„Un prieten m-a întrebat:

– Cum poți știi ce este posibil?

I-am răspuns:
– Cum poți știi ce nu este?”

Joe Vitale, Factorul de atracție

Ghid de transformare Diana Soare

MIC GHID DE
TRANSFORMARE
Preambul
Anul 2017 a fost un an de cotitură pentru mine. La fel pentru mulți dintre oamenii
pe care îi cunosc, prieteni, familie, clienți. Mulți dintre noi am experimentat anul
acesta schimbări de carieră, de relații, de percepții. Șansele ca și tu să fi trecut prin
asta sunt destul de mari, pentru că nu cred că ceva este întâmplător. Și tu nu ești aici
întâmplător. Pentru cei care nu mă cunosc foarte bine, am ceva texte pe blog pe
care le puteți citi. Pe scurt, însă, ca să știți cu toții cine vă trimite acest ghid, sunt
Diana Soare, un om care a făcut din această viață un spectacol și care continuă să
trăiască cu intensitate maximă ce vine. Am devenit conștientă de faptul că trebuie să
fie ceva și dincolo de partea materială din noi când eram foarte mică, dar mult timp
nu am avut un ghidaj corespunzător și am căutat răspunsuri în locuri în care nu
aveam ce să caut, am găsit informații greșite, m-am îndepărtat, uneori, de mine, de
viață, de ceilalți. Universul a fost, însă, bun și mi-a dat mai multe șanse, pe care le-
am îmbrățișat și le-am primit ca pe daruri. Când a considerat că sunt pregătită să
merg până la capăt pe drumul ăsta și să rămân aici, m-a ajutat nu doar să primesc
informațiile care m-au vindecat pe mine, ci să le dau și mai departe. Așa că am
renunțat la o carieră minunată în marketing și publicitate și am devenit, cum îmi
place să spun, ANTRENOR de viață frumoasă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că am
creat programe speciale pentru oameni care își doresc să schimbe ceva în viața lor și
să își creeze o viață frumoasă. Poți citi aici mai multe despre cum te pot ajuta și
despre certificările mele, dar aș putea povesti o săptămână despre asta și încă nu ar
fi suficient. Cum nu pot ajuta chiar pe toată lumea fiind prezentă fizic în vieților
tuturor, mi-am creat o misiune din a ajunge la cât mai mulți oameni cu informații
corecte și utile. Așa a fost creat blogul meu, la care te-ai abonat. Iar acest ghid este
un fel de a-ți mulțumi ție că ești aici și Universului că mi-a dat posibilitatea să fiu și
eu aici.

Ești creatorul vieții tale

Nu este o idee nouă, desigur. Dar deși veche, prea puțini oameni reușesc să o
înțeleagă cu adevărat și să o integreze. Eu am fost una dintre cei care se considera

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 1
Ghid de transformare Diana Soare

creator până când ceva nu mergea bine. Din afară, atunci când ne e bine, o
acceptăm. Chiar ne place. Când ni se întâmplă ceva neplăcut, nu mai e așa. Dacă ne
doare stomacul, sigur mâncarea pe care am luat-o ieri de la magazin a fost stricată și
patronii magazinului sunt niște criminali, că știau, sigur au schimbat termenul de
valabilitate sau nu le-au depozitat cum trebuie. Dacă relația în care suntem nu e ce
ne-am dorit e pentru că el sau ea nu face și nu drege, sau face exagerat sau... dacă la
muncă nu suntem bine, colectivul e de vină și, desigur, peste toate, șeful. Unii simt
asta mai mult sau mai puțin, în funcție de situația în care se află. Dacă economia nu
merge bine, nu e vina mea. Nici a ta. E vina altora. Dacă guvernul nu e bun, nu ai ce
face. Țara e bolnavă, locul e nepotrivit, părinții au fost prea răi etc.
Desigur, am făcut-o și eu. Până când a venit cineva la mine și mi-a spus: tu SINGURĂ
te-ai îmbolnăvit! De ce ai ales asta? Am vrut să îl omor. Dar nu aveam forță fizică,
pentru că eram la pământ. Și nici sufletul nu mi-a fost vreodată atât de negru, Slavă
Cerului. Dar atunci am avut intenții criminale. Se întâmpla acum 7 ani. Am plecat
către casă cu mintea răvășită, înjurându-l și spunându-i că este nebun. Ceva, însă,
între toate informațiile alea primite anterior îmi spunea că este posibil să aibă
dreptate. Și atunci mi-am pus întrebarea: DAR DACĂ ARE DREPTATE?
Atunci am început un nou proces de transformare, recalibrare și vindecare. Care m-a
adus AZI, AICI. Și am înțeles pentru o ultimă dată că viața îți oferă doar 2 variante: fie
să fii CREATOR al vieții tale, fie SPECTATOR. Fie controlezi tu ce se întâmplă cu tine,
ori viața te controlează pe tine, cum spune Tony Robbins. Diferența dintre cele 2
modalități de a trăi este RESPONSABILITATEA. Când ești spectator, nu poți fi tras la
răspundere pentru ce se întâmplă pe scenă. Dar nici nu ai posibilitatea de a schimba
ceva din ce se întâmplă acolo. Dacă nu îți place, singurul lucru pe care îl poți face
este să ieși din sală. În viața reală, ieșitul din sală nu are mereu întoarcere. Singura
variantă în care poți schimba ceva este să fi regizorul spectacolului. Vei primi și
ovații și înjurături, unora le va plăcea, altora nu. Dacă piesa este un eșec, ești
responsabil. Dacă este un succes, la fel. Dacă actorii nu joacă după cum „le cânți”, ai
posibilitatea de a-i concedia. Dacă scenaristul nu face ce îi spui, poți rescrie
scenariul. Tu ai bagheta magică. Dar ești direct răspunzător pentru rezultat. Dacă
refuzi resposabilitatea nu poți fi regizor. Nu poți fi regizor doar atunci când rezultatul
e bun, așa-i? Atunci când refuzi responsabilitatea, refuzi și puterea. Puterea de a
crea.

