Sunteți pe pagina 1din 1

Avea să păstreze mult timp paradoxul acestei avidități care te obligă să epuizezi, zi de zi, o existență pe

care o știi falsă și fără rost, în timp ce cunoști deja lumina unei cu totul altfel de vieți.

A inceput să citească poemul. Era vorba de un căutător de meteoriți care își construia o planetă din
obiectele descoperite și părăsea Pământul.

Când ajunge la un anume nivel de clovnerie socială, prostia omenească îți provoacă aproape milă.

Își amintea doar o viață care se naște atunci când Istoria , epuizându-și atrocitățile și promisiunile, ne lasă
goi sub cer, având în față doar privirea ființei iubite.

Omul care privea constelația Lupului nu era un contemplativ. Știa pur și simplu că acest punct de vedere
al stelelor îți dă posibilitatea să dărâmi zidurile în spatele cărora se ascund oamenii, din plăcerea de a
rămâne orbi.

If the revolution doesn't change the way we love, what's the point of all this fighting?'