qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw

ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
Impactul dezvoltării
asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
agriculturii asupra economiei
dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
asdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................3
Etimologie, ramuri ale agriculturii......................................................................................................3
Istoric..................................................................................................................................................4
Studii economice pe țară....................................................................................................................4
Obiectivul agriculturii.............................................................................................................................5
Agricultura și impactul economic al acesteia în România ¹.....................................................................5
Impactul agriculturii asupra economiei României în anul 2013 ²............................................................5
Concluzie................................................................................................................................................9
Bibliografie...........................................................................................................................................10
Anexa....................................................................................................................................................11

2
3
 Impactul dezvoltării agriculturii asupra economiei

Introducere
Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de
hrană vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a
anumitor plante și creșterea animalelor.

Etimologie, ramuri ale agriculturii

Termenul de agricultură provine din cuvintele
din latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare
mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic
deagricultură se regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt:

 Acvacultura, care se ocupă cu creșterea plantelor și a animalelor care trăiesc în apă,

în special în mări șioceane;

 Agrofitotehnia, care se ocupă de cultura plantelor de câmp, a plantelor furajere și

a plantelor tehnice;

 Apicultura, domeniu care se ocupă cu creșterea albinelor pentru obținerea

de miere și ceară, având și importantul rol de polenizare a plantelor aflate în zona de
creștere a albinelor;

 Avicultura, domeniu al agriculturii care se ocupă cu creșterea păsărilor;

 Horticultura, care se ocupă cu selecționarea și creșterea legumelor, pomilor

fructiferi, viei, arbuștilor fructiferi și decorativi, florilor, plantelor ornamentale, plantelor
tropicale și a plantelor de seră;

 Moluscocultura, care se ocupă de creșterea moluștelor, atât terestre, așa cum sunt
melcii comestibili, dar și a moluștelor acvatice, așa cum ar fi scoicile;

 Piscicultura, care se ocupă de creșterea peștilor în diferite condiții, dar și în sistem

industrial;

 Sericicultura, care se ocupă de creșterea viermilor de mătase;

4
  Silvicultura, care se ocupă cu studiul, creșterea, exploatarea și protejarea arborilor ce
formează pădurile, controlul și protecția faunei și florei din păduri;

 Zootehnia, domeniu care se ocupă de creșterea animalelor domestice, mai exact

a mamiferelor de uscat domesticite,în scopul obținerii
de lapte, carne, lână și piei saublănuri.
Există și o mulțime de ramuri strict specializate ale agriculturii care au ca scop esențial
producerea hranei și îmbrăcămințiisau petrecerea timpului liber al oamenilor și a
viețuitoarelor de pe lângă aceștia.
Întrucât agricultura este una dintre cele mai vechi ocupații ale omenirii, fiind
intrinsec legată de viața sedentară, de când oamenii, din nomazi (axându-se
pe vânătoare, pescuit și culegerea produselor vegetale), au devenit cultivatori de plante și
crescători de animale, continua sa îmbunătățire și rafinare a fost unul din factorii esențiali ai
progresului generalizat. Astăzi există oameni de știință îngust specializați, inventatori, biologi
moleculari, geneticieni, biochimiști, biofizicieni,ingineri mecanici, chimici, electrici și electro
niști a căror unică preocupare este îmbunătățirea productivității și eficiențeimetodelor de
creștere a plantelor și animalelor și a folosirii resurselor existente. Toți aceștia sunt "ocupați în
agricultură".
Se consideră (conform unei estimări din anul 2002) că 42% din populația globului
se ocupă cu agricultura, făcând-o de departe cea mai răspândită ocupație umană. Din păcate,
produsele agricole contează doar ca 4.4% (estimare din 2005) din produsul brut mondial, care
este calculat prin adiționarea tuturor produselor brute interne ale tuturor țărilor.[1]
Istoric

Agricultura,este cultivarea pământului pentru a crește plante ea constituit ramura

principală de la începuturile civilizației. Această ocupație asigură cea mai mare parte a
alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte și alte materii prime pentru industrii.
Domesticarea plantelor si animalelor a avut loc acum 14000-6500 de ani si este cea
mai studiata idee din preistorie.[1] Acesta a evidentiat faptului că hrana se obține nu doar prin
strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor ci și prin cultivarea plantelor din semințe
și prin creșterea în captivitate a anumitor animale.
Jumătate din populația globului lucrează în agricultură. Există însă mari diferențe
între rolul jucat de agricultură în diferite zone ale planetei. În țările aflate în curs de
dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populație lucrează pământul. Spre
deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populația activă se ocupă cu agricultura, în țări
industrializate precum [[Regatul Unit|Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite ale
Americii. Cu toate acestea, datorită înaltei eficiențe și tehnicilor științifice utilizate, Statele
Unite reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.