Dacă ești creator, nu poți fi victimă. Dacă ești victimă, nu poți fi creator.
Ori creăm totul, ori nu creăm nimic. Nu putem fi creatori doar al lucrurilor bune,
doar atunci când ne place ce am creat.

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 2
Ghid de transformare Diana Soare

De ce creăm lucruri care nu ne plac?

Dacă ai ajuns până aici, asta e întrebarea firească. Dacă te doare stomacul și
patronul magazinului nu ți-a vândut lucruri stricate și, prin urmare, responsabil cu
durerea ești tu, cum și de ce ai ajuns aici? Dacă viața ta nu este așa cum ți-ai dorit,
de ce ai creat-o așa? Dacă ai un serviciu care nu îți place, dacă nu ai suficienți bani,
dacă nu ai relația pe care o dorești... de ce ai crea așa ceva?

Pentru că așa am fost educați.

Pentru că „viața e grea, mamă”! Bărbații sunt porci, femeile trebuie să se sacrifice.
Ban la ban trage și păduche la păduche! Nu poți avea totul în viață! Viața nu e
corectă. Nu te urca acolo, o să cazi! Nu ne permitem așa ceva, asta e pentru oamenii
bogați. M-am sacrificat toată viața pentru tine, de-aia am ajuns așa și acum, în loc
să-mi mulțumești, ai... Taci odată că m-ai înnebunit! Dar mai stai locului, nu vezi că
deranjezi pe toată lumea? Stai cuminte în banca ta! Nu e pentru tine asta! Nu ești
suficient de bun(ă)!
Și lista e lungă, extrem de lungă.

Ne naștem perfecți. După care suntem

educați.
Și așa ajungem să fim ceea ce suntem. Dacă unui copil de 1 an i s-ar face frică la
prima căzătură și ar refuza să se mai ridice de jos și să încerce încă o dată și încă o
dată și încă o dată, credeți că ar merge vreodată în picioare? Nu. Și atunci, de ce azi,
la vârsta adultă, dacă ceva nu îți iese, nu mai încerci niciodată? Cum și când am ajuns
să nici nu mai încercăm și să fim victime ale sistemului, jobului, colegilor, familiei,
copiilor, soților, părinților? Tot prin educație. Atunci când încerci prima dată să
mergi, părinții nu-ți vor spune să nu mergi. Pentru că ei știu că trebuie să mergi. Și te
sprijină să faci primii pași, apoi pe următorii, să te ridici, să încerci iar și iar până iese.
Apoi te învață să vorbești, ca să poată comunica cu tine. Dar după ce înveți să mergi,
STAI! Nu te du acolo, te rănești! După ce începi să vorbești, vorbești continuu și ei
sunt obosiți, așa că te învață să taci. E mai simplu să ții copilul îngrădit, să nu i se
întâmple ceva. Dar când e îngrădit și îngrădit și îngrădit, cum ar putea ca la 20 de ani
să zboare? Când toată viața i s-a spus să stea în banca lui, cum poate ieși el din
bancă la 20 de ani? Sau la 30, ori 40...
Până la vârsta de 6-7 ani suntem în stare de „hipnoză”. Coștientul nu se formează
decât după această vârstă. În primii ani activ este subconștientul, care nu poate lua

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 3
Ghid de transformare Diana Soare

decizii, nu face diferența între bine și rău, între nu și da, între imaginar și real, nu știe
de morală, nu știe să „lege fraze”. Subconștientul este un fel de CD cu filme care
rulează continuu, fără discernământ. În el sunt înmagazinate trăiri, experiențe,
obiceiuri care ne determină mare parte e existenței. Orice trece de bariera
conștientului e bine trecut și înmagazinat în subconștient. Ca să înțelegi exact cum
funcționează asta, voi lua un exemplu concret. Pentru că nu îți amintești cum ai
învățat prima dată să mergi, hai să ne amintim cum ai învățat să conduci. Prima
lecție a fost groaznică, nu-i așa? A trebuit să reții tot soiul de manevre, aveai
impresia că îți trebuie 3 picioare și 5 mâini. Apoi exersând ai început, ușor-ușor, să
nu mai fi conștient pe ce pedală apeși, dacă ești în viteza a doua și trebuie să schimbi
etc. Ușor-ușor condusul a devenit automatism. Acum, când ești la volan, nu te mai
gândești la care e următoarea mișcare, ci la ce ai de făcut când ajungi la destinație,
ce ți-a spus nevasta dimineață, ce rochie trebuie să îmbraci la Revelion și o sută de
mii de alte gânduri care rulează și rulează și rulează... condusul nu mai este, astăzi,
un proces conștient, ci unul subconștient. La fel cu orice altceva. Când ai învățat cum
să-ți faci meseria pe care o prestezi azi, ai învățat conștient. Dar acum poți rula în
minte o mie de gânduri care nu au nici o legătură cu meseria ta, în timp ce mâinile
tale, picioarele, toată ființa ta prestează un lucru despre care cândva nu puteai
crede că va deveni automatism.
Epigenetica spune că 95% din tot ceea ce facem este dictat de subconștient, nu de
conștient. Specialiștii în NLP spun că doar 90%. Oricare ar fi procentul, însă, un lucru
e sigur: viața este dictată de subconștient. Dacă acțiunile noastre ar fi conștiente, ar
însemna să fim atenți inclusiv la fiecare pas, la fiecare respirație. Ar însemna că la
volan am fi conștienți în fiecare secundă de fiecare mișcare. Ar însemna că ne-am
concentra în permanență pe momentul prezent, nu am putea rula în minte planuri
în timp ce spălăm vasele și nici nu am merge pe stradă gândindu-ne la discuția cu
colegul de muncă.

Conștientul înseamnă voință, analiză, rațional.

