La frecvenţă joasă, măsurările au demonstrat faptul că după aproximativ o zi, scăderea dramatică a ratei

metabolismului conduce la distrugerea membranelor celulare şi prin aceasta la micşorarea tensiunilor de străpungere.
La frecvenţă înaltă, rata de modificare a valorilor iniţiale este mai lentă, deoarece proprietăţile electrice ale
ţesuturilor depind de conţinutul de apă şi proteine. Modificarea acestora este mult mai lentă după excitarea ţesutului din
organism.
Tabelul 1.1. Rezistenţa specifică a diverselor ţesuturi la frecvenţe înalte (ohm.cm) – după Rajewsky

Frecvenţa (MHz)
Ţesut 0,1 0,3 1 3 10 30 100
Ficat 220-540 220-480 210-420 200-350 180-270 160-220 150-195
Splină 250-500 250-460 230-380 180-240 150-170 125-145 110-140
Rinichi 145-260 140-250 130-215 115-170 105-158 100-155
Plămân 165-200 161-193 150-180 135-165 114-148 105-141 100-140
Creier 440-830 430-780 420-700 390-605 300-460 230-360 200-300
Muşchi 172-240 170-230 165-200 160-185 150-170 140-160 130-155
Scheletic
Muşchi 185-242 180-240 178-230 163-200 145-175 138-170 136-168
cardiac

Tabelul 1.2. Permitivitatea şi conductivitatea unor ţesuturi la 37C – conform H.P. Schwan
Frecvenţa (MHz)
50 100 700 3000 8500
a) Constanta dielectrică (partea reală   )
Muşchi 85-97 71-76 52-53 45-48 40-42
Muşchi cardiac 50-55
Ficat 88-93 76-79 42-51 42-43 34-38
Splină 135-140 100-101
Rinichi 119-132 87-92 50-53
Plămân 34
Creier 110-114 81-83
Grăsime 11-13 3,9-7,2 3,5-4,5
Măduvă osoasă 6,8-7,7 4,2-5,8 4,4-5,4
b) Conductivitatea  (mS/cm)
Muşchi 6,8-8,85 12,7-13,7 21,7-23,3 83,3
Muşchi cardiac 10,5-12,8
Ficat 5,13-5,79 5,59-6,49 8,8-11,8 20-20,4 58,8-66,7
Splină 6,62-7,81
Rinichi 6,9-11,1 1,3-1,32
Plămân 2,22-3,85 7,69
Creier 4,76-5,26 5,13-5,56
Grăsime 0,4-0,59 1,11-2,27 2,7-4,17
Măduvă osoasă 0,2-0,36 1,16-2,25 1,67-4,76

Tabelul 1.3. Proprietăţile dielectrice ale ţesuturilor (date obţinute prin măsurări conform cercetărilor lui H. Herrick)

Ţesut (conţinut de apă %) 37C

Frecvenţă (GHz)
0,7 1 3 8,5 10 17
a) Constantă dielectrică 
Muşchi al scheletului (75) 56 54 50 42 40 34
Splină (75) 54 52 47 40 38 34
Creier-materie albă (72) 38 37 34 29 28
Creier-materie cenuşie (82) 48 45 43 38 37
b) Rezistenţa specifică  (ohm/cm)

1
 Muşchi 71 67 31 10 8,6 4,5
Splină 105 83 36 11 9,1 4,8
Creier-materie cenuşie 105 91 45 13 10
Creier-materie albă 143 133 77 19 15

