Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teoria Muzicii Psaltice
Teoria Muzicii Psaltice
Observaţie : în muzica psaltică atât în urcare cât şi în coborâre nu se ia în calcul sunetul de plecare. Astfel începem
sau să coborâm câte sunete ne arată semnul respectiv fără a mai număra sunetul de plecare în intervalul respectiv.
Scara muzicală sau gama:
emne combinate. Anumite semne se combină cu oligonul sau petasti-ul. Spunem că două semne sunt combinate d
valoarea oligonului sau a petasti - ului (1 treaptă) se adaugă (se adună) semnului cu care se combină.
) Semne " înlănţuite ". Oligonul şi cele două kentime nici nu se combină, nici nu se sprijină, ci sunt " înlănţuite "
(fiecare urcă 1 treaptă) - citim întâi (fiecare urcă 1 treaptă)
oligonul şi apoi kentimele. Exemplu: întâi kentimele şi apoi o
Semne timporale
n exerciţiile de până acum, fiecare semn vocal (fără iporoi ) are durata de o bătaie (un timp), adică timpul cât cobo
m mâna.
Majoritatea cântărilor cer ca durata unora din sunete să fie mai lungă sau mai scurtă decât o bătaie.
n asemenea cazuri ne servim de nişte semne care se aşează pe lângă cele vocale şi care se numesc semne timporale
lor este exclusiv ritmic, deci nu se referă la înălţime.
rin definiţie, un anumit semn timporal poate să mărească cu o bătaie sau mai multe durata unui semn, iar altul poa
mina ca mai multe semne vocalice să se cânte intr-o singură bătaie (un timp).
Clasma
Clasma se aşează deasupra sau dedesuptul semnelor vocale şi face ca durata fiecărui sunet reprezentat prin aceste
e să fie prelungită cu încă o bătaie. În concluzie semnul sub(pe) care se aşează clasma va dura două bătăi(timpi).
mple :
asma
ison epistrof oligon elafron
ată pe :
Exemple:
ântuieşte Doamne
poporul tău
(fragment)
glas I
spre deosebire de clasmă adaugă o bătaie simplă (uşoară) notei sub care se scrie.
este un compus al lui apli, care adaugă două bătăi notei sub care se scrie.( Nota sub care se aşează durează 3 b
este tot un compus al lui apli, care adaugă încă trei bătăi notei sub care se scrie. ( Nota sub care se aşează dure
erva ţie. Când clasma se găseşte scrisă sub petasti, efectul ei constă nu numai în a prelungi durata notei cu în
aie, ci de a produce şi o ondulaţie accentuată până la treapta imediat superioară în timpul primei bătăi iar î
doua bătaie, intonaţia revine la nota de la care a plecat.
Digorgonul
Digorgonul este un compus al gorgonului, care face să se cânte trei note într-o bătaie. Se aşează pe nota din mij
ui de trei note, asupra cărora lucrează. Digorgonul are efect aupra notei pe care se aşeză, una dinainte şi una după,
te(semne) se cântă într - o bătaie. Exemple:
Trigorgonul
Trigorgonul este tot un compus al gorgonului, care face să se cânte patru note într-o bătaie. Se aşează pe nota a
upul celor patru note, asupra cărora are influenţă. Trigorgonul are efect asupra a patru semne: cel pe care se a şea
nainte şi unul după, toate cele patru semne se cântă într-o bătaie . Exemplu:
Asculta/vizualizeaza exemplul
zul ( ), care aşezat sub o notă face ca intonaţia să fie urcată cu un semiton, are corespondent în muzica liniară d
ul ( ), care aşezat deasupra unei note face ca intonaţia să fie coborâtă cu un semiton, are corespondent în muzic
bemolul
ul şi ifesul au influenţă numai asupra notelor pe care se aşează, nu şi pe altele cu aceeaşi numiri care urmează. Exe
Glasurile bisericeşti
n muzica bisericească psaltică, prin glas sau eh nu înţelegem glasul sau vocea omenească, ci un anumit fel de cânt
ă de o anumită scară. Biserica ortodoxă de răsărit întrebuinţează în cultul ei opt glasuri rânduite a se cânta după anu
uli de către Sf. Ioan Damaschin, încă din veacul al VIII-lea, dar a căror origine melodică datează cu mult timp înai
avându-şi rădăcinile în muzica vechilor popoare din Grecia şi Asia Mică, adică din părţile care au fost şi leagănul
creştinismului.
odul sau glasul (ehul) presupune un ansamblu de formule şi structuri melodice cu o configuraţie artistică specifică
funcţionalitate distinctă de muzica occidentală.
iecărui glas îi corespunde o scară modală ce reprezintă relaţiile structurale ale glasului prin dispunerea sunetelor
componente în ordinea înălţimii.
ona bizantină, în numirea glasurilor bisericeşti s-au impus două terminologii: una greacă care denumeşte cu terme
şi una slavă care denumeşte cu glasuri; astfel în variantă grecească nu putem spune decât ehul 1, 2, 3, 4 şi ehul 1 p
2 plagal, 3 plagal, 4 plagal, iar în terminologia slavonă putem spune glasul 1,2,3,4,5,6,7, 8.
echi - ţinând seama de originea cântărilor - împărţeau glasurile bisericeşti în glasuri autentice sau primitive şi în p
ate sau lăturaşe). Autentice erau socotite glasurile I, II, III şi IV. Ţinând seama de locul lor de origine, ele luau
oarele denumiri:
Glasul I - dorian Glasul II - lidian Glasul III - frigian Glasul IV - milesian sau mixolidian
le erau socotite glasurile V, VI, VII şi VIII, derivate din cele patru autentice, de mai sus, primind următoarele den
Glasul V - hipodorian Glasul VI - hipolidian Glasul VII - hipofrigian Glasul VIII - hipomilesian sau hipomixolidia
nainte de a începe cântarea unei bucăţi muzică psaltică, cântăreţul bisericesc obişnuieşte a stabili impresia(tonalita
lui acelei bucăţi, printr-o formulă melodică compusă din câteva note caracteristice, care dau impresia glasului resp
e formule sunt prezentate la studierea fiecărui glas în parte. Formulele melodice (Formulele glasurilor ) pot fii în
şi de cuvinte memotehnice (amintitoare), astfel: glas 1 = ananes, glas II = neanes, glas III = nana,glas IV
= aghia sau leghetos,
glas V = aneanes, glas VI = neheanes , glas VII = aanes , glas VIII = neaghie sau ne