Sunteți pe pagina 1din 4

Versetele din Sfintul Coran referitoare la Calitatile lui ALLAH

In aceasta carte am omis discutarea problemelor referitoare la teologia scolastica


si la diferentele de opinii intre savanti cu privire la acest subiect. Dar exista o pro-
blema, si anume versetele din Sfantul Coran referitoare la calitatile lui Allah, ce a
fost subiect al multor controverse si a unor mari diferente de opinie. Este un
subiect ce merita atentie si, de aceea, doresc sa-l informez pe cititor referitor la
aceste chestiuni. Domnul nostru, Atotputernicul, s-a descris pe Sine in Sfantul
Coran, utilizand cuvinte ce denota semnificatii obisnuite si ce exprima sentimente
si activitati omenesti. Este de prisos a spune ca nu este nimic egal cu Allah; El
este Creatorul si Sustinatorul; El este deasupra oricarei comparatii cu orice
creatura. De aceea, aceste cuvinte - cand apar in legatura cu calitatile Divine -
nu pot fi interpretate la fel ca in cazul fiintelor umane. Putem afirma, de exemplu,
ca cutare este bine informat sau cutare este un vazator bun. De asemenea,
putem spune ca Allah Atotputernicul este Atoatestiutor si Binevazator. Dar
procesele prin care o fiinta umana invata si percepe nu sunt aceleasi ca in cazul
lui Allah Atotputernicul. Noi spunem, de asemenea, ca invatatorul s-a asezat la
catedra; verbul a se aseza apare si in Sfantul Coran: "Domnul vostru este Allah,
care a creat cerurile si pamantul in sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron" (7:54).
In acest verset, verbul "a se aseza" s-a folosit in sensul de "a se instala" (in
araba, verbul “istawa” este utilizat in ambele sensuri). Noi cunoastem ceea ce
inseamna “a se instala” din punct de vedere lexical, cu toate acestea l-am folosit
in cazul invatatorului intr-un sens total diferit fata de cel din versetul
“Binefacatorul, cel ce este instalat pe Tron”. Savantii nu difera in opinia lor,
referitoare la conotatiile versetelor, cu privire la calitatile lui Allah; ei sunt unanimi
in ceea ce priveste atribuirea cuvintelor referitoare la calitatile lui Allah, Lui Insusi.
Daca El a spus “s-a instalat”, nimeni nu poate spune “ce ar putea insemna este
instalat?” Dar parerile sunt foarte diferite in ceea ce priveste scopul acestor
calitati si se pune intrebarea daca aceste calitati sunt reale sau metaforice? Pot fi
ele supuse unor interpretari? O scoala s-a situat pe pozitia posibilitatii
interpretarii acestor versete; aceasta este definirea sensului real la savantii in
stiinta retoricii, care sunt de parere ca este esential ca utilizarea cuvintelor sa se
faca cu sensul pe care il exprima. Si nu este nici o indoiala ca limba araba
continea cuvintele folosite in Sfantul Coran inca inainte de aparitia acestuia.
Aceste cuvinte au fost folosite pentru a caracteriza intelesuri obisnuite; ele nu
sunt adecvate nici macar pentru a exprima sentimente sau emotii omenesti.
Atunci ce se poate spune referitor la utilizarea lor pentru exprimarea calitatilor
divine? Sa analizam, de exemplu, cuvintele care ne sunt la indemana pentru a
exprima frumusetea. Noi stim ca frumusetea are mai multe manifestari:
frumusetea naturii, cea a unei opere poetice, frumusetea unei cladiri si
frumusetea orbitoare a unei tinere incantatoare! Atunci cand dorim sa exprimam
ceva in domeniul frumusetii, suntem constransi sa introducem cuvintele
frumusete sau frumos, deoarece repertoriul nostru lingvistic este destul de limitat.
Astfel, limba omeneasca nu are destule expresii pentru a exprima conceptul de
frumos. De asemenea, nu exista suficiente expresii pentru exprimarea con-
ceptului de dragoste. Luati in considerare diferitele manifestari ale dragostei si
cuvintele de care dispunem pentru a le descrie sau pentru a vorbi despre ele.
Vocabularul oricarei limbi este considerat un mijloc de transmitere a gandurilor,
trairilor, actiunilor, emotiilor etc. ...referitoare la viata din aceasta lume.
Descoperim faptul ca vocabularul Sfantului Coran provine, de asemenea, din
repertoriul intelesurilor obisnuite - intelesuri referitoare la existenta noastra
materiala din aceasta lume. Vom observa, de exemplu, cuvinte ce se refera la
actiuni ale lui Allah Atotputernicul: El a stat, El a venit etc.... Ar fi o contradictie de
exprimare sa se afirme ca aceste cuvinte din Sfantul Coran nu ar avea inteles in
termeni obisnuiti si ca ar fi folositi doar ca expresii metaforice. Printre aceia care
resping teoria utilizarii metaforice a unor asemenea cuvinte ca cele din Sfantul
Coran se afla si renumitul savant Ibn Taymiyyah. El este de parere ca inter-
pretarea metaforica este, de asemenea, o interpretare umana si, de aceea, ar
reflecta tot intelesuri obisnuite. Dupa studiul acestor versete am ajuns la
concluzia ca ele sunt de trei categorii:

1. Versete care constau din afirmatii facute de catre Allah Atotputernicul, ca in


"Cel Milostiv s-a asezat pe Tron" (20:5)

Noi nu interpretam acest verset nici prin negarea actului “instalarii”, nici spunand
ca Atotputernicul s-a “autoinstalat sau autoasezat” pe Tron intr-o maniera asema-
natoare cu modul in care o persoana se aseaza pe scaun. O astfel de afirmatie
ar atinge nivelul unei comparatii intre Allah si creatia sa. Dar noi consideram ca
este cuvantul lui Allah si ca El este avut in vedere; insa intelectul uman nu poate
patrunde subintelesul unei asemenea afirmatii. Am amintit anterior situatii in care
intelectul uman ramane neajutorat. 2. Versete ce contin “metafore extinse” -
sugerarea unei analogii - ceea ce este o forma recunoscuta de expresie stilistica.

Acest mod de exprimare poate fi observat in mai multe versete ale Sfantului
Coran.

"L-au uitat pe Allah si i-a uitat si El pe ei" (9:67).

Verbul “a uita” din acest verset poate fi aplicat in sensul sau lexical doar noua,
fiintelor umane, iar cu privire la Atotoputernicul nu poate fi luat decat ca o
metafora extinsa deoarece Atotputernicul nu uita niciodata nimic.

Similar, versetele "Si Domnul tau nu uita niciodata". "El este cu voi, oriunde v-ati
afla. Si Allah vede bine ceea ce faceti". (19:64 si 57:4).

Toti comentatorii spun ca acest verset trebuie inteles in sensul omniscientei lui
Allah. El este constient de prezenta ta chiar daca nu este fizic alaturi de tine.

"In curand ne vom ocupa si de judecata voastra, o voi doua poveri!" (55:31).

"Si ei au viclenit, dar Allah a facut ca planurile lor sa nu izbuteasca, fiindca Allah
este cel mai bun dintre planuitori!" (3:54)
"Cei fatarnici incearca sa-L insele pe Allah, dar El intoarce inselatoria lor
[impotriva lor insisi]!" (4:142)

Toate aceste versete au conotatii divine si de aceea ele nu trebuie intelese in


sensul literal sau obisnuit.

3. Versete al caror inteles va deveni clar cu ajutorul altor versete. De exemplu:


"Si zic iudeii: "Mana lui Allah este inchisa!", insa mainile lor sunt inchise si
blestemati au fost pentru ceea ce au spus. Dimpotriva, mainile Lui sunt larg
deschise si El daruieste dupa cum voieste (5:64)

Versetul de mai sus poate fi inteles prin urmarirea altuia, dintr-un alt capitol : "Si
nu tine mana inlantuita in jurul gatului tau, dar nici nu o intinde de tot!" (17:29)

Este evident ca expresia ce se refera la intinderea mainilor are aici un sens


metaforic pentru a indica generozitate si larghete. Este, de aceea, incorect sa
concluzionam ca Allah are doua maini ca orice fiinta umana.

Similar, cuvintele “doua maini” ce apar in Sfantul Coran, in versete ce se refera la


mila lui Allah si la pedeapsa Sa, nu trebuie luate in sensul lor literal.

Versetele auto-explicative si versetele alegorice ale Sfantului Coran

Allah Atotputernicul a revelat in Sfantul Coran versete ce sunt auto-explicative -


mesaje ce sunt clare in sine si acestea sunt esenta Scripturii Divine - si versete
exprimate intr-o maniera figurativa, in care intelesul este metaforic si nu este
direct indicat. Versetele referitoare la calitatile divine intra in cea de-a doua
categorie, in cea alegorica.

Atitudinea musulmanilor fata de aceste versete si cum le-au inteles ei

Musulmanii din trecut - stramosii acestei Ummah (natiuni) - nu si-au exprimat


opiniile referitoare la aceste versete. Ei nu le-au descris nici ca figurative, nici ca
non-figurative si nu s-au hazardat sa interpreteze asemenea versuri. Intr-adevar,
ei au manifestat totala credinta in aceste versete ca Revelatii Divine, semnificatia
si intentia carora sunt cunoscute doar de catre Allah.

Mai tarziu, cand teologia scolastica a aparut ca obiect de studiu, argumente false
au fost folosite pentru a critica principiile de baza ale credintei in Islam. Un grup
de invatati s-au ridicat pentru a se opune acestor argumente. Ei au vorbit despre
versetele referitoare la calitatile divine si au lamurit ce inseamna auto-explicativ
si ce inseamna alegoric. Cu toate acestea, invatatii au avut opinii diferite referitor
la acest subiect. Dar adevarul este ca astfel de versete sunt, de asemenea,
Revelatii Divine. Astfel, oricine neaga o parte a acestuia sau il dezveleste de
intelesul sau ori il interpreteaza prin intelesul literal sau material va savarsi o
blasfemie (kufr). De aceea, cercetarea acestor versete este o sarcina riscanta;
este ca o aventurare pe un teren periculos ce duce cu siguranta la distrugere.
Cea mai buna cale este evitarea acestui teren si a acestor expresii. Un
credincios nu trebuie sa se adanceasca in cercetarea acestora, nici sa provoace
discutii referitoare la acestea.