Sunteți pe pagina 1din 219

Griffiths Martin

Fifty Key Thinkers in International Relations


London and New York, Routledge 1999
RELA|II INTERNA|IONALE
Copyright ©1999 by Martin Griffiths & Routledge
}coli, curente, g@nditori

Martin Griffiths este conferen\iar universitar la }coala de Studii {n rom@ne]te de


Politice ]i Interna\ionale a Universit`\ii Flinders, Australia de Sud. Printre Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna,
lucr`rile anterioare se num`r` Realism, Idealism and International Politics Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti),
(Routledge, 1992). Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Napoca),
Adrian Tudorache (}coala Na\ional` de Studii Politice
]i Administrative, Bucure]ti)

Consultant de specialitate
Dan N`stase

Coordonator si Prefa\` de
Ionel Nicu Sava

s
2 3
RELA|II INTERNA|IONALE 2

• Johan Galtung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216


• Vladimir I. Lenin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224
CUPRINS • Andrew Linklater . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . .239
• Hedley Bull . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240
• Terry Nardin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248
Prefa\` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
• John Vincent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257
Cuv@nt [nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 • Michael Walzer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266
REALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17 • Martin Wight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276
• Raymond Aron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285
• Edward Hallett Carr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 • Karl W. Deutsch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286
• Robert Gilpin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33 • Ernst Haas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .293
• John Hertz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 • Robert Keohane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300
• George Kennan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49 • David Mitrany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309
• Henry Kissinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 • John Ruggie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315
• Stephen Krasner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65 • Alexander Wendt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .324
• Hans Morgenthau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 POSTMODERNISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333
• Susan Strange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
• Richard Ashley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .334
• Kenneth Waltz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
• Robert B. J. Walker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .342
LIBERALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97
FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
• Norman Angell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98 INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .349
• Charles Beitz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
• Jean Bethke Elshtain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .350
• Michael Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115
• Cynthia Enloe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .357
• Francis Fukuyama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124
• J. Ann Tickner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .364
• David Held . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134
• John Hobson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142 SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL . . . . . . . .371
• Stanley Hoffmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150 • Anthony Giddens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .372
• Richard Rosecrance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158 • Michael Mann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380
• Woodrow Wilson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167 • Charles Tilly . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .390
• Alfred Zimmern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175 • Immanuel Wallerstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .399
TEORIILE CRITICE/RADICALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183 TEORIILE DESPRE NA|IUNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .409
• John Burton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184 • Benedict Anderson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .410
• Robert Cox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192 • Ernest Gellner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .419
• Richard A. Falk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .201 • Anthony D. Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .426
• André Gunder Frank . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .209 BIBLIOGRAFIE GENERAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .435
Prefa\`
Publicarea prezentei lucr`ri de rela\ii interna\ionale încearc` s`
r`spund` nevoilor generate de extinderea înv`\`mântului de profil în
România. Domeniile noi de specializare universitar`, cum sunt studiile de
securitate, geopolitic`, rela\ii interna\ionale, integrare european` ]i euro-
atlantic`, dezvoltate în ultimii ani în diferite universit`\i, solicit` extin-
derea suportului bibliografic disponibil în limba român`. În acest sens,
manualele universitare sunt un pas necesar pentru consacrarea unor noi
specializ`ri academice. Este motivul pentru care studen\i masteranzi ]i
cadre didactice din cîteva institu\ii de înv`\`m@nt superior (Universitatea
din Bucure]ti, Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj-Napoca ]i SNSPA
Bucure]ti), c`rora li s-au ad`ugat experien\a unui referent ]i meticulozi-
tatea unui diplomat, ]i-au unit eforturile pentru a publica acest manual.
Publicarea lui se încadreaz` în seria de manuale ini\iate în cadrul
Masterului de Studii de Securitate de la Facultatea de Sociologie ]i
Asisten\` Social`, Universitatea din Bucure]ti, serie din care fac parte
manuale universitare deja publicate (sociologie militar`, geopolitic`) sau
care se afl` în stadiu de proiect.
Ca domeniu independent de studiu universitar, rela\iile interna-
\ionale (RI) s-au dezvoltat extensiv în anii ’70-’80 de cealalt` parte a fos-
tei Cortine de Fier. De-a lungul timpului a ap`rut o vast` literatur` a
c`rei simpl` trecere în revist` ar solicita ast`zi eforturile a numero]i
cercet`tori vreme de mai mul\i ani. Totu]i, în ultimul deceniu s-au creat
condi\iile pentru o evaluare critic` ]i astfel a devenit posibil` analiza lite-
raturii RI dup` câteva categorii care s` permit` organizarea sa în func\ie
de curentele de gândire din care s-a inspirat, de teoriile pe care le-a creat
]i de autorii pe care i-a consacrat. Acesta este ]i tipul de demers preferat
de ini\iatorul acestei traduceri. Demersul nostru permite o trecere în
revist` a principalelor ]coli de gândire RI, ilustrate de autorii cei mai
cunoscu\i din interiorul fiec`rei ]coli. Prezint` astfel avantajul de a
cuprinde toate ]colile consacrate (realism, liberalism, sociologie istoric`,
radicalism, feminism etc.) ]i primii cei mai cunoscu\i 50 de gânditori (o
ierarhie altfel arbitrar`, care apar\ine autorului versiunii originale) între
coper\ile unei singure lucr`ri. Are probabil dezavantajul, datorat spa-
\iului disponibil limitat, de a realiza o prezentare restrâns` a autorilor ]i
a contribu\iei lor. Furnizeaz` îns` suficiente repere ]i recomand`ri biblio-
grafice pentru cei interesa\i de aprofundarea unei ]coli sau a unui autor.
11 12

În acest fel, lucrarea r`spunde menirii sale esen\iale: ini\ierea în (îndeosebi a celei dominante, anglo-saxone). Este îns` ]i o bun` ocazie
principalele curente de gândire din studiul rela\iilor interna\ionale ]i con- pentru a men\iona, cel pu\in în acest cuvânt introductiv, c` exist` ]i o sem-
tactul cu lucr`rile celor ce au ilustrat aceste curente. Motiv pentru care nificativ` contribu\ie româneasc` la studiul rela\iilor interna\ionale (în
manualul este util studen\ilor ]i cercet`torilor care au nevoie de o pre- principal înainte de cel de-al doilea r`zboi mondial, dar cu o oarecare conti-
g`tire introductiv` în RI. La fel de util se poate dovedi ]i celor care ocup` nuitate ]i în perioada comunist`) care, în paralel cu traducerile, trebuie
func\ii de responsabilitate public` (politicieni, diploma\i, militari, func- (re)introdus` în circuitul academic. Lucrarea Geopolitica integr`rii euro-
\ionari) sau formatorilor de opinie public`, cum sunt jurnali]tii, care do- pene (colectiv, Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), publicat` sub
resc s`-]i completeze preg`tirea profesional` ]i care pot beneficia astfel auspiciile Centrului de Geopolitic` ]i Antropologie Vizual`, reprezint` o
de o informare avizat` în domeniu. invita\ie [n acest sens. De aceea, prezenta întreprindere trebuie în\eleas`,
Practica traducerilor a fost evident extins` în ultimii ani în România. în continuarea unui proiect mai general, ca o tentativ` de a asimila ]coala
Pe de o parte, a fost nevoie de umplerea unui uria] gol de informa\ie, acu- occidental`, dominant` ast`zi, ]i de a stimula totodat` reluarea tradi\iei
mulat vreme de mai multe decenii dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. române]ti.
Pe de alt` parte, pruden\a academic` ne îndeamn`, cel pu\in în ]tiin\ele Împ`rt`]esc opinia c`, pentru dezvoltarea academic` a disciplinei
sociale, s` proced`m critic în preluarea diferitelor texte din limbile de cir- rela\iilor interna\ionale la noi în \ar`, calea potrivit` o reprezint` „natu-
cula\ie. În paralel cu practica traducerilor este nevoie de asimilarea apa- ralizarea“ (sau ceea ce am numit asimilarea critic`) a sofisticatelor ]coli
ratelor critice de evaluare a diferitelor lucr`ri, a numero]ilor autori tra- occidentale, în paralel cu valorificarea tradi\iilor proprii.
du]i sau cel pu\in a principalelor orient`ri teoretice. Aparatul critic este Necesit`\ile universitare ale ultimilor ani m-au apropiat de scrie-
întotdeauna necesar pentru o bun` raportare ]i asimilare în cadrul cul- rile interbelice române]ti, îndeosebi de studiile de geopolitic`. Am putut
turii locale a oric`rei contribu\ii externe. În cazul culturii române au fost constata larga compatibilitate, pentru vremea la care au fost scrise, a
asimilate ]i deci au devenit obiecte de inventar academic ]i profesional în abord`rilor multor geopoliticieni români. Spre exemplificare, amintesc
principal acele lucr`ri care ]i-au g`sit un referen\ial local. Teoriile ]i, în teoria lui Simion Mehedin\i despre semnifica\ia frontierei ponto-baltice,
general, ideile nu pot circula în afara unui referen\ial critic, ceea ce elaborat` înc` din 1916. „Meridianul istoriei“, cum a denumit Mehedin\i
înseamn` c` notorietatea nu este suficient` pentru a impune un autor sau aceast` frontier` care separ` Europa de Asia pe linia de la Marea Baltic`
o lucrare în cadrul unei comunit`\i academice. Deocamdat`, se poate la Marea Neagr`, se suprapune aproape perfect pe meridianul extinderii
aprecia c` atât traducerile, cât ]i contribu\iile române]ti sunt necesare NATO din 2002. Similar, scrierile de filozofie pacifist` ale lui Dimitrie
pentru dezvoltarea studiului RI în România. În aceast` lucrare recoman- Gusti pot fi u]or comparate cu lucr`ri similare din Occident, dup` cum
d`rile bibliografice sunt aproape exclusiv pentru literatura de limb` en- geografia istoric` a lui Gheorghe Br`tianu se încadreaz`, lucru deja con-
glez` datorit` num`rului mic de c`r\i traduse sau de contribu\ii autoh- firmat, în curentul ]colii franceze a Analelor, din care s-a inspirat mai
tone, aflate în circula\ie în limba român`. târziu ]coala mondialist` a lui Wallerstein. Nicolae Titulescu, considerat
Ceea ce particularizeaz` traducerea de fa\` este tocmai prezen\a simbolul politicii externe române]ti, este un alt exemplu, compatibil de
unui aparat critic, prin care fiecare autor expus este raportat la orientarea aceast` dat` cu ]coala institu\ionalist` european`.
teoretic` [n interiorul c`reia s-a afirmat, în particular, ]i la domeniu, în
general. În acest fel, traducerea pe care o propunem câ]tig` pe cel pu\in A]adar, asimilarea critic` a vastei literaturi occidentale ]i stimula-
dou` planuri: r`spunde unei nevoi acute de informa\ie în materie ]i ofer` rea refacerii tradi\iei române]ti din domeniul studiilor interna\ionale mi
elemente de referin\` pentru asimilarea corect` a acestei informa\ii. se par necesare în egal` m`sur`. Publicarea prezentei traduceri este
parte a acestui demers.
Raportarea critic` a oric`rei traduceri permite a]adar o mai bun`
asimilare a sa ]i, în paralel, actualizarea contribu\iilor autohtone. De aceea,
publicarea unei versiuni în limba român` a uneia dintre cele mai vehicu-
Ionel Nicu Sava
late lucr`ri în str`in`tate destinate preg`tirii generale în RI poate fi
socotit` în primul rând o întreprindere de asimilare a tradi\iei occidentale
În memoria p`rin\ilor mei,

Richard Tudor (1924-1993)