Subconștientul înseamnă strategii, obiceiuri, impulsuri, control fiziologic.
Înțelegând asta, mai poți spune că ești RAȚIONAL? Oamenii nu sunt raționali prin
definiție. Câtă vreme raționalul înseamnă maxim 10%, nu te poți defini prin asta,
așa-i? Mai mult decât atât, voința (sau raționalul) este afectată de 4 lucruri: foame,
supărare, singurătate și oboseală. Acum înțelegi de ce regimurile de slăbire prin
înfometare nu au efect? Decizi că vrei să slăbești și menții această decizie până când
simți mirosul primei fripturi. Încă 2-3-5 zile te ții tare, te lupți cu tine, dar până la
urmă renunți. Decizi să te duci la sală în fiecare zi și câteva zile chiar o faci, mai ales
dacă ai început când ești în concediu. Când se instalează oboseala, însă... Știi vorba

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 4
Ghid de transformare Diana Soare

aia: nu lua decizii la nervi? Ar fi bine să asculți de ea. Pentru că atunci când ești
nervos, deciziile nu sunt conștiente. La nervi spui și faci lucruri pe care le regreți.
Pentru că atunci când ești nervos nu ești rațional și nu ești conștient. Atunci când te
simți singur apar atât de multe stări neplăcute, încât nimic din partea ta rațională nu
te poate face să te simți bine.

Cum ne dăm seama ce trebuie schimbat?

Dacă viața ta nu e ce îți dorești, atunci amintește-ți ce spuneau părinții, bunicii sau
alte persoane influente din viața ta despre bani, viață, relații etc. (începi cu sectorul
care te doare cel mai tare). Vei vedea că realitatea ta reflectă destul de mult
convingerile lor, chiar și atunci când ai conflicte cu ei și, în aparență, nu „semănați”
prea mult. Asta înseamnă că părinții sunt vinovați pentru viața ta? NU! Asta
înseamnă că ei au făcut ce au fost educați, la rândul lor, să facă. Asta înseamnă că au
dat ce au știut și ce au putut. Asta înseamnă că poți înțelege de ce, nu să dai, din
nou, „vina” pe exterior. A da vina pe părinți te menține în starea de victimă.

Responsabilitatea nu are legătură cu vina.

Și asta e tot educată. Și din cauza asta, de multe ori, nu ne asumăm responsabilități.
Ca să nu fim „vinovați” de nimic. Scapă de vinovăție. Cu toții facem ce putem. Și
părinții noștri au făcut ce au putut.
Asumarea vieții tale înseamnă să înțelegi de ce ai făcut ce ai făcut până acum și să îți
iei LIBERTATEA și PUTEREA de a crea, a schimba, a face. Devii CREATOR, decizi că îți
dorești altceva și, în loc să te concentrezi pe ce „ți-au făcut” părinții sau bunicii sau
șotul/soția sau șeful... te concentrezi pe ce poți schimba la tine pentru ca viața ta să
fie mai frumoasă. Înțelegând asta poți să te ierți pentru deciziile „greșite” pe care le-
ai luat, îți poți înțelege și accepta părinții, îi poți ajuta, chiar, să înțeleagă și ei ce au
făcut cu viața lor, îți poți înțelege mai bine partenerul, șeful, prietenii, colegii, copiii.
Întreba cineva la un curs de NLP: dacă nu știu ce program subconștient îmi atrage ce
nu îmi place, cum îl pot schimba? Răspunsul este simplu: te uiți în exterior și vezi ce
e acolo. Exteriorul reflectă întotdeauna interiorul. Nu trebuie să îl numești exact ca
să îl schimbi. Ce se află în exteriorul tău? Cum sunt oamenii care te înconjoară? Care
sunt comportamentele pe care le vezi mai des? Cum arată casa ta? Cum arată biroul
tău? Cum sunt colegii la muncă? Care e atmosfera? Cum se comportă partenerul
tău? Cum se comportă copiii? Uitându-te la tot ce există în jurul tău, vei putea găsi
comportamente, stări, situații, emoții care se repetă. Dacă ești cinstit cu tine, le vei
regăsi apoi în tine. Și apoi le vei putea schimba. Cum îți dai seama că ai schimbat
ceva? Atunci când nu reușești să vezi în interior, te uiți tot în exterior. Exteriorul va

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 5
Ghid de transformare Diana Soare

reflecta noua stare. Vei fi uimit să vezi că totul se schimbă odată cu tine. De la felul
în care oamenii te percep și ți se adresează, până la situația financiară sau starea
relației pe care o ai. Poți primi o altă ofertă de muncă, o oportunitate de afacere, un
om nou intră în viața ta, se schimbă șeful, se schimbă programul, citești o carte care
îți deschide alte orizonturi, ai mai multă energie, ești mai bucuros etc.

Cum schimbăm?
Spuneam mai sus că subconștientul înseamnă strategii, obiceiuri, impulsuri și control
fiziologic. Nu poți schimba amintirile în sine, nu poți schimba trecutul, nu poți
schimba părinții, nu poți schimba partenerul. Dar poți schimba reacțiile pe care le ai,
comportamentele și rezultatele. O luăm pas cu pas. Ce poți face chiar azi, fără să
apelezi la nici un fel de ajutor din afară? Câteva tehnici simple, pe care le poți pune
în practică și care îți garantez că funționează 100%. Ele nu vor înlocui, desigur, un
ghidaj profesional. Te vor ajuta să schimbi multe la tine, dar dacă vrei să schimbi
radical ceva, atunci te poți gândi să apelezi la un program de coaching, de pildă, sau
la o terapie cu care rezonezi.

Cum începem schimbarea?

Schimbările cele mai mici aduc, de multe, ori, rezultatele cel mai mari. Cu cât avem
mai multe tabieturi, cu atât mai greu va fi să schimbăm ceva cu adevărat important.
Pentru că tabieturile ne țin într-o zonă de fixitate și ne alimentează frica de
schimbare. Subconștientul nu e ceva rău, ba dimpotrivă. E doar ușor rigid. El știe
niște lucruri și atât. Nu iese din ele pentru că nu are această capacitate. Nu trebuie
să luptăm cu el sau împotriva lui, trebuie să îl reeducăm și să îi spunem că e ok să
aducem ceva nou în viața noastră. Dacă vrem să facem o schimbare foarte mare, el
va reacționa extrem de repede și, uneori, chiar violent. Exemplu: când suntem mici,
o avem pe mama mereu lângă noi. La un moment dat, însă, mama se duce la
serviciu, începe să întârzie destul de mult, iar noi ne simțim abandonați. Și asta
pentru că schimbarea a fost făcută fără pași intermediari. De la 100% prezență,
trecem brusc la 10% prezență. Lumea noastră interioară este zguduită. Reacția
firească este să o ținem lângă noi, pentru că nu știm să facem altceva și suntem prea
mici să luăm decizii de altă natură. Atunci apare primul „șantaj”. De la plânsete până
la îmbolnăviri repetate, facem orice să ne ținem părinții acasă. Și acest
comportament se repetă la nesfârșit până îl oprim. Cu cât răspunsul exteriorului
este mai favorabil, cu atât mai mult vom face pentru asta. Adult fiind, poți să iei
decizii. Poți înțelege că nu trebuie să plângi ca să ai parte de atenția cuiva, nici că
trebuie să îl ții legat de tine, nici să te îmbolnăvești. Dar pentru că în timp am

