principal
datorită faptului că lucrul mecanic consumat de forţele de frecare este
superior lucrului mecanic dezvoltat de mecanismul bielă manivelă.
Momentul de torsiune total dat de relaţia (1.31) se poate scrie sub
forma:

19
    
M tot  Fb   R   sin   sin 2  K cos   
  2 
(1.32)
 R  Rb P P 
    R cos  a  Ra  01 R01  02 R02 
 L Fb Fb 

Se fac notaţiile:
  
Fb  R   sin   sin 2  K    cos    M t (1.33)
 2 
 R  Rb P P 
Fb     R  cos a  Ra  01 R01  02 R02   M t (1.34)
 L Fb Fb 

Deci, se poate scrie:

M tot  M t  M t (1.35)

Blocarea are loc dacă:

M t  d  M t  d  M t  M t (1.36)

Blocarea are loc pentru unghiuri mici. În acest caz se

2
aproximează: sin    ; sin 2  2 ; cos   1  sin 2   1  .
2
Cu aceste substituţii, din relaţia (1.36) se obţine ecuaţia unghiului
limită la care are loc fenomenul de înţepenire:

Ra  Rb 2  R  Rb P P 
r   R1       R a  Ra  01 R01  02 R02   0 (1.37)
2L  L Fb Fb 

pentru care se calculează :

R  Rb  Ra  Rb P P 
  R 2 1     4  2 R a  R  Ra  01 R01  02 R02   0
2

2L  L Fb Fb 
(1.38)
Ecuaţia (1.37) are ca soluţii:
 R 1     
 1, 2 
R  Rb (1.39)
R a
L
Unghiul de înţepenire va fi cuprins în intervalul [ 1, 2].
Deoarece 1 < 0 şi 2 > 0 rezultă că , pentru a învinge momentul forţelor
20
de înţepenire, este necesar să se aplice mecanismului bielă-manivelă un
moment activ suplimentar înainte şi după poziţia de 0 (  = 0) a
manivelei.

2.3. Proiectarea schemei cinematice

Presele mecanice cu simplă acţiune sunt prevăzute cu un singur

culisor care poate executa prelucrări cu bătaie unică (regim individual)
sau cu regim autonom (cu bătaie repetată). Ele pot fi clasificate în rapide,
normale şi lente.
Structura cinematică a acestor prese este determinată prin
caracteristicile de lucru pe care trebuie să le asigure.
Dintre caracteristicile tehnice prevăzute a fi asigurate, o influenţă
deosebită asupra structurii lor cinematice, o au: numărul de curse duble
pe minut executate de culisor, forţa de deformare, unghiul de lucru
nominal şi suprafaţa activă a mesei.
Numărul de curse duble pe minut ale culisorului determină
valorile raportului total de transmitere posibil între arborele principal şi
motorul de acţionare exprimat prin relaţia:
n ap
iT   i1  i2 ... (1.40)
nn

în care: nap este numărul de curse duble pe minut cerute de condiţiile

tehnologice prevăzute pentru lucru; nn - turaţia motorului de acţionare; i1,
i2 - rapoartele de transmitere ale mecanismelor elementare cuprinse în
ansamblul cinematic.
În figurile 1.8 şi 1.9 sunt prezentate cele mai frecvente scheme
cinematice utilizate la presele cu o singură treaptă de transmitere şi cu
arborele principal perpendicular (a) sau paralel (b) cu faţa frontală.
Acestea se adoptă pentru rapoarte de transmitere mici, forţe nominale nu
prea mari, în cazul unor unghiuri nominale ale manivelei relativ mici,
precum şi în cazul în care suprafaţa activă a berbecului nu este prea mare.

Fig. 2.8. Schema cinematică a preselor mecanice cu simplă acţiune cu arborele

principal perpendicular pe faţa frontală:

21
 a) cu transmisie prin curele; b) cu transmisie pe roţi dinţate; 1 - motor de antrenare; 2
- curele de transmisie; 3 - volant; 4 - cuplaj; 5 - arborele principal (cu excentric sau manivelă); 6 -
bucşă excentrică; 7 - bielă; 8 - culisor; 9 - frână

a b
Fig. 2.9. Schema cinematică a preselor mecanice cu arborele principal în lungul feţei
frontale:
a) cu o treaptă de reducere; b) cu două trepte de reducere; 1 - motor de antrenare; 2 - curele de
transmisie; 3 - volant; 4 - cuplaj; 5 - arborele cotit; 6 - bucşă excentrică; 7 - bielă; 8 - culisor;
9 – frână

22
 a b
Fig. 2.10. Scheme cinematice ale preselor cu două manivele
a - cu un singur arbore paralel cu faţa presei; b - cu doi arbori perpendiculari pe faţa presei