5
Studii economice pe țară

Pentru a favoriza exporturile studiile pe țară, globale sau pe sectoare sunt propuse
gratuit pe site-ul lor internet, prin organisme guvernamentale. Printre acestea se gasesc :
United States Departement of Agriculture (USDA) și Agriculture and Agri-Food Canada
(AAC), care reprezinta două din cele mai importante țări exportatoare de produse agricole.
Aceste două ministere, alături de alte asociații, universități sau intreprinderi, le difuzeaza de
asemenea pe site-ul Globaltrade.net.[2]1

Obiectivul agriculturii
Obiectivul fundamental al agriculturii, ca ramură importantă a economiei naţionale
în noile condiţii determinate de integrarea în structurile europene, îl constituie stoparea
declinului, redresarea treptată şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea producătorilor
agricoli, în concordanţă cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispune România,
pentru asigurarea securităţii alimentaţiei populaţiei şi crearea de disponibilităţi pentru export

Agricultura și impactul economic al acesteia în România ¹

Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană,a marcat o epocă nouă în
economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest context, România trebuie să
îşi adapteze rapid economia agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa
internă a Uniunii Europene şi a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).

Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma
rapidă a agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind necesitatea integrării cu succes
în economia rurală europeană.

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre

piaţă, îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător,
oferirea unor aşezari rezidenţiale mai convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi
integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi
deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre
dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al
PAC).

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab
integrată în economia de piaţă. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii

11: ^ Mithen, "After the Ice", pagina 54. 2: ^ globaltrade.net

1: http://www.madr.ro/agricultura.html

2: Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.02.2014

6
şi aplicării tehnicilor de marketing depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană,
precum şi bunăstarea producătorilor agricoli.

Impactul agriculturii asupra economiei României în anul 2013 ²

Economia a crescut anul trecut cu 3,5%, peste aşteptări, luând prin surprindere pe
toată lumea, analişti, autorităţi şi oameni de afaceri. Aproape jumătate din creştere provine
însă din agricultură, a cărei valoare adăugată brută a crescut cu 23% faţă de anul anterior,
conform Eurostat.

Aceasta înseamnă că, la o pondere de 6-7% din PIB, a contribuit cu circa 1,6-1,7
puncte din cele 3,5 puncte procentuale de creştere economică de anul trecut. Practic, încep să
se vadă efectele intrării în agricultură între anii 2008 şi 2013 a circa 10 miliarde de euro, din
care 4 miliarde de euro plăţi directe la hectar şi pentru animale, iar alte 6 miliarde de euro
pentru proiecte de investiţii. În plus, şi condiţiile meteo au fost mai bune.

A fost cea mai bună evoluţie a economiei din ultimii cinci ani, iar la nivelul
blocului comunitar România a fost lider anul trecut, cu cel mai puternic ritm de creştere
economică. Însă PIB-ul real al României nu a reuşit să revină la nivelul anterior crizei.

„Surpriză plăcută“, „performanţă remarcabilă“, „surpriză spectaculoasă a

accelerării economiei la 3,5%“. Aşa caracterizează analiştii cifrele anunţate de Statistică
privind evoluţia economiei în 2013. Cei mai mulţi analişti indicau o ascensiune a economiei
de 2,7-3% pentru 2013. Dar tot analiştii atrag atenţia că avansul economic solid maschează
cererea internă slabă şi insistă asupra necesităţii stimulării consumului şi investiţiilor. Evoluţia
economiei este „dezechilibrată“: agricultura şi industria/exporturile au contribuţii favorabile
importante la avansul economiei, în timp ce comerţul retail şi construcţiile nu şi-au revenit pe
deplin.

În ultimul trimestru din 2013 PIB-ul a făcut un salt de 5,2% faţă de acelaşi trimestru
din 2012, pe serie brută, conform datelor estimative anunţate de Institutul de Statistică.
Comparativ cu trimestrul III 2013, creşterea PIB a fost de 1,7% (date ajustate sezonier),
cifrele plasând România în fruntea ţărilor UE.

Cu toate că datele macro sunt încurajatoare, dinspre economia reală semnalele sunt
mai puţin optimiste. Oamenii de afaceri rămân sceptici în privinţa efectelor redresării
economiei la nivelul afacerilor. Şi rămâne întrebarea când vor simţi românii redresarea
economică, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în
buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai.

„Performanţa României la nivelul anului 2013 este remarcabilă, dar rămâne

întrebarea cât din această creştere economică a fost resimţită în veniturile populaţiei şi în cifra
de afaceri a firmelor. Credem că economia are nevoie de noi stimuli pentru creşterea
consumului şi investiţiilor, atât pe partea monetară prin reducerea rezervelor minime, cât şi pe
partea fiscală, prin creşterea investiţiilor publice finanţate prin sume obţinute din combaterea
evaziunii fiscale“, consideră Eugen Sinca, analist-şef al BCR.

