Principalele puncte antropometrice utilizate în cefalometrie sunt următoarele :

- Nasion - N - punctul cel mai anterior situat la nivelul suturii nazo-frontale;

- Spina nazală anterioară - SpNA sau ANS - este punctul cel mai anterior al joncţiunii
dintre planşeul foselor nazale şi partea superioară a concavităţii anterioare a
maxilarului;

- Punctul A - este punctul cel mai decliv de la nivelul concavităţii anterioare a

maxilarului;

- Prostion - Pr - punctul cel mai proeminent anterior al arcadei alveolare superioare;

- Incizale superior - I - este punctul anterior şi incizal al incisivului central maxilar;
- Incizale inferior - i - este punctul cel mai proeminent al marginii incizale a incisivului
central inferior;
- Infradentale - Id - punctul cel mai proeminent al arcadei alveolare inferioare;
- Punctul B - este punctul cel mai decliv al concavităţii anterioare a simfizei
mentoniere;

- Pogonion - Pg - este punctul cei mai proeminent de pe simfiza mentonieră;

- Gnation - Gn - este punctul cel mai inferior de pe marginea bazală a simfizei
mentoniere, situat la întâlnirea celor două convexităţi ale simfizei mentoniere; unii
autori au denumit acest reper punctul Menton - Me;

- Punctul Ro - se găseşte la nivelul plafonului orbitei, fiind punctul cel mai înalt
intracranian la nivelul bazei craniului, anterior şeii turceşti;
- Punctul temporale - Te - este punctul situat la intersectarea umbrei etmoidului cu
peretele anterior al fosei infratemporale;

- Clinoidele anterioare – Cla - este punctul cel mai înalt al apofizelor clinoide
anterioare;
- Sellae - S - punctul care se găseşte în centrul spaţiului delimitat de conturul şeii
turceşti;

- Sellae inferior - Si - este punctul situat cel mai inferior pe conturul şeii turceşti;
- Sellae posterior - Sp - este punctul situat cel mai posterior pe conturul şeii turceşti;
- Porion - Po - punctul superior al conductului auditiv extern;
- Orbitale - Or - punctul cel mai inferior de pe marginea orbitei; în cazul în care
imaginile celor două orbite nu coincid, se alege un punct situat la mijlocul distanţei
dintre cele două contururi;

- Spina nazală posterioară – SpNP sau PNS - este punctul cel mai posterior al
joncţiunii dintre planşeul foselor nazale şi plafonul cavităţii orale (palatul dur);

- Basion - Ba - este punctul cel mai inferior al marginii anterioare a foramenului

magnum (punctul cel mai inferior şi posterior de pe osul occipital);

- Articulare - Ar - este punctul situat la intersecţia părţii inferioare a bazei craniului

cu marginea posterioară a ramurii ascendente a mandibulei;

- Gonion - Go - este un punct situat la nivelul unghiului mandibulei realizat printr-o

proiecţie geometrică şi anume: se trasează o tangentă la marginea posterioară a ramurii
ascendente a mandibulei şi o altă tangentă la nivelul marginii inferioare a corpului
mandibular, tangente care se vor întâlni formând un unghi a cărui bisectoare va
întretăia mandibula în punctul Go;

- Punctul pterigoidian - Ptm - este punctul cel mai superior al fosei pterigo-maxilare;
- Condilion - Kdl - este punctul situat la intersecţia tangentei la marginea superioară a
condilului (paralelă cu planul Frankfurt) cu tangenta la marginea posterioară a
condilului;

- Pronasale - Pn - punctul cutanat cel mai proeminent al vârfului nasului;

- Subnasale - Sn - punctul cutanat median cel mai inferior al nasului (situat la
joncţiunea columelei cu buza superioară);

- Labiale superior - Ls - punctul cel mai proeminent al buzei superioare (situat la

joncţiunea muco-cutanată);

- Labiale inferior - Li - punctul cel mai proeminent al buzei inferioare;

- Stomion - St - punctul median cel mai anterior pe linia de contact a buzelor;
- Pogonion cutanat - Pog’ - punctul cel mai proeminent pe conturul mentonului;
- Menton cutanat - Me’ - punctul cel mai inferior pe conturul mentonului

.
Analiza Tweed

Tweed a construit un triunghi -

triunghiul Tweed - care se formează
prin prelungirea următoarelor trei
planuri astfel încât ele să se
intersecteze :
- planul de la Frankfurt (FP, HP)
- planul bazal mandibular (MP)
- axa incisivului inferior (dreapta care
uneşte marginea incizală a incisivului
mandibular situat cel mai vestibular cu
extremitatea sa apicală);