Lilian Doreen (1926-1996)
Cuv@nt [nainte
Mul\umiri

Kieron Corless m-a c`utat în 1995, cu o propunere ini\ial` pentru Acest volum urmeaz` drumul deschis de Diané Collinson cu lucra-
aceast` carte. Mi-a fost de mare ajutor în a pune proiectul pe picioare ]i îi rea Fifty Major Philosophers (1987) ]i de John Lechte cu Fifty Key
mul\umesc pentru toat` munca depus` în fazele ini\iale. Nu a] fi putut Contemporary Thinkers (1994). Men\inerea standardelor înalte fixate de
scrie aceast` carte f`r` ajutorul unor oameni întâlni\i de-a lungul acestui ace]ti autori a fost o provocare descurajant`. Ca ]i ei, îi ofer cititorului
drum. Îi mul\umesc în special lui Terry O’Callaghan pentru ajutorul lui în liste cu lucr`rile fiec`rui gânditor studiat, repere biografice acolo unde era
studierea elementelor bibliografice cheie. Îi sunt, de asemenea, recunos- cazul ]i un ghid pentru o lectur` aprofundat`. Am încercat s` fiu cât mai
c`tor lui David Mathieson ]i Lachlan Pontifex pentru ajutorul lor în adu- obiectiv posibil fa\` de fiecare teoretician, de]i uneori nu m-am sfiit s`
narea materialelor. O serie de colegi au citit ]i mi-au furnizat observa\ii introduc în text judec`\i proprii. Pentru a-l ajuta pe cititor în parcurgerea
critice utile la anumite sec\iuni. Între ace]tia se num`r` George Crowder, domeniului ca întreg, ca ]i a ]colilor de gândire din cadrul lui, am inclus,
Leonard Seabrooke, Tom Martin ]i David Moore. Îi sunt în mod în special la finalul c`r\ii, o bibliografie general`.
îndatorat lui Rick DeAngelis. El a citit întreaga carte de la început pân` la Cartea prezint` numai teoreticienii importan\i din domeniul rela-
sfâr]it ]i deprinderile sale editoriale au contribuit inestimabil la îmbun`- \iilor interna\ionale din secolul al XX-lea. Exist` o serie de alte lucr`ri,
t`\irea variantei finale. Pentru to\i cei care m-au încurajat s` cred c` a] texte excelente despre gânditorii clasici ai disciplinei (men\iona\i în bibli-
putea termina acest proiect la timp, multe mul\umiri. ografia general`) ]i am vrut s` m` suprapun cu ele cât mai pu\in posibil.
În sfâr]it, partenera mea, Kylie, a îndurat multe nop\i, pân` târziu, Din acest motiv am exclus, de asemenea, gânditori importan\i din dome-
zgomotul tastaturii din camera al`turat`. Îi mul\umesc pentru toleran\` ]i niul strategiei nucleare ]i am trimis cititorul la lucrarea coordonat` de
dragoste ]i îi promit s` nu mai depun vreodat` o munc` atât de obsedant` John Baylis ]i John Garnett, Makers of Modern Strategy, Londra, Pinter,
pentru un proiect similar. 1991. Oricum, unele intersect`ri sunt inevitabile. Ultimele dou` decenii au
fost caracterizate de o serie de polemici aproape nesfâr]ite privind meri-
tele comparative ale „paradigmelor“ concurente din domeniu. În lipsa
consensului asupra criteriilor adecvate de identificare ]i evaluare a aces-
tora, este potrivit s`-i analiz`m pe ace]ti gânditori prin prisma propriilor
realiz`ri, aceasta devenind din ce în ce mai mult o regul` în domeniu.
Astfel, unii teoreticieni inclu]i în aceast` carte sunt discuta\i ]i în alt`
parte. A se vedea în special: Iver B. Neumann ]i Ole Waever (coordona-
tori), The Future of International Relations: Masters in the Making,
Londra, Routledge, 1997; Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (coordona-
tori), Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of
14 15

Thirty-Four Academic Travellers, Lexington, Massachusetts, Lexington ma\iei ]i ai folosirii for\ei între state ]i cei preocupa\i de economia politic`
Books, 1989; Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger, interna\ional`.
Baton Rouge, Louisiana State University Press, 1986. Oricum, am încer- În sfâr]it, trebuie s` ar`t c` majoritatea teoreticienilor din aceast`
cat s` minimizez aceste suprapuneri, unele dintre ele fiind îns` inevitabile carte înc` studiaz` ]i scriu, a]a încât cititorul nu ar trebui s` substituie
când scrii despre teoreticieni importan\i, indiferent de domeniul academic modestele mele schi\e unei întâlniri directe cu munca acestora. Paginile
pus în discu\ie. care urmeaz` inten\ioneaz` s` completeze cursurile de rela\ii interna\io-
În ciuda cerin\ei din ce în ce mai mari de a discuta mai degrab` gân- nale ]i s`-i inspire pe cei care p`trund într-una dintre cele mai interesante
ditori individuali decât „]coli de gândire“ practic lipsite de corporalitate, ]i mobile discipline academice.
am urmat exemplul lui John Lechte ]i i-am plasat pe teoreticienii respec-
tivi în categorii, în loc s` îi men\ionez pur ]i simplu în ordine alfabetic`.
Categoriile însele reprezint` ]colile de gândire dominante în studiul con-
temporan al rela\iilor interna\ionale, de]i exist` un substan\ial câmp Martin Griffiths
comun de viziuni ]i idei la gânditorii din cadrul lor. Într-adev`r, s-ar putea
spune c` semnul oric`rui mare gânditor este capacitatea de a dep`]i
cadrele conven\ionale de analiz`. De pild`, teoria lui J. A. Hobson despre
imperialism este foarte critic` la adresa multor argumente liberale privind
binefacerile „comer\ului liber“ ]i a fost inspirat` de unele din ideile lui
Karl Marx. În chip asem`n`tor, Robert Keohane este îndatorat descoperi-
rilor multor reali]ti chiar prin modul în care a c`utat s` dep`]easc` limi-
t`rile acestora. Folosirea categoriilor men\ionate are, în viziunea mea, nu
scopul de a-i plasa pe ace]ti gânditori într-un soi de cu]c` teoretic` sau
ideologic`, ci pe acela de a ar`ta faptul c`, de]i pot fi încadra\i în mod util
în tradi\ii de gândire îndelungate, sunt rar limita\i la acestea. O scurt` not`
introductiv` precede fiecare grup de teoreticieni din respectivele categorii.
Aceast` lucrare prezint` autori care au avut contribu\ii substan\iale
la modul în care gândim rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al
XX-lea; am încercat s` m` asigur c` lucrarea ca întreg reprezint` profilul
domeniului. Astfel, pe lâng` tradi\ionalii reali]ti, liberali ]i radicali, am
introdus teoreticieni din subdomenii în afirmare, precum postmodernis-
mul ]i feminismul. În cele trei categorii principale am inclus câte un om
de stat care s` reprezinte întruparea politic` a paradigmei respective.
Astfel, apar Henry Kissinger ca arhirealist, Woodrow Wilson ca liberal ]i
V. I. Lenin ca radical. Aceste figuri istorice au contribuit ]i cu o
substan\ial` literatur` de specialitate la domeniul rela\iilor interna\ionale.
Sec\iunea dedicat` teoriilor despre na\iune poate fi problematic` pentru
unii. Cred c`, într-o epoc` în care na\ionalismul revine în politica mondi-
al`, este justificat` includerea unora dintre cei mai buni anali]ti ai
fenomenului, de]i nu pot fi considera\i „teoreticieni ai rela\iilor
interna\ionale“ în sens strict. În cadrul celor trei categorii dominante am
încercat s` asigur un echilibru între filosofii politici, cercet`torii diplo-
REALISMUL

Rela\iile dintre state au loc în absen\a unui guvern mondial. Pentru


reali]ti, acest lucru înseamn` c` sistemul interna\ional este anarhic, iar
rela\iile interna\ionale pot fi cel mai bine în\elese prin descifrarea modu-
lui în care puterea este distribuit` între state. În ciuda egalit`\ii legale for-
male, distribu\ia inegal` a puterii înseamn` c` arena rela\iilor interna-
\ionale este o form` a „politicii de putere“ (power politics). Puterea este
greu de m`surat; distribu\ia sa între state se schimb` în timp ]i nu exist`
un consens al statelor cu privire la modul de a o distribui. Rela\iile inter-
na\ionale sunt prin urmare un domeniu al necesit`\ii (statele trebuie s`
ob\in` putere pentru a supravie\ui într-un mediu competitiv) ]i al continu-
it`\ii în timp. Când reali]tii analizeaz` schimbarea în sistemul rela\iilor
interna\ionale, ei se concentreaz` asupra schimb`rilor echilibrului de pu-
tere dintre state ]i tind s` nu \in` cont de posibilitatea unei schimb`ri fun-
damentale în dinamica sistemului însu]i. Adep\ii acestei teorii subscriu
acestor ipoteze de baz` când exploreaz` urm`toarele probleme: (1) Care
sunt sursele principale ale stabilit`\ii ]i instabilit`\ii în sistemul inter-
na\ional? (2) Care este echilibrul de putere real ]i dezirabil între state?
(3) Cum ar trebui s` se comporte marile puteri unele fa\` de celelalte ]i
fa\` de statele mai slabe? (4) Care sunt sursele ]i dinamica schimb`rilor
contemporane în echilibrul de putere? În ciuda câtorva afirma\ii comune
cu privire la natura rela\iilor interna\ionale, reali]tii nu r`spund [ntr-un
glas la aceste întreb`ri ]i ar fi gre]it s` credem c` ipotezele comune duc la
elaborarea unor concluzii similare. De fapt, exist` un dezacord puternic în
ceea ce prive]te beneficiile fiec`rui echilibru de putere (unipolar, bipolar
]i multipolar) [n parte. De altfel, se discut` mult despre raportul cauzal al
importan\ei relative a felurilor diferite de putere [n rela\iile interna\ionale
contemporane cu statele ]i presiunile interna\ionale asupra lor.
19 R. ARON