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 6
Ghid de transformare Diana Soare

dezvoltat foarte multe comportamente și atașamente, chiar dacă decidem

conștient, subconștientul va face tot ce știe el mai bine. Și aici începe munca de
reeducare.

Schimbă tabieturile.
Primul pas în reeducarea subconștientului este schimbarea tabieturilor. Da, știu, îți
plac, îți dau senzația de confort și siguranță. De fapt, te ajută să fii rigid. Schimbând
tabieturile, îți păcălești subconștientul să accepte schimbarea. Să nu se mai revolte.
Să nu se mai opună. Nu toate deodată, da? Începe cu trezitul de dimineață. Când
sună ceasul, te trezești brusc, te dai jos din pat, faci cafeaua, te lovești de colțul
mesei și ieși în grabă din casă? Printează un smiley și pune-l în locul unde, de obicei,
îți arunci prima dată ochii. Pune ceasul cu jumătate de oră mai devreme, deschide
ochii, uită-te la smiley, instinctiv ai să zâmbești. Întinde-te, zâmbește iar. Mai stai 5
minute și apoi dă-te jos din pat încet. Care e următorul pas pe care îl faci de obicei?
Schimbă-l. Te duci întâi la baie? Du-te și pune de cafea. Nu mănânci dimineața? Lasă
un covrig pe blatul de bucătărie, lângă aparatul de cafea, mușcă din el înainte să
pleci la baie.
Orice faci, nu contează. Dar nu mai fă ce ai făcut în ultimii 10 ani.
Și nu crea din asta un nou tabiet. Mâine schimbă iar ordinea. Smiley-ul poate să
rămână, te ajută să îți începi ziua frumos și asta e ok să fie un tabiet. Dar atât. Cu cât
mai flexibil devii dimineața, cu atât mai ușor îți va fi să schimbi mai multe
comportamente.

Drumul către serviciu

Sigur de acasă până la locul de muncă ai cel puțin 3-4 alternative. De obicei mergem
pe același drum în fiecare zi. Schimbă. Parchează mașina la o distanță mai mare, dar
nu în fiecare zi în același loc. Mergi o stație pe jos, poate 2 dacă poți. Schimbă
autobuzul, ia altul. Sau metroul, ori tramvaiul. Nu merge mai mult de o săptămână
pe același drum. La întoarcere, la fel. Viața ta e ceva de genul: muncă și acasă, iar
muncă și acasă? Schimbă. Nu ai prea mult timp, nu ai bani să ieși mereu în oraș? Nu-
i grav, mai grav e să stai în obiceiul ăsta de muncă și acasă. Pleacă de la muncă la ore
diferite. Termini la 5? Pleacă la 5 fără 5, la 5 și 5, 5.30, 5.10 etc. Azi oprește-te la
magazinul din colț, mâine du-te la un magazin mai mare, poimâine traversează
parcul. Mergi 2 stații cu autobuzul, coboară, mai mergi una pe jos, ia metroul.
Oprește mașina, fă o plimbare de 10 minute, dă un telefon. Intră în discuție cu
cineva, complimentează pe cineva. Ai să vezi că starea de plictiseală dispare destul
de repede.

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 7
Ghid de transformare Diana Soare

Seara acasă
Te uiți la televizor? Uită. Stai pe Facebook? Închide-l. O suni pe mama la ora 7?
Sun-o la 7.30, apoi la 6, apoi la 8. Comandă o pizza. Pregătește ceva de mâncare.
Citește. Joacă-te cu pisica sau câinele. Sau cu copiii. Ia-ți partenerul în brațe. Fă în
fiecare seară altceva. Scapă de rutină.

Schimbă felul în care arăți.

Tunsoarea, culoarea părului, hainele, orice. Dacă arăți absolut identic în fiecare zi
timp de 10 ani vei fi cu mult mai puțin dispus să schimbi ceva la tine. „Pentru că așa
ești tu”. Nu, tu ești așa cum vrei să fii. Obișnuindu-te să schimbi felul în care arăți vei
fi mult mai deschis și la posibilitatea de a schimba ceva la felul în care simți.
Experimentează. Lasă-te deschis. Dă-ți voie să fii „altfel”, să fii mai liber. Ne supărăm
când suntem mici că trebuie să purtăm uniforme și când ajungem mari purtăm
„uniforme” pe care nu ni le mai impune nimeni. Dacă uitându-te în oglindă timp de
10 ani și singura schimbare sunt ridurile, cum ai vrea să schimbi ceva cu adevărat în
viața ta? Te obișnuiești atât de mult cu imaginea aia că un fir alb devine tragedie.

Inițial, toate aceste schimbări, deși când le citești ți se par banale și

minore, nu vor fi chiar atât de ușoare.
Reacțiile vor fi de toate felurile. Astăzi plouă, nu merg pe jos. Sunt obosit, mă duc
direct acasă. Nu am chef să gătesc. Mă dor ochii, nu citesc. Sunt stresat, mă uit puțin
la televizor. Fii conștient de aceste rețineri și ia decizii conștiente. Toate aceste
rețineri se vor diminua în timp. Obișnuindu-te să faci schimbări mici, vei reuși să faci
mult mai multe decât ți-ai imaginat. Pentru că, odată ce vei vedea efectele pozitive
ale acestor schimbări, frica de schimbare nu va mai fi atât de puternică. Pentru că
schimbând comportamentele și obiceiurile vei putea schimba multe.

