Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea Politehnica Bucuresti

Student: Mircea Florin Petru


Anul I
Echipamente pentru terapii assistive

Ameliorarea si recuperarea mana rigida / contractura dupuytren


Ameliorarea si recuperarea mana rigida / contractura dupuytren

Anatomia si biomecanica mainii.

Mana este formata din 27 de oase dispuse in trei grupe: carpienele, metacarpienele, falangele.
Carpul este format din opt oase dispuse pe doua randuri:proximal, incepand de la police in
directia degetului mic se gasesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul;
distal se gasesc in aceeasi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu carlig.
Toate aceste oase au o forma aproape cubica, fiecare are o fata superioara, una inferioara, o fata
anterioara si una dorsala, respectiv o fata laterala si una mediala.Scafoidul este cel mai lateral os
din randul proximal, se articuleaza in sus cu radiusul, in jos cu trapezul si trapezoidul, medial cu
semilunarul si osul capitat.
Semilunarul isi datoreaza numele datorita formei lui. El se articuleaza in sus cu radiusul, in
jos cu osul capitat si osul cu carlig, lateral cu scafoidul si medial cu piramidalul. Piramidalul se
articuleaza in sus cu capul ulnei, in jos cu osul cu carlig, lateral cu semilunarul. Fata anterioara a
osului prezinta o fata articulara pentru pisiform.
Pisiformul este un os lenticular situat inaintea piramidalului cu care se articuleaza. Se
palpeaza usor pe fata anterioara, deasupra regiunii hipotenare.
Trapezul este primul os pe randul distal. Fata sa anterioara prezinta un sant si tuberculul
trapezului. Trapezul se articuleaza in sus cu scafoidul.
Fata lui inferioara are forma de sa imprimand o miscare caracteristica metacarpianului I si
policelui. Trapezul se articuleaza medial cu trapezoidul si cu metacarpianul II.
Osul capitat este cel mai voluminos os al carpului prezentand un cap, un col si un corp. El
se articuleaza in sus cu semilunarul, in jos cu metacarpienii I, III si IV, lateral cu scafoidul si
trapezoidul, medial cu osul cu carlig.
Osul cu carlig are forma unei piramide articulandu-se in sus cu semilunarul, in jos cu
metacarpienii IV si V, medial cu piramidalul, lateral cu osul capitat.
-Prezentare imagistica a
componentelor osoase ale
mainii.

!! Suprafetele articulare ale mainii sunt printer cele mai mici ale corpului uman si acestea
prezinta un grad de uzura si degradare foarte rapid in urma unor traumatisme sau a imobilizarii
prelungite.!!

Biomecanica mainii.
Complexul osteoarticular carpian este astfel alcatuit incat sa permita efectuarea
miscarilor de flexiune-extensiune, adductie-abductie si circumductie. Miscarile articulatiilor
mainii se produc simultan: atat in articulatia radiocarpiana cat si in cea mediocarpiana. Toate
aceste miscari se realizeaza printr-o deplasare “in etaj” a segmentelor regiunii; al doilea rand
carpian(distal) se deplaseaza pe primul(proximal), iar acesta aluneca pe antebrat. Deoarece
primul rand carpian se gaseste intre cele doua suprafete articulare reprezentate de-al doilea rand
carpian in partea inferioara si de antebrat, in partea superioara el a fost comparat ca rol mecanic
cu un adevarat menisc.
Flexia-extensia Flexia este miscarea prin care palma se apropie de fata anterioara a
antebratului. Extensia este miscarea prin care dosul mainii se apropie de fata posterioara a
antebratului. In flexie, primul rand carpian se inclina pe oasele antebratului. Axul miscarii trece
prin osul semilunar. Al doilea rand carpian se misca pe primul. Miscarea se executa imprejurul
unui ax transversal care trece prin osul capitat. Flexia are loc in cea mai mare masura in
articulatia radiocarpiana, pe cand extensia in cea mediocarpiana. Limitarea miscarilor este facuta
de ligamentele palmare si dorsale si, in special, de tendoanele muschilor flexori si extensori ai
degetelor.