RAYMOND ARON Experien\a i-a insuflat lui Aron angajamentul fa\` de liberalism ]i
admira\ia pentru munca lui Max Weber, în defavoarea utopiei ]i a materi-
alismului istoric al lui Marx, care i-a inspirat pe al\i intelectuali europeni,
Raymond Aron s-a n`scut la Paris în 1905, ca ]i Jean-Paul Sartre. nici ei încânta\i de teoriile progresive evolu\ioniste ale istoriei (a se vedea
Amândoi au fost educa\i la ]coala de elit` Ecole Normale Supérieure, care în mod special cartea sa The Opium of the Intellectuals, publicat` în
a produs g@nditori ]i politicieni precum Claude-Lévi Strauss, Leon Blum, 1955). O abordare corect` a teoriei ]i practicii politice const` în recu-
Georges Pompidou ]i Michel Foucault. De]i Sartre a fost [n general mult noa]terea unor valori politice diferite ]i adesea incompatibile ]i prin
mai cunoscut, iar, din 1940 p@n` [n 1970, Aron a fost considerat un paria urmare a existen\ei ]i competi\iei diferitelor interpret`ri/ideologii diver-
de intelectualii aripii de st@nga în parte datorit` gaullismului ]i anticomu- gente care privilegiaz` unele din aceste valori în defavoarea celorlalte.
nismului s`u hot`rât, reputa\ia celui din urm` a crescut dup` moartea sa, Anumite interpret`ri ar putea fi analizate critic în ceea ce prive]te consis-
în 1983, în compara\ie cu aceea a fostului s`u concurent. ten\a lor intern` ]i compatibilitatea lor cu structurile sociale ]i politice
Opera lui Aron este prea complex` ]i vast` pentru a putea fi prezen- existente, dar ar fi o utopie s` credem în utilitatea ra\iunii ca mijloc de a
tat` pe scurt. El a fost jurnalist, dar ]i sociolog, iar sfera intereselor sale transcende o asemenea competi\ie.
intelectuale a fost mult mai ampl` decât cea a multor cercet`tori ai rela- Pornind de la acest punct de vedere, o mare parte a lucr`rilor lui
\iilor interna\ionale. În domeniul rela\iilor interna\ionale Aron este foarte Aron s-a concentrat asupra naturii industrializ`rii ]i a viabilit`\ii dife-
cunoscut pentru cartea Paix et guerre, care a ap`rut pentru prima dat` în ritelor moduri de a o promova în societ`\ile capitaliste ]i a]a-zis „socia-
limba englez` în 1966. Cercet`torilor afla\i în c`utarea unui principiu liste“. El a fost printre primii care au sus\inut c` modelul sovietic de pla-
c`l`uzitor pentru a analiza rela\iile interstatale posibile nu le-a fost u]or s` nificare centralizat`, de]i facilita industrializarea for\at`, nu era potrivit
citeasc` aceast` lucrare cu amplitudine discursiv` ]i profunzime istoric`. pentru conducerea unei societ`\i industriale mai complexe. 2
Aron este cunoscut ]i pentru analiza incisiv` a dilemelor strategiei în era În principiu, el a ap`rat capitalismul occidental liberal de criticile
nuclear`. De]i este corect, dup` cum vom vedea, s` îl încadr`m în ]coala de stânga ]i l-a sus\inut ca pe mijlocul cel mai bun de combinare a cre]-
realist`, este important s` men\ion`m felul [n care el abordeaz` studiul terii economice cu o anumit` m`sur` de libertate politic` ]i redistribu\ie
rela\iilor interna\ionale spre deosebire de gânditorii reali]ti americani. economic`. De]i a recunoscut existen\a conflictului de clas`, nu a crezut
Ca evreu francez care ]i-a petrecut ceva timp în Germania înainte niciodat` în ideea potrivit c`reia „clasa muncitoare“ era suficient de omo-
ca Hitler s` ajung` la putere în anii ’30, Aron a reac\ionat fa\` de apari\ia gen` sau motivat` pentru a se revolta împotriva nedrept`\ii din societatea
fascismului în Europa ]i a stalinismului în Uniunea Sovietic` altfel dec@t capitalist`. În condi\iile în care societ`\ile capitaliste pot combina ob\ine-
majoritatea intelectualilor francezi din epoca postbelic`. În ciuda forma- rea profiturilor cu un anumit nivel al bun`st`rii ]i redistribuirii, el nu a
\iei sale filozofice bazate pe teoriile abstracte ale istoriei din lucr`rile lui g`sit nici un motiv pentru care conflictul dintre muncitori ]i capitali]ti s`
Marx ]i Hegel, dezgustul s`u fa\` de gândirea utopic` ]i fa\` de totali- fie unul cu sum` zero. Într-adev`r, Aron a sperat ca, pe termen lung, aseme-
tarism în toate formele lui a oferit scrierilor sale un aer de pesimism critic nea societ`\i s`-]i modereze competi\ia ideologic`, de]i a exprimat îngri-
prin refuzul de a între\ine speran\a c` politica va putea fi vreodat` un jorarea c` domina\ia grupurilor de presiune ar putea sl`bi procesul demo-
spa\iu potrivit pentru promovarea prin for\` de versiuni particulare ale cratic ]i ar putea priva statele liberale de „capacitatea de conducere“ a
unei vie\i mai bune în detrimentul altora. În 1978 scria: intereselor societ`\ii ca întreg.
„Apari\ia na\ional-socialismului … ]i revela\ia politicii în expresia sa În ceea ce prive]te studiul rela\iilor interna\ionale, în afar` de
dialogic` m` for\eaz` s` m` contrazic cu mine însumi, cu preferin\ele industrializarea per se, Aron a fost inspirat de lucr`rile lui Hobbes ]i
mele intime; mi-au inspirat un soi de revolt` împotriva instruirii pe Clausewitz. Într-o oarecare m`sur` el a împ`rt`]it viziunea realist` cu
care am primit-o în facultate, împotriva spiritualit`\ii filozofilor ]i privire la existen\a unei diferen\e fundamentale între rela\iile interne ]i
împotriva tendin\ei anumitor sociologi de a interpreta gre]it impactul interna\ionale, aceast` diferen\` fiind piatra de temelie a întregii teorii a
regimurilor politice sub pretextul concentr`rii asupra realit`\ilor per- rela\iilor interna\ionale. Pentru Aron, politica extern` este constituit` din
manente.“1 comportamentul diplomatico-strategic, iar rela\iile interna\ionale se des-
RELA|II INTERNA|IONALE 20 21 R. ARON

f`]oar` în umbra r`zboiului. Prin acest lucru, el nu a inten\ionat s` afirme încercare istoric` de a trasa procesele de schimbare ]i de continuitate în
c` r`zboiul este o posibilitate permanent`, ci doar c` legitimarea violen\ei timp în interac\iunea acestor factori. Ca urmare, de]i ar avea sens s` com-
pentru asigurarea scopurilor statului este comun` tuturor statelor ]i c` nu par`m epoci istorice caracterizate, de exemplu, de configura\ii bipolare ]i
ar putea fi monopolizat` a]a cum fusese în interiorul grani\elor teritoriale multipolare ale puterii, asupra stabilit`\ii lor relevante ne-am putea pro-
ale statului. În faimoasa sa fraz`, rela\iile interna\ionale sunt nun\a cel mult ipotetic, \inând cont de caracterul statelor într-o anumit`
epoc`. Este tot a]a de important c` statele împ`rt`]esc anumite valori sau
„rela\ii între unit`\i politice care pretind fiecare dreptul de a-]i face sin- interese comune ca ]i modul în care ele se afl` în rela\ie unele cu altele pe
gure dreptate ]i de a fi singurul arbitru în privin\a deciziei de a lupta o scar` cantitativ` a „puterii“. O mare parte a lucr`rii Paix et guerre este
sau de a nu lupta“.3 dedicat` prezent`rii ]i analiz`rii punctelor slabe ale unor ]coli de gândire
Desigur, un asemenea argument pare s`-l plaseze pe Aron în mod care, în opinia lui Aron, exagereaz` influen\a factorilor de mediu, cum ar
fi geopolitica ]i teoria marxist-leninist` a imperialismului economic, drept
corect printre reali]ti, dar, la o examinare mai atent`, opera lui Aron apare
cauze ale r`zboiului. Aron scoate în eviden\`, de exemplu, c` „excesul de
mult mai subtil` decât, s` zicem, cea a lui Hans Morgenthau sau Kenneth
capital“ al Fran\ei – care, potrivit teoriei, ar fi trebuit investit în colonii –
Waltz. De]i era de acord cu Morgenthau c` rela\iile interna\ionale sunt în
ajungea de obicei în America de Sud ]i în Rusia ]i nu în Africa de Nord.
anumite privin\e o lupt` pentru putere între state, conceptul puterii era
Mai mult, el a sugerat c` nu exist` un motiv real ca pie\ele interne s` nu
prea nebulos pentru a servi ca principiu de baz` pentru în\elegerea rela-
se extind` nelimitat pentru a absorbi „produc\ia în exces“ a statelor capi-
\iilor interna\ionale. La fel, de]i era de acord cu Waltz c` mediul rela\iilor taliste avansate. În schimb, el a subliniat c` rivalitatea tradi\ional` dintre
interna\ionale era structurat în mod unic, acest mediu nu stabile]te obiec- state este principala „cauz`“ a r`zboiului.
tivele statelor. Într-adev`r, „obiectivele“ unui stat nu pot fi reduse la o for- Partea final` a lucr`rii Paix et guerre încearc` s` r`spund` la între-
mul` simpl`: barea privind modul în care s-a schimbat sistemul interna\ional în perioa-
„Securitatea, puterea, gloria, ideile sunt obiective esen\ialmente etero- da de dup` 1945. Aici pe autor [l intereseaz` în mod special dac` armele
gene care pot fi reduse la un singur termen doar distorsionând în\ele- nucleare au schimbat fundamental gândirea strategic` cu privire la rolul
sul uman al ac\iunii diplomatico-strategice. Dac` rivalitatea dintre for\ei în politica extern`. În aceast` carte, dar ]i în alte lucr`ri, Aron s-a
state este comparabil` cu un joc, miza nu poate fi exprimat` printr-un dovedit perfect con]tient de ambiguitatea dovezilor, ca ]i de dilemele cen-
singur concept valabil pentru toate civiliza\iile, în toate epocile. Diplo- trale cu care se confruntau strategiile ]i etica diplomatic` în era nuclear`.
ma\ia este un joc în care câteodat` juc`torii risc` s`-]i piard` vie\ile, Pe de o parte, el a subliniat c` între armele nucleare ]i cele conven-
iar alt`dat` prefer` victoria, nu avantajele care ar rezulta în urma ei.“4 \ionale exista o diferen\` fundamental` deoarece capacitatea lor de dis-
trugere, viteza de atingere a \intei ]i utilitatea militar` limitat` au f`cut ca
În absen\a unei formule simple care s` prevad` obiectivele statului, ele s` fie folosite mai mult pentru a descuraja r`zboiul decât pentru a-l
cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în calitate de filozof, diplo- duce. Pentru prima dat` în istoria omenirii, statele care de\ineau arme
mat sau strateg este s` încerce s` în\eleag` scopurile ]i motivele statului nucleare aveau capacitatea de a se distruge reciproc f`r` s` fie nevoite s`
pe baza celor mai bune dovezi de care dispune. Paix et guerre poate s`-i înfrâng` for\ele armate ale adversarilor. Imediat dup` ce superputerile s-au
dezam`geasc` pe cei afla\i în c`utare de generaliz`ri anistorice, c`ci în cel aflat în situa\ia de distrugere reciproc` asigurat` (la finele anilor ’50), ele
mai bun caz reprezint` o colec\ie de ipoteze par\iale bazate pe modurile în au atins punctul numit descurajare „existen\ial`“. Fiecare parte avea capa-
care statele se influen\eaz` unele pe altele în func\ie de: a) diferite epoci citatea de a o distruge în întregime pe cealalt` printr-o a doua lovitur`
istorice; b) constrângerile „materiale“ ale spa\iului (geografia), popula\iei nuclear` de r`spuns, iar aceast` sanc\iune extrem` ]i teama de escaladare
(demografia) ]i resurselor (economia); c) factorii „morali“ care provin din erau suficiente pentru a descuraja fiecare parte s` lanseze prima lovitur`.
„stilul statelor de a fi ]i de a se comporta“. 5 Pentru Aron aceast` condi\ie existen\ial` era sigur` atâta timp cât nici una
Potrivit lui Aron, teoria interna\ional` trebuie s` încerce nu s` pri- dintre superputeri nu putea s` distrug` capacitatea de r`spuns a celeilalte
vilegieze vreuna din aceste categorii, ci s` le îmbine pe toate trei într-o printr-un atac nuclear ]i atât timp cât nu se putea construi nici un ad`post
RELA|II INTERNA|IONALE 22 23 R. ARON