Ce vei obține cu aceste schimbări?

Vei fi mai energic, vei face mai multe lucruri benefice pentru tine, vei reacționa mai
bine la schimbare, vei lua decizii mai conștiente, vei vedea alte lucruri, vei întâlni alți
oameni, vei avea alte experiențe, vei scăpa de plictiseală, de senzația că în viața ta
nu se întâmplă nimic nou. Te vei simți mai liber. Vei fi mai deschis la experiențe noi.

Nu spune niciodată NICIODATĂ.

Renunță la a mai spune niciodată. Sau întotdeauna. Sunt cei mai răi inamici pe care îi
poți avea. „Eu NICIODATĂ nu voi face asta”. Dacă vorbim de a omorî pe cineva, e ok.
Dar de obicei vorbim de lucruri pe care luăm decizia să NU le facem fără să
experimentăm. Cum știi că îți place o banană? Dacă ce o guști. Te poți uita la un
fruct și să spui că nu îți place doar pentru că e galben? Nu. Trebuie să-l guști. Poți

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 8
Ghid de transformare Diana Soare

decide că nu-ți place și să nu îl guști niciodată. Poate nu e o pierdere prea mare. Dar
dacă e? „Eu ÎNTOTDEAUNA am făcut...” Cum ar fi dacă nu ai mai face întotdeauna
așa? Cum ar fi dacă ai face altceva? Cum ar fi dacă ai experimenta? Eu
ÎNTOTDEAUNA l-am ajutat e bine, dar dacă ÎNTOTDEAUNA ăsta devine sacrificiu,
oare mai e bine?

Schimbările de substanță
După ce ai început să experimentezi și ai înțeles cât de ușor poți schimba, de fapt,
ceva, poți trece la lucruri mai serioase. Deja nu mai ai o frică de schimbare atât de
mare, iar subconștientul tău începe să nu se mai opună atât de vehement. A învățat
niște comportamente noi, niște atitudini noi, niște reacții noi. Începi să treci de la
faza inflexibilității și a lui NICIODATĂ/ÎNTOTDEAUNA la faza de curiozitate. Cum
învață copilul lucruri noi? Din curiozitate. Fii curios ce îți va aduce ziua de azi dacă
lași lucrurile să vină de la sine. Nu-ți mai spune dimineața ce zi grea vei avea azi,
spune-ți ce zi frumoasă este azi. Viața nu e făcută să fie ușoară, viața e făcută să fie
frumoasă. Din orice putem învăța ceva, nimic nu e rău sau e bun în esență.
Percepțiile noastre sunt cele care fac ca un eveniment să fie rău sau bun. Îți dau iar
un exemplu. Te duci la un interviu pentru o slujbă nouă. Sunt 100 oameni care merg
la același interviu. Unii chiar vor să obțină postul ăla, alții vin doar pentru că le-a
spus mama sau partenerul. Unii se gândesc că o nouă slujbă le poate schimba ceva
în viață. Numai unul singur poate să obțină postul, ceilalți 99 nu. Evenimentul e
același pentru toți, reacțiile vor fi pe atât de diferite pe câți oameni au participat la
el. Nu obții postul. Poți să vezi în asta un eșec. Sau să te gândești că, de fapt, locul
tău e în altă parte. Dacă nu ai luat de bună varianta eșecului, atunci vei încerca
altceva. Peste 2 ani sau peste 10 vei vedea că eșecul ăla a fost unul dintre lucrurile
cele mai bune care ți s-au întâmplat. Șeful de la AliBaba.com spunea într-un interviu
cum s-a dus să se angajeze recepționer (sau chelner, sau ceva de genul ăsta) acum
vreo 20 de ani la un hotel. La interviu s-a dus împreună cu o rudă de-a lui, dacă țin
bine minte un văr. El nu a fost acceptat, ruda lui da. Vărul lui este în continuare
chelner în acel hotel. El conduce un imperiu financiar. Ziua aia a fost un mic dezastru
la vremea respectivă. 20 de ani mai târziu, însă, a fost cel mai bun „eșec” pe care l-a
trăit în viața lui. În goana noastră după siguranță, reacționăm greșit atunci când ceva
se întâmplă și, în loc să luăm decizii conștiente, care ne pot schimba viitorul, luăm
decizii care ne țin pe loc. Am avut un eșec, nu sunt suficient de bun, nu merit mai
mult, nu sunt capabil, nu... nu... nu... Dar dacă e altfel? Dar dacă pierderea de azi e,
de fapt, câștigul de mâine? În loc să iei decizia că nu ești bun, nu mai bine devii
curios ce îți va aduce ziua de mâine? Și muncești să faci mai bine?

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 9
Ghid de transformare Diana Soare

Atunci când vrei să urci la etajul 4 al unui bloc de locuințe, când intri în bloc vezi
toată scara, până la etajul 4? Nu. Te oprești la prima treaptă și renunți? Crezi că dacă
vezi până la etajul 1, etajul 4 nu există? Nu. Mergi până la ultima treaptă pe care o
vezi, apoi le vezi și pe următoarele și pe următoarele și tot așa, până la 4. De ce nu
faci asta și cu alte decizii? Din frică. Obișnuința îți spune că trebuie să existe trepte și
dincolo de etajul 1, dar când începi o afacere, dacă nu vezi drumul până la succes,
preferi să nu începi. Sau într-o relație. Dar dacă nu mă ia de nevastă? Dar dacă mă
părăsește? Preferi să rămâi singur(ă) pentru că dacă te părăsește vei suferi. Dar
dacă... Dar dacă te iubește, te ia de nevastă, te susține? Dar dacă ce nu vezi azi vei
vedea mâine? Dar dacă un cuvânt bun de-al tău poate face o diferență majoră? Așa
cum decizi să urci până la etajul 1 fără să vezi drumul complet până la etajul 4,
decide să intri în relații fără să vezi inelul sau siguranța sau orice altceva „ar trebui”
să vezi și nu vezi. Da, dacă te părăsește poți suferi. Dar dacă nu încerci unde ajungi?
Tot așa, dacă vrei să faci o afacere, nu mai încerca să vezi totul dinainte, fă primul
pas, urcă prima scară. Următorul pas se va dezvălui pe parcurs. Ai avut un „eșec”?
Continuă. Uită-te în stânga, în dreapta, poate e un drum pe care nu l-ai văzut de
acolo, de la baza scărilor. Poate e un cadou care te așteaptă la etajul 2. Ai căzut 2
trepte? Adu-ți aminte când ai căzut prima dată, când învățai să mergi. Ridică-te și ia-
o de la capăt. A avea curaj nu înseamnă că nu ți-e frică. A avea curaj înseamnă să
conștientizezi frica, să o lași să fie și să mergi mai departe. Durerea este inevitabilă,
suferința este opțională, spunea Dalai Lama. O vânătaie te doare preț de 1-2 zile,
după care trece. Dar dacă timp de 10 ani te uiți la locul ăla unde ai avut o vânătaie și
îți amintești în permanență că te-a durut când ai făcut-o, vânătaia aia te va durea 10
ani, chiar dacă fizic vorbind ea nu mai există.

