Sunteți pe pagina 1din 7

CURS GENETICĂ 3

ORGANIZAREA ADN ÎN CELULĂ

 Materialul genetic este organizat diferit în interfază față de diviziunea


celulară
 În nucleu, în timpul interfazei, fiecare moleculă de ADN este asociată cu
proteine histonice, nehistonice și molecule de ARN formând un complex
molecular proteic numit cromatină.
 La începutul diviziunii, fibrele de cromatină se condensează și se
spiralizează și formează cromozomi.

CROMATINA

 Structură vizibilă în nucleii interfazici, fiind compusă din ADN, ARN,


proteine histonice și proteine nehistonice.
 Există 2 tipuri diferite din punct de vedere morfo-funcțional
o Heterocromatina
o Eucromatina

Heterocromatina

Caracteristici

 Intens colorată
 Relativ condensată/compactă
 Genetic inactivă
 Se replică tardiv
 Înalt metilată
 Alcătuită predominant din ADN repetitiv, bogat în pb A-T + histone
 2 TIPURI
o Constitutivă – se găsește șa nivelul centromerelor și
telomerelor, formată din secvențe repetitive, necodante
o Facultativă – variază fiind prezentă în regiuni ale genomului
care sunt exprimate diferit în funcție de țesut și de
momentul cronologic (X inactiv)
EUCROMATINA

CARACTERISTICI

 Colorată luminos
 Mai puțin condensată
 Se replică precoce în faza S
 Hipometilată
 Alcătuită predominant din ADN nerepetitiv, bogat în perechi de baze G-C
și proteine nehistonice
 Are activitate transcripțională
 Reprezintă partea genetic activă a cromatinei
 ADN-ul trebuie să fie eucromatic pentru ca să fie activ dar nu toată
eucromatina este activă genetic

PROTEINELE DIN CROMATINĂ

1. Histonice
 Proteine bazice cu molecule de dimensiuni mici care au în
compoziția lor un conținut ridicat de lizină și arginină
 Funcții importante în celulă
o Asigură stabilitatea moleculelor de ADN
o Represori ai genelor
 Sunt de 2 tipuri
o Histone nucleozomale(H2A, H2B, H3, H4)
o Histone internucleozomale (H1)
2. Nehistonice
 Bogate în acizi glutamic și asparagic – caracter acid
 În cantități mici în cromozom, o moleculă la 3000 de nucleozomi,
și se sintetizează pe tot parcursul ciclului celular
 Mediază culplarea ADN-ului cu histonele

Împachetarea ADN-ului și structura moleculară a cromatinei

 Desfășurat, ADN=2m
 Pentru a fi cuprinsă în spațiul nuclear, molecula suferă: împachetare,
compactare și plicaturare
PRIMUL NIVEL DE ÎMPACHETARE (NUCLEOZOM)

 Segment de cilindru (d=10nm, h=5,5nm)


 Format din
o Un miez octameric(4 perechi de proteine histonice: H2A, H2B, H3,
H4)
o În jurul miezului, un segment ADN(146 nucleozomi) înfășurat de 1+
¾ ori în jurul octamerului, protejând miezul histonic
 Aceste unități repetitorii formează un „sirag de mărgele„ sau fibra de
cromatină de 10 nm
 Constituirea lanțului necesită ADN linker între 2 nucleozomi și histona H1
 ADN linker conține 50-60 pb și este cel mai expus și cel mai sensibil la
acțiunea nucleazelor
 Fibra de cromatină de 10 nm este unitatea care se repetă, formând un
lanț și are o rată de împachetare de 7 și reprezintă 1/7 din lungimea
ADN-ului

AL DOILEA NIVEL DE ÎMPACHETARE (SOLENOID)

 Răsucire sub formă de solenoid a fibrei de 10 nm


 6 nucleozide per pas de spirală
 Stabilizată de H1
 Rezultă o fibră de 30 nm care reprezintă 1/42 din lungimea inițială a
cromozomului

AL TREILEA NIVEL DE ÎMPACHETARE (BUCLA)

 Fibra de 30 formează bucle în jurul unui schelet proteic, rezultând fibre


de 300 nm și reprezintă 1/750 din lungimea inițială a ADN-ului
 Buclele sunt „întinse” cand are loc transcripția
 Buclele laterale împreună cu scheletul proteic se plicaturează formând
fibra de 700 nm de cromatidă la începutul profazei
 Aglomerările de bucle sunt denumite cromomere. Pe măsură ce
cromozomii se condensează cromomerele vecine se unesc și formează o
structură mai mare, banda condensată și colorată (G+)
 Astfel, pe cromozomi vor alterna benzi condensate și colorate (G+) cu
benzi mai puțin colorate (G-) și condensate
 În timpul metafazei, condensarea este maximă și reprezintă 1/15000 –
1/20000 din lungimea totală a ADN-ului