Tabelul 1.5. Permitivitatea () şi adâncimea de pătrundere () pentru diferite tipuri de ţesuturi la temperatura de
37C, pentru trei frecvenţe
Ţesutul f = 1 GHz f = 3 GHz f = 10 GHz
  (cm)   (cm)   (cm)
Muşchi 48-59 2,8 46-53 1,36 35-42 0,4
Ficat 46-55 3,5 42-43 1,44 34,38 0,4
Plămân 35 4,3
Splină 50-54 2,5 46 38-42 0,4
Rinichi 43-46 3,6 47,5 1,4 30-37 0,5
Creier-materie albă 38-44 3,9 33-41 1,6 25 0,33
Creier-materie cenuşie 45-51 4,0 44 1,79 40 0,34
Sânge integral 58-67 2,9 55-56 1,76 45-52 0,38
Măduvă osoasă 4,3-7,3 18 4,2-5,8 1,4
Os 8 30 7,5 7 8 1,4
Grăsime 3-7,5 20 4,7 8,5 3,5-4 2,9

1.3.4. Expunerea la câmpuri magnetice - factor de risc pentru sănătate

Un studiu publicat recent prezintă concluziile referitoare la riscul de cancer asociat cu expunerea la câmpul
magnetic pentru lucrătorii din intalaţiile electroenergetice din Ontario, Quebec - Canada şi Franţa, în decursul
intervalului 1970 - 1989. S-au constatat 4151 noi cazuri de cancer, în cele trei loturi de lucrători: 120.000 (Electricite de
France), 32.453 (Ontario Hydro), 21.749 (Hydro – Quebec).
Pentru expuneri cumulative în câmp magnetic de 3,1 T s-au determinat factorii de risc relativ RR = 2,41 pentru
leucemia acută ( non lymphocytic leukemia ANLL) şi RR = 3,15 pentru leucemia acută mieloidă (acute myeloidleukemia
AML). Pentru expuneri cumulative în câmp magnetic de 2 T s-au determinat factorii de risc relativ: RR = 2,36 pentru
ANLL şi RR = 2,25 pentru AML. S-a constatat o frecvenţă sporită, faţă de persoanele care lucrează în alte medii
ocupaţionale, a cancerului localizat la creier, în cazul lucrătorilor din instalaţiile electroenergetice. Factorul de risc în cazul
cancerului localizat la creier este RR = 1,64, pentru inducţii de (0,2 - 0,3) T. Pentru alte diverse localizări ale cancerului
(melanom al pielii, prostată, plămân) factorul de risc relativ, determinat la aceşti lucrători, este RR = 0,96, pentru
expunere la inducţii de (0,2 - 0,3) T, respectiv RR = 1,51, pentru expunere la câmpuri mai mari de 0,3 T.[4]
Riscul relativ în studiile epidemiologice:
 RR < 1,5 – risc nesemnificativ;
 RR = 23 – risc greu de evaluat;
Studiile epidemiologice consideră riscul relativ al câmpurilor electromagnetice între 1,5 şi 3.
1.6. Metode de investigare a interacţiunii câmpului electromagnetic-ţesut biologic
Tabelul 1.11. Schema efectelor biologice a microundelor la nivele dăunătoare.

Frecvenţa Lungimea de undă Locaţia efectelor importante Efecte biologice importante

(MHz) (cm) asupra ţesuturilor

100 Peste 200 Nestabilitate-probabil Încălzire globală a suprafeţelor expuse.

pentru tot corpul.

150-1200 200-25 Organele interne. Afectarea organelor interne de de la

supraîncălzire.

