Sunteți pe pagina 1din 4

De la Parintele Arsenie Boca a deprins Principesa Ileana a Romaniei, fiica mezina a Reginei Maria si

Regelui Ferdinand, Rugaciunea Inimii (cititi aici), dupa cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la
rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti,
2010), dar aparut ca lucrare de sine statoare intaia data in SUA, in 1959 (legatura la scrierea originala si
completa) sub titul “Introduction to the Jesus Prayer” (coperta mai jos). Acolo nu mentiona numele
Parintelui, ci numai Manastirea Sambata, dar pentru mine legatura a fost imediata.

Coperta scrierii din 1959 a Principesei Ileana a Romaniei, aparuta in SUA (courtesy of Tom Kinter)

In 1959 trecusera deja 11 ani de cand Principesa Ileana parasise fortat Romania (alaturi de Regele Mihai
si restul familiei regale) si traia in exil in SUA. Il cunoscuse pe Parintele Arsenie la Sambata, cel mai
probabil in 1946 (dar este posibil sa se fi intamplat inca din 1945). A mentinut o legatura spirituala puternica
cu acesta, invitandu-l si la Castelul regal de la Bran – inclusiv pentru sfintirea capelei in care urma sa fie
depusa inima Reginei Maria – mama sa, dar si la Bucuresti (cititi mai multe – aici). Legatura
duhovniceasca a durat pana la expulzarea din tara a Principesei Ileana, in primele zile ale lui ianuarie 1948,
moment in care domnita i-a lasat la plecare o scrisoare (si) Parintelui, din care cunoastem doar ca ea ii
scria acestuia ca a reprezentat “o lumina in viata ei”. (Influenta este dovedita mai tarziu (in 1967)
prin trecerea in monahism a Principesei Ileana, sub numele de Maica Alexandra).

Acea lumina fusese probabil insuflata de insasi deprinderea Rugaciunii Inimii de la Parintele Arsenie, caci
Domnita Ileana rememora in 1959:

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au
deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata,
ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar,
am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata
acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

Stanga la drepta: Principesa Ileana a Romaniei, Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, un preot din Brasov si Parintele Arsenie Boca
(probabil in 1946): sursa fotografiei – aici.

***
Profesorul teolog Nichifor Crainic, in stanga Mitropolitului Ardealului Nicolae Balan, la sfarsitului anilor 1930

Era in luna mai 1938. Conducator al revistei culturale traditionalist-ortodoxe “Gandirea” era la acea vreme
marele profesor si teolog Nichifor Crainic. In numarul 5 din acea luna mai 1938, Nichifor Crainicsemna
un articol de mare intindere, o schita monografica despre originea si evolutia raspandirii “Rugaciunii Inimii”
(cu 17 referinte bibliografice)!

Portiune a copertii revistei “Gandirea” in care apare scrierea profesorului Nichifor Crainic

In perioada 1933-1938 tanarul Zian Boca (cel ce va deveni Parintele Arsenie) urma a doua facultate dupa
cea absolvita la Sibiu la teologie, la Bucuresti. Aceasta a doua facultate, cea de belle arte, a urmat-o in
paralel si cu alte cursuri pe care le audia la facultatea de teologie din Bucuresti si respectiv la facultatea de
medicina. La teologia bucuresteana Parintele Arsenie a frecventat cursul de mistica ortodoxa sustinut
de profesorul Nichifor Crainic. In interiorul acestui curs, teologul prezentase cu siguranta subiectul
“Rugaciunea Inimii“, de vreme ce articolul cu acelasi titlu aparea in 1938 in revista Gandirea. Avem astfel
dovada limpede a transferului ideologic de la profesorul Nichifor Crainic la ucenicul student Zian
Valean Boca, dar si perioada in care s-a intamplat. Mai mult decat atat, asa cum arata cu claritate intr-o
exceptionala si foarte recenta carte teologul Florin Dutu, Nichifor Crainic a fost si inspiratorul-initiatorul
aducerii de la Muntele Athos al Filocaliei (legatura la cartea citata: “Mistica Ortodoxă şi Schimbarea la
Faţă a Teologiei Româneşti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae. Cei mai buni dintre
cei mai buni“). Tanarul Zian Boca va fi acela care va pleca la Athos, in perioada martie-iunie 1939, pentru a
aduce transcrieri in greaca dupa Filocalie si a fi alaturi la traducerea si raspandirea ei in tara, de
catre Parintele Dumitru Staniloae.

In revista Gandirea din 1938, profesorul Nichifor Crainic isi incepea scrierea despre Rugaciunea
Inimii astfel:

“Dintre formele experimentale şi teoretice ale misticei ortodoxe , cea care o domină şi îi da coloritul
deosebit e Rugăciunea lui Iisus, cunoscută între multe alte numiri şi sub acelea de Rugăciunea mintală,
Rugăciunea cordială sau Rugăciunea isihastă.

In viaţa spirituală a Occidentului, nu-i putem găsi o formă similară. E proprietatea exclusivă a Răsăritului.
Atât prin esenţa doctrinală , cât şi prin metodă şi nu mai puţin prin practica ei de-o covârşitoare amploare
istorică, dăinuind din vechime până la vestiţii stareţi ruşi din vremea noastră, ea constituie în cea mai largă
măsură contemplaţia ortodoxă.

Transmisă de la părinte duhovnicesc, ca de la maestru, la ucenic, din generaţie în generaţie, şi învăluită cu


gelozie în aspra discreţie a lucrurilor sfinte, Rugăciunea şi-a păstrat neatinsă originalitatea . Când în anul
1782, tratatele de „filozofie practică şi teoretică ” închinate acestui mod de contempilaţie şi adunate sub
titlul de Filocalia, au fost tipărite de Nieodim Haghioritul pentru întâia oară la Veneţia, toate exemplarele
până la unul au fost aduse în Răsărit. Amănuntul acesta, ce e nu e decat ecoul unei discipline tradiţionale,
ne indică tocmai conştiinţa confesională a unei aparţineri exclusive. Rugăciunea lui Iisus aproape se
confundă cu viaţa spiritualică a ortodoxiei. „Această rugăciune… formează elementul esenţial al oricărei
rânduieli de viaţă monastică : ea poate înlocui chiar slujbele şi toate celelalte rugăciuni, căci valoare a ei
este universală“.

Advertisements