blindat împotriva armelor nucleare. Eficien\a sau credibilitatea intimid`rii riei ]i de a încerca s` evit`m atât c`derea într-un cinism permanent, cât ]i
nucleare nu se bazau pe strategii sau doctrine complexe utilizate de una între\inerea unor speran\e utopice în ceea ce prive]te transcenden\a rela-
din p`r\i pentru a o convinge pe cealalt` de ceea ce s-ar putea întâmpla \iilor interna\ionale.
dac` un conflict direct ar izbucni între ele. Credibilitatea descuraj`rii \inea
de arme ca atare, nu de încerc`rile statelor de a gândi un r`zboi nuclear în
termeni conven\ionali, iar Aron i-a criticat sever pe cei ce pl`nuiau con-
flicte nucleare ]i pe adep\ii teoriei jocului din Statele Unite pentru modul
lor diferit de gândire. În ceea ce prive]te considera\iile sale cu privire la Note
limit`rile inerente ale teoriei interna\ionale în general, Aron a insistat c`
strategia nuclear` nu ar putea deveni niciodat` o ]tiin\` exact`.
Pe de alt` parte, de]i Clausewitz i-a fost pu\in de folos [n exami- 1. „On the Historical Condition of the Sociologist“, republicat` într-o colec\ie de
narea condi\iilor în care r`zboiul nuclear ar fi putut fi dus ]i „câ]tigat“, el eseuri, History and Politics, editat` de M.B. Conant, Free Press, New York,
a crezut c` o stabilitate mai mare în poten\ialul de descurajare dintre 1978, p. 65.
Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` (în ciuda cursei înarm`rilor dintre ele) 2. A se vedea în special Raymond Aron, Democracy and Totalitarianism,
Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1968.
determina mai pu\in` stabilitate la nivelurile inferioare ale sistemului inter- 3. Raymond Aron, Peace and War, edi\ia [n limba englez`, Praeger, New York,
na\ional. Superputerile însele ar fi putut fi tentate s` foloseasc` arme con- 1968, p. 5.
ven\ionale în r`zboaiele din „proximitatea“ lor în cazul în care nu exista 4. Ibid., p. 91.
temerea unei escalad`ri, iar conflictele regionale ar fi continuat în umbra 5. Ibid., p. 279.
st`rii de „stand-off“ nuclear dintre cele dou` mari puteri. Aron a ajuns la 6. Ibid., p. 585.
concluzia potrivit c`reia r`zboiul rece a fost f`r` precedent ]i, în contextul
diferen\elor ideologice dintre cele dou` superputeri nucleare, inevitabil. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Hoffmann, Morgenthau ]i Valtz .
În ciuda, dac` nu chiar din cauza pericolelor f`r` precedent ale erei
nucleare, combinate cu incertitudinea care a caracterizat întotdeauna rela- Principalele lucr`ri ale lui Raymond Aron
\iile interna\ionale, Aron a crezut cu putere în pruden\` ca fiind cea mai
The Century of Total War, Derek Verschoyle, Londra, 1954.
potrivit` etic` a artei politice. Prin aceasta a în\eles nevoia de a înlocui
convingerea cu lec\ia consecin\elor: The Opium of the Intellectuals, traducere în englez` de Terence Kilmartin, Secker
& Warburg, Londra, 1957.
„A fi prudent înseamn` s` ac\ionezi în func\ie de o situa\ie specific` ]i Diversity of Worlds: France and the United States Look at Their Common
date concrete, nu în func\ie de un sistem oarecare sau prin obedien\` Problems, The Greenwood Press, Westport, Connecticut, 1957.
pasiv` fa\` de o regul` ... înseamn` s` preferi limitarea violen\ei fa\` France: The New Republic, Oceana Publications, New York, 1960.
de pedepsirea unei p`r\i presupuse a fi vinovate sau fa\` de o a]a- Introduction to the Philosophy of History: An Essay on the Limits of Historical
numit` justi\ie absolut`; înseamn` s` stabile]ti obiective tangibile con- Objectivity, traducere în englez` de George J. Irwin, Weidenfeld &
crete … nu unele intangibile ]i poate f`r` sens, cum ar fi «o lume Nicolson, Londra, 1961.
sigur` pentru democra\ie» sau o lume din care politica de putere a
The Dawn of Universal History, traducere în englez` de Dorothy Pickles, Weidenfeld
disp`rut.“6 & Nicolson, Londra, 1961.
Pe scurt, Raymond Aron s-a remarcat, prin realismul s`u sobru ]i The Great Debate: Theories of Nuclear Strategy, traducere în englez` de Ernst
pluralismul liberal, ca teoretician al rela\iilor interna\ionale ]i critic al Pawel, Doubleday, Garden City, New York, 1965.
exceselor r`zboiului rece. De asemenea, ne-a atras aten\ia f`r` remu]c`ri „What Is a Theory of International Relations?“, în Journal of International Affairs,
asupra limitelor pe care le a]tept`m de la teorie, asupra nevoii de a ne baza nr. 21, 1967, p. 185-206.
generaliz`rile pe o bun` cunoa]tere a evenimentelor neprev`zute ale isto- On War, traducere în englez` de Terence Kilmartin, W.W. Norton, New York, 1968.
RELA|II INTERNA|IONALE 24

Peace and War, traducere în englez` de Richard Howard ]i Annette Baker-Fox, EDVARD HALLETT CARR
Praeger, New York, 1968.
Progress and Disillusion: The Dialectics of Modern Society, Pall Mall Publishers,
Londra, 1968. E. H. Carr este cunoscut prin cartea sa The Twenty Years’ Crisis
Democracy and Totalitarianism, traducere în englez` de Valence Ionescu, Weidenfeld (1946), care combin` o critic` tran]ant` la adresa diploma\iei occidentale
& Nicolson, Londra, 1968. dintre cele dou` r`zboaie mondiale cu un cadru de analiz` solid. Opera lui
Marxism and the Existentialists, Harper & Row, New York, 1969. Carr a contribuit la instituirea termenilor în care a fost discutat` teoria
The Imperial Republic: The United States and the World, 1945-1973, traducere în interna\ional` în secolul al XX-lea, mai precis ca dezbatere continu` între
englez` de Frank Jellinek, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1975. „reali]ti“ ]i „ideali]ti“ sau „utopici“. Nu Carr a fost cel care a ini\iat aceast`
Politics and History, ed. Miriam Bernheim, The Free Press, Londra, 1978. dezbatere ]i nici nu ]i-a formulat o pozi\ie clar` în cadrul acesteia. El a
demonstrat [ns` cum s-au manifestat în gândirea ]i practica interna\ional`
Memoires, Julliard, Paris, 1983.
dou` concep\ii opuse privind progresul istoric. Mai mult, u]urin\a cu care
Clausewitz: Philosopher of War, traducere în englez` de Christine Booker ]i a combinat reflec\ia filozofic`, analiza istoric` ]i comentariul asupra pro-
Norman Stone, Routledge ]i Kegan Paul, Londra, 1983.
blemelor curente a f`cut ca aceast` carte s` r`mân` una clasic` în domeniu.
History, Truth, Liberty: Selected Writings of Raymond Aron, ed. Franciszek Draus, Carr s-a n`scut în 1892 ]i a absolvit Universitatea Cambridge ca ]ef
cu o biografie de Edward Shils, University of Chicago Press, Chicago, 1985. de promo\ie, îns` primul r`zboi mondial i-a întrerupt studiile. S-a angajat
Power, Modernity, and Sociology: Selected Sociological Writings, ed. Dominique în Serviciul diplomatic ]i a fost prezent la Conferin\a de Pace de la Paris
Schnapper, traducere în englez` de Peter Morris, Gower, Aldershot, Hants, de la sfâr]itul primului r`zboi mondial. S-a întors în mediul universitar în
Anglia, 1988.
1936, când a fost numit profesor la University College of Wales din
Aberystwyth, unde a predat politic` interna\ional`. Când a izbucnit cel de-al
Lecturi suplimentare
doilea r`zboi mondial, a devenit editor adjunct la The Times din Londra.
„Raymond Aron: A Critical Retrospective and Prospective“, în International S-a întors la Cambridge în 1953, unde a r`mas pentru a se apleca asupra
Studies Quarterly, nr. 29, 1985, edi\ie special`.
istoriei Uniunii Sovietice. Cu toate c` cercetarea sa a culminat cu publi-
Baverez, Nicolas, Raymond Aron, Manufacture, Lyon, 1986. carea a 14 c`r\i despre acest subiect, Carr va r`mâne îns` cunoscut cel mai
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume One: The Philosopher in History, bine prin contribu\ia sa, bazat` pe lucrarea The Twenty Years’ Crisis, la
1905-1955, Sage Publications, Beverly Hills, California, 1986. ascenden\a „realismului“ în studiul rela\iilor interna\ionale.
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume Two: The Sociologist in Society, În aceast` lucrare, ap`rut` prima dat` în 1939 (a doua edi\ie în
1955-1983, Sage Publications, Beverly Hills, California, 1986. 1946), Carr s-a angajat într-o critic` sus\inut` la adresa gândirii „utopice“
Mahony, Daniel J., The Liberal Political Science of Raymond Aron, Rowman & care, a sus\inut el, a dominat gândirea intelectual` ]i practica diplomatic`
Littlefield, Oxford, 1991. occidental` din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale. El sugereaz`
c` toate ]tiin\ele umaniste, mai ales când se afl` la început, tind s` fie într-o
oarecare m`sur` prescriptive, subordonând analiza faptelor dorin\ei de a
reforma lumea. Studiul rela\iilor interna\ionale, sus\ine el, era prea mult
influen\at de un set de idei care ele însele erau produse ale unui anumit
echilibru de putere, în care Marea Britanie a jucat un rol dominant. Astfel,
studiul rela\iilor interna\ionale a fost dedicat efortului de a produce pacea
la nivel interna\ional pe baza unor norme ]i principii care de fapt erau
limitate la experien\a istoric` a politicii ]i economiei interne din Marea
Britanie ]i nu puteau fi puse în aplicare la nivel interna\ional într-o lume
divizat` în state diferite atât sub aspectul puterii cât ]i al pozi\iei fa\` de
RELA|II INTERNA|IONALE 26 27 E. H. CARR