Adductia-abductia. Abductia sau inclinarea ulnara este miscarea prin care


marginea ulnara a mainii se inclina catre marginea respectiva a antebratului. Mecanismul acestor
miscari este de o mare complexitate si inca nu pe deplin elucidat. Aceste miscari se executa
imprejurul unui ax anteroposterior care trece prin centrul osului capitat. Celelalte oase carpiene
basculeaza in jurul acestui centru. Astfel, in miscarea de abductie, randul proximal al carpului se
inclina spre interior in asa fel incat scafoidul ajunge la mijlocul suprafetei radiale, iar semilunarul
trece sub ulna. Limitarea abductiei se face de catre ligamentele laterale. Miscarile de adductie-
abductie sunt insotite de miscari accesorii de flexiune-extensiune, care se produc in jurul unui ax
transversal ce trece prin centrul osului capitat. In abductie, randul proximal al carpului se
deplaseaza inainte(flexiune), pe cand in adductie, miscarea este inversa; randul proximal se
deplaseaza inapoi(extensiune). Miscarile de adductie-abductie sunt insotite de miscari foarte
reduse de rotatie in jurul unui ax longitudinal, astfel ca inclinarea radiala atrage cu sine o usoara
pronatie, iar cea ulnara o usoara supinatie.

Miscarea de circumductie. Rezulta in urma unei executari succesive a miscarilor


de flexiune abductie, extensiune, adductie sau invers. Aceasta miscare nu produce un cerc
perfect, ci o elipsa. Rotatia mainii este imposibila in articulatiile mainii; ea se face prin pronatie
supinatie, in articulatiile radioulnare.

Biomecanica policeului. Spre deosebire de ultimele patru degete, care au


posibilitati mai reduse de miscare, policele poate executa miscari mai ample si variate.
Miscarile policelui astfel intelese se produc imprejurul a doua axe: unul anteroposterior care
trece prin baza metacarpianului si altul radioulnar ce trece prin trapez.
Tipuri de prehensiune:
Prehensiunea este de mai multe feluri:
-prin opozitie terminala
-prehensiunea prin opozitie terminala
-prehensiunea prin opozitie sub-termino-laterala
-prehensiunea prin opozitie sub-terminala
-prehensiunea prin opozitie,digito-palmara
-prehensiunea prin opozitie sub-terminala
-prehensiunea palmara cu toata mana
-prehensiunea interdigitala latero-laterala
Traumatismele la nivelulul mainii. -Etiopatogenie.
Mina rigida poate avea la baza o serie de afectiuni foarte diferite, impartite în cauze traumatice
şi netraumatice:

a). Cauze traumatice:


- sechele posttraumatice (luxatii, fracturi)
- intervenţii operatorii pe tendoane cu imobilizări prelungite
- arsuri
- retractura Volkmann
- algoneurodistrofia

b). Cauze netraumatice:


- reumatismul degenerativ (boala artrozică)
- afectarea ţesuturilor moi
- infectiile mainii
- boala Dupuytren
- poliartrita reumatoidă
- sclerodermia
- hemiplegia.
-
Traumatismele la nivelul mainii -Anatomie Patologica

a). SECHELELE POSTFRACTURA su luxatie pot determina redori severe ale articulatiilor
adiacente. In ordinea frecventei, fracturile mâinii sunt:
 Fracturile metacarpienelor
 Fracturile falangelor proximale si mijlocii
 Fracturile care interesează articulatiile interfalangiene
 Fractura – luxatie a policelui
 Fractura scafoidului
 Fractura pumnului
In general, pozitionarea proasta a fracturii, prelungirea duratei imobilizarii, lipsa de miscări ale
articulatiilor libere in timpul imobilizarii şi imobilizarea mai multor degete, sunt cele mai
frecvente cauze care duc în final la “mana rigida”.

b). SECHELEL POSTARSURA sunt grave in functie de intinderea arsurii, de gradul ei, de
agentul vulnerant. Arsura este invalidanta prin retractia cicatriceală ce antreneaza deformari şi
pozitii vicioase, prin blocarea ireductibila articulara, prin pierderea sensibilitatii tactile.
In funcTie de gravitatea arsurii, tegumentul cicatriceal poate fi aderant la os sau sa mai existe un
strat subţire fibros. Circulatia în zona este dificila ceea ce inlesneste aparitia infectiilor.

c). SDR. VOLKMANN reprezinta retractia muschilor flexori ai degetelor şi pumnului, insoţită
de contracturi şi paralizia muschilor mainii, a interososilor şi ai eminentei tenare. Anatomo-
patologic se constata alterarea fibrelor musculare, aparitia unor insule de necroza, precum si
leziuni nervoase ireversibile (cel mai frecvent nerv afectat este medianul) şi leziuni vasculare
(spasm) care agravează degenerarea musculara.

