Sunteți pe pagina 1din 1

Mesajul unui profesor de excepţie: „Avem o țară plină de

imbecili cu studii superioare, care nu știu că America e


continent. Sunteți o generație aproape pierdută”

Un profesor de literatură engleză de la una dintre cele mai bune universități din România a hotărât ca,
înainte de a ieși la pensie, să adreseze un mesaj destul de usturător studenților, încercând, pentru
ultima dată, să “deschidă ochii digitali ai copiilor.”

Redăm îndemnul profesorului

“Pentru ce ați venit aici?


N-aș vrea să strig la voi, pentru că n-are sens, oricum n-o să mă înțelegeți. Nimeni nu are nevoie de
voi aici, stând așa pe bănci, așteptând o minune și privind plictisiți înainte. Mergeți acasă, pentru că
pierdeți timpul, vă pierdeți viața! Universitatea e un loc pentru învățat și nu aveți nici un drept să-l
împuțiți cu lenevia voastră. Dacă vreți să învățați, sunteți bineveniți. Dacă nu, ieșiți afară, nimeni nu vă
vrea aici.
Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare, care nici măcar nu știu că America e continent, nu
țară. Nu mai avem nevoie de fantome zombate care vin aici ca să-și ia o diplomă. Diploma aia poți s-o
folosești doar atunci când se termină o anumită hârtie în casă. Nu vă mințiți pe voi înșivă: mai mult de
jumătate dintre voi vor ajunge să lucreze la o fabrică sau într-un restaurant, pentru că sunteți lenoși și
aroganți!
Sunteți o generație aproape pierdută. Nu vă interesează nimic, în afară de telefoane și laptop-uri și
stomacurile voastre. Aveți o minte putrezită. Poate vă credeți mai inteligenți decât alții, poate câțiva
dintre voi și sunt dar restul, restul sunteți toți la fel de mediocri. Pentru asta ați și venit aici – să
acumulați cunoștințe, nu să putreziți în bănci! Nu vă irosiți unica șansă de a ajunge cineva. În epoca
contemporană, unde informația digitală deține puterea, iar mintea umană este folosită din ce în ce mai
rar, voi puteți să luați puterea în mâinile voastre, dar fără voință și cunoștință, o veți pierde foarte rapid.
Eu nu vreau să vă țin morală pentru că știu cum e: să ți se țină morală când ești tânăr și simți că toată
lumea e la picioarele tale. Am fost și eu pe acolo și mi-e familiar sentimentul dat – nu contează ce
studii faci, contează să știi să te descurci. Dar nu e mereu așa și nimeni n-o să țină cont de
sentimentele voastre interioare sau de cât de bine puteți juca cărți sau jocuri video atunci când o să vă
angajeze. Cunoștințele vor fi pe primul loc, iar puterea fizică și înfățișarea pe-al doilea.

Părinții voștri nu vor trăi mereu, trebuie să realizați asta. Sunteți maturi și nu mai are rost să avem
tabu-uri. Da, vor muri, și veți muri și voi. Dar ei, în comparație cu voi, vor lăsa ceva în urma lor, ceva
cu care vor, cu care trebuie să se mândrească, și acel ceva sunteți voi. Dacă nu vreți să puneți mâna
pe carte și să vă schimbați spre bine, să acumulați ceva ce, în comparație cu excesul de hormoni și
prietenii de-o noapte, nu va dispărea niciodată, pentru voi, atunci faceți-o măcar pentru părinții voștri.

Faceți-o pentru acele persoane care au muncit toată viața lor pentru ca voi să aveți unde dormi, să
aveți ce mânca și să-și permită acel computer în fața căruia vă pierdeți zilele și nopțile. Data viitoare
când mergi la baie, privește în oglindă și întreabă-te dacă părinții tăi s-ar mândri cu așa odor. Eu nu.

Sper ca următoarea noastră întâlnire să aibă loc într-o bibliotecă, nu restaurant fast-food. Rămâneți cu
bine.”