statu quo-ul interna\ional. Cele mai importante norme erau credin\ele în finit, un apel emo\ional, un drept al judec`\ii morale ]i o baz` pentru
armonia natural` a intereselor (derivate din economia de tip laissez-faire ac\iune.“ 2
a secolului al XIX-lea) ]i în securitatea colectiv`. În special aceasta din Exist` totu]i o tensiune între descrierea pe care o face Carr conflic-
urm` considera r`zboiul drept o consecin\` a „agresiunii“ de peste hotare. tului dintre realism ]i utopie ]i nevoia sa profund` de a o media. Pe de o
Pentru ca r`zboiul s` fi fost abolit, ar fi fost nevoie de o organiza\ie parte, dezbaterea diferen\elor teoretice dintre aceste „isme“ este îmbibat`
interna\ional`; statele s-ar fi angajat s` respecte legea ]i ar fi fost preg`tite de determinism (ideea marxist` potrivit c`reia normele ]i valorile sunt
s` coopereze pentru a împiedica ]i, în caz de necesitate, pentru a pedepsi expresii justificative ale clasei conduc`toare) ]i de dualism metafizic
„agresorii“ cu o gam` variat` de m`suri pornind de la sanc\iuni diploma- („cele dou` elemente – utopia ]i realitatea – apar\in unor planuri diferite
tice ]i economice pân` la utilizarea for\ei colective pentru a asista vic- care nu se pot întâlni niciodat`“). 3 Antiteza dintre ele este identificat` în
timele agresiunii. Carr a afirmat c` optimismul ]i credin\a în securitatea mod analog cu o serie de dihotomii pe care Carr le postuleaz` ca fiind
colectiv` ca ]i instituirea Ligii Na\iunilor, creat` pentru a o pune în apli- voin\a liber` contra determinismului, rela\ia dintre teorie ]i practic`, inte-
care, s-au bazat pe ipoteza eronat` potrivit c`reia toate marile puteri din lectualul contra birocratului ]i morala contra politicii. Apoi Carr trans-
sistemul interna\ional erau mul\umite cu statu quo-ul teritorial ]i politic. form` antinomia într-o dihotomie aparent` a puterii ]i moralit`\ii, ultima
Într-o lume de state suverane cu puteri inegale, aceasta era îns` o impro- fiind subordonat` primei pentru a avea efect. Date fiind astfel de pre-
babilitate. Prin urmare, conflictul dintre state nu era doar o consecin\` a supuneri, realismul ]i utopia sunt dou` doctrine lipsite de substan\`, îns`
e]ecului de a se în\elege între ele, ci ]i rezultatul inevitabil al unor aspira\ii fiecare dintre ele poate ac\iona doar ca o „corectare“ a celeilalte. Dar ele
incompatibile care ar fi putut fi rezolvate doar prin negociere prin prisma nu pot fi dep`]ite sau sintetizate în gândire. Tot ceea ce se poate face, se
echilibrului de putere ]i nu f`cându-se apel la principii „universale“ de pare, este balansul între ele, folosindu-se punctele tari ale uneia pentru a o
conduit` moral`. De aceea, el a respins ideea c` pacea ar putea rezulta din ataca pe cealalt` atunci când una pare s` domine în diploma\ia interna-
reproducerea în rela\iile dintre state a proceselor juridice sau legislative \ional` ]i în comportamentul marilor puteri în materie de politic` extern`.
care puteau fi impuse de state doar în spa\iul lor intern. Pe de alt` parte, Carr a sus\inut c` „gândirea politic` s`n`toas` ]i
Carr a sus\inut c` teoreticienii ]i diploma\ii ar fi putut evita câteva via\a politic` s`n`toas` vor fi g`site doar acolo unde î]i au amândou`
din problemele perioadei interbelice dac` ar fi adoptat o abordare mai sorgintea“.4 Indiferent de dificult`\ile filozofice implicate de argumentul
pu\in „idealist`“ ]i mai „realist`“ în rela\iile interna\ionale. Aceast` abor- s`u, Carr a c`utat s` reconcilieze aceste tendin\e concurente în propriile
dare ar fi implicat nevoia de a înlocui retorica cu diploma\ia ]i de a sub- sale diagnoze ]i recomand`ri de stabilitate interna\ional`. Acest lucru a
ordona principiile universale eticii procedurale a compromisului dintre dus la emiterea unor judec`\i care au fost criticate, de]i trebuie spus c`
statu quo ]i statele revizioniste din sistemul interna\ional. aceste critici au beneficiat de avantajele conferite de trecerea timpului. Cel
mai clar exemplu îl constituie acceptarea de c`tre Carr a politicii guvernu-
„Procesul «d` ]i ia» trebuie aplicat provoc`rilor adresate ordinii exis-
lui Marii Britanii de conciliere fa\` de Germania în ultima parte a anilor
tente. Cei care profit` cel mai mult de acea ordine pot doar s` spere c`
’30. Acest lucru a fost inclus în prima edi\ie a lucr`rii The Twenty Years’
o vor men\ine pe termen lung f`când suficiente concesii pentru ca cei
care profit` cel mai pu\in de pe urma ei s` o considere tolerabil`, iar Crisis, publicat` în 1939, dar a lipsit din cea de-a doua edi\ie ap`rut` în
responsabilitatea pentru ca aceste schimb`ri s` aib` loc pe cât posibil 1946. Dup` cum observa William Fox în excelenta sa analiz` a ideilor lui
într-un mod ordonat depinde atât de cei care lanseaz` provocarea, cât Carr de la sfâr]itul anilor ’30, „o teorie bun` ajut` pe termen mediu ]i
]i de cei care ap`r` ordinea.“1 lung, îns` nu atrage aten\ia în mod direct ]i inevitabil asupra marilor
decizii pe termen scurt“.5
Carr a sus\inut c` rela\ia dintre realism ]i utopie era dinamic` ]i În timpul ]i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, Carr ]i-a
dialectic`. Chiar dac` era un critic sever al gândirii utopice din anii ’30 ]i concentrat aten\ia asupra ]anselor stabilit`\ii interna\ionale, f`r` a încerca
’40, el a recunoscut c` realismul f`r` utopie ar putea degenera într-o s` prezic` politicile ]i evenimentele diplomatice pe termen scurt. Ca adept
realpolitik cinic`: „realismul consecvent exclude patru lucruri care par s` al stângii, Carr a sperat s` se poat` înv`\a din experien\a Uniunii Sovietice
fie ingredientele esen\iale ale oric`rei reflec\ii politice eficiente: un scop în materie de planificare economic` ]i social` ]i a crezut în coexisten\a
RELA|II INTERNA|IONALE 28 29 E. H. CARR

f`r` conflicte a comunismului ]i capitalismului. Aceast` atitudine se baza europene din timpul r`zboiului rece, Nationalism and After a fost o
pe neîncrederea sa profund` în capacitatea capitalismului de a promova profe\ie.
egalitatea dintre oameni sau state ]i pe credin\a sa c`, în ciuda tuturor gre- Carr nu a scris foarte mult în domeniul rela\iilor interna\ionale per
]elilor sale, comunismul se baza pe idealul unui scop moral comun nece- se dup` cele dou` mari lucr`ri de la sfâr]itul anilor ’30 ]i ’40. De la
sar pentru a genera sacrificiul de sine care ar fi putut constitui leg`tura începutul anilor ’50 ]i-a concentrat aten\ia asupra analizei istoriei Uniunii
dintre cei slabi ]i cei puternici. Carr era foarte con]tient de schimb`rile Sovietice, un proiect uria] prin care a încercat s` în\eleag` problemele cu
drastice din politica extern` aduse de revolu\ia francez` ]i de extinderea care se confruntau liderii Uniunii Sovietice ]i a refuzat s` se lanseze într-o
democra\iei. Participarea în mas` la procesul politic nu putea fi men\inut` condamnare „moralist`“ a sistemului politic sovietic. Întotdeauna a
decât dac` societ`\ile occidentale descopereau noi modalit`\i de a admi- sus\inut c` teama americanilor de „agresiunea“ sovietic` împotriva
nistra pia\a ]i dac` adoptau forme de democra\ie social` care cereau inter- Europei de Vest era exagerat`, precum ]i c` Vestul avea mult de înv`\at de
ven\ia pe pia\` ]i nu idei naive de secol al XIX-lea derivate din lectura la Est în propriile încerc`ri de a împ`ca libertatea individual` cu politicile
simplist` a lui Adam Smith. În ciuda propriului punct de vedere oarecum sociale egalitariste:
naiv cu privire la Hitler de la sfâr]itul anilor ’30, el a recunoscut c` cel
de-al doilea r`zboi mondial era la fel de mult un produs al unei ideologii „Soarta lumii occidentale va depinde de capacitatea sa de a r`spunde
revolu\ionare ]i un conflict de interese na\ionale pe termen lung. În ciuda provoc`rilor Uniunii Sovietice printr-o c`utare încununat` de succes a
ororii r`zboiului, a sus\inut c` experien\a fascismului ]i cea a comunismu- unor forme de ac\iune social` ]i economic` în care tot ce este valabil
lui au oferit lec\ii utile democra\iilor occidentale în special cu privire la în tradi\iile individualiste ]i democratice s` poat` fi aplicat la proble-
necesitatea planific`rii sociale ]i a interven\iei interna\ionale pentru ate- mele civiliza\iei de mas`.“7
nuarea inegalit`\ilor capitalismului global.6 S-ar putea sus\ine punctul de vedere potrivit c`ruia pr`bu]irea
În cartea sa Nationalism and After (1945), Carr a comparat mi]- Uniunii Sovietice nu a însemnat sfâr]itul provoc`rii, ci doar sfâr]itul
c`rile na\ionaliste ale secolului al XIX-lea cu cele ale secolului al XX-lea ]i, nevoii de a se confrunta cu un stat ale c`rui încerc`ri de a-i face fa\` au
precum în celelalte c`r\i ale lui din acea perioad`, a deplâns aplicarea unor e]uat dramatic. Carr însu]i nu a oferit nici un plan pentru modul în care se
idei care ar fi putut fi realizabile în trecut, dar care erau perimate. Pentru
putea r`spunde acelei provoc`ri. Dac` ar fi f`cut acest lucru ar fi însem-
cei interesa\i de problemele na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiului rece, nat s` se lanseze într-un exercitiu utopic de genul acelora pe care le-a
Nationalism and After constituie înc` o lectur` obligatorie, pentru c` multe
deplâns.
din argumentele ]i analizele sale sunt la fel de relevante azi ca atunci când Carr a murit în 1982 la vârsta de 90 de ani, dar opera sa continu` s`
au fost elaborate. În aceast` carte, el sus\ine c` principiul autodetermin`rii stârneasc` dezbateri în rândul celor care studiaz` rela\iile interna\ionale.
na\ionale nu mai este un remediu pentru libertate, îns` garanteaz` conflic- De]i a fost recunoscut ca autorul uneia dintre cele mai importante lucr`ri
tul atâta timp cât interpretarea sa în termeni etnici este incompatibil` cu clasice ale secolului al XX-lea, imaginea permanentei diviziuni teoretice
diversitatea etnic` a majorit`\ii statelor. Mai mult, na\ionalismul secolului dintre realism ]i utopie realizat` de el nu este conving`toare pentru mul\i
al XX-lea este strâns legat de apari\ia particip`rii publice la sistemul cercet`tori ai domeniului. Câ\iva, în special cei care se asociaz` cu
politic, ceea ce ar putea duce la apari\ia unui num`r mare de „state- „}coala englez`“ a rela\iilor interna\ionale, cum ar fi Martin Wight ]i
na\iune“ dac` procesul nu ar fi controlat. În acela]i timp, a existat o in- Hedley Bull, au sus\inut c` dihotomia sa dintre realism ]i utopie este o
compatibilitate clar` între valoarea autodetermin`rii na\ionale ca expresie încercare mult prea simplist` ]i rigid` de a diferen\ia abord`rile teoretice
a libert`\ii ]i puterea economic` sc`zut` a statelor-na\iune de a le furniza din studiul rela\iilor interna\ionale. Al\ii au condamnat relativismul apa-
cet`\enilor lor securitate social` sau militar`. Potrivit lui Carr, solu\ia era rent a lui Carr ]i refuzul s`u de a ap`ra valorile socialiste într-o manier`
crearea unor organiza\ii multina\ionale ]i regionale de state care s`-]i mult mai explicit` decât a încercat. În mare parte acest lucru poate fi
poat` coordona mai bine politicile ]i s` poat` men\ine un angajament fa\` atribuit credin\elor marxiste ale lui Carr (care nu apar în nici una din
de justi\ia social`, în compara\ie atât cu comunismul în stil sovietic, cât ]i lucr`rile sale publicate) ]i influen\ei pe care a exercitat-o asupra sa opera
cu „initia\iva liber`“ în stil american. Prin prisma experien\ei statelor lui Karl Mannheim din domeniul sociologiei cunoa]terii. Dar, indiferent
RELA|II INTERNA|IONALE 30 31 E. H. CARR

