Sunteți pe pagina 1din 2

Pe scurt: clasa a XI-a, filologie.

Am avut o tentativă de medicină, însă mi-a trecut de-ndată,


căci nu era de mine. Am vrut multe altele și, de fiecare dată când mă răzgândeam, ajugeam
la opțiunea de la care am plecat: Facultatea de Litere, și anume cea din Cluj, specializarea
română-spaniolă. Dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesor, am avut înclinație spre această
meserie încă din clasele 1-4. Mereu căutam să explic ce era de neînțeles și să înțeleg tot ceea
ce se întâmplă în jurul meu. O bună parte din această dorință se datorează și unor profesori
foarte buni ce i-am avut în gimnaziu și acum în liceu, care m-au făcut să văd ce poți face cu
pasiune și dedicare.

Cu toate acestea, realitățile de astăzi sunt destul de triste. Țara asta merge singură la vale;
din rău în mai rău. O țară cu o mentalitate defectuoasă, din toate punctele de vedere.
Promisiuni peste promisiuni din partea ,,preaiubitului'' partid, legi absurde și o indiferență
fără margini. Toate acestea caracterizează țara și mă pun serios pe gânduri. De când mă știu
mă vedeam predând limba română la un liceu din Cluj, însă contextul socio-politic actual au
,,sucit'' totul la 180°. Așa că, m-am gândit să merg în Spania după facultate. Dar ce să fac cu
româna acolo, încât nimeni nu are nevoie de ea, iar spaniola o știu deja rezidenții țării.
Specializarea asta nu mă ajută cu nimic acolo.

Interesându-mă un pic, am constatat că este o cerere constantă în ceea ce privește profesorii


de limba engleză. Fie că sunt pentru sectorul școlar, ori bussines - pentru adulți este o
necesitate permanentă. Nivelul meu de engleză este destul de ridicat și, de aceea, am
considerat de cuviință să nu urmez la facultate engleza, ci să studiez ceva nou - spaniola - și
să aprofundez româna. Acum însă consider a face engleză-spaniolă, ori română-engleză și
spaniolă facultativ.

M-am interesat de remunerație și, asemeni României, nici în Spania nu este o situație prea
strălucită. În sensul că se ajunge la o sumă în jurul a 1200-1500 de euro/lună, ceea ce pare a fi
destul de puțin, mai ales pentru o țară europeană. Procesul de a deveni profesor acolo este
destul de lung și anevoios, iar remunerația nu este destul de mare, precum m-aș fi așteptat.
Stau și mă întreb: merită? Cu tot ceea ce ține de cheluieli și întreținere, m-aș învârti în jurul
aceleiași sume în ambele țări.

Întreb: ce să fac? Să rămân în țara asta care moare înainte mea? Ar fi mai ,,la sigur'' asigurarea
unui loc de muncă, iar câștigurile materiale ar fi cam aceleași ca cele pe care le-aș obține și în
Spania, însă calitatea vieții... nu cred că are rost să mai spun. În România nici nu cred că există
așa o noțiune. Clujul fiind mai dezvoltat și civilizat raportat la alte zone ale țării mă face să iau
în considerare opțiunea de a rămâne. Pe de altă parte, a merge și a preda în Spania, deși n-ar
fi ușor să mă integrez în sistem, ar fi o adevărată provocare, pe care sunt gata s-o accept. Dar
merită? Tot acest efort pentru o situație materială nițel mai bună. Cei mai mulți români
pentru asta pleacă. La mine ar fi cam aceeași situație. Ceea ce fac diferența sunt oamenii de
acolo, calitatea vieții și civilizația. Ce să fac? Să rămân sau să plec? Ce altceva aș putea lucra,
care să fie din această arie de activitate? Ori de pe urma căreia să obțin o remunerație mai
mare, dar care să nu fie neapărat din aceeași sferă de activitate?
M-am întins un pic cam mult cu detaliile, și de aceea îmi cer scuze. Mulțumesc că ați avut
răbdare să citiți ce am avut de spus. Numai bine!