Presele destinate executării operaţiilor care necesită forţe mari de

deformare sunt echipate cu culisoare antrenate prin două sau patru manivele.
În varianta cu două manivele, acestea pot fi acţionate printr-un singur arbore
(fig. 1.10, a) paralel cu faţa frontală sau prin arbori diferiţi (fig. 1.10, b)
perpendiculari pe faţa frontală. La presele moderne predomină soluţia
cu arbori perpendiculari pe faţa frontală deoarece asigură construcţiei o
rigiditate mai mare.
Schemele cinematică ale preselor cu două manivele, care
asigură curse mici, au în lanţul cinematic principal două sau trei trepte de
reducere. În cazul acestor construcţii (fig. 1.10, b) arborii principali se rotesc
în sensuri opuse astfel încât componentele orizontale ale forţelor din
articulaţiile de legătură a bielelor 2 cu culisorul se anulează.
Schemele cinematice ale preselor cu manivelă pot fi stabilite raţional
pe baza datelor de proiectare dacă se iau în considerare factorii de influenţă
determinaţi de condiţiile tehnice impuse şi particularităţile funcţionale şi de
încărcare a mecanismelor din ansamblul lanţului cinematic.
În general datele de proiectare prevăzute la această categorie de prese
au în vedere:
- FD max  forţa de deformare maximă;
 - nc  numărul de curse duble pe minut ale culisorului;
- H  cursa culisorului;
- H1  cursa de lucru a culisorului;
-  n  unghiul de manivelă nominal (de la care se poate aplica,
forţa de deformare maximă);
- A x B - suprafaţa mesei (A fiind dimensiunea frontală, B-
dimensiunea transversală.
Determinarea schemei cinematice pe baza datelor precizate permit o
diversitate de soluţii fără a exista clare elemente de comparaţie evidente
pentru alegerea unei variante care să satisfacă în cele mai bune condiţii
diferite aspecte funcţionale şi de comportare în exploatare.
Astfel de exemplu funcţie de numărul de curse duble ale culisorului,
în cazul motoarelor uzuale şi anume, motoare asincrone, raportul de
transmitere poate avea valorile:
nc
iT1  pentru un electromotor cu o pereche de poli care are turaţia
n01
n01  2880 rot / min .
n
iT2  c pentru motor electric cu 2 perechi de poli la care turaţia
n02
n02  1440 rot / min;
n
iT3  c pentru motor electric cu 3 perechi de poli la care turaţia
n03
n03  960 rot / min;
n
iT4  c pentru cazul motoarelor cu 4 perechi de poli la care turaţia
n04
n04  720 rot / min;
n
iT5  c pentru motor electric cu 5 perechi de poli având turaţia
n05
n05  576 rot / min .
În cazul preselor rapide având un număr mare de curse duble pe
minut alegerea raportului se simplifică deoarece, luând în considerare
limitele rapoartelor de demultiplicare recomandate pentru diferite tipuri de
transmisii folosite în sistemul cinematic al preselor, utilizarea motoarelor cu
turaţii reduse se exclude.
Astfel de exemplu, pentru prese la care numărul curselor duble este
cuprins în domeniul, 200 curse duble/min  nc  120 curse duble/min,
rapoartele de transfer posibile sunt:
120 ...200 1 1
iT1   ...  ic  ird ;
2880 24 14,4
120 ... 200 1 1
iT2   ...  ic
1440 12 7,2
120 ... 200 1 1
iT3   ...  ic
960 8 4,8
1
unde: ic  reprezintă raportul de transmitere admis de un mecanism cu
12
curele;
1 1
ird  ... reprezintă raportul de transmitere al mecanismelor cu
4 6
roţi dinţate.
Se constată că în cazul luat în considerare pentru utilizarea motorului
cu turaţia n01 = 2880 rot/min se impune folosirea a două trepte de transmitere
(fig. 1.9, b), iar dacă se adoptă motoarele cu turaţiile n02 = 1440 rot/min şi n03
= 960 rot/min, este suficient un singur mecanism de transfer (fig. 1.9, a).
În consecinţă dintre cele trei variante, ultimele două sunt relativ
echivalente în privinţa structurii cinematice, dar între acestea se recomandă
utilizarea sistemului având ca motor de acţionare pe acela cu turaţia n02 =
1440 rot./min, deoarece funcţionarea sistemului se realizează cu randament
energetic superior, randamentul acestuia fiind superior celui cu turaţia n03 =
960 rot/min la putere egală.
Pentru a putea realiza însă opţiunea variantei cinematice este necesar
să se ia în considerare şi celelalte date de proiectare Între acestea pe primul
loc se va situa unghiul nominal  n , la care este admisă aplicarea forţei de
desfăşurare maximă.
În acest scop se impune a lua în considerare expresia momentului de
torsiune la arborele principal al presei:
    R  RB
M t  FDmax  R sin  n  sin 2 n   R A cos  n 
 2  L
 
(1.41)
F F
   R A  01 r01  02  r02 
 FDmax FDmax 
 
în care FD - reprezintă forţa de deformare maximă;
max

 n - unghiul de manivelă nominal;

R
 (L fiind lungimea bilei);
L
R A - raza manetonului;
RB - raza alezajului de legătură a bielei la culisor;
F01 , F02 - reacţiunile din lagăre;
r01 , r02 - razele fusurilor arborelui principal.
Variaţia momentului de torsiune pentru diferite valori limită ale
unghiului  n , în condiţiile aceleaşi forţe de deformare maximă şi aceleaşi
raze cinematice este redată de diagrama reprezentată în figura 1.11.Se
constată că la valori ale unghiului nominal  n  15 , cuplu creşte de la o
0

FD  R FD  R
valoare M t  max la M t  max pentru  n  30 0 .
4 2

Fig. 2.11. Variaţia momentului de torsiune în funcţie de unghiul 

 Fig. 2.13. Variante de scheme cinematice pentru momente şi curse
de lucru mari

Fig. 2.12. Antrenarea

arborelui principal de la
ambele capete
Pentru a realiza o încărcare mai raţională a ansamblului sistemului
cinematic în cazul unghiurilor nominale  n  15 0 , se recomandă în
consecinţă antrenarea arborelui principal de la ambele capete (fig. 1.12).

În aceste cazuri rezultă că varianta cinematică optimă este cu un

motor de acţionare cu două trepte de transmitere mecanică care are avantajul
unei distribuţii mai uniforme a sarcinii şi un bilanţ energetic superior.
Dacă influenţa momentului de torsiune asupra încărcării arborelui
principal este mare datorită unghiului  n  15 şi a unor curse de lucru mari
0

care determină utilizarea la mecanismul principal a unor valori ridicate ale

razei cinematice  R  H / 2 , se va folosi una din variantele reprezentate în
figura 1.13, pentru care momentul de torsiune se reduce la valoarea:
 M t  FDmax  r0  FDmax  m  mu  (1.42)
în care:

  
m  R sin  n  sin 2 n 
 2 
 R  RB F F 
m    R A cos n  R A  o1 ro1  02 ro 2  ;
 L FDmax FDmax 
  0,06...0,1 - coeficientul de frecare;
r0 - raza lagărului în care se roteşte ansamblul manivelei.
Inegalitatea de mai sus poate fi scrisă şi sub forma:
r0  m  m 
1
şi devine evidentă dacă R  r0 , pentru orice  n  15 0 , deoarece sin  n  .
4
În aceste condiţii se recomandă ca transmiterea momentului de
torsiune să se realizeze prin două transmisii în paralel, acţionarea arborelui
principal efectuându-se la ambele capete. Această condiţie determină
alegerea unei soluţii cinematice de transmisie în două trepte (fig. 1.13).
Reducerea momentului de torsiune la nivelul arborelui principal se
realizează şi prin utilizarea arborilor drepţi cu excentric montat liber pe
arbore (fig. 1.13, a) sau în cazul utilizării unei antrenări directe a
excentricului, montat fix pe arbore (fig. 1.13, b).
Analiza schemelor cinematice funcţie de suprafaţa mesei necesită
compararea lungimii arborilor cu dimensiunile acesteia. În acest scop,
funcţie de valoarea d 0  K FD , se determină condiţiile:
max

A  5d 0 - arbore cotit cu un maneton orientat frontal;