de sl`biciunea sa filozofic`, opera lui Carr ne aminte]te c`, independent Note


de modul în care ne justific`m angajamentul fa\` de valori ca libertatea ]i
egalitatea, ele r`mân abstracte ]i într-un anumit fel lipsite de sens, cu
excep\ia situa\iei în care sunt cuprinse în aranjamente politice ]i econo-
1. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, edi\ia a doua, Macmillan,
mice concrete, a c`ror reform` depinde de un proces istoric complex în Londra, 1946, p. 87-88.
care progresul nu poate fi garantat. 2. Ibid., p. 89.
Pentru o analiz` profund` a abord`rii lui Carr cu privire la progre- 3. Ibid., p. 93.
sul istoric, studen\ii pot consulta doar textul s`u What is History?, care 4. Ibid., p.10.
relev` punctele de vedere ale lui Carr ]i r`mâne o lucrare clasic` pentru 5. William Fox, „E. H. Carr and Political Realism: Vision and Revision“, [n Review
modul în care istoria trebuie în\eleas` ]i scris`. Printre alte aspecte, Carr of International Studies, nr. 11, 1985, p. 5.
6. A se vedea în special E. H. Carr, Nationalism and After, Macmillan, Londra,
examineaz` no\iunea de progres în istorie ]i istoriografie începând cu ilu-
1945.
minismul ]i observ` c` ceea ce a început ca secularizare a teleologiei 7. E. H. Carr, The Soviet Impact on the Western World, Macmillan, Londra, 1947.
cre]tine a trebuit s` fie modificat` continuu de istoricii de mai târziu ]i 8. E. H. Carr, What is History?, Macmillan, Londra, 1961, p. 117.
într-un final chiar de Carr însu]i pentru a nu degenera în misticism sau
cinism ]i pentru a men\ine o viziune constructiv` asupra trecutului. În Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
aceast` lucrare Carr încearc` s` medieze între viziunea asupra progresului Morgenthau ]i Wight.
ca form` etern` platonic` anistoric` ]i ca obiectiv determinat istoric sta-
bilit în viitor, neformat ]i susceptibil de a fi modificat de atitudinile Principalele lucr`ri ale lui E. H. Carr
prezente. S` ne amintim c` prima parte a educa\iei lui Carr a avut loc în Britain: A Study of Foreign Policy From the Versailles Treaty to the Outbreak of
plin val de optimism victorian, doar ulterior temperat de realit`\ile mai War, Longmans Green, Londra, 1939.
pesimiste ale celor dou` r`zboaie mondiale. Dec`derea Angliei ca putere Conditions of Peace, Macmillan, Londra, 1942.
mondial` a f`cut din Carr purt`torul de cuvânt al genera\iei sale când a Nationalism and After, Macmillan, Londra, 1945.
exprimat ideea c` progresul istoric nu poate fi adev`rat în sens victorian,
îns` poate fi adev`rat într-un sens mai vast ]i mai complex. No\iunea de The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, a doua edi\ie, Macmillan, Londra, 1946.
progres istoric a lui Carr este cuprins` în ideea c` „omul este capabil s` The Soviet Impact on the Western World, Macmillan, Londra, 1947.
profite (nu înseamn` c` ]i profit`) de experien\a predecesorilor, c` progre- A History of Soviet Russia (14 volume), Macmillan, Londra, 1950-1978.
sul în istorie, spre deosebire de evolu\ia din natur`, se bazeaz` pe trans- The New Society, Macmillan, Londra, 1951.
miterea unor bunuri dobândite“. 8 Potrivit lui Carr, progresul nu este o linie German-Soviet Relations Between the Two World Wars, 1919-1939, Johns
dreapt` c`tre perfec\iune, ci depinde de capacitatea oamenilor de a înv`\a Hopkins University Press, Baltimore, 1951.
din trecut ]i de capacitatea istoricilor de a transmite într-un mod folositor Socialism in One Country, 1924-1926 (trei volume), Harmondsworth, Penguin,
acel trecut culturii de care apar\in prin prisma problemelor contemporane. 1958-1964.
Civiliza\iile umane pot ap`rea, se pot pr`bu]i sau pot stagna tot a]a cum
The Romantic Exiles: A Nineteenth Century Portrait Gallery, Beacon Press,
grupuri diferite din cadrul societ`\ilor câ]tig` sau pierd puterea, dar „pro- Boston, 1961.
gresul“ în sensul modificat de Carr poate persista. Aceasta pentru c` toate
evenimentele distincte care au loc îmbog`\esc memoria colectiv` a istori- What is History?, Macmillan, Londra, 1961.
cilor. Acest lucru, la rândul lui, le permite s` z`reasc` mai bine direc\ia From Napoleon to Stalin, and Other Essays, St. Martin’s Press, 1980.
mereu schimb`toare în care se mi]c` istoria ]i chiar s` schimbe acea
direc\ie într-un sens mai favorabil. Meritele încerc`rilor modeste ale lui Lecturi suplimentare
Carr de a influen\a cursul istoriei interna\ionale pot fi discutate, îns` nu Abramsky, Chimen, Essays in Honour of E. H. Carr, Macmillan, Londra, 1970.
exist` nici un dubiu c`, între cei 50 de mari gânditori prezenta\i în aceast` Bull, Hedley, „The Twenty Years’ Crisis Thirty Years On“, în International
carte, Carr este printre cei mai importan\i. Journal, nr. 24, 1969, p. 625-638.
RELA|II INTERNA|IONALE 32

Evans Graham, „E. H. Carr and International Relations“, în British Journal of ROBERT GILPIN
International Studies, nr. 1, 1975, p. 77-97.
Fox, William, „Carr and Political Realism: Vision and Revision“, în Review of
International Studies, nr. 11, 1985, p. 1-16. Robert G. Gilpin este profesor de politic` ]i rela\ii interna\ionale la
Gellner, Ernst, „Nationalism Reconsidered and E. H. Carr“, în Review of Woodrow Wilson School, Universitatea Princeton. A fost consilier la
International Studies, nr. 18, 1992, p. 285-293. Congresul SUA ]i vicepre]edinte al Asocia\iei Americane de }tiin\e
Howe, Paul, „The Utopian Realism of E. H. Carr“, în Review of International Politice ]i este cel mai bine cunoscut pentru cercet`rile sale din domeniul
Studies, nr. 20, 1994, p. 277-297. economiei politice interna\ionale. Pentru a le r`spunde celor care sus\in c`
Morgenthau, Hans J., „The Political Science of E. H. Carr“, în World Politics, nr. 1, realismul se preocup` prea mult de politica de securitate militar` ]i tinde
1949, p. 127-134. s` ignore for\ele economice, Gilpin încearc` s` realizeze integrarea dintre
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State studiul politicii interna\ionale (preocupat` de rolul puterii în modelarea
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 68-98. rela\iilor dintre state) ]i economia interna\ional` (preocupat` de natura ]i
dinamica firmelor pe pia\`). Mai mult, este unul din pu\inii reali]ti intere-
sa\i de schimbare, în special în efortul s`u de a explica ascensiunea ]i
dec`derea statelor de-a lungul timpului. Acest domeniu din cadrul rela-
\iilor interna\ionale s-a extins în ultimele dou` decenii sub influen\a pre-
ocup`rii pentru declinul economic vizibil al Statelor Unite din anii ’70 ]i
’80 în compara\ie cu Europa ]i Japonia ]i a argumentelor multor liberali,
potrivit c`rora cre]terea interdependen\ei economice dintre state le dimi-
nua puterea ]i atenua vechea rela\ie dintre for\a militar` ]i capacitatea de
a sus\ine interesele na\ionale de stat.
Lucr`rile lui Gilpin demonstreaz` o preocupare consecvent` pentru
rolul puterii ]i modul în care statul o administreaz`. Prima lucrare impor-
tant` a fost studiul tensiunilor dintre oamenii de ]tiin\` americani din
domeniul nuclear ]i guvernul SUA cu privire la politicile regimului
armelor nucleare în anii ’50. Dar cele mai importante studii ale sale au
ap`rut pe la mijlocul anilor ’70 ]i în anii ’80 în domeniul economiei poli-
tice interna\ionale. Contrar celor care sus\ineau c` m`rirea interdepen-
den\ei economice submina statul ]i reducea relevan\a puterii militare
coercitive în determinarea influen\ei economice în problemele globale,
Gilpin a sus\inut c` ordinea comercial` interna\ional` liberal` depindea
chiar de factorii pe care se pretindea c` îi submina, mai exact de prezen\a
unui stat puternic care putea oferi a]a-numitele „bunuri publice“ inter-
na\ionale.
Argumentul principal este c` pie\ele nu pot produce ]i distribui
bunuri ]i servicii în absen\a unui stat care s` le ofere anumite condi\ii pre-
alabile. Prin defini\ie, pie\ele depind de transferul, prin intermediul
mecanismului eficient al pre\ului, al bunurilor ]i serviciilor care pot fi
cump`rate ]i vândute între actori priva\i care schimb` între ei drepturile de
proprietate. Dar pie\ele însele depind de stat, care ofer`, prin m`suri
RELA|II INTERNA|IONALE 34 35 R. GILPIN

coercitive, prin reglementare ]i impozite, anumite „bunuri publice“ pe b`ri în rela\iile interna\ionale. Schimbarea prin interac\iune se refer` doar
care pie\ele nu le pot genera. Acestea includ infrastructura legal` a drep- la schimbarea rela\iilor interstatale în cadrul dat al echilibrului puterii.
turilor de proprietate ]i legi pentru a realiza contracte obligatorii, infra- Schimbarea sistemic` se refer` la guvernarea general` a sistemului, la
structura coercitiv` pentru a asigura respectarea legilor ]i un mediu de num`rul marilor puteri ]i la schimbarea identit`\ii puterilor dominante.
schimb stabil (bani) pentru a garanta evaluarea standard a bunurilor ]i ser- Aceste schimb`ri se produc de obicei în urma unui r`zboi, [n cadrul sis-
viciilor. În interiorul grani\elor de stat, guvernul este cel care ofer` aceste temului care implic` atât provoc`ri la adresa distribu\iei de putere exis-
condi\ii. Desigur, la nivel interna\ional nu exist` un stat global care s` tente, cât ]i încerc`ri de a o men\ine. Schimb`rile sistemelor, cele mai
poat` reproduce aceste condi\ii la scar`. Construindu-]i argumentul pe importante schimb`ri, se refer` la transformarea fundamental` a actorilor
lucr`rile lui Charles Kindleberger ]i pe analiza lui E. H. Carr privind rolul ]i prin urmare a naturii sistemului per se. Ca exemplu, s-ar putea men\iona
Marii Britanii în economia interna\ional` a secolului al XIX-lea, Gilpin apari\ia sistemului de state din secolele al XV-lea ]i al XVI-lea sau trans-
sus\ine c` stabilitatea ]i „liberalizarea“ schimbului interna\ional depind de formarea imperiilor în state na\ionale în secolul al XVIII-lea ]i al XIX-lea.
existen\a unui „hegemon“ care este capabil, dar ]i dornic s` asigure „bu- Modelul schimb`rii sistemice a lui Gilpin se bazeaz` pe o serie de
nuri publice“ interna\ionale, ca ordine, legi ]i o moned` stabil` pentru comer\. ipoteze cu privire la state pe care el le deduce din teoria microeconomic`
Direc\ia general` a argumentului lui Gilpin poate fi g`sit` în cele a alegerii ra\ionale. Aceast` teorie este utilizat` pentru a postula o teorie
mai importante trei lucr`ri ale sale, ]i anume US Power and the Multi- ciclic` a schimb`rii în sistemul interna\ional, care const` în cinci enun\uri
national Corporations (1975), War and Change in World Politics (1981) principale:
]i The Political Economy of International Relations (1987). Prima este o „1. Un sistem interna\ional este stabil (adic` în echilibru) dac` nici
examinare a influen\ei pe plan extern a corpora\iilor multina\ionale din un stat nu consider` c` schimbarea sistemului este profitabil`.
perioada postbelic`. Contrar anumitor idei larg r`spândite, potrivit c`rora, 2. Un stat va încerca s` schimbe sistemul interna\ional dac` bene-
expansiunea ]i autonomia activit`\ii corpora\iilor erau în afara controlului ficiile a]teptate dep`]esc costurile presupuse.
guvernului Statelor Unite, Gilpin sus\ine c` activitatea lor pe plan extern 3. Un stat va c`uta s` schimbe sistemul interna\ional prin expansi-
poate fi în\eleas` doar în contextul economiei deschise liberale stabilite une teritorial`, politic` ]i economic` pân` când costurile mar-
sub patronajul SUA la sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Con- ginale ale unei viitoare schimb`ri sunt egale sau mai mari decât
ducerea hegemonic` ]i atitudinea antisovietic` a Statelor Unite au consti- beneficiile a]teptate.
tuit fundamentul angaj`rii lor pe calea „interna\ionalismul liberal“ ]i a sta- 4. O dat` ce se ajunge la un echilibru între costurile ]i beneficiile
bilirii institu\iilor interna\ionale destinate facilit`rii extinderii comer\ului unei viitoare schimb`ri (]i expansiunea este atins`), costurile
dintre statele capitaliste în anii ’50 ]i ’60. economice de men\inere a statu quo-ului tind s` creasc` mai
Urm`toarele dou` lucr`ri majore au fost scrise în contextul unei repede decât capacitatea economic` de a sus\ine statu quo-ul.
dezbateri, care lua amploare, cu privire la presupusul declin al Statelor 5. Dac` dezechilibrul din sistemul interna\ional nu este solu\ionat,
Unite în rela\iile interna\ionale, în special în lumina bru]tei reveniri eco- sistemul se va schimba ]i se va stabili un nou echilibru care va
nomice a Europei ]i a Japoniei dup` devastarea produs` de cel de-al doilea reflecta redistribu\ia puterii.“1
r`zboi mondial. De]i la sfâr]itul anilor ’80 opera lui Paul Kennedy a atras Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începând cu
mai mult aten\ia, lucrarea lui Gilpin War and Change in World Politics Tratatul de la Westphalia (1648), a fost o perioad` de schimbare sistemic`
reprezint` o încercare de a orienta dezbaterea c`tre teoretizarea atotcu- în cadrul unui sistem centrat pe stat, iar stabilitatea sau instabilitatea sis-
prinz`toare a ascensiunii ]i declinului statelor hegemonice în rela\iile temului depind de existen\a unui hegemon politic ]i economic. Îns`
interna\ionale. Originalitatea lucr`rii sale const` în încercarea de a integra stabilitatea este dificil de men\inut deoarece schimbarea economic` ]i
ipoteze atât la nivelul sistemului interna\ional, cât ]i la nivelul individual tehnologic` nu este distribuit` în mod egal între state. Prin urmare, în timp
al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipoteze cu privire la state, el apare o pr`pastie tot mai mare între statutul ]i prestigiul anumitor state ]i
încearc` s` explice apari\ia ]i schimbarea sistemelor de state prin inter- puterea pe care pot s` o desf`]oare pentru a-]i ap`ra interesele na\ionale.
mediul teoriei op\iunii ra\ionale. Mai mult, el distinge trei tipuri de schim- În ciuda nevoii de schimbare pa]nic` din sistem pentru controlarea proce-
RELA|II INTERNA|IONALE 36 37 R. GILPIN

