ARTICOLUL 6

Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen
rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în
materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul
în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a
acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate
democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun,
sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal
stabilită.
3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul :
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit,
despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa ;
b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ;
c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele
necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci
când interesele justiţiei o cer ;
d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor
apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ;
e. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi
de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal
stabilită.
3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul :
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit,
despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa ;
b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ;
c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele
necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci
când interesele justiţiei o cer ;
d. să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor
apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ;
e. să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
 DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL
PRIVIRE GENERALA

1.Dreptul la un proces echitabil în lumina CEDO

În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar
administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane.
Această funcţie implică existenţa unor structuri statale (servicii publice) apte să
realizeze activitatea jurisdicţională. Un atare serviciu public trebuie organizat pe
baza unor principii proprii, funcţionale şi autonome.

Există principii ce se află într-o legătură indisolubilă cu organizarea sistemului

judiciar dar care vizează mai degrabă funcţionarea acestuia şi însăşi democratismul
şi umanismul sistemului procesual, fie el cel civil sau penal.

Printre aceste principii menţionăm: accesul liber la justiţie, independenţa

judecătorilor, inamovibilitatea, egalitatea în faţa justiţiei şi gratuitatea justiţiei toate
acestea fiind in stransa legatura cu infaptuirea justitiei si garantarea dreptului la un
proces echitabil al cetatenilor.

Plecând de la aceste ideii putem spune că : Dreptul la un proces echitabil ocupă un

loc special printre drepturile fundamentale recunoscute într-o societate democratică
a cărui garantare trebuie să fie inerentă oricărui sistem de drept.

In realitate, dreptul la un process echitabil nu are o dimensiune unică, ci reflectă un

drept complex cu o serie de exigente, pe care legiuitorul intern dar si cei care sunt
chemaţi sa aplice legea, înclusiv destinatarii acesteia trebuie să le respecte.

Având în vedere faptul că dreptul în discutie se aplică nu doar în temeiul normei

interne ci şi a celei supranaţionale, reglementate de Convenţia Europeana a
Drepturilor Omului, este importat de determinat sensul dat de jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului domeniului de aplicare a principiului dreptului la
un proces echitabil.
Dreptul la un process echitabil este consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie,
republicată, care prevede că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi de art. 10 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia toate persoanele
au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii
dar si de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului care spune:
Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate
împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar
accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe
întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul
moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o
societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private
a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către
instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă
atingere intereselor justiţiei.

Garanţiile prevăzute de Articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor

omului şi a libertăţilor fundamentale sunt transpuse în legislaţia noastră, prin
Constituţia României, Codul Penal, Codul de Procedura Civila, Codul de
Procedură Penală, dar şi prin alte acte normative.

Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod
echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor
fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi
principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în
proces.

În virtutea contradictorialităţii, se ingaduie părţilor din proces să participe în mod

activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul
desfăşurării procesului, dar si să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare
dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii
adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Dreptul la un proces echitabil presupune şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi

de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze
faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la
apărare.În sens material, acest drept include toate drepturile şi garanţiile
procesuale, care asigură părţilor posibilitatea de a-şi apăra interesele, iar în sens
formal el include dreptul părţilor de a-şi angaja un avocat.

Cerinţa examinării cauzei în public, prevăzută de art. 6 pct.1 din Convenţie,

înseamnă publicitatea dezbaterilor, care se realizează, pe de o parte prin asigurarea
accesului părţilor la dezbateri, aceasta fiind o condiţie inerentă a exercitării
drepturilor lor procesuale, constând în dreptul la apărare şi dreptul la dezbateri
contradictorii, iar pe de altă parte, prin asigurarea accesului la dezbateri al oricăror
persoane.

Putem vorbi aici si de o îngradire a accesului în sala de şedinţă atunci când este
vorba ca publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei, aceasta
actionand în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al
securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor
sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată
absolut necesară de către instanţă

Cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil

trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii,
natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor
competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi
exercitarea căilor de atac.

Judecarea cauzei să se facă de un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege

presupune două laturi şi anume independenţa instanţelor şi independenţa
magistratului.