7
 Totodată, deşi activitatea economică s-a revigorat, impactul nu s-a resimţit foarte
mult la nivel fiscal în condiţiile în care avansul economiei s-a bazat pe exporturi şi o
agricultură care este nefiscalizată, în timp ce consumul a lâncezit, ceea ce s-a văzut la nivelul
încasărilor din TVA.

Exporturile şi agricultura au fost „vedetele“ anului 2013

Exporturile au ajuns anul trecut la un maxim istoric, de aproape 50 mld. euro,

ritmul de creştere fiind de 10%. Iar analiştii anticipează că exporturile vor rămâne unul dintre
principalele motoare de creştere pentru România, având în vedere redresarea economiilor din
zona euro, principalii parteneri comerciali ai României.

Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin
intermediul exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să
tragă singură economia, potenţialul ei fiind limitat având în vedere ponderea de doar o treime
din PIB. În aceste condiţii este nevoie şi de o revigorare a cererii interne, pentru a vedea o
ascensiune a economiei de peste 4%.

Agricultura a adus afaceri totale de 18,5 mld. euro, apropiate de vârfurile din 2011
şi 2008. Valoarea adăugată brută, adică plusul de valoare pe care fermierii l-au adus în
economie, s-a ridicat la aproape 8 mld. euro, fiind al treilea cel mai bun rezultat din ultimii
şapte ani. Agricultura este o componentă foarte volatilă a PIB, fiind dependentă aproape în
totalitate de condiţiile meteo. Pentru acest an analiştii anticipează o contribuţie nefavorabilă a
agriculturii la evoluţia economiei având în vedere şi efectul de bază. Agricultura şi-a redus
continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012.
Însă anul trecut este posibil ca ponderea agriculturii să fi urcat spre 6-7%.

„Creşterea economică din T4 2013 a surprins în mod plăcut şi a fost generată, cel
mai probabil, de majorarea semnificativă a cheltuielilor Ministerului de Finanţe din luna
decembrie, alături de continuarea creşterii pe zona de industrie orientată spre export şi
agricultură. Totodată, vânzările retail au cunoscut o anumită revenire în luna decembrie“, mai
spune Sinca.

Economia a traversat trei zone de recesiune majore, în timpul guvernelor Roman,

Ciorbea şi Boc.

Odată cu venirea crizei financiare şi economice mondiale, România a experimentat

doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi
majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. Au fost doi ani de
cădere liberă, în 2009 şi 2010. După declinul de 6,6% în 2009 şi scăderea de 1,1% în 2010,
economia a revenit pe creştere. Însă redresarea a fost lentă. După un avans de 2,3% în 2011, a
urmat un plus al economiei de doar 0,6% în 2012.

Pentru 2014 analiştii estimează încetinirea avansului PIB în jurul a 2,3%, economia
urmând să fie susţinută în continuare de cererea externă şi de o revenire treptată a cererii
interne, în timp ce agricultura va avea o influenţă nefavorabilă.

8
 O ţară ca România are nevoie de ritmuri de creştere economică de cel puţin 3-4%
pe an pentru a reduce decalajele structurale şi a converge către nivelul de trai din zona euro,
după cum au estimat analiştii şi chiar reprezentanţii FMI.

 Nicolae Sorescu, directorul diviziei auto a grupului Rădăcini:

Anul trecut am avut într-adevăr o creştere economică puternică, dar această creştere a venit
datorită agriculturii pentru că a dat Doamne-Doamne ploaie când a trebuit. Acesta nu este un
indicator de luat în calcul, deoarece nu reflectă realitatea din piaţă. Dacă vrem să vedem cât
de puternic este sistemul, nu ne uităm la creşterea economică, ci la colectările din TVA. Acolo
vedem dacă economia a performat sau nu, deoarece veniturile din TVA înseamnă economia
adevărată, nu cea evazionistă.

Grupul Rădăcini include dealeri ai mărcilor Opel, Chevrolet, Mazda, Suzuki, Citroën şi VW.

 Raul Ciurtin, preşedinte şi director general al Albalact:

Nu văd o deteriorare a consumului, este mai mult o situaţie de stagnare spre îmbunătăţire a
acestuia. Cred că avansul de anul trecut al PIB-ului nu se va vedea aşa repede în buzunarele
românilor, trebuie să vedem ce se va întâmpla în continuare. Cred că trebuie să existe o astfel
de creştere şi în următorii 2-3 ani ca oamenii să reîncapete încredere că lucrurile se
îmbunătăţesc. De asta au nevoie: de încredere că lucrurile vor merge mai bine.