A  3d 0 - arbore cu excentric orientat frontal;
A   8...9  d 0 - arbore cotit cu două manetoane orientate frontal;
A   5...6  d 0 - arbore cu două excentrice orientate frontal.
Dacă este satisfăcută condiţia A  2 R  6d , se pot folosi doi arbori
paraleli cu unul sau două manetoane în funcţie de relaţiile:
B  5d 0 - pentru arbori cotiţi cu un maneton;
B  3d 0 - pentru arbori cu excentric;
 B   8...9  d 0 - pentru arbori cotiţi cu două manetoane;
B   5...6  d 0 - pentru arbori cotiţi cu două excentrice.
Rezultă în consecinţă pentru schema cinematică, cerinţa de acţionare
simultană a celor doi arbori, presa fiind cu două sau patru biele (fig. 1.10, a,
b). Dacă se consideră necesar ca direcţia arborilor să se orienteze frontal,
condiţiile de mai sus devin: B  2 R  6d , asociată cu relaţiile
corespunzătoare dintre dimensiunea A şi d0 .
În ceea ce priveşte alegerea rapoartelor de transmitere se constată că
soluţia optimă se obţine dacă cuplajul este plasat cât mai aproape de arborele
principal, astfel încât energia consumată la cuplare să fie minimă.
Pentru acest mod de funcţionare al presei este necesar să se analizeze
funcţie de tipul cuplajului condiţiile:
E 1  k  D p
2


E m  pentru cuplaj cu două rotitoare; (1.43)
1   1r 
 m2 r 
J  2
M k  k  a  M C   C  L f , pentru cuplaje cu fricţiune; (1.44)
2
unde: E - reprezintă energia consumată la cuplare;
E - energia sistemului conducător;
m r1 - masa redusă la arborele cuplajului pentru sistemul
conducător;
m r 2 - masa redusă la arborele cuplajului a sistemului condus;
M k - momentul activ al cuplajului;
 k - unghiul de cuplare;
J a  2
- energia cinetică acumulată de sistemul condus;
2
M C - momentul rezistent al sistemului condus;
 C - unghiul cu care s-a rotit sistemul condus;
L f - lucrul mecanic consumat prin frecare.
În condiţiile în care se face abstracţie de lucrul mecanic dezvoltat de
motor în timpul cuplării considerând că aceasta echilibrează doar momentele
de frecare din sistem, relaţia de mai sus permite să se scrie egalitatea:
 Mk J  2 J C   2   
Lf   a k 
Mk  MC 2    Gi  r0i  (1.45)
21   k 
 J k   
2 
 
din care rezultă gradul de neregularitate determinat de sistemul volant de
cuplarea mecanismului condus al presei sub forma:
  Gi  roi k
 
 J C   k2  J k   k2 (1.46)
1  
 2 L f 

unde: J C - reprezintă momentul de inerţie al elementelor conduse redus la
arborele cuplajului;
J k - momentul de inerţie al ansamblului conducător redus la
arborele cuplajului;
Gi - forţele de greutate ale elementele sistemului condus;
roi - razele fusurilor arborilor elementelor conduse.
Analizând relaţiile 1.43, 1.44, 1.45 şi 1.46 se constată că energia
consumată la cuplare se reduce dacă raportul maselor reduse sau al
momentelor de inerţie reduse ale sistemului condus şi conducător scade.
În acest scop se impune ca între cuplaj şi arborele principal să existe
cât mai puţine elemente posibil, masa acestora să fie minimă, iar raportul de
transmitere să fie la limita de demultiplicare admisă. Partea din lanţul
cinematic formată de motorul de acţionare şi transmisiile până la cuplaj
(inclusiv volantul) se recomandă a avea turaţii cât mai mari, admise la
limitele rapoartelor de transmitere recomandate pentru mecanismele folosite.

2.4. Calculul şi proiectarea arborilor principali

Arborele principal al unei prese cu manivelă poate fi: cotit cu un

maneton (fig. 1.11, a), cu excentric (fig. 1.11, b), cotit cu două manetoane
(fig. 1.12, c). Zona de antrenare poate fi plasată la unul din capete, la ambele
sau central. Antrenarea bilaterală se foloseşte la presele care dezvoltă forţe
mari de deformare în vederea simetrizării încărcării la torsiune. Asamblarea
cu biela poate fi la un capăt al arborelui sau central.
 Predimensionarea elementelor constructive ale arborilor se face în
funcţie de diametrul fusului din lagăre. Acesta se determină cu următoarele
relaţii:
d 0  1,4 Pd max [cm] - pentru arbori cu o manivelă sau două utilizaţi la
prese cu simplă sau dublă acţiune având forţa
nominală Pdmax  200 tf;
d 0  1,18 Pd max  60 [cm] – pentru arbori cu una sau două manivele
folosiţi la prese cu forţa nominală Pdmax > 200 tf;
d 0  0,9 Pd max  1 [cm] - pentru prese mecanice cu două manivele, dacă
forţa Pdmax > 160 tf;
d 0  0,67 Pd max  10 [cm] – pentru arbori principali ai preselor de
ambutisat.
În relaţiile anterioare, forţa nominală se introduce în tf, iar rezultatul
se obţine în cm. Pe baza valorilor obţinute pentru diametrul fusului se
determină celelalte dimensiuni ale arborelui, corespunzător notaţiilor din
figura 1.14. În acest scop se folosesc relaţiile din tabelul 1.2.
Calculele de verificare au în vedere faptul că arborii principali de la
prese sunt supuşi la solicitări compuse de încovoiere datorită forţei
principale din bielă şi la torsiune determinată de momentul transmis de la
volant la arbore pentru realizarea cursei de deformare.
Pe baza dimensiunilor rezultate din predimensionare se stabileşte
schema de încărcare ca în figura 1.15, pentru verificare parcurgându-se
următoarele etape:
 Fig. 2.14. Forme constructive de arbori principali

Tabelul 1.2
Arborele
Dimensiunea
Cu un maneton Cu excentric Cu două manetoane
dA 1,5 d0 1,65 d0 1,35 d0
l0 2 d0 1,8 d0 1,9 d0
lk 2,8 d0 - 2,5 d0
lm 1,5 d0 0,9 d0 1,3 d0
l1 1,7 d0 - 1,6 d0
r 0,08 d0 0,1 d0 0,08 d0

- se descompune forţa din bielă în forţele de reacţiune din lagăre,

considerând aceste forţe concentrate pe fusuri şi manetoane (fig.
1.15);
 - se determină reacţiunile în cele două plane;
- se trasează diagramele de momente încovoietor şi de torsiune;
- se calculează eforturile unitare de încovoiere, torsiune şi
forfecare, precum şi cel echivalent care se compară cu cel
admisibil:
Mi Mt 16  Q 1,7  Q
 i max  ;  ;   (1.46)
3
0,1d 0 3
0,2d 0 3  d 03 d 03

- deoarece Fd încarcă arborele cotit după un ciclu pulsator,

principala verificare trebuie făcută la oboseală.

