Sunteți pe pagina 1din 1

KINETOTERAPIA ÎN INSUFICIENŢA CARDIACĂ

Definiţie:
Insuficienţa cardiacă reprezintă dezechilibrul care apare între nevoile de
sânge oxigenat ale organelor şi ţesuturilor şi eficienţa cordului de a-l furniza,
precum şi imposibilitatea cordului de a face faţă hemodinamic, volumului de sânge
venos care se întoarce la inimă.
Se dezvoltă progresiv, necesitând uneori ani, timp în care inima îşi micşorează
treptat funcţia de pompă, lucrând astfel mai puţin eficient.
În forma acută domină tulburările proceselor biochimice de producere a energiei de
contzracţie fără modificarea proprietăţilor contractile ale miocardului.
În forma cronică, procesele biochimice sunt normale, însă puterea de
contracţie a cordului este scăzută, kinetoterapia având scopul uşurării muncii
miocardului.
Tratamentul insuficienţei cardiace este profilactic (urmărindu-se combaterea
infecţiilor reumatice, pulmonare, tratamentul hipertensiunii şi al aterosclerozei);
curativ (măsuri igienico-dietetice, repaus în poziţiile aşezat sau semiaşezat, în
funcţie de dispnee), regim alimentar hiposodat sau desodat, cu cantitatea de lichid
strict limitată, bogat în vitamina C şi complex B.

Obiective:
1. ameliorarea şi augmentarea mecanismelor periferice de adaprate la efort,
2. creşterea extracţiei arterio-venoase a O2,
3. ameliorareavasodilataţiei arteriale
4. creşterea capacităţii de efort prin:
eliberarea, în cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul vascular,
care contracarează efectul vasoconstrictor simpatic, determinând vasodilataţia şi
creşterea debitului muscular;
prin intrarea întârziată în funcţiune a mecanismelor centrale de adaptare la efort,
creşterea presiunii în capilarul pulmonar va fi întârziată şi va apare la niveluri mai
mari ale efortului;
creşterea tardivă a nivelului sangvin al lactatului.
5. împiedicarea decondiţionării fizice a bolnavului peste limita impusă de suferinţa
cardiacă,
6. creşterea capacităţii de efort, chiar într-o mică măsură