Sunteți pe pagina 1din 4

Iarna, regina gheții

Iarna, s-a lasat peste satul uitat de lume. Alb, ca un portal spre o lume de
gheață. Lângă mine copacii par ca niște soldati muți și reci cu matie de gheață. Picuri
de nea au adormit pe crengile dantelate ale copacului îmbrăcat într-o ie de
sărbătoare.

Peste tot, zapada ca spuma laptelui îmbracă crengile copacului cu mănuși


albe. Copiii cu fața albă ca laptele, se joacă în zăpadă. Păsările fac dansul de rămas
bun; doi copii admiră lacul înghețat, ca un cristal. Cerul se oglindește în luciul
înghețat, ca un diamant șlefuit.

Noaptea se așează peste regatul de gheață, închizând porțile luminii, iar toți
fulgii ca niște stele argintii cad pe zăpada pufoasă și rece ca regina nopții.

Iarna este cel mai frumos anotimp, în care păsările cerului pleacă în altă lume
și se întorc pline de viață înapoi. Oamenii sunt fericiți alături de familiile lor
așteptându-l pe Moș Crăciun.
Toamna

A treia fiică a bătrînului an, iși întinde rochia peste pământul amorțit de
vreme. Copacii sunt îmbrăcați în culoarea roșie ca focul, iar coroana parcă este
țesută cu fire de aur. Când calc pe covorul foșnitor de Frunze, un vânt potolit aduce
miresme de toamnă.

Se aude fiecare foșnet al frunzelor care plutesc ca niște bărcuțe, apoi cad pe
pământ. La sfârșit păsărele și toate animalele pădurii se pregătesc pentru intrarea
iernii reci. La apus cerul este de o frumusețe de nedescris.

Toate frunzele au cazut, crengile copacului sunt dezbracate, goale așteaptă


sosirea iernii. Când peste copac vor cădea fulgișorii ca niște perle prețioase.
Pădurea fermecată

Este o zi frumoasă, soarele zâmbește liniștitor și încălzește inimile tuturor.


Lângă casa mea se află o pădure ca-n povești. Copacii sunt de toate culorile, chiar
dacă este vară, toamnă, primavară sau iarnă. Copacii parcă sunt niste personaje,
unul este îmbrăcat cu totul într-un verde ca smaraldul, roșu ca focul, alb ca o perlă
prețioasă. Iarba nu este verde, este roșu aprins ca o văpaie de foc. Această pădure
este foarte deosebită, nici un animal nu trăiește acolo. Are un lac în care se
oglindește cerul cu păsările care dansează pe boltă, un vals. Iar iarna nu se pune
zăpada pe nici un petic de pământ plin de viață, de altfel.

Noaptea se lasă peste regat. Doar stelele ca de argint se mai vad.


Natura

Păsările se întorceau grăbite, iar fluturii roiau țn jurul meu. O adiere de vânt
a adus miresme de flori proaspete parcă-mi puteam imagina culorile multicolore.
Copacii înmuguriți își deschideau aripile ca să poată zbura până la toamnă.
Nostalgia pe care ne-o poate de un colț de natură poate fi descris în o mie de
cuvinte: tristețe, fericire, melancolie.

Rafalele de vânt clătinau frunzele, iar Dumbrava este plină de viață si se aude
un zumzet viu.

Natura este sufletul artei și al literaturii. Iar, eu mă pot uita fără a mă opri la
acest colț de natură plin de viață.