d). ALGODISTROFIA SIMPATICĂ REFLEXA constă in tulburări vasomotorii, urmare a unei


stimulari anormale ale simpaticului cervical. Apare mai des după 50 de ani si este mai frecvent
unilaterala. Este favorizată de traumatisme, intervenţii chirurgicale, anomalii neurologice,
tumori, infectii.

e). POLIARTRITA REUMATOIDA este o inflamatie cronica a sinovialei afectand în special


articulatiile mici. Ea este invalidantă prin distrugerea tuturor elementelor articulare (inclusiv
eroziuni osoase ) determinand, după ani de evolutie deformarea si anchiloza articulatiilor mici.

f). SCLERODERMIA este o boala cronica a tesutului conjunctiv caracterizata prin obliterarea
vaselor mici, prin fibroza şi prin leziuni degenerative ale pielii. Printre cele mai afectate zone se
numara cea a tegumentelor degetelor care isi pierde elasticitatea şi adera la planurile profunde,
modificari ce vor conduce în final la piederea funcţiei de prehensiune a mâini.

g). BOALA DUPUYTREN (aponevrozita palmara) constă in ingrosarea si retractia aponevrozei


palmare, care determină o fixare în flexie a unuia sau mai multor degete. Este mai frecventa la
bărbati cu varsta peste 50 ani şi este bilaterala. Etiologia este necunoscută, dar sunt incriminaţi
factori precum: traumatisme minore, dar cronice, factorul ereditar, unele boli (ciroza hepatica,
diabetul zaharat), alcoolismul cronic.

h). BOALA ARTROZICA A MAINII se caracterizează prin deteriorare şi abraziunea


cartilagiului articular şi prin leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase. Ea apare datorită
suprasolicitării mecanice la care este supusă mana, care este slab protejata de ţesuturile moi
periarticulare. Cea mai frecventa localizare a artrozei mainii este cea interfalangiană distala a
tuturor degetelor, dar in special a indexului şi mediusului, mai ales la femei între 40-60 ani. Alte
forme ale artrozei mainii sunt: artroza interfalangiana proximala (mai rara) şi rizartroza policelui.
i). AFECTAREA TESUTURILOR MOI prin apariţia chisturilor sinoviale (sunt tumefieri
rotunde cu origine in articulaţie sau in tecile tendoanelor), nodulilor reumatoizi si tofilor gutosi.
Cele mai frecvente leziuni abarticulare sunt:
 Tenosinovita stenozanta a mainii: afectează muşchii extensori ai mainii, determinand iniţial
inflamaţie şi ulterior stenozare a tendoanelor acestor muşchi. Este mai frecventă la femei din
cauza suprasolicitării mâinii.
 Tenosinovita flexorilor mâinii apare ca urmare a unui reumatism degenerativ (artroza) sau
inflamator (poliartrita reumatoida). Leziunea anatomica este inflamatia tecilor sinoviale urmata
de fibroza şi constrictie localizata pe tendon, predominant la nivelul articulatiilor
metacarpofalangiene.

j). INFECTIILE MAINII ce pot determina aparitia mainii rigide sunt:


 Flegmoanele logilor (tenare, mediopalmare superficiale şi profunde, comisurale)
 Tenosinovita palmară
 Celulita dorsală

Traumatismele la nivelul mainii- Simptomatologia contracturii dupuytren

Are o evoluţie lentă, indoloră, cu apariţia unor noduli nedureroşi în regiunea palmară, de-a
lungul tendonului flexorului IV. Aceştia se alungesc până la limitarea extensiei palmei, iar cu
timpul apare o flexie forţată, ireductibilă a primei şi a celei de –a doua falange. Cel mai frecvent
sunt afectate degetele IV şi V.
Contractura dupuytren prezinta trei stadii:
Stadiul proliferativ (stadiul precoce). Acest stadiu implică îngroşarea pielii cu apariţia de
neregularităţi şi nodularitatea locală a fasciei cu albirea pielii palmei la extensia degetelor. Unii
pacienţi acuză discomfort asociat.
Stadiul involutional (stadiul activ sau intermediar). Acest stadiu este marcat de apariţia
nodulilor corzilor şi contracturii. Primul semn clinic este o coardă palpabilă proximal faţă de un
nodul, cu limitarea extensiei degetului adiacent 9 afectat. Corzile sunt responsabile de
contracturile de flexie ale articulatiilor. Denivelările arată ataşarea dermului palmar la fascie.
Limitarea funcţională rezultă din scăderea ariei de mişcare a mâinii.
Stadiul rezidual (stadiul avansat). În acest stadiu, nodulii dispar, rămâne contractura de flexie a
articulaţiei şi corzi fibroase groase şi dure. La nivelul degetelor, compresiunea nervilor poate
cauza tulburări de sensibilitate..
Tratament de recuperare in cazul contracturii dupuytren.