Fig. 2.15. Schema de încărcare a arborilor principali

Coeficienţii de siguranţă în aceste condiţii de solicitare vor fi:

 1  1
C  ; C 
k k
 a    m  a    m , (1.47)
 
unde: a, a reprezintă amplitudinea ciclului de variaţie a tensiunii pentru
solicitarea de încovoiere, respectiv torsiune; -1, -1 – rezistenţele la oboseală
la solicitarea de încovoiere, respectiv răsucire pentru ciclul alternativ
simetric; k, k - coeficienţi efectivi de concentrare a tensiunilor;  - factorul
de formă;  - coeficient de stare a suprafeţei.
Coeficientul de siguranţă global se calculează cu relaţia:
C C
C . (1.48)
2 2
C  C

Acest coeficient se stabileşte ţinând cont că arborele este supus unei

încărcări pulsatorii şi are valori cuprinse între 1,3 şi 1,6 pentru prese
universale şi între 1,7 şi 2 pentru prese automate.
Se recomandă să se facă o verificare a arborelui şi în situaţia
înţepenirii berbecului. Se mai recomandă şi o verificare a arborelui la
forfecare în special în zona de racordare a fusului cu restul arborelui.
La calculul arborelui principal se va avea în vedere şi deformaţia sa
elastică întrucât aceasta influenţează rigiditatea totală a presei, precum şi
funcţionarea organelor de maşină montate pe el (roţi, volanţi, cuplaj).
Săgeata arborelui, în dreptul unei roţi dinţate nu trebuie să depăşească
valoarea y = (0,010,03) m (m fiind modulul danturii roţii) şi y  0,0003 l în
dreptul volantului (unde l este distanţa între reazemele arborelui. La arborii
cu lungime mare se recomandă verificarea unghiului de torsiune elastică
pentru ca acesta să nu depăşească valoarea de 030’ pentru un m lungime.
Semifabricatul pentru arborele principal se execută din OLC 45
pentru arborii mai puţin solicitaţi sau în cazul unor solicitări mai puternice
se folosesc oţelurile aliate cum ar fi 40 Cr 10 sau 41 CrNi 12. De regulă
arborii preselor mecanice se obţin prin forjare ceea ce le conferă
caracteristici mecanice superioare. Prelucrarea prin aşchiere trebuie să
asigure condiţiile de rugozitate în zonele de asamblare cu lagărele şi biela.
Pentru mărirea duratei de viaţă se recomandă o ecruisare a straturilor
superficiale şi un tratament termic de îmbunătăţire.

2.5. Calculul şi proiectarea bielei

Biela este solicitată de forţa de deformare şi de forţele de frecare din

ghidaje şi articulaţii.
 Sarcina preluată de fiecare bielă depinde de numărul bielelor folosite
pentru acţionarea culisorului:
Fb  Fd  cu o manivelă;
Fb   0,6...0,75 Fd  cu două manivele;
Fb   0,4...0,5 Fd  cu patru manivele.
Valorile forţelor cu care se verifică sunt majorate cu aceşti
coeficienţi. Legătura la culisor poate fi sferică sau cilindrică. Aceasta se
verifică la presiunea de contact:

4 Fb
q  pentru legătura sferică, (1.49)
  d b2
F
q  b  pentru legătură cilindrică >100tf. (1.50)
d b  lb
Se compară această valoare cu qmax corespunzătoare materialului cel
mai slab utilizat în articulaţie.
Pentru verificarea corpului bielei se are în vedere faptul că direcţia
forţei din bielă este dezaxată solicitările fiind de compresiune şi de
încovoiere (fig. 1.16).

Fig.2.16. Schema de solicitare a bielei în diferite variante constructive

 Verificarea la flambaj se face numai dacă:

L A
 100 (1.51)
I
unde: L este lungimea bielei; A este secţiune minimă; I – momentul de
inerţie.
Verificarea se face cu relaţia:
L A
 cr  3350  6,2 , (1.52)
I

coeficientul de siguranţă la flambaj admis fiind:


C  cr  4 (1.53)
e
Secţiunea minimă se calculează cu relaţia: A = (1,3÷1,5) Fb/q.

Fig. 2.18. Tipul filetului

Fig. 2.17. Verificarea ochiului bielei şurubului de reglaj

Capătul bielei se verifică în secţiunea 1-1 (fig. 2.17), fiind

considerată o placă subţire curbă:

1  Pb M i1  M i1 R1 L
1        1 (1.49)
A1  2 R1  I z R1  L1 1
 Pentru 0  x  l :
 r r 
M i x    Pb  rb  a b  x  (1.50)
 b 
unde x este distanţa de la secţiunea inferioară a bielei la secţiunea care se
verifică.
Pentru secţiunea 1 – 1 x = b. Atunci:
M ib    Fb  L1  R1  L1      Fb  R1  0,164Fb R1 (1.51)
Pentru secţiunea 2 – 2:

1  M  M R2 L
2   0  i 2   i 2   2
A2  R2  I z R2  L2 1 (1.52)
M i 2  M i1  0,03Fb R2

Aceste eforturi se compară cu σa.

Corpul bielei se verifică la oboseală calculându-se C. Acesta se
compară cu Ca = 2 sau mai mare.
 1
C 
k (1.53)
a    m


unde: Ψσ = 0,05 dacă materialul bielei are conţinut redus de carbon;