Ușor de zis, greu de făcut.

Deloc. Și asta e tot o credință. Care nu te ajută, ba dimpotrivă. Nu se întâmplă nimic
peste noapte și trebuie puțină muncă, dar orice e posibil. Și dacă vrei cu adevărat,
nici o muncă nu va fi grea. Trebuie, însă, să nu te mai poticnești la fiecare pas și să
continui să mergi pe drumul tău. Să ai mereu în minte „cum ar fi dacă aș reuși?”. Ori
de câte ori îți pui întrebarea: „dar dacă nu iese?” să devii conștient și să schimbi cu
„dar dacă iese?”. E firesc și omenesc să ne fie frică. La fel de firesc e să gândim
scenarii negative. Dar la fel de firesc e să și să vrem mai mult, să fim mai mult, să
putem mai mult, să reușim mai mult, să schimbăm, să fim conștienți, să fim fericiți,
să zâmbim, să dăruim.

Întrebarea este: ce alegem?

Diana Soare www.dianasoare.com
Pag. 10
Ghid de transformare Diana Soare

Zâmbește, mâine va fi mai... BINE!

Îți spuneai altceva, nu-i așa? De azi poți spune așa. Ai să vezi ce minuni îți va aduce
această simplă schimbare. Zâmbetul e contagios. Zâmbetul schimbă totul în jur.
Uită-te la un om care zâmbește, spune-mi dacă poți țipa la el. Și dacă o poți face,
spune-mi cât timp poți țipa dacă el continuă să zâmbească și nu începe să
reacționeze și să țipe și el la tine. Acum, du-te la oglindă și zâmbește. Chiar dacă la
început nu îți vine să o faci, forțează-te puțin. Fă o grimasă. Continuă. În scurt timp ți
se schimbă starea de spirit. E biologie pură, nimic altceva. E reacție chimică bazică.
Creierul primește un impuls și transmite înapoi un alt impuls. Când zâmbești,
creierul va percepe impulsul și va transmite reacții corespunzătoare. Atunci când te
concentrezi pe supărarea pe care o ai, îți vin în minte mii și mii de alte gânduri care
să o susțină, amintiri, reacții, tot soiul de conexiuni de care nici măcar nu mai erai
conștient. Și starea se înrăutățește progresiv. Atunci când devii conștient de stările
tale, le poți „scurtcircuita”. Nu-ți va ieși din prima. Nu renunța. Când partenerul tău
se uită la televizor și tu îi spui ceva important pentru tine, sunt șanse mari ca el să nu
audă. Ai câteva variante de reacție. Extremele sunt: te enervezi și începi ditamai
conflictul (fie interior, începi să fierbi și să faci scenarii care mai de care mai urâte,
fie exterior, începi să urli la el) sau te oprești, devii conștient că poate chiar nu te-a
auzit că e concentrat la televizor, te duci la el, îl rogi să te asculte puțin și repeți. În
prima variantă, el nu va ști nici ce te-a lovit, nici ce l-a lovit pe el. Și episodul se va
repeta la nesfârșit, pentru că el va reacționa, tu vei reacționa la reacția lui și tot așa.
În a doua variantă, construiești o relație. El îți poate spune: stai 2 minute, te rog,
vreau să văd asta. Dacă nu e o chestiune de viață și de moarte, poți aștepta 2 minute
și vei avea nu doar toată atenția lui, ci și recunoștința lui.

Fii recunoscător.
Uităm mereu să ne amintim ce avem și ne concentrăm pe ce nu avem. Fiind
recunoscători pentru lucrurile minunate din viața noastră ne dă o stare de bine.
Căutând mereu ce nu avem, ne creăm frustrări peste frustrări peste frustări. În timp,
suntem atât de plini de frustrări că devenim răi, intoleranți, impasibili, deconectați,
din ce în ce mai singuri, mai neînțeleși, mai triști. Fă-ți un obicei ca seara la culcare
să rememorezi lucrurile bune de peste zi, nu cele rele. Te vei culca cu o stare de
bine, vei dormi mai bine, te vei trezi mai bine. Te vei obișnui în timp să cauți mereu
să vezi lucrurile frumoase, să nu te mai agăți de orice lucru negativ, să nu mai ai
reacții atât de drastice atunci când cineva îți spune ceva ce nu îți place sau face ceva
ce crezi tu că nu e bine.

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 11
Ghid de transformare Diana Soare

Când cineva ți-a greșit, întreabă-l cu ce îl poți ajuta.

Asta e grea. Dar ține minte un lucru: un om fericit și sănătos nu poate face rău. Un
om fericit e preocupat să fie fericit, nu să urzească planuri împotriva cuiva. Un om
fericit nu vorbește urât, nu înjură, nu urăște, nu face nimic rău. Un om fericit
împarte fericire și zâmbete. Dacă cineva îți face ceva, reacția firească este să te
superi, să te enervezi, să urli, să îi răspunzi cu aceeași monedă. Te doare, e normal.
Dar dacă reușești să treci peste acel moment și să înțelegi că nu mai ai ce face, răul a
fost făcut, dacă reușești să reții că oamenii fericiți nu pot face rău, dacă reușești să
rămâi conștient că ce a făcut persoana respectivă nu spune nimic despre tine, ci
despre el, ai să înțelegi că omul acela are nevoie de ajutor. Îl poți ierta și îl poți ajuta.
Sau măcar nu-i răspunde cu aceeași monedă. Te va face să te simți cu mult mai bine
și să ai o părere cu mult mai bună și despre tine și despre lume în general.