1) unghiul FMA = unghiul Tweed, 2) unghiul IMPA - rezultă din 3) unghiul FMIA REGULĂ:
rezultă din intersectarea planului intersectarea axei incisivului – redă situarea - dacă FMA este
mandibular cu planul orizontal Frankfurt inferior cu planul incisivului cuprins între 22° -
(Frankfurt - Mandibular Plane Angle); mandibular (Incisor - inferior în schema 28°, atunci FMIA
- exprimă dezvoltarea feţei în plan Mandibular Plane Angle); facială (Frankfurt va trebui să fie egal
vertical (divergenţa facială) sau tipologia - exprimă poziţia incisivului – Mandibular – cu
scheletică facială în plan vertical; inferior în raport cu baza sa Incisor - Angle); 67°+/- 2°;
- valori normale 25° +/- 3°; osoasă mandibulară; - valori normale - dacă FMA > 28°,
- se definesc astfel trei tipuri faciale: - valori normale 88° +/- 3°; 67° +/- 3°. atunci FMIA va fi
- normodivergent (FMA între 22° şi 28°); - valori de peste 91° semnifică egal cu 65°+/- 2°;
- hipodivergent (FMA < 22°); o protruzie, permiţând - dacă FMA < 22°,
- hiperdivergent (FMA > 28°). aprecierea gravităţii acesteia, atunci IMPA va
Prognosticul terapeutic este mai iar valori mai mici de 85° avea valori de cel
favorabil la pacienţii normodivergenţi. semnifică prezenţa unei puțin 92°.
retruzii precum şi gravitatea
acesteia.
Pentru obţinerea unghiurilor SNA, SNB şi ANB
menţionate de Downs, se trasează cele trei linii şi
anume: S-N - planum-ul bazei craniului, linia N-A prin
unirea punctului Nasion cu punctul A şi linia N-B
rezultată din unirea punctului Nasion cu punctul B.
- Între cele două linii S-N şi N-A se formează un unghi -
unghiul SNA, care permite aprecierea poziţiei
maxilarului în sens antero-posterior în raport cu baza
craniului, cu valori normale de 82°+/- 2°.
- Între linia S-N şi linia N-B se delimitează unghiul
SNB, care permite aprecierea poziţiei mandibulei în
sens antero-posterior în raport cu baza craniului,
având valoarea normală de 80°+/- 2°.
Unghiul ANB - reprezintă decalajul interbazal sagital
relativ şi rezultă din intersectarea liniilor N-A şi N-B,
deci scăzând din unghiul SNA valoarea unghiului
SNB; permite aprecierea relaţiei care există în sens
antero-posterior între maxilar şi mandibulă şi ambele
raportate la baza craniului; valoarea normală este de
2°+/- 2°;
- cu toate că acest unghi este foarte frecvent folosit
pentru diagnosticarea unei clase a II-a sau a III-a
scheletice, totuşi valoarea lui poate fi modificată faţă de
valoarea standard în pofida existenţei unei relaţii antero-
posterioare corecte dintre mandibulă şi maxilar, în
următoarele situaţii:
- baza craniului scurtă (poziţia punctului Nasion e
modificată);
- persoane cu profil prognat armonios;
- persoane cu profil retrognat armonios.

Unghiul interincisiv (unghiul I), între axele celor doi incisivi centrali superior şi
inferior, cu valoarea de 130o+/-5o
Înălţimea facială anterioară (HFA) - reprezintă lungimea în
milimetri a segmentului de dreaptă trasat prin punctul Gn,
perpendicular pe planul bispinal;
- valoarea sa medie este de aproximativ 65 mm, dar variază în
limite largi în funcţie de vârstă, sex, dezvoltare somatică /tip
constituţional;
Înălţimea facială posterioară (HFP) - este lungimea în
milimetri a segmentului de dreaptă tangentă la marginea
posterioară a ramurii ascendente a mandibulei, cuprins între
punctul articular (Ar) și planul bazal mandibular.
- valoarea medie este de 45 mm, cu variaţii largi.
Indexul facial postero/anterior HFP/HFA - se obţine
împărţind înălţimea facială posterioară la cea anterioară;
- valoarea medie: 0,69 (între 0,65 şi 0,75)
- pentru aprecierea armoniei faciale se consideră a fi mult mai
important raportul între cele două înălţimi faciale și nu
valoarea individuală a fiecăreia