Ψσ = 0,10 dacă materialul bielei are conţinut mediu de carbon;
Ψσ = 0,15 dacă materialul bielei este din oţel aliat.
Articulaţia bielei la culisor:
 se verifică la presiunea de contact;
 bolţul de legătură dintre bielă şi culisor se verifică la presiune de
contact şi la forfecare în două secţiuni.
Şurubul de reglare al bielei (fig. 2.18) se predimensionează la
compresiune şi se verifică la presiune de contact pe spiră, încovoierea spirei,
forfecarea acesteia şi la oboseală.
Pentru şuruburi cu Ф < 120 mm se foloseşte filetul cu pas fin, iar
pentru Ф > 120 mm – filetul trapezoidal, fierăstrău.
 Material folosit pentru fabricarea şurubului este oţelul aliat 41C10
călit superficial. Rugozitatea pe flancurile filetului este de 0,8…1,6 μm.
Pentru bielele cuprinse între lagăre ochiul este de tip deschis cu
capac cu două sau patru şuruburi. Pentru cele mai multe variante şuruburile
sunt solicitate numai în cursa de ridicare – se dimensionează cu aceeaşi
forţă. La varianta de jos în sus calculul se face cu forţa de deformare.
Şuruburile ochiurilor se verifică şi la oboseală, coeficientul de
siguranţă comparându-se cu Ca > 2…2,5.
Variantele constructive ale bielelor (fig.1.19) folosite la presele
mecanice cu manivelă depind de forţa nominală şi de caracteristicile
funcţionale ale maşinii.
Biela poate fi de lungime fixă sau variabilă; în cel din urmă caz
aceasta se prezintă constructiv în două variante: cu articulaţie sferică (fig.
1.20), utilizată în cazul preselor cu forţă de deformare mică şi cu articulaţie
cilindrică (fig. 1.21), pentru prese cu forţă de deformare mare.
Un aspect caracteristic, din punct de vedere constructiv, ]l constituie
faptul că bielele cu legătură sferică la culisor se folosesc pentru forţe
nominale Fd  100 tf. În varianta acţionării culisorului cu mai multe
mecanisme bielă-manivelă, lungimea bielelor este constantă, iar reglajul se
face cu ajutorul ansamblului de legătură.
Fig. 2.19. Variante constructive de bielelor folosite la presele mecanice cu
manivelă
 Fig. 2.20. Construcţia îmbinării
culisorului cu biela:
1 - tijă cu cap sferic; 2 - corpul bielei;
3 - culisor; 4 - şurub de strângere;
5 - pană de fixare; 6 - şurub de fixare
Fig. 2.21. Mecanism pentru reglarea
poziţiei culisorului:
1 - tijă filetată; 2 - corpul bielei;
3 - culisorul; 4 - pinion; 5 - roată dinţată;
6 - pană; 7 - bolţ

2.6. Calculul mecanismelor de transmitere a mişcării

Mişcarea de rotaţie se transmite de la motorul electric la arborele

principal printr-o transmisie cu curele şi 13 angrenaje cilindrice. Se
micşorează astfel turaţia motorului electric n0 până la turaţia arborelui
principal ncd:
n
iT  0  iC  i1  i2  i3 . (1.54)
ncd
 Lanţul cinematic principal mai conţine şi un cuplaj. Toate elementele
în mişcare de rotaţie cuprinse între motorul electric (plus rotor) şi cuplaj au
rolul de volant. Celelalte elemente de la cuplaj la bielă trebuie frânate în aşa
fel încât oprirea culisorului să se realizeze în P.M.S. Pentru presele rapide
mecanismul de transmitere a mişcării este constituit numai din transmisia
prin curele cu un raport de transmitere ic = 27.
Pentru roţile dinţate raportul de transmitere total este sub 1112, caz
în care se folosesc trei angrenaje.

2.6.1. Calculul transmisiei prin curele

Calculul transmisiei prin curele trapezoidale este standardizat prin

STAS 1163-71. Calculul urmăreşte: alegerea curelei trapezoidale, geometria
transmisiei prin curele trapezoidale, numărul de curele, forţa de întindere
iniţială şi forţa de apăsare pe arborii transmisiei, determinarea durabilităţii
curelei precum şi proiectarea roţilor de curea.
În calcul se consideră cunoscute: puterea de transmis P0 [kW], turaţia
roţii conducătoare n1 (identică cu turaţia motorului) şi raportul de
transmitere ic .
Se aleg din STAS diametrul D1 şi profilul curelei. Profilul se alege în
funcţie de turaţie şi putere cu ajutorul diagramelor din figura 1.22.
Se calculează:
 Diametrul roţii conduse:

D2  1  ξ   D1  ic (1.55)

unde ξ este alunecarea elastică, ξ = 2%. Valoarea obţinută se standardizează.

 Viteza periferică a roţii conducătoare considerată egală cu
viteza de deplasare a curelei:

  D1  n1 30m / s pentru curele trapezoidale clasice

v   vadm   . (1.56)

60 1000 50m / s pentru curele trapezoidaleinguste

 Dacă nu se respectă viteza periferică admisibilă, atunci se alege o
valoare mai mică pentru diametrul roţii conducătoare.
 a) Curele trapezoidale clasice

b) Curele trapezoidale înguste

Fig. 2.22. Diagrame pentru alegerea curelelor trapezoidale

 Distanţa între axe A, dacă nu este impusă din condiţii

geometrice, se alege în intervalul de valori:
 0,7   D1  D2   A  2   D p1  D p2  (1.57)

 Lungimea primitivă a curelei:

π  D1  D2   D2  D1 
2

Lc  2A   [mm] (1.58)
2 4A
Această lungime se standardizează la valoarea cea mai apropiată,
recomandată de STAS. O dată aleasă lungimea standardizată, se recalculează
distanţa dintre axe, care rezultă din ecuaţia de gradul 2:

 
8 A 2  2 L2    D1  D2  A   D2  D1   0
2
(1.59)

 Unghiul dintre ramurile curelei:

D p2  D p1
  2arcsin (1.60)
2A

 Unghiurile de înfăşurare a curelei pe roata conducătoare,

respectiv condusă (în radiani):
1     ; 2     (1.61)

 Calculul preliminar al numărului de curele:

P Cf
z0 
c L  c β  P0
unde: P este puterea pe arborele roţii conducătoare
Cf - coeficient de funcţionare (STAS 1163-71);
CL – coeficient de lungime ((STAS 1163-71);
Cβ – coeficientul de înfăşurare:
C β  1  0,003 180  β1 

β1 fiind unghiul de înfăşurare pe roata conducătoare (în grade).

Numărul final de curele se determină astfel:
 z0
z (1.62)
c2
unde: c2 – coeficient ce ţine de faptul că momentul de torsiune nu se
repartizează uniform pe cele z0 curele.
Numărul de curele zc se ia între 3 şi 6.
Puterea transmisă de o curea se calculează cu formula:
 b 
P0   a1 v 0,09  1  c1 v 2   v (1.63)
 De 

unde: v este viteza curelei şi a1, b1, c1, De sunt constante (STAS 1163-71).
În funcţie de numărul de curele putem determina dimensiunile
volantului.
Lăţimea minimă a roţii de curea conducătoare (fig. 1.23) este:
B  2t  z c  e (1.64)

Fig. 2.23. Geometria roţii de curea

2.6.2. Calculul arborilor intermediari

Pe arborele intermediar se află două angrenaje – unul de intrare,

celălalt de ieşire. Se determină forţele (radiale şi tangenţiale) şi se aleg două
plane de calcul (H şi V). Se calculează reacţiunile, momentul de încovoiere
şi momentul de torsiune. Predimensionarea se face în funcţie de momentul
de torsiune. Se verifică la: solicitări compuse, la oboseală şi la deformare. Se
impune ca săgeata să fie în limitele y  (0,1  0,03)  m pentru zonele în care
se află montate roţi dinţate de modul m şi y  0,0003  l pentru zona în care
este montat volantul (l fiind distanţa între lagăre). La arborii cu lungime
mare se verifică şi unghiul de răsucire, acesta să nu depăşească valoarea de
0,50 pentru lungimea de 1 m.