2
 1000-3300 30-10
3300-10000 10-3
10-100 GHz Sub 3
Tabelul 1.12. Lista cu frecvenţele pentru stimularea cerebrală prin radiaţie electromagnetică.
Aria cerebrală afectată
Cortexul controlului motric
Cortexul auzului
Cortexul vizual
Sistemul senzorial somatic
Centrul gândirii
Eefectele armelor electromagnetice secrete asupra oamenilor, conform unor rapoarte cunoscute.
Ştergerea forţată a Citirea şi inducerea
memoriei şi inducerea
unor acţiuni eronate.
Inducerea modificărilor
auditive: volum,
direcţie şi conţinut.
Mâncărimi bruşte şi violente
în interiorul pleoapelor.
Manipularea forţată a
căilor respirarorii, inclusiv
vorbirea controlată extern.
Articularea forţată a
braţului, provocând răni
sau echimoze.
Mişcarea precisă a
mâinilor, uneori
sincronizată cu
viziunile de trezire.
Dureri generale intense,
senzaţii de ace fierbinţi
înfipte în carne.
Mâncărimi în zone greu
de atins, senzaţii de
electroşocuri, fără erupţii.
Fig. 1.4. Formele simptomatice de manifestare datorită expunerii la radiaţii electromagnetice
Retina ochiului. Susceptibilitatea retinei ochiului şi
încălzirea ţesuturilor.
Straturile de la suprafaţa Încălzirea pielii cu senzaţie de cald.
pielii, retina ochiului.
Piele. Suprafaţa pielii se comportă ca reflector
sau absorbant cu efecte de încălzire.
Frecvenţa de rezonanţă Informaţia indusă prin modulaţie
bioelectrică
10 Hz Coordonarea impulsurilor motorii
15 Hz Sunete care traversează (eludează
ureche internă)
25 Hz Imagini transmise creierului
eludând ochii (halucinaţii)
9 Hz Senzaţia deatingere-fantomă
20 Hz Gânduri induse în subconştient
gândurilor.
Vise controlate.
Viziuni de trezire forţată şi uneori
însoţite de mişcări sincronizate.
Senzaţia de “pleoape
transparente”.
Recepţie audio de voci
prin microunde.
Mişcarea forţată a
maxilarului şi clănţănirea
dinţilor.
Stimularea forţată a
muşchilor de pe spate
Mărirea ritmului
cardiac fără motiv.
Acţiuni în zona genitală:
mâncărimi, orgasm forţat,
dureri intense, dureri
generale intense sau
senzaţii de ace fierbinţi
înfipte în carne.
Spasme intense,
urmate.
Control neurologic “demo”, prin
întoarcerea unui deget la 90
grade, câteva minute.
3
Modele de calcul ale curenţilor induşi în corp

O altă serie de cercetări a fost demarată pe linia evidenţierii posibilelor efecte negative ale câmpurilor electrice şi
magnetice ale liniilor de înaltă tensiune şi ale centralelor electrice asupra factorului uman, aflat în vecinătatea acestora[13],
[85], [90], [100].
Astfel în [85] sunt analizate interacţiunile dintre câmpul magnetic şi organismul uman din punct de vedere strict al
specialistului electrician.
Sunt puse în evidenţă interacţiuni datorate curenţilor induşi prin efectul Faraday, acţiuni ale câmpului asupra
substanţelor feromagnetice din sânge şi ţesuturi, forţe de tip Laplace asupra ionilor în mişcare.

 Pentru calculul tensiunilor, respectiv curenţilor induşi de un câmp magnetic variabil în masa corpului viu
se pleacă de la ecuaţia lui Maxwell:

B H
rot E     . (1.6)
t t

Aplicând teorema lui Stokes, pentru a trece la forma integrală a ecuaţiei, şi anume:

 E ds   rot E dA ,
 S
(1.7)

se obţine ecuaţia integrală:

H
 E ds   
 S
t
dA . (1.8)

Pentru o apreciere simplă a densităţilor de curent induse în corp de astfel de câmpuri se consideră un contur , de
formă circulară şi rază r, în masa unui ţesut considerat ca mediu izotrop, ecuaţia devine:

dB
2  r  E    r 2 . (1.9)
dt

De unde, intensitatea câmpului electric se obţine sub forma:

r dB
E  . (1.10)
2 dt

Ca urmare, în conformitate cu forma locală a legii conducţiei electrice (Ohm) se obţine densitatea curentului indus
în ţesutul de conductivitate  :

  r dB
J  . (1.11)
2 dt

La un câmp magnetic sinusoidal, expresia (1.13.) devine:

 r
J E    Bmax , unde B  Bmax sin t. (1.12)
2

Pentru exemplificare s-a considerat că un om stă în picioare sub o linie de 400 kV, corpul său fiind străbătut de un
câmp magnetic de orientare orizontală, având inducţia B=10μT. Se calculează densităţile de curent indus la nivelul capului
(r = 0,1m) şi toracelui (r = 0,25m).
Conform relaţiei (1.10.), pentru un câmp sinusoidal se obţine:

4
 r
E    Bmax , (1.13)
2

de unde rezultă:
E1 (la nivelul capului  0.16mV / m;
E2 (la nivelul toracelui)  0,40mV / m .
Pentru a calcula densităţile de curent indus se consideră  corp  0 ,1 S / m (luând în consideraţie conţinutul de
grăsimi din ţesuturi şi alte substanţe).
Se obţine:
J1 (la nivelul capului)  16A / m 2 ;
 40A / m 2 .
J2 (la nivelul toracelui)
În cazul în care s-ar lua în calcul   1 S / m , asimilând (după unii autori) corpul viu cu un rezervor de ser
fiziologic, s-ar obţine:
J1 (la nivelul capului)  160A / m 2 ;
J2 (la nivelul toracelui)  400A / m 2 .

 Calculul curenţilor induşi de câmpul electric al liniei

În acelaşi timp corpul omului, aflat sub linia de înaltă tensiune, este parcurs de liniile câmpului electric,a cărui
intensitate este de ordinul a 5 kV/m (pentru B=10μT).
Calculând curenţii induşi în corp (având o orientare verticală), pentru σ =1S/m , se obţine:
J1 (la nivelul capului)  600A / m 2 ;
J2 (la nivelul toracelui)  300A / m 2 .
Se observă că densităţile de curent induse în corp de câmpul magnetic şi câmpul electric sunt de acelaşi ordin de
mărime în cazul considerării unei conductivităţi (medii) a ţesuturilor de 1 S/m; de asemenea aceste densităţi de curent sunt
în fază, fiind proporţionale cu jωB , respectiv cu jωE. Ca urmare, ele se pot compune vectorial, obţinându-se valori de
mărime:
J1 (la nivelul capului)  620A / m 2 ;
J2 (la nivelul toracelui)  500A / m 2 .
Trebuie arătat însă că între cele două tipuri de densităţi de curent există diferenţe cauzale importante.
Densităţile de curent induse de câmpul magnetic depind atât de conductivitatea ţesuturilor, cât şi de dimensiunile
corpului, pe când cele induse de câmpul electric nu depind de aceste mărimi; de aceste aspecte fiind necesar să se ţină
seama atât la experienţele efectuate în laborator, pe animale, dar şi la efectuarea unor analize comparate cu privire la
efectele câmpului asupra organismelor vii.
Se arată că în cazul unor linii trifazate de 20 kV şi 90 kV parcurse de un curent de 100 A, s-au măsurat, la 20 m sub
axă, valori de 0.10μT (maxim 1,0μT ), respectiv 0.16μT (maxim 1,20μT ).
Comparativ, câmpul sub o linie de joasă tensiune, formată din două conductoare, pozate la distanţa de 0,7 m, este
de 5μT pe kiloamper, la distanţa de 7 m.
În cazul instalaţiilor de joasa tensiune cu neutrul legat la pământ, o fracţiune a curenţilor homopolari se poate
scurge (întoarce) prin pământ. Un astfel de curent, de 50 A-spre exemplu, poate produce într-o locuinţă, aflată în imediata
apropiere a liniei, un câmp magnetic de ordinul a 10μT (0,1 Gauss).
Câmpurile pulsatorii utilizate au avut amplitudini mici, de circa 1μT, dar pante abrupte, de 1-2μs; în schimb,
câmpurile sinusoidale, având intensităţi mult mai mari (300-500 μT ), nu au evidenţiat nici un efect nociv. Astfel, dacă se
dB
compară vitezele de variaţie ale inducţiei, , în cele două cazuri se obţine:
dt
 în cazul câmpului pulsator:

dB 1T
  1T / s ; (1.14)
dt 1s
5
 în cazul câmpului alternativ sinusoidal:

dB
  2  B  0,2T / s . (1.15)
dt

Se poate constata că, deşi sunt de durată foarte scurtă, câmpurile pulsatorii produc curenţi având amplitudini de 5
ori mai mari în raport cu cei produşi de câmpurile sinusoidale; de unde şi efectele nocive constatate, identificate prin
existenţa unui coeficient anormal de teratogeneză în embrion.
Această experienţă, deosebit de importantă, semnalează necesitatea luării unor măsuri de protecţie imediată a
factorului uman care funcţionează în zonele unor astfel de câmpuri O amplă analiză a efectelor câmpurilor
electromagnetice asupra sănătăţii organismului uman prezintă reputatul profesor Michel Ianoz (École Polytechnique
Fédérale de Lausanne) în [91] şi [104].
Sunt prezentate modele de simulare, în 2D şi 3D , a corpului uman expus câmpului electromagnetic, în condiţiile
unor restricţii de tipul:
- structura ţesuturilor este considerată omogenă;
- variaţiile de conductivitate de la un organ la altul sunt neglijate;
- câmpul extern este considerat omogen, cu variaţie armonică şi cu o singură frecvenţă.
Sunt calculaţi curenţii induşi în corpul uman de câmpurile de joasă frecvenţă.
Astfel, în cazul unui corp uman având conductivitatea  , o secţiune transversală circulară în formă de disc, de
rază R, expus unui câmp magnetic perpendicular pe această secţiune, densitatea curentului indus la nivelul unui contur de
rază r, cu r R , este dată de relaţia(a se vedea relaţia. 1.12):
r dBr
J r     . (1.16)
2 dt

În cazul unei frecvenţe oarecare, ţinând seama de variaţia sinusoidală a inducţiei, precum şi de expresia locală a
legii magnetizaţiei temporare sub formă tehnică, pentru medii liniare, B   H , relaţia (1.16) se mai poate scrie sub
forma:

J r   K  0      r  f   H r , (1.17)

unde K 1 în cazul unui câmp constant.

Astfel, dacă se calculează câmpul H r , care pătrunde în organism la nivelul razei r, corespunzătoare unei
secţiuni transversale de formă circulară (disc), se poate obţine c\mpul E, pe baza celei de a doua ecuaţii a lui Maxwell, din
B
rot E   , iar din legea conducţiei, J    E , densitatea de curent indusă, J(r).
t
Calculul lui H r se face pornind de la ecuaţiile lui Maxwell pentru j.f. (regim cvasistaţionar), neglijând reacţia
curentului indus în corp de câmpul exterior; se obţine ecuaţia:

1 H r  H ex
2 H r    . (1.18)
 t t

Pentru rezolvarea ecuaţiei s-a utilizat metoda elementului finit (model 2D). Ca surse de câmp magnetic s-au
utilizat un solenoid, un conductor de lungime mare, două conductoare paralele de lungime mare, o spiră circulară,
poziţionate în planul secţiunii circulare analizate (fig.1.5).

6
 Fig.1.5. Distribuţia densităţii de curent indus în disc de câmpul magnetic
produs de un fir de lungime mare (infinită)

Cu datele: f=50 Hz, H=1A/m, R=0,1m,  =0,4S/m, se obţine, la marginea discului, densitatea de curent:
J max  0 ,789  10 A / m - prin calcul analitic şi J max  0 ,781  10 5 A / m 2 - prin calcul numeric.
5 2