Upper Lip (UL) - reprezintă grosimea

buzei superioare, apreciată prin distanţa
dintre punctul cel mai anterior al curburii
vestibulare a incisivului superior şi
punctul cel mai proeminent al buzei
superioare;
UL este condiţionat de: - grosimea buzei
superioare - înclinarea antero-posterioară
a incisivului superior
Total Chin (TC) - reprezintă grosimea
părţilor moi mentoniere, adică valoarea
segmentului de dreaptă care trece prin
pogonionul osos (Pg) fiind perpendicular
pe linia N-B; se măsoară de la nivelul
liniei N-B până la intersectarea cu
traseul mentonului cutanat;
Valorile TC şi UL variază în limite largi
de la caz la caz, în funcţie de vârstă, tip
constituţional etc., dar la acelaşi individ
ele trebuie să fie aproximativ egale sau
TC să depăşească UL cu maximum 2
mm (valori medii: UL =12 mm şi TC
între 12-
14 mm).
Linia estetică Tweed este tangenta la mentonul cutanat şi la partea cea mai Unghiul Z (introdus de
anterioară a buzei celei mai proeminente, iar în cazul analizei lui Ricketts este Merrifield) - format
tangenta la mentonul cutanat şi la punctul cel mai proeminent al nasului (vârful prin intersectarea liniei
nasului); în funcţie de contactul acestei linii cu buza superioară sau cu cea estetice
inferioară, se pot obţine unele elemente de diagnostic și anume: Tweed cu planul
- când linia estetică e tangentă la buza superioară semnifică prezenţa orizontal Frankfurt;
unei malocluzii de clasa a II-a diviziunea 1 sau o clasa a II-a cu - valoarea medie = 78°;
biproalveolodenţie; în acest caz unghiul Z se ameliorează odată cu reducerea - permite aprecierea
unghiului ANB; echilibrului labio-
- când e tangentă la buza inferioară semnifică o clasa I, o clasa a III-a sau o mentonier.
clasa a II-a diviziunea 2; în acest caz unghiul Z se modifică odată cu unghiul
IMPA, respectiv în funcţie de deplasarea incisivului inferior.
 Analiza Sassouni

- analiză cefalometrică arhială.

Analiza Sassouni utilizează patru planuri
de referință şi anume:
 planul supraorbital,
 planul bispinal,
 planul de ocluzie şi
 planul bazal mandibular
pe care le prelungeşte până când acestea
se intersectează într-un singur punct sau
pe o anumită arie.
- În cazul fețelor cu o dezvoltare echilibrată cele patru planuri enumerate sau cel puțin trei dintre acestea
se întâlnesc într-un punct notat cu O. Dacă aceste planuri se intersectează două câte două, atunci se
haşurează zona de la prima până la ultima intersecţie a planurilor respective. Se stabilește apoi distanța
verticală cea mai mică a acestei arii hașurate, iar mijlocul distanței respective se notează cu O. Punctul
O identificat reprezintă originea arcurilor de cerc utilizate de către Sassouni. Cu ajutorul compasului se
trasează patru arcuri de cerc cu originea în punctul O

Arcul II Sassouni
Arcul II Sassouni stabilește clasa alveolară. Acest
arc de cerc se trasează cu
originea în punctul O și va trece prin punctul A.
Pentru a stabili clasa alveolară a pacientului se
analizează poziția punctului B față de arcul II, fiind
posibile următoarele trei situații:
- clasă I alveolară – dacă punctul B se află pe
arcul de cerc;
- clasă a Il-a alveolară – dacă punctul B se află în
interiorul arcului de cerc;
- clasă a III-a alveolară – dacă punctul B se află
înaintea arcului de cerc.
La cazurile cu clasa a II-a sau a III-a alveolară se
poate aprecia şi gravitatea
acesteia, măsurabilă în milimetri.