2.6.3. Calculul lagărelor

Lagărele arborelui principal sunt de alunecare folosindu-se

rulmenţii numai la unele tipuri de prese rapide cu lungimea cursei scurtă.
Pentru arborii intermediari se folosesc lagăre cu rulmenţi.
În cazul lagărelor de alunecare se face verificarea la presiunea de
contact cu relaţia:
P
p 0 (1.56)
d 0  l0
unde: P0 reprezintă reacţiunea din lagăr; l0 - lungimea fusului în lagăr; d0 –
diametrul lagărului.
Lagărele de alunecare se realizează din bronz cu staniu Bz 14T, bronz
cu plumb BzPb sau din aliaje ternare Bz Sn Pb.
În cazul lagărelor cu rulmenţi se determină sarcina echivalentă din
lagăr pe baza căreia se alege capacitatea portantă a rulmentului făcându-se
verificarea duratei de funcţionare.

2.6.4. Calculul transmisiei cu roţi dinţate

Alegerea rapoartelor de transmitere se face pe baza tabelului 1.3.

Numărul de dinţi la pinion este cuprins între 1224.
Dantura roţilor dinţate folosite la presele mecanice este supusă la
solicitări dinamice datorate forţelor de deformare variabile în timpul ciclului
de prelucrare.
Se face mai întâi predimensionarea în ceea ce priveşte modulul m cu
ajutorul unor relaţii empirice în funcţie de diametrul arborelui do (adoptându-
se o valoare standardizată) (tab. 1.4). Înaintea efectuării calculelor de
rezistenţă se verifică viteza tangenţială, astfel ca aceasta să se încadreze între
1 şi 6 m/s (tab.1.5).
Roţile dinţate montate pe arborii principali sunt fabricate în general
prin turnare din OT50, OT55 sau T40 CN 12, iar cele montate pe arborii
intermediari sunt din OLC45 sau oţeluri aliate 41C10 sau 41CN12. Pentru
presele cu forţa de deformare redusă, roţile dinţate pot fi executate şi din
fontă. La acţionarea dintr-o singură parte roţile vor fi cu dinţi drepţi, iar la
acţionarea bilaterală a arborelui principal roţile vor avea dantura înclinată în
aşa fel încât forţele axiale să se anuleze.
Dacă roţile dinţate de pe arborele principal ar fi fixe, solicitările
dinamice care apar la cuplare ar fi preluate de aceeaşi dinţi, ceea ce ar
determina uzura rapidă a acestora. Pentru a se evita acest neajuns se adoptă
soluţia cu roata liberă şi cuplaj fix pe arborele principal.
Calculele de rezistenţă cuprind: verificarea la strivire pe flancuri, la
încovoiere a dinţilor şi la oboseală.

Verificarea roţilor dinţate

1. La strivirea pe flancuri:
 2  z2
M ts  k z max  Mt
k n  i  1
+ pentru angrenaj exterior
- pentru angrenaj interior
2. La presiunea de contact:
k  2  z2
M tp  z ac  Mt - pentru pinion
k c  i  1
k z ac2  z 2
M tp   Mt - pentru roată
kc
3. La oboseală
k
M tc  k 0 i 1i  M t
c
M tt
Momentul de torsiune: M t 
i1i 2 ...1 2 ...
 mn2  b
kz 
 c  c  cos   2
cε = 214 - oţel cu oţel
cε = 167 - oţel cu fontă
cε = 58 - oţel cu textolit
cε = coeficient al modulelor de elasticitate al materialelor
pinionului şi roţii
cα = coeficient al unghiului de angrenare
cα =1 – ptr. dantură necorijată
b = lăţimea roţii sau pinionului
b    m , unde
b = lăţimea pinionului şi
φ = 12…16 – roţi de fontă montate în consolă
φ = 13…19 – roţi de fontă cu viteza tangenţială ridicată
φ = 10…12,5 – oţel în consolă
φ = 12…20 – turaţie ridicată
φ mn +2,5 oţel sau fontă
φ mn –1 textolit
β = unghi de înclinare a danturii.
σacmax = presiunea de contact maximă admisă corespunzătoare
începutului deformării plastice a dintelui roţii.
kn = coeficient de sarcină admisibil pt. deformarea plastică a
danturii
k n  k p  k1  k d
kp = 1,3 –coeficient de suprasarcină admisă
k1 = coeficient de concentrare a sarcinii
k1 =1 – pentru angrenaje deschise cu HB<350
k1 =1,15 – pentru angrenaje închise
k1 =1,1 – pentru roţi cu HB>350, simetric amplasate faţă de
lagăre
k1 = 1,3 – pentru roţi cu HB>350, amplasate asimetric
kd = coeficient pentru solicitări dinamice
kd = 1,2 ÷ 1,3 roţi cu dinţi drepţi şi viteze tangenţiale sub 3 m/s
kd = 1,4 ÷ 1,5 roţi cu dinţi drepţi viteze mai mari de 3 m/s
kd = 1 roţi cu dinţi înclinaţi şi viteze mai mici de 3 m/s
kd = 1,1 ÷ 1,2 roţi cu dinţi înclinaţi şi viteze mai mari de 3 m/s
σac = tensiunea de contact admisibilă după direcţia normală la
flancul dintelui stabilită pe baza rezistenţei la oboseală.
k c  k p  k1  k d  k e'
kc = coeficient de sarcină pentru rezistenţa la oboseală a
suprafeţei de contact.
k e' = coeficient de echivalenţă a sarcinii depinzând de frecvenţa
de încărcare a dinţilor cu valoare între 0,5 ÷ 1

ki  k p  k1  kd  ke"
ki = coeficient de încărcare la încovoiere
"
k e
= coeficient de încărcare

"
k e
= 1 – la prese automate

k e" = 0,6 ÷1 – la prese lovitură cu lovitură

ko = coeficient de oboseală

m 2  z  b  k
ko 
0,3  k i 1   '   cos 
unde:
 M frinare
  '

 I 2 '
M t 1  " i
 I 
 ' = coeficient de încărcare al angrenajului datorat momentului
de frânare transmis prin cuplaj
Mf = moment de frânare
Mt = transmisiunea la cuplare
I’= moment de inerţie al maselor de pe arborele condus
I” = moment de inerţie al maselor situate între cuplaj şi culisor
reduse la arborele angrenajului
φ’= 0 – când cuplajul şi frâna sunt pe arborele principal
φ’= 0,15 când cuplajul şi frâna sunt pe arborele intern
φ’= 0,25 pentru prese rapide
φσ = coeficientul factorului de proporţionalitate la solicitarea
dinamică a angrenajului

