Oistea

c�nd ninge mu?c str�ns cu din?ii din fa?a

felia mea de timp,
�mi pun perdele de gene mo?nege?ti
peste tot t�rgul cu biserici ?i pia?a de duminica

cineva mi-a �nhamat o umbra de marginea claviculei

?i mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva �mi calca pe oi?te ?i lan?uri
?i �ncarca toata casa bunicii �n spatele meu

odata cu v�ntul ?i agale

trec printre cetini ca o cer?etoare