Arcul I Sassouni Arcul III Sassouni

Cu ajutorul primului arc se stabilește tipul de profil al
pacientului. Arcul I Sassouni se trasează cu originea în
punctul O și cu deschiderea compasului astfel încât acesta să
treacă prin punctul N. Arcul se prelungește în sus până când
intersectează planul supraorbital şi în jos până la intersecția
cu planul bazal mandibular. În funcție de poziția punctului
SpNA față de acest arc de cerc se stabilește tipul de profil
după cum urmează:
- profil arhial - dacă punctul SpNA se găsește pe acest arc;
Arcul III Sassouni are originea în punctul O și trece
prin punctul temporal (Te). Acest arc trebuie să fie
tangent la faţa mezială a molarului prim permanent
superior. În caz contrar, pacientul prezintă
mezializări sau distalizări simetrice ale molarilor
primi superiori. Acest arc de cerc este mai rar
utilizat din cauza dificultăților de identificare a
punctului Te.
- profilul retroarhial - dacă SpNA se află înăuntrul arcului;
- profilul prearhial - dacă SpNA se află în afara arcului.
În cazurile cu profil pre- sau retroarhial se poate măsura, în
milimetri, distanţa de la punctul SpNA la primul arc de cerc.
În cazurile cu profil arhial (SpNA se găsește pe arcul I,
trasat prin punctul N), se analizează poziția punctului
pogonion (Pg) față de acest arc și se stabilește astfel clasa
scheletică a pacientului, astfel:
- clasa I scheletică – punctul Pg se găsește pe primul arc de
cerc;
- clasa a II-a scheletică – punctul Pg se găsește înăuntrul
primului arc de cerc;
- clasa a III-a scheletică – punctul Pg se găsește înaintea
primului arc.
Cazurile cu profil pre- sau retroarhial necesită trasarea unui
nou arc de cerc numit arc de corecţie care va avea originea în
punctul O și va trece prin punctul SpNA. În aceste situații
acest arc stabilește clasa scheletică prin raportarea punctului
Pg la
acest arc de corecție:
‐ dacă arcul de corecție (trasat prin SpNA) întâlnește
pogonion atunci pacientul prezintă clasa I scheletică;
‐ dacă Pg se găseşte în interiorul arcului de cerc, pacientul
are clasă II scheletică;
‐ dacă Pg se găseşte în afara arcului de cerc pacientul
prezintă clasa III scheletică;
Se poate aprecia şi gravitatea clasei scheletice prin măsurarea
distanţei, în milimetri,
dintre Pg şi arcul de corecție.
Arcul IV Sassouni
Arcul IV se construiește tot cu originea în punctul
O și trece prin punctul Sellae
posterior (Sp). Punctul Go ar trebui să se găsească
pe acest arc la vârsta de 12 ani.
Lungimea corpului mandibulei (Pog-Go) este egală
cu lungimea bazei craniului la
vârsta de 12 ani, înainte de această vârstă este mai
mică, iar după 12 ani lungimea
mandibulei este mai mare.
Sassouni compară etajele faciale, şi anume pe cel
mijlociu cu cel inferior aşezând compasul cu vârful
în punctul SpNA şi cu deschiderea lui în sus, până
la punctul de intersecţie al primului arc de cerc cu
planul supraorbital, aceasta reprezentând mărimea
etajului mijlociu facial şi apoi cu deschiderea în
jos, până la punctul de intersecţie al primului arc de
cerc cu planul bazal mandibular, ceea ce
reprezintă mărimea etajului inferior al feței. Există
trei situații posibile:
- normo-bite scheletic - dacă etajul inferior
este egal cu cel mijlociu;
- deep-bite scheletic - etajul inferior este
mai mic decât cel mijlociu;
- open-bite scheletic - etajul inferior este
mai mare decât cel mijlociu.

Alți parametri cefalometrici scheletali, dento-alveolari şi ai profilului cutanat

Unghiul OP este un alt unghi al analizei lui Tweed,

format prin intersectarea planului de ocluzie
(Occlusal Plane - OP) cu planul Frankfurt, cu
următoarele caracteristici:
- valoarea medie = 10°;
- în timpul tratamentului nu trebuie să modificăm
valoarea acestui unghi sau, eventual, să o modificăm
spre valoarea normală;
- creşterea valorii acestui unghi indică pierderea
controlului în plan vertical în timpul tratamentului;
orice modificare se răsfrânge asupra funcţiei
masticatorii și mărește şansele de recidivă
Distanța AO-BO - reprezintă decalajul interbazal
sagital absolut, aparține metodei de analiză Wits şi
este egală cu distanța, în milimetri, care separă
proiecţiile punctelor A (AO) şi B (BO) pe planul de
ocluzie
- valoarea distanței Ao-Bo cuantifică relaţia antero-
posterioară a mandibulei cu maxilarul superior,
având valoarea diagnostică superioară unghiului
ANB, luând în considerare și o componentă verticală
a modificărilor prezente, deoarece proiecța punctelor
A și B se face pe planul de ocluzie, care poate avea
diverse înclinări;
- în cazul în care punctul Ao este situat anterior
punctului Bo, valoarea va purta semnul ”+”, fiind
asociată cu prezenţa unor anomalii scheletice de
clasa a II-a;
- în cazul în care Ao este situat înapoia lui Bo
valoarea va purta semnul ”-” indicând tendinţa spre
o malocluzie de clasa a III-a sau chiar prezenţa unei
anomalii scheletice de clasa III-a.
Unghiul IF – unghiul dintre axa incisivului superior
(linia care unește punctul incizal cu punctul apical al
incisivului superior) și planul Frankfurt. Acest unghi
indică înclinarea incisivului superior și are valoarea
medie de 1070 +/- 30. Valorile crescute semnifică
o protruzie superioară, iar valorile scăzute reflectă o
retruzie superioară.