   0   
 1i   ai
 
 ai
  = coeficientul concentratorului de tensiune ~ 1,95
0

  = coeficient ce ţine seama de limita de rezistenţă a

materialului

2.7. CALCULUL CUPLAJULUI

Cuplajele preselor sunt mecanisme foarte solicitate deoarece trebuie

să asigure un număr mare de cuplări pentru punerea în mişcare a unor
subansambluri cu mase considerabile. Alegerea tipului de cuplaj şi
dimensionarea acestuia trebuie să asigure o uzură minimă şi siguranţa în
exploatare.
După construcţie şi modul de funcţionare cuplajele utilizate la prese
se pot clasifica astfel:

cu ghiare
 cuplaje rigide 
cu pana rotitoare
cu discuri

 cuplaje cu fricţiune conice
cilindrice

cu douatreptede turatii cu mecanisme planetare
 cuplaje speciale 
cu inductie
Cuplajele cu gheare se folosesc foarte rar în special în construcţia
unor prese automate la care numărul de cuplări este redus.
Cuplajele cu pană rotitoare se foloseau la presele cu forţa de
deformare de 63100 tf şi cu un număr de cuplări de 80100 cuplări/minut.
Aceste cuplaje nu se mai utilizează deoarece o dată cuplate nu se pot decupla
decât după o cursă completă nefiind îndeplinite condiţiile de siguranţă atât a
operatorului cât şi a presei.
Cuplajele cu fricţiune (fig. 2.20), utilizate la presele mecanice, sunt
de dimensiuni foarte mari, datorită forţei considerabile de cuplare pe care
trebuie să o realizeze. Sunt acţionate pneumatic sau electric. În acelaşi
ansamblu al cuplajului este inclusă şi frâna ce asigură oprirea arborelui
principal la decuplare. Forţa de frânare se realizează prin comprimarea unor
arcuri ce asigură şi îndepărtarea discurilor de fricţiune la decuplare.
Ca bază de calcul pentru stabilirea dimensiunilor cuplajului se
foloseşte valoarea momentului de torsiune ce trebuie transmis:
 β  FD  mt
M tk 
iη
unde: FD este forţa de deformare;
β = 1,1….1,2 – coeficient de asigurare;
mt – modulul momentului de torsiune;
i – raportul de transmitere între arborele pe care se află cuplajul şi

Fig. 2.20. Cuplaj cu discuri

arborele principal al presei;

η – randamentul mecanic (η = 0,8….0,93)
Modulul momentului de torsiune se deduce din:
 R  RB  F F 
FD mt  μRcosα A  μ R A  01 r01  02 r02 
L  FD FD 
Fta  
Rp  η
unde: μ – coeficientul de frecare în articulaţie, μ = 0,1;
R – raza cinematică;
RA – raza lagărului bielei la îmbinarea cu manivela;
 Fig. 2.20. Geometria cuplajului cu discuri

RB – raza articulaţiei de legare la culisor;

Rp – raza primitivă a roţii de antrenare;
η – randamentul lagărelor arborelui principal;
F01, F02 – reacţiunile din lagăr;
r01, r02 – razele fusurilor.

Deci:
Di
 0,4  0,8
De
 1 1  D  Di 1 De  Di
b     e ; b   mm
 10 7  2 7,5 2
2M tk
Ff 
Dm
unde: Ff – forţa de frecare dintre discuri necesară frânării maselor în
mişcare; [N]
Ff
Fn' 
μ
 Fn' – forţa normală de apărare ce are ca efect apariţia forţei de
frecare; [N]
Fn – forţa normală de apăsare asupra discurilor
F – forţa necesară pentru tensionarea arcurilor de aducere a discurilor
în poziţia necuplat.
Fn  Fn'  F N
Fn
An 
Pa
unde: An – aria nominală de contact a discurilor, [Nm2]
A1 – aria de frecare între două discuri vecine

A1 

π De2  Di2 
mm 2 
4
Pentru calculul numărului suprafeţelor de frecare (discurilor), facem
raportul:
An
i
A1
Pentru discurile cu fricţiune cu formă inelară, momentul care poate fi
transmis se exprimă astfel:
M tk'  πμ  Pa  i  Re3  R13   KN  mm
2
3
Pentru verificare, vom compara Mtk cu M tk' , condiţia fiind:
M tk'  M tk
Dacă condiţia este îndeplinită, se poate folosi cuplajul ales.

Frâne folosite în construcţia preselor cu manivelă

În construcţia preselor se folosesc diferite tipuri de frâne pentru
oprirea culisorului în poziţia de repaus. Frâna trebuie să consume integral
energia cinetică pe care o au toate elementele în mişcare de la culisor şi până
la arborele pe care se găseşte montat volantul. Frânarea începe imediat după
decuplarea cuplajului.
 Din punct de vedere constructiv la maşinile pentru prelucrări prin
deformare se folosesc următoarele tipuri de frâne:
Fig. 1.21. Frâna cu saboţi
 frâne cu saboţi (fig. 1.21), caracterizate prin dimensiuni mari, siguranţă
redusă în funcţionare, dificultăţi de montaj şi reglare;
 frâne cu bandă (fig. 1.22) comandate prin:
- camă montată pe arborele principal sau pe batiul presei, camă al
cărei profil determină eliberarea sau strângerea frânei;
- electromagneţi;
- motor pneumatic cu simplu efect care realizează eliberarea frânei,
frânarea făcându-se cu ajutorul unor arcuri;

 frâne cu discuri de fricţiune care asigură o mare siguranţă în funcţionare,

au gabarit redus, iar momentul de frânare se poate regla uşor prin
reglarea forţei de strângere a arcurilor.

Calculul frânelor cu bandă

Unghiul de frânare este între 20 şi 40. Momentul de frânare se
determină egalând energia cinetică a maselor care trebuie frânate cu lucru
mecanic efectuat de acest moment:
 J f   2f
  Ec  M f   ff (1.58)
2

unde:  este un coeficient de siguranţă cu valoarea de 1,21,3;

Jf – momentul de inerţie al maselor în mişcare redus la arborele pe care este

fixată frâna;  - viteza unghiulară a arborelui frânei; Mf – momentul de
frânare; ff - unghiul de rotire al arborelui frânei la rotirea arborelui principal
cu unghiul f .
Din relaţia (1.58) se determină momentul de frânare:

J f   2f
Mf  . (1.59)
2   ff

Se determină forţa de tracţiune din cele două capete ale benzii:

Mf M f  e 
F1  şi F2   F1  e  , (1.60)
r  (e   1) r  (e   1)
în care:  este unghiul de înfăşurare a benzii pe tambur în radiani; r–
raza tamburului;  - coeficientul de frecare dintre ferodoul montat pe bandă
şi tambur;  = 0,180,3.

