Sunteți pe pagina 1din 2

Criterii de diagnostic

Următoarele criterii se aplică adulților, adolescenților și copiilor cu vârste mai mari de 6 ani.

Criteriul B

Prezența unuia sau mai multe dintre următoarele simptome intruzive asociate cu evenimentele
traumatice, cu debut după ce evenimentele traumatice au avut loc:

1. Amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentelor traumatice.


2. Visuri neplăcute recurente în care conținutul și/sau afectul visului au legătură cu
evenimentele traumatice.
3. Reacții disociative (e.g. retrăiri - flashback) în care individul simte sau acționează ca și cum
evenimentul s-ar repeta. (astfel de reacții pot apărea sub forma unui continuum, expresiile
extreme constând înr-o pierdere totală a conștientizării mediului înconjurător)
4. Disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli interni sau externi
care simbolizează seamănă cu aspect din evenimentul traumatic.
5. Reacții fiziologice semnificative la stimuli interni sau externi sau externi care simbolizează sau
seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic.

Criteriul C

Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu evenimentul traumatic, cu debut după ce evenimentul


traumatic a avut loc, evidențiată prin unul sau ambele elemente de mai jos:

1. evitarea sau eforturile de a evita amintirile, gândurile sau sentimentele neplăcute despre
evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acestea.
2. evitarea sau eforturile de evitare a elementele externe (oameni și locuri, conversații,
activități, obiecte, situații)care ar declanșa amintiri, gânduri sau sentimente dureroase
despre evenimentul traumatic sau care sunt strâns legate de acestea.

Criteriul D

Alterări ale cogniției și dispoziției asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau agravare după ce
evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din următoarele:

1. Incapacitatea de a-și aminti un aspect important al evenimentului traumatic (în mod


caracteristic, din cauza amneziei disociative, și nu a altor factori precum traumatismul
cranian, alcoolul sau drogurile).
2. Convingeri și așteptări negative persistente și exagerate despre sine, despre alții și despre
lume (e.g. ”Sunt un om rău”, „Nu pot avea încredere în nimeni”, ”Lumea este în totalitate
periculoasă”, ”Întregul meu sistem nervos este distrus pentru totdeauna”).
3. Interpretări persistente, distorsionate despre cauza sau consecințele evenimentului
traumatic, care îl fac pe individ să se învinovățească pe sine sau pe alții.
4. Stare emoțională negativă persistentă (e.g., frică, groază, furie, sentiment de vinovăție sau
rușine).
5. Scădere marcată a interesului pentru sau participării la activități importante.
6. Sentimente de detașare sau înstrăinare de alții.
7. Incapacitate persistentă de a resimți bucurie, satisfacție sau sentimente de iubire).

Criteriul E
Afectări semnificative ale excitabilității și reactivității asociate cu evenimentul traumatic, cu debut
sau agravare după ce evenimentul traumatic a avut loc, evidențiate prin două (sau mai multe) din
următoarele:

1. Comportament iritabil și răbufniri de mânie (în urma provocării minime sau fără provocare),
exprimate la modul tipic prin agresiune fizică sau verbală direcționată către oameni sau
obiecte.
2. Comportament nechibzuit și autodistructiv.
3. Hipervigilență.
4. Răspuns exagerat de tresărire.
5. Probleme de concentrare.
6. Tulburări ale somnului (e.g. dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit, ori somn agitat).

Criteriul F. Durata perturbării (Criteriile B, C, D și E) este mai mare de o lună.

Criteriul G. Perturbarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în sfera socială,
profesională, sau în alte domenii importante de funcționare.

Criteriul H. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice induse de o substanță (e. g.


medicamente sau alcool) sau altei afecțiuni medicale.

A se specifica tipul:

Cu simptome disociative: Simptomele individului întrunesc criteriile pentru tspt și, în plus, ca răspuns
la factorul stres, individul preintă unul dintre următoarele simptome, în mod persistent și recurent:

1. Depersonalizare: trăiri persistente sau recurente în care individul se simte detașat, și ca și


cum ar fi un observator din exterior al propriilor procese mentale sau al propriului corp (e.g.,
se simte ca și cum ar fi într-un vis; simte o senzație de irealitate a sinelui sau a corpului, sau
senzația că timpul trece încet).
2. Derealizare: trăiri persistente sau recurente de irealitate a mediului înconjurător (e.g.,
individul percepe lumea din jurul său ca fiind ireală, ca în vis, îndepărtată sau distorsionată)

Notă: Penrtu a se folosi acest subtip, simptomele disociative nu ar trebui să poată fi atribuite
efectelor fiziologice ale substanțelor (e.g., amnezii scurte (blackout), comportamentul din timpul
intoxicației cu alcool) sau altei afecțiuni medicale (e.g., convlsii parțiale complexe).

A se specifica dacă:

Cu reacție întârziată: dacă în decurs de 6 luni de la eveniment nu sunt întrunite toate criteriile de
diagnostic (deșii debutul și manifestarea unor simptome pot avea loc imediat).