sului schimb`rii, Gilpin observ` c`, pân` în prezent, „mecanismul princi- A treia lucrare, The Political Economy of International Relations
pal al schimb`rii … a fost r`zboiul sau ceea ce noi am numi r`zboiul hege- (1987), este atât un manual de economie politic` interna\ional`, cât ]i o
monic (adic` un r`zboi care determin` ce stat sau state vor fi dominante ]i continuare a temelor prezentate în lucr`rile sale anterioare. Dup` cer-
vor guverna sistemul)“. 2 Factorii care stau în spatele schimb`rii din sis- cetarea unei game variate de cauze ale schimb`rii, care cuprinde finan\ele,
temul interna\ional sunt în mare parte factori ambientali care structureaz` comer\ul ]i investi\iile din era postbelic`, Gilpin concluzioneaz` c`
paleta de motiva\ii în func\ie de care statele încearc` s` schimbe ]i schim- perioada hegemoniei americane în sistemul interna\ional se apropie de
b` sistemul în beneficiul propriu, cum ar fi schimb`rile de popula\ie ]i sfâr]it ]i c` Japonia apare ca poten\ial stat hegemon în sistemul inter-
r`spândirea tehnologiei militare în întregul sistem. De]i declinul imperi- na\ional. El crede c` declinul puterii americane, cauzat de o combina\ie de
ilor pare s` confirme demodarea expansiunii teritoriale ]i înlocuirea ei cu for\e interne ]i externe, va avea efecte negative în ceea ce prive]te men\i-
statele hegemonice (ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea ]i Statele nerea ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de
Unite dup` 1945), încerc`rile Germaniei ]i Japoniei de a-]i extinde con- tehnologie ]i capital american au u]urat revenirea Europei ]i a Japoniei, în
trolul teritorial în prima jum`tate a secolului trecut sugereaz` c` modul de timp ce, pe de alt` parte, Statele Unite fac fa\` cu greu competi\iei rivalilor
schimbare r`mâne nedeterminat [n contextul dezbaterii privind presupusul lor datorit` costurilor impuse de politica de [ngr`dire a Uniunii Sovietice.
declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale. Statele Unite au devenit unul dintre marii debitori, în special în anii ’80,
Aceste dou` afirma\ii merit` s` li se acorde o aten\ie deosebit`. În în timp ce Japonia a dobândit un surplus semnificativ de capital pe care
esen\`, Gilpin crede c` toate statele hegemonice sunt efemere întrucât cos- l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede c` aceast` situa\ie are consecin\e
grave pentru continuitatea sistemului comercial liberal din moment ce, în
turile men\inerii lor cresc mai repede decât resursele necesare acestei
timp, Statele Unite nu vor dori s` pl`teasc` pentru bunuri publice de care
men\ineri. Pe de o parte, statul hegemon nu poate împiedica r`spândirea
vor beneficia a]a-numi\ii free riders din sistemul interna\ional, ca Japonia.
capacit`\ilor ]i tehnicilor sale economice în alte state. Pe de alt` parte, tre-
Gilpin sus\ine c` s-ar putea ca declinul hegemoniei Statelor Unite s` inau-
buie s` se confrunte cu cre]terea a]tept`rilor propriilor cet`\eni. În timp, gureze epoca unui „nou mercantilism“, poate chiar apari\ia unor noi
ace]tia vor prefera consumul produc\iei ]i se vor opune sacrificiilor nece- blocuri de comer\ sub hegemoniile regionale ale Statelor Unite, Germaniei
sare pentru men\inerea suprema\iei pe scena interna\ional`. Combinarea ]i Japoniei.
factorilor interni cu cei externi duce la ceea ce Gilpin nume]te „o criz` fis- Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre „globalizare“ în
cal` sever`“ pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune de un num`r economia mondial`, Gilpin pune accentul pe schimb`rile fundamentale
limitat de op\iuni. Dac` dore]te s`-]i men\in` puterea, poate fie s` înfrunte din economia mondial` ca produs secundar al eroziunii hegemoniei ame-
obstacolele interne ]i s` determine popula\ia s` accepte situa\ia, fie s` ricane. El crede c` în prezent ne afl`m în mijlocul unei tranzi\ii de la o
atace puterile în ascensiune înainte ca acestea s` devin` o amenin\are. perioad` lung` de interna\ionalism liberal la una de mercantilism, iar, dac`
Alternativ, statul hegemon poate încerca s`-]i diminueze angajamentele cel din urm` este malign sau benign, este o întrebare care r`mâne deschis`.
externe ]i s` promoveze alian\e strategice cu alte state. Gilpin ilustreaz` Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încerc`rii sale
primul caz cu exemplul Chinei imperiale, iar cel de-al doilea cu ac\iunea inedite de a adapta realismul pentru a explica schimbarea din sistemul
Marii Britanii în anii ’30. În orice caz, Gilpin este sceptic în privin\a interna\ional. Unii autori au atras aten\ia asupra ambiguit`\ii ]i caracteru-
lec\iilor istoriei. De]i, în trecut, s-au ob\inut, [ntr-o m`sur` sau alta, suc- lui nedeterminat al teoriei, în timp ce al\ii au sus\inut c` pesimismul lui
cese dup` aceste op\iuni, nici una nu a fost capabil` s` împiedice izbuc- Gilpin privind viitorul sistemului interna\ional se bazeaz` aproape în
nirea r`zboiului ca solu\ie a dezechilibrului de putere la nivel global. În întregime pe predispozi\ia sa ideologic` fa\` de realism ]i c` teoria sa a
ultima parte a secolului al XX-lea, o asemenea concluzie a ridicat întreb`ri schimb`rii este pu\in mai mult decât aplicarea unui darwinism social la
cu privire la stabilitatea sistemului interna\ional curent ]i la nevoia de a studiul rela\iilor interna\ionale.
descoperi alte mijloace decât r`zboiul pentru producerea schimb`rii, din Primul tip de critic` este deosebit de pertinent prin prisma schim-
moment ce, în contextul existen\ei armelor nucleare, urm`torul r`zboi b`rilor dramatice care au avut loc în ultimul deceniu. Gilpin nu a prezis
„sistemic“ avea foarte multe ]anse de a deveni ]i ultimul. sfâr]itul r`zboiului rece, dar s-ar putea sus\ine c` pr`bu]irea Uniunii
RELA|II INTERNA|IONALE 38 39 R. GILPIN

Sovietice a f`cut ca diagnoza sa privind declinul Statelor Unite s` par` Note


demodat`, din moment ce statul hegemon nu mai trebuie s` se angajeze
într-o competi\ie militar` costisitoare cu rivalul s`u principal. Caracterul
nedeterminat al teoriei, în special pentru c` tinde s` se bazeze pe dou` 1. Robert Gilpin, War and Change in World Politics, Cambridge University Press,
studii de caz (Marea Britanie ]i Statele Unite), las` loc pentru dezbateri. Cambridge, 1981, p. 10-11.
Richardson arat`: 2. Ibid., p. 15.
3. James Richardson, „Paul Kennedy and International Relations Theory: A
„Dac` Statele Unite sunt în faza de declin a ciclului, teoria lui Gilpin Comparison With Robert Gilpin“, în Australian Journal of International Affairs,
poate sugera atât o parte a motivelor, cât ]i unele op\iuni ]i constrân- nr. 45, 1991, p. 73-74. Pentru o încercare de testare a teoriei lui Gilpin în contex-
geri. Dar este oare a]a? Cum ]tim noi c` nu sunt capabile de refacere, tul hegemoniei britanice, a se vedea K. Edward Spezio, „British Hegemony and
întocmai precum China imperial` sau ca Anglia ]i Fran\a secolului al Major Power War: An Empirical Test of Gilpin’s Model of Hegemonic Gover-
XVIII-lea? … teoria lui Gilpin nu este suficient de riguroas` pentru a nance“, în International Studies Quarterly, nr. 34, 1990, p. 165-181.
specifica criteriile care ar solu\iona problema: el presupune c` modelul 4. Robert Gilpin, „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în
declinului hegemonului se potrive]te Statelor Unite, dar, cu excep\ia International Organization, nr. 38, 1984, p. 290. Pentru cea mai recent` ap`rare
unei compara\ii cu situa\ia din perioada postbelic`, nu dezv`luie a realismului, a se vedea Robert Gilpin, „No One Loves a Political Realist“, în
ra\ionamentul aflat la baza acestei ipoteze.“3 Security Studies, nr. 5, 1996, p. 4-26 (edi\ie special` editat` de Benjamin Frankel,
publicat` de Frank Cass, Londra).
S-ar putea foarte bine sus\ine ]i c`, în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea, unipolaritatea a luat locul bipolarit`\ii în rela\iile interna\ionale Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
]i c` dezvoltarea economic` a Statelor Unite din ultimii ani, combinat` cu Keohane, Krasner ]i Strange.
declinul relativ al Japoniei ]i al altor „\`ri recent industrializate“ din Asia-
Pacific, face ca o mare parte a preocup`rii fa\` de „declinul“ american s` Principalele lucr`ri ale lui Robert Gilpin
nu mai fie de actualitate. Problema este dificil de rezolvat în absen\a cri- Scientists and National Policy-Making, Columbia University Press, New York, 1964.
teriilor prestabilite pentru m`surarea puterii în sistemul interna\ional con- France in the Age of the Scientific State, Princeton University Press, Princeton,
temporan sau pentru selectarea unor perioade de timp relevante. De ase- New Jersey, 1968.
menea, se poate sus\ine c` hegemonul cel mai important care a ap`rut la „The Politics of Transnational Economic Relations“, în International Organization,
sfâr]itul secolului al XX-lea este China, hegemon chiar mai important nr. 25, 1971, p. 398-419. A se vedea de asemenea Robert O. Keohane ]i
decât Japonia. Joseph S. Nye (ed.), Transnational Relations and World Politics, Harvard
Al\i critici au atras aten\ia asupra modului în care teoria lui Gilpin University Press, Cambridge, Massachusets, 1970, p. 48-69.
se bazeaz` mai pu\in pe valabilitate empiric` ]i mai mult pe ipoteze ]i US Power and the Multinational Corporation: The Political Economy of Direct
judec`\i de valoare care î]i au originea într-o perspectiv` pesimist` asupra Foreign Investment, Basic Books, New York, 1975.
lumii. A]a cum a afirmat el însu]i, „acolo este o jungl`!“4, viziunea lui
„Three Models of the Future“, în International Organization, nr. 29, 1975, p. 30-67.
Gilpin asupra lumii r`mâne centrat` pe stat; el nu este convins c` tipurile
de rela\ii dintre state într-o lume anarhic` se vor schimba în viitorul apro- „Economic Interdependence and National Security in Historical Perspective“, în
piat. Unii critici au sugerat c` opera teoretic` a lui Gilpin se bazeaz` pe Klaus Knorr ]i Frank N. Trager (ed.), Economic Issues and National
ipoteza principal` c` Statele Unite sunt un hegemon benign, dar este Security, Regents Press of Kansas, Lawrence, Kansas, 1977, p. 19-66.
foarte posibil s` interpreteze intimidarea nuclear` ca fiind mai curând un War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981.
„r`u“ decât un „bun“ public. În ciuda încerc`rii sale de a sintetiza realis- „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Orga-
mul ]i utilitarismul microeconomic, mul\i r`mân sceptici c` aceasta ofer` nization, nr. 38, 1984, p. 287-304.
o baz` care s` îi justifice pesimismul cu privire la posibilitatea unei The Political Economy of International Relations, Princeton University Press,
reforme progresive în sistemul interna\ional. Princeton, New Jersey, 1987.
RELA|II INTERNA|IONALE 40