Acest reiese si din în art.126 alin.1 Constituţia României, care prevede că justiţia
se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege, adică judecătorii,tribunale şi Curţi de apel, iar
independenţa judecătorilor este reflectată în art.124 alin.2 din Constituţia
României, care prevede că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Astfel constatăm ca dreptul la apărare este asigurat şi prin modul de organizare şi
funcţionare a instanţelor judecătoreşti, la baza căruia stau principiile legalităţii,
egalităţii părţilor, gratuităţii, colegialităţii, publicităţii, controlului judiciar,
imutabilităţii şi rolului activ al instanţei.

Speta :

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în cauza Corabian împotriva României,

încălcarea articolului 6 alineatul 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția Europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectiv a articolului 1 din
Primul Protocol Adițional (dreptul la respectarea bunurilor) la Convenție.

În această cauză, reclamantului i s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească din 8 ianuarie 1993,
definitivă și irevocabilă, dreptul de a fi pus în posesie pentru o anumită suprafață de teren din
perimetrul municipiului Satu Mare, fără a se indica amplasamentul terenului. Pentru o parte din
suprafață, reclamantul a fost pus în posesie de autoritățile locale în anul 1994, iar pentru restul
suprafeței în 2006.
Astfel, Curtea Europeană, reamintind că omisiunea de a se conforma, într-un termen rezonabil,
unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, poate atrage încălcarea articolului 6 par. 1 din
Convenție, mai ales când o astfel de obligație incumba unei autorități administrative, a apreciat
că perioada de aproximativ 12 ani și 2 luni, care s-a scurs până la data punerii în posesie, a fost
«anormal de lungă».
De asemenea, Curtea a apreciat că întârzierea în executarea hotărârii din 8 ianuarie 1993, fiind
imputată autorităților competente, a condus și la încălcarea articolului 1 din Primul Protocol
adițional la Convenție. Curtea a reținut că reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a lipsei
de folosință a bunului sau, pe parcursul multor ani.În consecință, Curtea a acordat 7.200 EUR cu
titlu de daune morale.
 2. Dreptul la un proces echitabil in materie civila

Principiul dreptului la un process echitabil se aplică litigiilor născute în aplicarea

„dreptului civil” si care poate primi valenţe diferite în reglementările interne ale
statelor membre ale Consi-liului Europei şi care are, la nivelul jurisprudenţei
Curţii, un sens juridic autonom.

În definire stricto sensu sau juridic, noţiunea de process cuprinde elementele

esenţiale ale modului de desfăşurare a administrării justiţiei specifică fiecărei
ramuri de drept. Pentru studiul vom analiza si definii conceptul de proces în
materie civilă şi proces în materie penală, domenii la care se referă în mod explicit
documentele universale şi regionale din domeniul drepturilor omului.

Plecand de la art.6 C.P.C. Procesul civil este definit „ca fiind activitatea desfăşurată
de către instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care
participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în pricinile civile,
în vederea realizării sau stabilirii drepturilor sau intereselor civile deduse judecăţii
şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform
procedurii prevăzute de lege”

Codul de Procedura civila art. 6 alin. (1) ne arată că : Orice persoană are dreptul la
judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o
instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este
datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu
celeritate a judecăţii.

Deci putem spune ca atat pe plan întern cat si international exista un cumul de
drepturii cum ar fi judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi
previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege.

Vedem că Curtea înţelege prin „civil” : ceea ce are obiect patrimonial sau se
întemeiază pe drepturi nepatrimoniale civile ori este vorba despre drepturi şi obli-
gaţii cu caracter privat. Conţinutul concret, întinderea şi modalităţile de exercitare
a acestora sunt date însă de reglementarea internă a fiecărui stat parte la
convenţie.Jurisprudenţa curţii a statuat că natura civilă a unui drept se determină la
momen-tul la care el îşi găseşte realizarea efectivă, indiferent de natura titlului
executoriu care îl constată(Perez de Rada Cavanilles contra Spaniei, CEDO, 28
octombrie 1998 în Bîrsan, 2005, p. 402).

