Sunteți pe pagina 1din 2

-Sigur, știu că am optzeci de ani.

Sper să mor din clipă în clipă, dar ce pot face decât să trăiesc și
să visez mai departe, fiindcă visarea e sarcina mea? Trebuie să visez tot timpul și apoi trebuie ca
visele să devină cuvinte.

- Cred că omul moare tot timpul. De fiecare dată când nu simțim ceva, când nu descoperim
ceva,când nu facem decât să repetăm ceva mecanic. În momentul ăla ești mort. Dar și viața poate
să apară în orice clipă. Dacă te uiti la o singură zi, în ea găsești multe morți, dar presupun că și
multe nașteri. Încerc să fiu curios în privința lucrurilor din lumea asta și acum am experiențe tot
timpul, și experiențele acestea vor fi tranformate prin scris.

-Poezia constă în faptul că simțim lucrurile ca fiind bizare, și nu comune, evidente. Sigur că sunt
mirat de faptul că exist, că exist într-un corp omenesc, că privesc cu ochii, aud cu urechile și așa
mai departe. Și poate că tot ce am scris e o simplă metaforă, a simplă variațiune pe tema
principală a uimirii față de lucruri.

-Există în noi mereu o forță care vrea să iasă din noi înșine și să se deschidă spre lume.

-Toți vrem să ne extindem cât mai mult, să accedem la ceva dincolo de propriul nostru cerc.

- Gândul sinuciderii este numai un semn al dorinței de a trăi, până și falsa sinucidere pe care mi-
am imaginat-o adesea era o dorință disperată de a trăi mai bine, mai din plin.

-Labirinturile se explică prin faptul că trăiesc într-o lume minunată. Vreau să spun, lucrurile mă
lasă întotdeauna perplex. Sunt uluit de lucruri.

- Sunt această neajutorată intensitate care se cheamă suflet.

-Literatua va fi întotdeauna în siguranță. Literatura e o nevoie a minții omenești.

-Soarta mea e să consider că toate lucrurile, toate experiențele mi-au fost date ca să le preschimb
în frumusețe. Știu că am eșuat, o să eșuez și mai departe, dar cu toate acestea e singura justificare
a vieții mele. Să continui să am experiențe, să continui să fiu fericit, să fiu trist, să fiu perplex, să
fiu uluit –lucrurile au darul de a mă ului permanent și atunci încerc să transform experiențele în
poezie.

-Dacă îmi permiteți un paradox, scriitorul își așteaptă propria operă.

-Poezia e poate însăși esența vieții. Eu nu consider că viața, sau realitatea, se află undeva dincolo
de mine sau în afara mea. Eu sunt viața, sunt înăuntrul vieții.

- Prietenia este poate realitatea cea mai importantă a vieții.

-Poezia există neîncetat, doar că noi nu suntem sensibili la ea. Există situații care sunt poetice.
Cred că poezia există dincolo de cuvinte.
-Don Quijote e poate unui din cei mai buni prieteni ai noștri. Cel puțin al meu e, cel mai bun. Să
creezi un prieten pentru multe generații care vin după tine e o reușită de neegalat. Și Cervantes a
făcut asta.

-O să dau foc acestei biblioteci, în care avem toate poeziile, toate visele, toate ficțiunile omenirii,
o să prefac cărțile în scrum, pentru că știu că, atunci când va veni vremea, alții vor rescrie
aceleași cărți și nimic nu va fi de fap pierdut.

-Lectura trebuie să fie o formă de bucurie, de fericire.

-Am știut că destinul meu va fi să citesc, să visez, poate și să scriu, dar nu asta era esențial.

-Dacă stau acasa repet aceeași zi la infinit. Când călătoresc, fiecare zi e diferită. Fiecare zi aduce
câte un dar. Așa că îmi place să călătoresc și toate astea.

-Arta e una din căile ce merge spre semnificație. Arta, în aceeași măsura ca știința, transformă
ordinea noastră socială aflată în destrămare într-un cosmos natural plin de semnificații.

-Muzica, stările de fericire, mitologia, chipurile pe care le brăzdează vremea, anumite amurguri și
anume locuri ar voi să rostească ceva, sau au rostit ceva ce n-ar fi trebuit să pierdem, sau sunt pe
punctul de a rosti ceva; această iminență a unei revelații- care nu se produce însă- constituie,
poate, faptul estetic.

- Când privesc marea sau o câmpie sau muntele, sau când ascult muzică- simt că sunt pe cale să
primesc ceva, dar nu pot s-o pun în cuvinte.

-Cine este poet este întotdeauna și se vede asaltat de poezie încontinuu.