Parametrul K din ecuaţia (1.17) depinde de uniformitatea câmpului magnetic care străbate suprafaţa discului
echivalent considerat, respectiv de tipul sursei de câmp; astfel, dacă în cazul unui câmp uniform K are valoarea 1, această
valoare scade sever la 0,228 – în cazul când sursa este o linie de curent de lungime mare, sau la 0,028 – în cazul unei spire
circulare.
Analiza valorilor densităţilor de curent calculate prin metoda analitică, respectiv prin cea numerică pune în
evidenţă diferenţe mari între acestea, în funcţie, de asemenea, de gradul de uniformitate al câmpului magnetic care
îmbrăţişează discul ( metoda numerică ia în consideraţie neomogenitatea structurii discului).
Dacă în cazul câmpului uniform prin disc raportul Janalitic/Jnumeric a fost 1, acesta a crescut la 3,6− în cazul
câmpului produs de un fir de lungime infinită şi la 14,9 – în cazul unei spire circulare.
Pe baza acestor date autorul trage o concluzie importantă cu privire la distanţa estimată dintre o sursă de
câmp magnetic de j.f. şi o persoană, astfel încât câmpul magnetic care străbate corpul acesteia să poată fi considerat
uniform – ipoteză care devine importantă la calculul densităţilor de curent induse; această distanţă fiind de
aproximativ 10 ori diametrul discului uman. În acest caz parametrul K poate fi luat egal cu 1.
Dacă distanţa este mai mică, ICNIRP recomandă a se utiliza pentru calculul densităţilor de curent induse în corpul
uman formula (1.14), valorile lui K fiind luate din tabele. În tabelul nr.1 sunt prezentate câteva valori pentru K şi pentru
raportul densităţilor de curent în cazul câtorva configuraţii tipice.
Tabelul nr. 1.13 Valori ale factorului K şi ale raportului densităţilor de curent pentru diferite configuraţii
Tipuri de surse de câmp/câmp Janalitic
K Observaţii
magnetic Jnumeric
H uniform – calcul analitic 1,0 1,0
Influenţa
H uniform – calcul numeric 1,0 0,9973 neomogenităţii structurii
discului
Un fir, d = 110 mm 3,6 0,2280
Două fire paralele, curenţi opuşi,
8,4 0,0707
d = 110 mm
Spiră circulară, R = 50 mm, d =
7,0 0,0693
155 mm
Spiră circulară, R = 10 mm, d =
14,9 0,0280
115 mm

Cercetările cu privire la efectele biologice ale câmpurilor magnetice produse de liniile de distribuţie, centrale şi
staţii de transformare de j.f. asupra organismului uman au pus în evidenţă reducerea producţiei de melatonină de către
glanda pineală (cu efecte asupra imunităţii), creşterea producţiei de estrogen de către ovare, creşterea producţiei de
prolactin de către glanda pituitară, creşterea riscului cancerigen mamar. În ceea ce priveşte creşterea riscului de leucemie la
copii, studiile efectuate nu sunt concludente, neputându-se confirma clar acest efect [104].

7
 Aprecierea nivelului de risc în cazul expunerii organismului uman la câmpurile electromagnetice se face, în
cadrul cercetărilor epidemiologice, cu ajutorul indicatorului RR – Risc Relativ, având, valori cuprinse între 1,5 şi 3.
Astfel, Riscul Relativ în cazul cancerului, manifestat sub diferite forme (leucemie, tumori pe creier ş.a.), are valori
cuprinse între 0,7 şi 2,7,la expunerea corpului la câmpuri magnetice cu următoarele valori: sub 0 ,1T , între 0,1 şi
0 ,2 T şi peste 0 ,2 T .
Sunt prezentate propuneri de măsuri capabile să conducă la reducerea câmpului magnetic produs de liniile electrice
de distribuţie a energiei electrice în vecinătatea acestora şi, în consecinţă, a Riscului Relativ, cum sunt:
- ridicarea nivelelor de tensiuni şi, prin aceasta, reducerea intensităţii curenţilor;
- creşterea înălţimii de pozare a liniilor;
- optimizarea şi simetrizarea dispunerii (aranjării) conductoarelor de fază în reţelele trifazate;
- interdicţia amplasării locuinţelor la distanţe apropiate de linii.