În jurisprudenţa curţii sunt reţinute ca drepturi cu caracter civil: drepturile civile

personal nepatrimoniale cum sunt: dreptul la o bună reputaţie, dreptul la
restabilirea onoarei familiei celui condamnat, dreptul la dobândirea capacităţii de
folosinţă a unei asociaţii, dreptul de vizită al părinţilor, dreptul de a avea legături
personale cu minorul rezultat din afara căsătoriei, încredinţarea copiilor unuia
dintre părinţi după desfacerea căsătoriei etc;

Drepturile civile patrimoniale, cum sunt: dreptul de proprietate, , executarea

contractului de locaţiune, repararea pagubei rezultate dintr-o faptă ilicită etc;

De asemenea, sunt civile într-o anumită măsură litigiile privitoare la exerciţiul

functiei publice, în privinţa carierei funcţionarilor publici, dacă au în vedere
drepturi cu caracter exclusiv patrimonial, când se revendicădrepturi pur
patrimoniale derivate din exerciţiul funcţiei publice respective, articolul 6 devine
aplicabil .

Altfel spus C.P.C prevede că„orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în
mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă,
imparţială şi stabilită de lege”, ceea ce se suprapune pe garanţiile recunoscute de
convenţie, respectiv: dreptul la un tribunal prevăzut de lege, independent şi
imparţial şi desfăşurarea procedurii în faţa acestui tribunal în mod echitabil, public
şi într-un termen rezonabil.

Dreptul la un tribunal reprezintă unul din aspectele dreptului la acţiune şi este

echivalent cu conţinutul principiului accesului liber la justiţie consacrat şi în
Constituţia României (art. 21). Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a
deferi litigiul legat de drepturile sale civile unei instanţe, judecătorului, învestit de
stat cu puterea de a judeca. Introducerea unei acţiuni în justiţie trebuie admisă în
toate cazurile , instanţă învestită cu soluţionarea unei cereri nu poate să refuze
examinarea aces-teia si nu poate să respingă cererea cu îndrumarea părţii către o
procedură prevăzută de o lege special.

Tribunalul trebuie să fie stabilit de lege, în sensul că stabilirea competenţelor

organelor judiciare trebuie să fie realizată prin intermediul unui act cu putere de
lege, imparţial şi independent. Astfel, judecătorul trebuie să pronunţe soluţia numai
pe baza datelor dosarului şi a dezbaterilor de şedinţă, fără alte ingerinţe din
exterior, care ar putea atrage concluzia oricărei influenţe. Ca atare, în faţa
tribunalului prevăzut de lege, procedura trebuie să se desfăşoare în mod echitabil,
într-un termen optim şi previzibil, tribunalul fiind ţinut să proce-deze la un examen
atent al tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamant, al cererilor de
probatorii şi să informeze toate părţile asupra cerinţelor pe care le are fiecare parte
în proces.

Principalele instrumente aflate la latitudinea codurilor interne, în scopul protejării

şi garantării acestui principiu în sferă civilă sunt: principiul egalităţii armelor,
contradictorialităţii, motivarea hotărârilor.

Egalitatea armelor presupune menţinerea unui just echilibru între părţile

procesului, care trebuie să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine
cauza;

Contradictorialitatea presupune posibilitatea părţilor de a lua cunoş-tinţăde toate

piesele dosarului, care sunt de natură a influenţa decizia finală;

Motivarea hotărârilor implică răspunsul detaliat dat de judecător fiecăruia din-tre

argumentele părţilor procesului, fiind necesar să se ţină seama de diversitatea
capetelor de cerere, de motivele formulate în căile de atac, de diferenţele existente
între state în diferitele izvoare de drept: legea scrisă, cutuma, doctrina etc.

Foarte important este ca procedura să se desfăşoare într-un termen rezonabil,

legislaţiile naţionale având posibilitatea să prevadă principiul celerităţii procedurii,
în scopul apărării acestei cerinţe europene. De asemenea, procesul trebuie să se
desfăşoare public, cu excepţia cazurilor admise de reglementarea naţională pe
fondul prevederilor articolului 6 din convenţie. In conluzie procedura in materie
civila trebuie să se desfăşoare într-un termen rezonabil, in mod echitabil, de către o
instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege.
Speta:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Grozescu împotriva României, constatând
încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un
proces echitabil, datorită nerespectării principiului contradictorialității în cadrul procedurii judiciare
interne.
În fapt, reclamantul a aratat că, în cadrul procedurii judiciare interne, după ce cauza a ramas în
pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, instanța de judecată, în absența sa, a permis
depunerea, la dosarul cauzei, a chitanței doveditoare a plății taxei de timbru de către recurentă și a
acordat cuvântul acesteia asupra temeiniciei căii de atac.