Albalact este unul din cei mai mari producători de lactate. Mădălina Panaete

 Tudor Furir, managing director al Pernod Ricard România:

Creşterea PIB-ului s-a simţit foarte puţin în businessuri, aproape deloc, iar consumul nu s-a
relansat. Creşterea economică dacă nu e acompaniată de măsuri fiscale coerente nu are cum să
se vadă în consum. Toate măsurile fiscale luate până acum nu încurajează consumul, ci din
contră. (...) Eu cred că această creştere economică s-a bazat foarte mult pe export, iar Dacia a
avut o contribuţie semnificativă.

Pernod Ricard România este unul dintre cei mai mari importatori de băuturi spirtoase.

Ce spun analiştii despre evoluţia PIB

 Eugen Sinca, analist-şef la BCR

Creşterea economică din trimestrul patru 2013 a surprins în mod plăcut şi a fost generată, cel
mai probabil, de majorarea semnificativă a cheltuielilor Ministerului de Finanţe din luna
decembrie, alături de continuarea creşterii pe zona de industrie orientată spre export şi
agricultură. Totodată, vânzările în retail au cunoscut o anumită revenire în luna decembrie.
Performanţa României la nivelul anului 2013 este remarcabilă, dar rămâne întrebarea cât din
această creştere economică a fost resimţită în veniturile populaţiei şi în cifra de afaceri a
firmelor.

9
Credem că economia are nevoie de noi stimuli pentru creşterea consumului şi investiţiilor, atât
pe partea monetară prin reducerea rezervelor minime, cât şi pe partea fiscală, prin creşterea
investiţiilor publice finanţate prin sume obţinute din combaterea evaziunii fiscale.

 Vlad Muscalu, economist-şef la ING Bank

Cred că odată ce este depăşită surpriza spectaculoasă a accelerării de la 0,6% în 2012 la 3,5%
în 2013, apare drept foarte interesantă creşterea trimestrială din trimestrul patru 2013 de 1,7%.
Aceasta sugerează că accelerarea recentă nu a fost numai produsul recoltei cu adevărat
deosebite şi ne face să credem că economia poate să-şi menţină inerţia. Probabil curând
prognozele pentru 2014 vor avansa din jurul valorii de 2,3% către zona de 3-3,5%, rămânând
ca detaliile publicate pe 5 martie să stabilească ce punct al acestui interval pare mai rezonabil.

După ce România a înregistrat cea mai rapidă creştere din regiune în 2013, semnele timpurii
sugerează că se va lupta pentru această poziţie şi în 2014 (colegii noştri se aşteaptă la un
avans de 3,4% în cazul Poloniei), iar aceasta ar trebui să susţină revenirea investiţiilor străine
directe.

 Mihai Pătrulescu, senior economist al UniCredit Ţiriac Bank

Din punct de vedere istoric, datele PIB-ului din trimestrul patru sunt influenţate de rezultatele
din agricultură, dar chiar şi după includerea în calcul a recoltei excepţionale din 2013,
creşterea de 5,2% este foarte mare. Ca atare, este probabil că au fost şi alte sectoare care au
influenţat creşterea în trimestrul patru.

BNR a publicat recent datele legate de balanţa plăţilor pentru anul 2013. Conform aşteptărilor,
România a continuat ajustarea abruptă a balanţei comerciale, deficitul agregat pentru bunuri şi
servicii scăzând de la 6,2 mld. euro în 2012 la 0,8 mld. euro în 2013. Cu toate acestea,
evoluţia datelor comerciale din trimestrul patru a fost relativ liniară, ceea ce înseamnă că
accelerarea PIB-ului nu provine din exporturi nete. În mod similar, dinamica vânzărilor de
retail şi cea a creditării au fost slabe în ultimul trimestru al anului trecut, ceea ce sugerează că
această creştere nu a fost generată nici de cererea domestică.

Cheltuielile guvernamentale ar putea explica o parte a acestei accelerări, având în vedere că

investiţiile au fost reluate în decembrie.

Cu toate acestea, este la fel de posibil ca datele să fi fost influenţate de factori tehnici (deflator
sau metodologie).

Per total, suntem de părere că accelerarea din trimestrul patru a fost ajutată de factori
tranzitorii şi, în consecinţă, nu reflectă în totalitate ritmul intern de expansiune a economiei.

Concluzie
În concluzie, agricultura are o pondere semnificativa in economia României.
Creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole vegetale şi animale este
posibilă doar prin valorificarea potenţialului productiv naţional şi promovarea unor sisteme de

10
agricultură ecologică, stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a
competitivităţii produselor agroalimentare româneşti pe piaţa internă şi internaţională.

Bibliografie
1) http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultură
2) http://www.zf.ro/
3) http://www.madr.ro/

11
Anexa

12