CROMOZOMII UMANI

Cromozomii reprezintă forma de organizare a materialului genetic în


timpul diviziunii celulare

Ca număr, structură și moroflogie, ei sunt caracteristici fiecărei specii

 Elemente structurale obligatorii


o Cromatide
o Centromer
o Kinetocor
Telomere
 Elemente structurale facultative
o Constricții secundare
o Sateliți

CROMATIDE

 Fiecare cromozom are 2 cromatide surori


 Sunt subunități longitudinale, identice genetic, conținând în
structură câte o moleculă de ADN
 Lungimea lor pentru un cromozom metafazic este cuprinsă între
1,5-8 µm iar grosimea între 0,5-1µm
 Lungimea și forma relativă permit clasificarea cromozomilor

CENTROMERUL

 Reprezintă locul de unire a celor 2 cromatide surori


 Compus din secvențe de ADN repetate în tandem de un număr
foarte mare de ori (ADN alfa satelit)
 Datorită poziției constante, centromerul constituie unul din
markerii caracteristici pentru descrierea cromozomului
 Împarte cromozomul în 2 brațe:
o Brațul „p” scurt în partea superioară a planului de referință
o Brațul „q” lung în partea inferioară a planului de referință
 În funcție de lungimea brațelor cromozomilor se poate calcula
indicele centromeric, definit prin raportul p/p+q. Este un criteriu
de identificare a perechilor de omologi
 După poziția centromerului, cromozomii pot fi:
o Metacentrici  p=q (centromerul se află median)
o Submetacentrici p<q (centromerul se află submedian)
o Acrocentrici p<<q(centromerul se află terminal)

Kinetocorii

 Formațiuni proteice mici, rotund ovalare, plasate la nivelul


centromerului (câte unul pentru fiecare cromatidă)
 Rol în atașarea cromatidelor la microtubulii fusului de diviziune și
menținerea legăturii dintre cromatidele surori

Telomerele

 Reprezintă terminale rotunjite ale cromatidelor


 Conțin ADN înalt repetitiv, unități hexamerice (TTAGGG) repetate
în peste 2000 de copii, pe o lungime de aproximativ 15kb(kilobaze)
 Rol în menținerea structurii cromozomilor, a individualității lor și
previn fuzionarea capetelor cromozomiale
 Cu fiecare ciclu celular se pierd 50-100 pb din ADN-ul terminal, de
la nivelul acestora determinând implicarea lor în mecanismele care
intervin în durata de viață a fiecărei celule(+apoptoza)
 Datorită telomerazei activă doar în celulele germinale și celulele
imortalizate, lungimea telomerelor este păstrată în cursul replicării
ADN-ului
 Inactivarea telomerazei este fiziologică în celulele somatice și
astfel intervine scurtarea acestora până la senescența celulară
 Reactivarea telomerazei 90% din cancere

Constricții secundare

 Doar la nivelul cromozomilor


 La cei acrocentrici, localizate distal, în regiunea distală a brațelor
scurte; au rol organizatori nucleolari (conțin gene pentru ARN, din
nucleol)
 Constricțiile secundare proximale, mai aproape de centromer, se
găsesc pe brațele lungi ale cromozomilor 1, 9 ,16

Sateliții

 Situați în porțiunea distală a brațului scurt, la cromozomii


acrocentrici
 Formă rotundă/ovală și cu mărime variabilă
 Conțin ADN înalt repetitiv
 Mai mulți cromozomi acrocentrici (2-5) se pot atașa prin sateliți 
asociație satelitară, posibil factor predispozant pentru nonjuncții
cromozomiale în gametogeneză

HETEROMORFISME/POLIMORFISME CROMOZOMIALE

 Variante morfologice normale moștenite mendelian, fără


semnificație patologică
 Apar în cariotip la persoane fenotipic normale și se datorează
cantității și statusului diferit de condensare al heterocromatinei
sau modificărilor în localizarea ADN-ului repetitiv
 Acestea se pot observa prin colorații specifice pentru ADN,
obținându-se o succesiune de zone intens colorate(benzi) și mai
puțin colorate (interbenzi).
 Acestea au aranjament linear, specific pentru fiecare cromozom,
fiecare dintre ele stocând în medie 1,5MB (megabaze).
 Un cariotip standard are o rezoluție de aproximativ 350-550 benzi
pe set haploid, iar un cariotip prin înaltă rezoluție are 700 sau
1000 benzi/set haploid
 Pot fi:
o Elongarea regiunii subcentromerice a brațului q la
cromozomii 1, 9, 16
o Variații în lungime ale brațelor scurte la cromozomii
acrocentrici
o Variații de mărime și formă a sateliților, prezența sateliților
dubli
o Variații în lungime a brațelor q ale cromozomului Y
o Variații ale benzilor heterocromatice și astfel ale lungimii
omologilor