Curtea a reținut faptul că procedura judiciară internă nu s-a desfășurat în condiții echitabile pentru
ambele părți din proces, nefiind respectat principiul contradictorialității în recurs, datorită faptului că
reclamanta a putut prezenta concluzii orale în fața instanței de recurs, în lipsa reclamantului sau a
apărătorului său și fără ca aceștia să poată lua, ulterior, cunoștință de continuțul acestora și de a le
combate. În plus, Curtea reține faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel, la data de 12
decembrie 2001, are la bază, parțial, argumentele prezentate de reclamantă pentru prima dată în apel.

În consecință, CEDO a statuat faptul că recunoașterea încălcării articolului 6 din Convenție, de către
autoritățile române, reprezintă o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de către
reclamant și a obligat, totodată statul roman să îi plătească acestuia suma de 400 EURO, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa
instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează
prin asigurarea dreptului său la apărare.
 3.Dreptul la un process echitabil în materie penală

Plecând de la idea ca procesul penal este definit „ca fiind activitatea reglementată
de lege, desfăşurată de organele competente, cu participarea părţilor şi a altor
persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie
infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită
potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală”, putem spune ca drepturile procesuale ale partii sunt prevazute de legiuitor
in vederea garantari dreptului la un process echitabil, dintre care : dreptul de a fi
informată cu privire la drepturile sale, dreptul de a propune administrarea de probe
de catre organele judiciare, de a ridica excepţii si de a pune concluzii, dreptul de a
fi ascultată, dreptul de a adresa întrebari inculpatului, martorilor si experţilor,
dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil cu privire la stadiul urmariri
penale.
În legislatia materiei penale este in stransa legatura cu respectarea demnitatii
umane art. 11 C.P.P, astfel ca orice persoana care se află în curs de urmarire penală
sau judecată trebuie tratata cu respect, fara a fi supusa la rele tratamente. In cursul
procesului penal este interzisă întrebuintarea de violenţe, ameninţări ori alte
mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se
obţine probe.
Probele obţinute prin supunerea persoanei la rele tratamente nu pot servi la
stabilirea adevarului în cauza penală, ele urmând a fi excluse.

În reglementarea Noului Cod de Procedura Penala ca element de noutate a fost

introdusa o tema , respectiv “Contestatia privind durata procesului penal” ca
instrument de preventie si garantie a respectarii dispozitiilor art. 6 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului.
Trebuie spus că articolul 6 Convenţiei europene nu garantează şi dreptul de a
obţine judecarea penală a unor terţi. Cu alte cuvinte, dreptul la un proces echitabil
în materie penală este recunoscut doar persoanei inculpatului.

În cazul persoanelor acuzate de o infracţiune, Convenţia europeanăprevede garanţii

specifice. În primul rând, orice persoană acuzată beneficiază de prezumţia de
nevinovăţie până la stabilirea legală a vinovăţiei de către o instanţă. Apoi, orice
acuzat are drepturi suplimentare: dreptul la informare cu privire la natura
acuzaţiilor, dreptul la apărare şi la apărător numit din oficiu dacă nu dispune de
resurse financiare pentru a-şi alege unul, dreptul la citarea şi audierea martorilor şi
dreptul la un interpret gratuit.
Articolul 6 cuprinde multe garanţii în favoarea oricărei persoane parte la un litigiu
privind un drept sau o obligaţie cu caracter civil sau o acuzaţie penală: publicitatea
şedinţei de judecată, judecarea cauzei într-un termen rezonabil de către o instanţă
independentă şi imparţială, contradictorialitatea dezbaterilor şi egalitatea de arme,
accesul la instanţă, securitatea raporturilor juridice, punerea în executarea a
hotărârilor judecătoreşti definitive.
Caracterul echitabil reiese din art. 8 din CPP. care prevede că : Organele judiciare
au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor
procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie
constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio
persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a
săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Elementul central al dreptului la un process echitabil este prezumţia de
nevinovăţie, prevăzută in art. 4 CPP. , astfel că numai în condiţiile respectări
prezumţiei de nevinovaţie se poate asigura respectarea efectivă a celorlalte
componente ale dreptului la un process echitabil.

Trebuie avut în vedere că titularii dreptului la un process echitabil nu sunt numai

persoanele acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, sunt şi victimele infracţiunilor,
încercându-se consolidarea protecţiei victimelor în cadrul procesului penal.