 Infiltraţii locale cu produse cortizonice (numai în stadiul iniţial) ;


 Când apare retractura se face tratament chirurgical ce constă în fasciotomie;
 Fizioterapie (ultrasunete).;
 Kinetoterapie (mobilizari);

Ultrasunetele in recuperarea maladiei dupuytren, si nu numai, Au efect analgezic obţinut


într-un mod asemănător cu al curenţilor de joasă frecvenţa. Deasemenea electroterapia oferă şi
posibilitatea obţinerii efectelor de excitare a musculaturii, efect hiperemiant şi decontracturant.
U.S. este terapie de înaltă frecvenţă (800 Hz) se fac aplicaţii segmentare îndirecte; formele de
U.S. sunt în câmp continuu şi cu impulsuri. Se utilizează substanţe de contrast ca să nu reflecte
raza ultrasonică cu durată până la 10 minute şi tratamentul se face zilnic sau la două zile.
Indicaţii ale electroterapiei în mana rigida
Se aplica în fazele precoce, după leziuni sau intervenţii chirurgicale asupra tendoanelor
pentru menţinerea mobilităţii acestora în tecile lor, prevenindu-se aderenţa pentru menţinerea
capacităţii de contracţie musculară în cazul inhibiţiei musculare generate de durere sau în
perioada de mobilizare după leziuni tendinoase sau osoase pentru ameliorarea circulaţiei şi
îndepărtarea edemului local.
Tratamentul chirurgical se recomanda a fi aplicat inca din stadiul doi, cand nodulii
afecteaza aponevroza palmara, sensibilitatea si functionalitatea si mobilitatea mainii.

Inainte de operatie In timpul operatiei

Dup ce operatia se cicatrizeaza


Dupa interventia chirurgicala pacientul trebuie sa tina mana imobilizata intr-o orteza

si evitarea flexarii pana la scoaterea firelor, iar dupa se incepe imediat recuperarea prin miscari
active si active passive a elasticitatii tendoanelor, lucru nu tocmai placut.

Mobilizarile se fac in principiu de catre pacient deoarece are nevoie zilnica de miscare in
articulatiile mainii pentru a evita instalarea artrozei, dar se pot face si de catre un kinetoterapeut
deoarece acesta poate trece peste limitele de rezistenta a durerii pacientului, favorizand
recuperarea mult mai rapida a acestuia.

Recuperarea intr-o mana rigida post operator si mai ales dupa o imobilizare prelungita se
adreseaza tuturor muschilor membrului superior, mai ales ai antebratului, deoarece in timpul
imobilizarii se instaleaza atrofierea musculara iar aceasta scade din utilitatea mainii in viata de zi
cu zi.

Pentru acesti lucru putem folosii mai multe echipamente de recuperare medicala simple dar si
mai complexe cu ar fi:

Benzi elastice de diferite intensitati in functie de nivelul de necessitate in momentul respectiv


al recuperarii:
Mingi senzoriale, prin trecerea cu presiune a palmei peste ele , ajuta la o mult mai buna
vascularizare a zonei si favorizeaza cresterea elasticitatii tisulare:

Mingea Hand Master ce are dublu rol in recuperare, favorizeaza si flexia si extenensia
pumnului:

Aparat pentru reabilitare Gloreha® Professional:


Pentru recuperarea mainii , acasa , mai putem folosi si cateva exercitii de stretching ca in
exemplul de mai jos, acestea putand fi repetate oricand si in orice loc neavand un numar
prestabilit de repetari, limitele tot timpul fiind date de suportabilitatea fiecarui pacient la durere.
Recuperarea in cazul contracturii dupuytren trebuie facuta tot timpul, chiar si dupa recapatarea
mobilitatii , deoarece este o boala cu un debut insidious si poate sa se instaleze din nou la aceeasi
mana sau chiar mai rau la ambele in acelasi timp, facand practicarea oricarui tip de munca
imposibila..

Aparitia acestei maladi se poate amana cat mai mult printr-un stil de viata cat mai echilibrat,
prin evitarea traulatismelor repetate la nivelul mainilor si prin miscare, in general.