Ține un jurnal.
Nu un jurnal cum făceam când eram mici, în care ne „povesteam” viața. Un jurnal în
care să notezi gânduri și emoții. Pot fi mai bune sau mai rele, obișnuiește-te să le
scrii pe toate. Scrisul pe hârtie e un exercițiu extrem de util, care te ajută să
conștientizezi mai bine anumite lucruri. Nu trebuie să scrii în fraze elaborate sau
propoziții pompoase. Scrie cum iese. Cu virgulă sau fără, cu litere mici sau litere
mari, cu subiect și predicat sau nu. Jurnalul nu e extemporal la gramatică și nici la
dirigenție. E un instrument terapeutic foarte eficient, dacă îi dai voie. Notează toate
lucrurile care îți vin în minte, așa cum îți vin. Vei ajunge să conștientizezi și mai bine
pe ce te concentrezi și ce limbaj folosești. Îl poți reciti peste 6 luni sau peste 1 an, ai
să vezi ce schimbări ai făcut între timp. Îl poți păstra sau îl poți rupe, deciziile sunt
ale tale și doar ale tale.

Renunță la vină și judecată.

Fie că vorbim de auto-învinovățire sau de învinovățirea altora, vina nu te ajută cu
nimic. Responsabilitatea nu înseamnă vină, înseamnă asumare. Ai greșit ceva? Cu
toții greșim. Nu te mai da cu capul de pereți, nu e productiv. Învață din greșeală,
dacă poți să corectezi, corectează. Privește la ce ai de făcut în continuare, nu la ce ai
făcut în trecut. Nu mai judeca. Vedem oameni despre care nu știm nimic și punem
etichete. Și putem să scăpăm lucruri esențiale despre omul ăla doar pentru că, în loc
să ascultăm, judecăm. Iar omul ăla poate fi poarta ta către un nou job, de pildă.
Habar nu ai ce îți poate aduce un om atunci când renunți la judecată.

Nu mai asculta sfaturi de la cei care nu au ce vrei tu să ai.

Dacă vrei să faci o afacere și ai nevoie de ajutor și sfaturi, întreabă-i pe cei care au o
afacere, nu pe cei care nu au încercat niciodată sau au încercat și au renunțat la

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 12
Ghid de transformare Diana Soare

primul obstacol. Vrei un sfat referitoare la o relație? Nu îi întreba pe cei care nu sunt
fericiți în relațiile lor. Sau nu mai asculta sfaturi deloc și fă ce simți. E chiar mai bine.
Drumul tău nu este drumul nimănui. Angajează mai bine un coach, care să te
ghideze.

Ascultă-te.
Gândurile ne rulează continuu pe fundal. Suntem la volan, facem tot felul de scenarii
în minte. Mergem pe stradă, la fel. Spălăm vase, la fel. Indiferent ce am face,
gândurile ne rulează pe fundal. E normal. Problema e că nu suntem conștienți de
ceea ce rulează. Un pic de atenție la ceea ce gândești te poate ajuta să schimbi ceea
ce gândești. Când te „auzi” spunându-ți că nu poți, că nu e pentru tine, că nu se va
întâmpla, că... schimbă, conștient, gândul. De fiecare dată când îți spui „nu pot”,
oprește-te și spune-ți „ba pot”. Nu vei crede la început. Nu-i nimic. Continuă să
schimbi conștient. E ca la șofat. Cu cât lași conștientul mai mult să acționeze, cu atât
mai repede reușești să schimbi.
Exercițiu: așează-te comod, în fund, pe un scaun. Picioarele încrușișate, la baza
scaunului. Spatele drept. Mâinile încrucișate, în poală. Închide ochii. Acum spune-ți
„POT” (sau altă poveste pe care vrei să ți-o poți spune, „SUNT FERICIT”, „SUNT
SĂNĂTOS” etc.). Continuă să spui și fii conștient de gândurile care îți rulează în
spate. Subconștientul va încerca să îți spună că nu poți, îți va aduce amintiri, mesaje,
gânduri care îți repetă „nu poți”. Lasă-le să fie și continuă să spui „POT”. După
câteva minute vei vedea că reținerile vor fi din ce în ce mai mici și mai mici și mai
mici și când vei spune „POT” pentru a suta sau a mia oară subconștientul nu se va
mai opune.

Fii atent la cuvintele pe care le folosești.

Acest exercițiu se face mai bine în pereche, dar îl poți face și singur. Roagă pe cineva
să te atenționeze când folosești cuvinte negative. Dacă vorbești despre tine,
conștientizează ce cuvinte folosești când te descrii, când îți vorbești. De cele mai
multe ori limbajul ne arată ce credințe avem. Vorbește frumos cu tine și despre tine.
I-ai spune vreodată unei prietene „ce poastă ești!”, „ești o incapabilă”, „cum ai putut
face așa ceva?”. Dar unui om străin? Nu? Așa mă gândeam și eu. Atunci ție de ce îți
spui așa ceva? Ți-o spui pentru că nu ești conștient că ți-o spui. Fii atent la cuvintele
tale și îți poți schimba lumea. Ești cea mai importantă persoană din viața ta, poartă-
te frumos cu tine. Același lucru și cu: nu poți, nu ești în stare, nu e pentru tine, nu
meriți etc. Schimbă conștient de câte ori te auzi și vei vedea că în timp nu mai
trebuie să schimbi nimic și că din victimă ajungi creator. Cel care nu putea acum 2
luni acum poate. Nici nu îți imaginezi acum de ce lucruri ești în stare doar pentru că

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 13
Ghid de transformare Diana Soare

te-ai obișnuit să te ții pe loc spunându-ți mereu că tu nu poți. Desigur, fii realist în
ceea ce ceri. Că pe lângă credințe, mai trebuie să ai și cunoștințe. Apoi, desigur, nu
poți doar să crezi și să nu faci nimic. Acțiunea este esețială. Degeaba crezi, dacă stai
cu mâinile în sân și aștepți să pice din cer.