De reţinut este faptul că în cauzele penale, pentru respectarea exigenţei prevăzute

de art. 6 din Convenţia europeană se are în vedere ca punct de plecare momentul în
care este formulată în mod official “ o acuzaţie în materie penală împotriva unei
persoane”, respective data constituirii ca parte civilă în cadrul procesului penal ori
data intervenţiei în procesul penal a părţii responsabile civilmente.

În final analizând jurisprudenţa Curţii Europene şi a CJUE dar şi prevederile CPP.

în vigoare observam că în conţinutul dreptului la un process echitabil intră :
dreptul părţilor şi al subiecţiilor procesuali penali de avea acces la o instanţă
independent şi imparţială; dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil,
egalitatea armelor; dreptul suspectului, inculpatului sau a martorului de a pastra
tacerea şi de a nu se autoincrimina; dreptul la informare, dreptul la apărare,
publicitatea procesului, dreptul de a întreba sau de a solicita audierea martorilor
acuzării şi de a opţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi conditii ca
şi martorii acuzării, principiul contradictorialităţi, legalitatea şi loialitatea
administrării probelor, dreptul la traducere şi interpretare, obligaţia motivării
hotărârilor de către instanţă, drepturile victimelor infracţiunilor.

Speta:
În articolul 6 (2) este consacrată prezumţia de nevinovăţie. Curtea a definit acestă noţiune în
cauza Minelli vs Elveţia (1983); petiţionarul s-a plâns de faptul că i-au fost imputate două treimi
din cheltuielile ocazionate de instrucţia şi desfăşurarea unui proces penal care s-a suspendat
ulterior, deoarece s-a constatat că acţiunea era prescrisă. Minelli a considerat că pedeapsa
aplicată lui s-a bazat pe suspiciune şi nu pe stabilirea vinovăţiei sale, fapt ce a dus la încălcarea
prezumţiei de vinovăţie. Curtea a fost de acord cu acesta şi a declarat:

”Fără ca vinovăţia unei persoane să fie stabilită în mod legal şi fără ca aceea persoană să fi
avut prilejul de a exercita dreptul său de apărare, o hotărâre judecătorească referitoare la ea
reflectă sentimentul că este vinovată.”

Curtea a constatat încălcarea principiului contradictorialității în cauza Dima c. România, întrucât Curtea
Supremă de Justiție s-a pronunțat pe baza unei expertize contabile la efectuarea căreia reclamantul nu
fusese citat. În cauza Cottin c. Belgiei din 2 iunie 2005, reclamantul s-a plâns cu privire la echitatea
procedurii penale în cadrul unui proces în care era inculpat pentru vătămare corporală, având în vedere
că expertiza medicală realizată pentru a stabili întinderea prejudiciului suferit de victimă nu a respectat
principiul contradictorialităţii, el neputând participa la efectuarea expertizei. Curtea a reţinut că, deşi
reclamantul a avut posibilitatea de a formula în faţa instanţei observaţii faţă de concluziile raportului de
expertiză, nu este evident că acesta avut o posibilitate reală de a le comenta în mod eficient. Astfel, ca
urmare a faptului că nu a putut lua parte la realizarea expertizei, reclamantul nu a avut posibilitatea de
supune unui contra-interogatoriu, personal sau prin intermediul avocatului sau al unui consilier medical,
persoanele interogate de expert, de a formula observaţii cu privire la piesele examinate de expert sau de
a-i solicita acestuia să procedeze la investigaţii suplimentare. Prin urmare, reclamantul a fost lipsit de
posibilitatea de a formula comentarii cu privire la un element de probă esenţial, Curtea constatând că
articolul 6 (1) din Convenţie a fost încălcat.
BIBLIOGRAFIE:

Bîrsan, Corneliu – Conventia europeană a drepturilor omului, Comentarii pe

articole, Vol. I –Drepturi si libertăti, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2005;

Chirită, Radu – Conventia europeană a drepturilor omului, Comentarii si

Explicatii, Vol. I, Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

Ciobanu,Viorel - Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed.National,

Bucuresti,1996;
Deleanu, Ion - Tratat de procedura civila, Ed.Europa Nova, Bucuresti, 1995;

Mihail Udroiu – Procedură Penală. Parte generală, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2014.