Înclinarea procesului alveolar superior – unghiul

dintre linia A-Pr și planul Frankfurt, cu o valoare
medie de 1150 +/- 30. Valorile crescute ale acestui
unghi semnifică o proalveolie superioară, iar valorile
scăzute indică o retroalveolie.
Înclinarea procesului alveolar inferior – unghiul
dintre linia id-B și planul bazal mandibular, cu o
valoare medie de 850 +/- 30. Valorile crescute ale
acestui unghi indică o proalveolie superioară, iar
valorile scăzute indică o retroalveolie.
Proporția facială (Facial Proportion – FP)
reprezintă procentul pe care îl ocupă înălțimea
facială inferioară (lower facial height - LFH) din
totalul înălțimii faciale anterioare, care se calculează
conform următoarei formule
Înălțimea facial totală = Înălțimea facială
inferioară + înălțimea facială superioară
- Înălțimea facială inferioară reprezintă mărimea
distanței dintre Menton (Me) și proiecția acestui
punct pe planul bazal maxilar;
- Înălțimea facială superioară reprezintă mărimea
distanței dintre punctul Nasion (N) și proiecția
acestui punct pe planul bazal maxilar.
Într-o față bine proporționată indicele are valoarea de
55%. Sunt posibile următoarele trei situații:
 Înălțimea facială inferioară normală –
indicele are valoarea de 55% ± 2% (LFH
reprezintă 55% din înălțimea facială totală);
 Înălțimea facială inferioară crescută –
indicele are valoarea de peste 57%;
 Înălțimea facială inferioară micșorată –
indicele are valoarea mai mică de 53%.
Analiza Steiner
Analiza Steiner evaluează separat componenta scheletică, componenta dentară şi ţesuturile moi faciale.

unghiul S-N – Go-Gn, unghiul SNA, cu valori unghiul SNB, cu valori unghiul SND, D fiind
dintre planul bazei 82o+2o; valorile crescute normale 80o+2o; valorile centrul simfizei, cu
craniului şi planul bazal semnifică un prognatism crescute semnifică o valori normale 77o - 80o;
mandibular; maxilar superior, iar prognaţie mandibulară, are aceeaşi semnificaţie
- valori normale 16o - cele scăzute semnifică o iar cele scăzute ca şi unghiul SNB, dar
32o; retrognaţie maxilară semnifică o retrognaţie Steiner consideră că
- permite aprecierea superioară mandibulară SND este un indicator
dezvoltării verticale diagnostic mai exact
(divergenţa) şi antero- decât SNB, întrucât
posterioare a masivului centrul simfizei este o
facial; zonă mai stabilă, nefiind
afectată de creştere

 Analiza dentară este de fapt un studiu al raportului dinte-schelet deoarece poziţia dinţilor trebuie
corelată cu suportul osos al acestora.

Înclinarea planului de ocluzie Unghiul Poziţia incisivului Poziţia incisivului

faţă de craniu, este unghiul
format de planul ocluzal faţă
de linia S-N, cu o valoare
medie de 140;
în anomaliile de clasa a I şi a
II-a scheletale acest plan tinde
să fie mult înclinat
în anomaliile de clasa a III-a
planul de ocluzie se
orizontalizează
interincisiv, între superior raportată la inferior raportată la
axele celor doi linia NA cu o valoare linia N-B, cu o valoare
incisivi centrali - liniară de 4 mm şi o liniară de 4 mm
superior şi valoare angulară de 22o; - şi o valoare angulară de
inferior, - în prodenţii superioare 25o;
cu valoarea de valorea liniară şi -în prodenţii inferioare
130o+5o angulară creste, valorile liniară şi
- in retrodenţie angulară cresc,
superioară ambele valori - într-o retrodenţie
scad inferioară ambele valori
se reduc

 Analiza ţesuturilor moi se efectuează prin raportarea poziţiei buzelor la linia estetică S;
linia estetică Steiner (linia S) trece prin pogonionul
cutanat (Pog’) şi mijlocul liniei în formă de S
formată de marginea inferioară a nasului
- într-un profil armonios ambele buze ating linia
S;
- buzele plasate anterior de linia S semnifică un
profil convex,
- - situarea lor înapoia liniei S semnifică un profil
concav.