Ascultă-i și pe ceilalți
Nu doar tu ai nevoie să fii ascultat, ci și ceilalți. Fii atent la ce au nevoie oamenii din
jurul tău și ajută-i în măsura în care poți. Ascultă-i și pentru că, uneori, ar putea să te
învețe ceva nou. Renunță la ideea că le știi pe toate sau le știi mai bine ca ei. Uneori,
ascultând, poți vedea perspective noi. Deschide urechile și ascultă activ.

Renunță la televizor.
În loc să te uiți la știri și să vezi ce lume rea avem, citește o carte, vorbește cu un
prieten, ieși la plimbare, creează ceva, joacă-te cu un copil, iubește, du-te la teatru,
fă ceva bun, spune un cuvânt frumos, visează cu ochii deschiși, ascultă povestea
cuiva, ieși din casă. Lumea e făcută din oameni ca noi. Cu cât mai mulți oameni aleg
să facă bine, cu atât mai bună va fi lumea. Nu ai nevoie să îți spună cineva pe ce
lume trăiești, ai nevoie să trăiești mai mult și să zâmbești mai mult. Dacă te uiți la
televizor, măcar sări peste modulele de reclamă. Mulți oameni spun că dau drumul
la televizor „doar ca să fie zgomot”, dar că nu sunt atenți. Nu sunt atenți conștient,
dar subconștientul nu doarme niciodată. Sunt atât de multe mesaje distructive
redate prin media, încât, crede-mă pe cuvânt, dacă doar renunți la televizor în
următoarele 6 luni și viața ta se va schimba fără să îți dai seama. Pentru „zgomot”
ascultă muzică. Dar...

Atenția la muzica pe care o asculți.

Ți s-a întâmplat să fredonezi o melodie jumătate de zi? Sau zile la rând, chiar? Sigur
ți s-a întâmplat. pentru că muzica are capacitatea de a trece de bariera
conștientului. Ce melodii îți sună în cap? Ascultă cuvintele cu atenție. De obicei
auzim conștient ritmul și nu mai „auzim” cuvintele. Doar că atunci când redăm, pe
fundal, melodia, redăm cuvintele. Ascultă conștient. Schimbă. Găsește o melodie cu
cuvinte care îți dau putere, scapă de melodiile depresive, schimbă soneria la telefon,
folosește muzica în avantajul tău.

Fă curățenie.
În casă, în dulapul de haine, în birou, în relații. Șterge praful, aruncă ce nu îți mai
folosește sau donează cuiva care are nevoie, renunță la oamenii care te trag în jos,
care îți spun că nu ești suficient de bun sau de frumos, că nu poți, că nu vei reuși.
Dacă îi poți ajuta să iasă din starea lor, ajută-i. Dacă nu, lasă-i pe drumul lor.

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 14
Ghid de transformare Diana Soare

Implică-te.
Fă ce ți-ai dorit să faci și nu ai făcut până acum. Du-te la cursuri, dansează, scrie,
desenează, fă ce îți place. Începe azi. Găsește o cauză în care să te implici. Poate să
strângi fonduri pentru o casă de copii sau să fii voluntar la Crucea Roșie. Nu
contează. Găsește ceva în care să te implici și care să îți aducă bucurie și să îți dea și
un alt sens.

Angajează un coach.
Coach-ul este acea persoană care te poate ghida să îți găsești drumul potrivit și se
asigură că rămâi pe el și faci schimbările necesare. Uneori va fi picătura chinezească,
alteori prietenul tău cel mai bun. Cu ajutorul lui, însă, va fi mai greu să renunți.

Intră în programul pe care l-am conceput pentru anul 2018.

Dacă simți că a angaja un coach nu este acum o variantă viabilă pentru tine,
indiferent de motivul pe care îl ai, dar nu vrei, totuși, să parcurgi acest drum al
schimbării singur(ă), poți investi în programul pe care ți l-am pregătit pentru anul
viitor și care te va ajuta, pas cu pas, să faci progrese. Citește despre asta aici.

Bibliografie
Puterea extraordinară a subconștientului tău - Joseph Murphy
Biologia credinței - Bruce H. Lipton
Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Putere Nemărginită - Anthony Robbins
Efectul de lună de miere - Bruce H. Lipton
Liniștea vorbește - Eckhart Tolle
Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul - Robin S. Sharma

În loc de epilog
„Convingerile tale devin gândurile tale, gândurile tale devin cuvintele tale, cuvintele
tale devin acţiunile tale, acţiunile tale devin obiceiurile tale, obiceiurile tale devin
valorile tale, valorile tale devin destinul tău.” Mahatma Gandhi
Dacă nu ai încredere că poți, atunci te rog să ai încredere că EU CRED CĂ TU POȚI. Și
cu încrederea asta intră în noul an și fă din 2018 cel mai bun al vieții tale de până

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 15
Ghid de transformare Diana Soare

acum. Chiar dacă ești sceptic, fă ce scrie în ghidul ăsta, nu uita să fii recunoscător și
să fii bun de câte ori poți și vei deveni un creator minunat al vieții tale.
Poți da mai departe cui vrei tu acest mic ghid, doar te rog să nu îl copiezi ori să îl
trunchiezi. Dă-l așa cum l-ai primit. E cadoul meu pentru tine, îl poți transforma
într-un cadou pentru altcineva.
Să ai sărbători magice și gânduri bune! În seara de Crăciun bucură-te și mulțumește
pentru ce ai, la fel și în noaptea de Revelion. Fii prezent în viața ta și decide că
indiferent ce ai făcut până acum, poți oricând să începi ceva nou și (mai) bun. Atât
pentru tine, cât și pentru ceilalți.
Cu mult drag,
Diana Soare

Diana Soare www.dianasoare.com

Pag. 16