Tabelul nr. 18 Nivelele de referinţă pentru expunerea profesională la câmpuri electrice şi magnetice variabile în
timp şi câmpuri electromagnetice (valori RMS neperturbate)
Densitatea de putere
Intensitatea Intensitatea
Domeniul de Densitatea fluxului pentru unda plană
câmpului electric E câmpului magnetic
frecvenţă magnetic B (µT) echivalentă Sech
(V/m) H (A/m)
(W/m2)
până la 1 Hz - 1,63 · 105 2 x 105 -
1 – 8 Hz 20.000 5 2
1,63 · 10 /f -
8 – 25 Hz 20.000 2 x 104/f 2 x 105/f2 -
0,025 – 0,82 kHz 500/f 20/f 25/f -
0,82 – 65 kHz 610 24,4 30,7 -
0,065 – 1 MHz 610 1,6/f 2,0/f -
1 – 10 MHz 610/f 1,6/f 2,0/f -
10 – 400 MHz 61 0,16 0,2 10
400 – 2000 MHz 3f1/2 0,008f1/2 0,001f1/2 f/40
2 – 300 GHz 137 0,36 0,45 50

Tabelul nr. 19. Nivelele permise de expunere pentru câmpul de RF, medii necontrolate
Timpul mediu,
Gama de frecvenţă Câmp Electric, E Câmp Magnetic, H Densitatea de
Tmed (min)
(MHz) (V/m) (A/m) Putere, S (mW/cm2)
E2, S sau H2
0,003 – 0,1 614 163 (102; 106) 6 6
0,1 – 1,34 614 16,3/f (102; 104/f2) 6 6
1,34 - 3 823,8/f 16,3/f (180/f2; 104/f2) 2
f /3 6
3 - 30 823,8/f 16,3/f (180/f2; 104/f2) 30 6
30 – 100 27,5 158,3/f1,668 (0,2; 9,4 x 105/f3,336) 30 0,0636f1,337
100 - 300 27,5 0,0729 0,2 30 30
300 - 3000 - - f/1500 30 -
3000 – 15.000 - - f/1500 90.000/f
15.000 – 300.000 - - 10 616.000/f1/2

Referitor la aceste tabele se fac următoarele precizări:

1. f – frecvenţa, conf. col. din domeniul de frecvenţă;
2. Pentru frecvenţe (expunere profesională) de până la 100 kHz, limita pentru câmpuri electrice poate fi depăşită
cu un factor de 2.
3. Pentru frecvenţa reţelei, de 50/60 Hz, nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric este, conform
tabelului, 10kV/m, iar pentru câmpul magnetic 0,5 mT.

Astfel, valorile maxime măsurate pentru intensitatea câmpului electric nu depăşesc 1V/m, iar pentru densitatea de
putere electromagnetică nu depăşesc 0,02 µW/cm2.

8
 Norma Europeană prevede:
un nivel de 28-61 V/m - pentru câmpul electric, de 0,073-0,16 A/m - pentru câmpul magnetic şi de 2-10W/m2 -
1
2
1
pentru densitatea de putere, în gama 10 - 400 MHz, respectiv un nivel de 1,375 f - 3f V/m - pentru câmpul
2
1 1 f f
electric, 0,0037 f - 0,08 f A/m - pentru câmpul magnetic şi - W/m2 - pentru densitatea de putere în
2 2 200 40
gama 400 - 2000 MHz.
Norma americană - STANAG- prevede:
un nivel de 27,5-61,4 V/m - pentru câmpul electric, de 0,0729-0,163 A/m - pentru câmpul magnetic şi de 2-
f f f
10W/m2 - pentru densitatea de putere, în gama 100 - 300 MHz, respectiv un nivel de - mW/cm2, sau -
1500 300 150
f
W/m2 pentru densitatea de putere în gama 300 - 3000 MHz 8în această gamă nu sunt date limite pentru câmpul electric
30
şi magnetic).