2.8. CALCULUL ŞI PROIECTAREA FRÂNEI

Frâna se foloseşte pentru oprirea culisorului în poziţia de repaus

corespunzătoare sfârşitului ciclului de lucru (fig.12,13). Frâna trebuie să
asigure anularea energiei cinematice acumulată de ansamblul mobil al presei
şi să determine oprirea organului de lucru în poziţia iniţială.
Se recomandă utilizarea unei frâne cu bandă deoarece aceasta poate
fi comandată printr-o camă montată rigid pe arborele principal printr-un
sistem pneumatic sau cu electromagneţi.
 Pentru calculul frânei se ia în considerare echivalenţa dintre lucrul
mecanic de frânare şi energia cinetică a maselor ce trebuiesc frânate:
I rt  ω 2 π
 M f  i t  α f  daN  m 
2 180
unde: Irt – momentul de inerţie total al maselor frânate redus la arborele pe
care se află frâna
ω – viteza unghiulară a arborelui frânei
αf – unghiul corespunzător realizării frânei
Mf – momentul de frânare
it – raportul de transfer dintre arborele principal şi arborele pe care se
află frâna.
Momentul de frânare necesar pentru o funcţionare normală a presei
va fi:
90  I rt  ω 2
Mf   daN  m
π  αf  it
Pentru calculul momentului de inerţie redus, vom ţine cont de masele
ce trebuiesc frânate şi de viteza unghiulară a acestora:
ω2 n
ω
E c  I rt  cd   I k k
Z i 1 2
unde: I k  m k  R k – momentul de inerţie al maselor mk de rază rk
2

ωk – vitezele unghiulare ale maselor mk

π  mk
ωk 
30
Masele m k  ρ k  v k ,
unde: ρk – densitatea
vk – volumul.
Atât roţile dinţate, cât şi arborii sunt din oţel pentru care
ρ  7,8 10 3 Kg/m 3 .
 Pentru roţile conducătoare:
π  D 2p1
Vp1 
4
 
 b1 mm 3 , R1 – [mm], ω1 – [rad/sec]

 Pentru arborele intermediar:

 VII 
π  d 2II
4
 
 l II mm 3 , RII – [mm], ωII – [rad/sec]

 Pentru roţile conduse:

π  D 2p2
Vp2 
4
 
 b 2 mm 3 , R2 – [mm], ω2 – [rad/sec]

 Pentru arborele principal:

VI 
π  d 02
4
 
 l I mm 3 , RI – [mm], ωI – [rad/sec]

I rt  ω I
2
Vp1  ρ  R 12 2 VII  ρ  R 2II  ω 2II Vp2  ρ  R 22  ω 22 VI  ρ  R 2I  ω 2I
2  ω1  2 
2 2 2 2 2
I rt  ω I
2
  daN  m 
2
Determinarea forţelor de frecare se face astfel:
- pentru partea mobilă a benzii
57,31 I rt  ω cd
2
Ft1   daN
2b e μ  1 R  α t
unde: b – lăţimea benzii, b = 0,6…. 0,8R
φ – unghiul de înfăşurare a benzii
μ – coeficientul de frecare pentru contact
R – raza tamburului frânei
- pentru partea fixă a benzii
Ft2  Ft1  e μ  daN 
Verificarea la uzură a frânei se face folosind relaţia:
I rt  ω 2
Ku   n f  K ua
2A f
unde: Af – aria suprafeţei de frecare
π 
Af  R b
180
nf – frecvenţa frânărilor pe minut
Kua – coeficientul de frecare admis.

2.9. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA GHIDAJELOR

 Funcţionarea corespunzătoare şi precizia de prelucrare a preselor cu
manivelă sunt puternic influenţate de alegerea corectă a formei şi
dimensiunilor ghidajelor batiului şi ale culisorului.
La presele mecanice cu manivelă sau cu excentric ghidajele folosite
au formă prismatică, dreptunghiulară, trapezoidală sau coadă de rândunică.
Pentru presele cu o manivelă care au batiul deschis se folosesc de
obicei ghidaje prismatice cu un unghi de construcţie β c  90  . Alegerea
materialelor ca şi a variantei constructive are la bază presiunea specifică
rezultată din încărcarea maşinii în timpul cursei de lucru. De obicei se
utilizează ghidaje din fontă antifricţiune având duritatea HB=190…220,
fontă cenuşie superioară Fc 25…Fc 40, fontă modificată şi fontă maleabilă
(cu rezistenţă mărită) cu duritatea HB = 170….270.
În cazuri speciale se foloseşte fontă aliată cu Cr şi Ni, duritatea
acestor materiale ajungând până la 400 HB. Raportul elementelor de aliere
(crom şi nichel) este 3, iar procentul lor de fontă poate ajunge la 1,5%.
În majoritatea cazurilor pentru culisor se foloseşte fonta cenuşie (Fc
20, Fc 25) cu o duritate HRC 48….53. Suprafeţele de ghidare ale culisorului
trebuie prelucrate la o calitate ridicată (cel puţin 1,6 μ) şi se recomandă
călirea lor superficială la o adâncime de 2,5 mm.
Stabilirea dimensiunilor ghidajelor se face pe baza verificării
presiunii de contact rezultată din condiţiile funcţionale ale presei. Schema de
calcul ia în considerare forţele din mecanismul de lucru, rezultând că
presiunea din ghidaj este dată de relaţia:
Pmax  Pn  Pm  Pa
în care:
Fn
Pn  – reprezintă presiunea datorată componentei din
lg  a
mecanismul principal normal pe ghidaje
6M
Pm  2 ic – presiunea datorată manetonului din legătura
lg  a
bielei la culisor
Mic – momentul din legătura bielei de culisor
lg – lungimea de ghidare a culisorului
a – lăţimea ghidajului
 Fig. 2.21 Diagrama de încărcare a ghidajelor
Mic se poate calcula din relaţia:
 lg 
 b 
 R A  RB 
M ic  FD  λsinα  μ   RB  1  1  2   μFD RB
 L  R  RB 
1  μsinα A
 L 
unde: b – reprezintă distanţa
dintre axa articulaţiei şi suprafaţa
frontală superioară a ghidajului.
 Pentru presele cu o
lg
manivelă raportul  0,4 .
B
Presiunea admisibilă în
cazul ghidajelor din fontă este Pa =
2 MN/m2. Pentru calculul forţei
normale pe ghidaje, vom
considera cel mai dezavantajos
caz, şi anume α = αn.

Fn  FD λ  sinα n  K   KN 
Pn  Pm  Pa

Fig.2.22
17