„The Theory of Hegemonic War“, în Journal of Interdisciplinary History, nr. 18, JOHN HERZ
1988, p. 591-613.
„The Cycle of Great Powers: Has It Finally Been Broken?“, în Geir Lundestad (ed.),
The Fall of Great Powers: Peace, Stability, and Legitimacy, Scandinavian Ca ]i în cazul lui Susan Strange, lucr`rile lui John Herz nu pot fi
University Press, Oslo, 1994. plasate complet în ]coala de gândire „realist`“ f`r` o anumit` rezerv`. În
prima sa carte, autorul î]i descrie propria pozi\ie drept „liberalism realist“,
Lecturi suplimentare termen care rezum` opera unui autor ce recunoa]te toate constrângerile
Gowa, Joanne, „Rational Hegemons, Excludable Goods, and Small Groups: An empirice identificate de „reali]tii“ mai tradi\ionali, dar care afirm` de ase-
Epitaph For Hegemonic Stability Theory“, în World Politics, nr. 41, 1989, menea nevoia de a le dep`]i prin c`utarea unei ordini mondiale mai umane
p. 307-324.
]i mai drepte.1 În lucr`rile sale dedicate „statului teritorial“ din anii ’50,
Grundberg, Isabelle, „Exploring the «Myth» of Hegemonic Stability“, în Herz a crezut c` aceast` dep`]ire era iminent`, u]urat` de e]ecul aparent
International Organization, nr. 44, 1990, p. 431-477. al statului de a-]i îndeplini rolul principal în era nuclear`, acela de a-]i
Rogowski, Roger, „Structure, Growth, Power: Three Rationalist Accounts“, în ap`ra cet`\enii. Pân` la sfâr]itul anilor ’60, el a recunoscut c` era impro-
International Organization, nr. 37, 1993, p. 713-738. babil ca statul s` dispar` în ciuda apari\iei armelor nucleare, iar scrierile
sale au dobândit o dimensiune mai normativ`, f`când apel la necesitatea
existen\ei unor puncte de vedere mai informate asupra intereselor proprii
din politica extern`. În 1981 el scria:
„Tr`im într-o epoc` în care amenin\area la adresa supravie\uirii noas-
tre – supraînarmarea nuclear`, foametea ]i epuizarea resurselor ener-
getice, distrugerea habitatului omului – preocup` toate na\iunile ]i
popoarele ]i prin urmare trebuie s` afecteze procesul de luare a decizi-
ilor pe plan extern, ca ]i concep\iile despre securitate.“2

Aceast` schimbare de direc\ie era înso\it` de preocuparea fa\` de


ceea ce putea fi numit „critica imanent`“ a modului în care politica
extern` este adesea interpretat` în ceea ce Herz sus\ine c` sunt „imagini“
gre]ite asupra lumii. El ne îndeamn` (ca observatori ]i practicieni ai
rela\iilor interna\ionale) s` distingem între acea parte a „realit`\ii“ care
este stabil` ]i imuabil` ]i partea care ia na]tere din „structuri conceptuale
]i perceptuale prin care noi … vedem lumea“.3 În lunga sa carier`, Herz a
încercat mereu s` realizeze acest lucru ]i s` evalueze percep\iile domi-
nante prin prisma a ceea ce odat` numea „interna\ionalism moderat“. Într-un
scurt eseu, scris pentru International Encyclopaedia of Social Sciences în
1968, a explicat diferen\a dintre ideologia interna\ionalismului moderat ]i
alte forme mai radicale ale interna\ionalismului. Interna\ionalismul mo-
derat, care este atât practic cât ]i dezirabil, tinde spre o lume în care statele
r`mân cei mai importan\i actori politici, sunt democratice ]i autodetermi-
nate, iar conflictele sunt solu\ionate prin mediere, arbitrare ]i aplicarea
legii interna\ionale în contextul extinderii interdependen\ei ]i cooper`rii.
RELA|II INTERNA|IONALE 42 43 J. HERZ

Scopul interna\ionalismului radical este acela de a înlocui sistemul exis- În loc s` apeleze la metafizic`, Herz sus\ine c` exis\enta unei
tent al statelor suverane cu o form` de guvernare mondial`. 4 „dileme a securit`\ii“ este factorul-cheie. Ea apare din con]tiin\a individu-
Herz s-a n`scut în 1908 în Germania. A urmat cursurile Univer- lui c` al\ii urm`resc s`-l distrug`, prin urmare este nevoie întotdeauna de
sit`\ii din Köln, unde a studiat filozofia juridic` ]i politic` precum ]i drep- autoap`rare, care la rândul ei îi poate face pe al\ii s` se simt` în nesigu-
tul constitu\ional ]i interna\ional. Dup` ob\inerea titlului de doctor sub ran\`. Ce este adev`rat pentru indivizi este la fel de relevant pentru în\e-
îndrumarea teoreticianului în drept Hans Kelsen, Herz s-a mutat în Elve\ia, legerea comportamentului de grup. De fapt, Herz sus\ine c` dilema secu-
unde s-a înscris la cursurile de rela\ii interna\ionale de la Institutul de rit`\ii este mai acut` la grupuri pentru simplul motiv c` acestea pot dez-
Înalte Studii Interna\ionale din Geneva. Ca ]i în cazul altor gânditori impor- volta mijloace de autoap`rare care sunt mult mai distructive decât cele ale
tan\i prezenta\i [n aceast` carte (Deutsch, Haas, Kissinger, Morgenthau), a indivizilor. Mai mult, întrucât ajung s`-]i echivaleze identitatea ]i valoa-
venit în Statele Unite pentru a sc`pa de nazi]ti cu pu\in timp înainte de rea cu aceea a grupului c`ruia îi apar\in, indivizii pot fi preg`ti\i s`-]i sa-
izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. A predat la Universitatea crifice via\a în numele supravie\uirii grupului. Astfel, chiar dac` este for-
Howard, la Universitatea Columbia, la New School for Social Research mulat` cea mai optimist` ipotez` cu privire la natura ]i motivele indi-
din New York ]i la Fletcher School of Law and Diplomacy (1939-1941). vizilor ]i grupurilor, dilema securit`\ii va persista atâta timp cât vor exista
Apoi a lucrat pentru Biroul de Afaceri Strategice ]i Departamentul de Stat, grupuri care nu se subordoneaz` unei autorit`\i mai înalte. În lumea mo-
iar dup` r`zboi a avut o pozi\ie permanent` ca profesor de ]tiin\e politice dern`, acestea sunt statele suverane.
Desigur, acest argument nu îi apar\ine lui Herz. Hobbes a afirmat
la City College din New York ]i a condus programul de doctorat de la City
ceva asem`n`tor la mijlocul secolului al XVII-lea. Îns` Herz a devenit
University din New York. Experien\a sa de la Departamentul de Stat l-a
cunoscut pentru sintagma „dilema securit`\ii“ (security dilemma), ca ]i
înv`\at „cât de pu\in înseamn` pentru cei care iau decizii munca ]i efor- pentru îndemânarea cu care s-a folosit de cadrul de analiz` pentru a ilus-
turile cuiva de la un nivel inferior“. 5 El credea c` Statele Unite ar fi putut tra istoria rela\iilor interna\ionale din ultimii 200 de ani. În aceast` carte,
ac\iona mai mult pentru a stabili bazele democra\iei în Germania în primii Herz examineaz` anumite mi]c`ri pentru democra\ie, na\ionalism ]i inter-
ani de dup` r`zboi, dar nu au f`cut acest lucru întrucât erau ner`bd`toare na\ionalism, ar`tând modul în care retorica „idealist`“ din spatele unor
s` o transforme într-un bastion împotriva comunismului sovietic. Ca pro- asemenea mi]c`ri ajunge întotdeauna la probleme „realiste“ care le con-
fesor, Herz a continuat s` se concentreze asupra democratiz`rii germane ]i damn` la e]ec. În acela]i timp, el accept` c` „idealurile“ sunt de aseme-
asupra problemelor de schimbare a regimului în politica comparat` euro- nea parte a „realit`\ii“ politice ]i istorice ]i, ca orice filozofie care neag`
pean`. 6 Într-adev`r, pe lâng` activitatea privind rela\iile interna\ionale, idealurile, d` na]tere la letargie ]i disperare. Robert Berki rezum` astfel
Herz este considerat specialist în problemele Germaniei. El a editat de-a argumenta\ia lui Herz:
lungul mai multor ani revista Comparative Politics.
În 1951, Herz ]i-a publicat prima lucrare important`, Political „În viziunea realist`, mijloacele politice trebuie modelate în a]a fel
Realism and Political Idealism. În aceast` carte el încearc` s` urmeze o încât s` combat` «rezisten\a» for\elor care amenin\` idealurile, ceea ce
cale de mijloc între „realism“ ]i „idealism“. Herz define]te „realismul“ ca înseamn` intrarea în jocul imperfect al politicii, jucat dup` reguli im-
un curent de gândire care „ia în considerare implica\iile din via\a politic` perfecte. T`râmul f`g`duit se afl` mereu dincolo de orizont, iar mijloa-
ale factorilor de putere ]i de securitate ineren\i societ`\ii umane“.7 În con- cele imaginate a c`ror valoare decurge din acest t`râm sunt nepotrivite.“8
trast, idealismul politic fie ignor` ace]ti factori, fie crede c` vor disp`rea De-a lungul urm`toarelor dou` decenii, Herz a continuat s` cer-
o dat` ce solu\iile „ra\ionale“ ale problemelor politice sunt prezentate ]i ceteze natura dilemei securit`\ii în rela\iile interna\ionale postbelice. În
adoptate. Oricum, spre deosebire de Hans Morgenthau ]i de al\i „reali]ti 1959 ]i-a publicat a doua lucrare clasic`, International Politics in the
clasici“ ai vremii, Herz nu descoper` „factorii de putere“ în caracteristi- Atomic Age, [n care ]i-a [nf`\i]at punctul de vedere despre ascensiunea (]i
cile permanente ale naturii umane. El recunoa]te c` natura uman` are colapsul iminent) a „permeabilit`\ii“ statelor suverane. Cartea are dou`
multe dimensiuni – biologice, metafizice ]i chiar spirituale – care se com- p`r\i. Prima ofer` o descriere a apari\iei statului care se concentreaz`
bin` pentru a determina comportamentul uman ]i c` [n orice prezentare asupra rolului tehnologiei militare, în timp ce a doua prezint` criza statu-
adecvat` trebuie s` se \in` seama de tr`s`turile etice umane. lui în epoca nuclear`. În timp ce prima carte se concentreaz` asupra rolu-
RELA|II INTERNA|IONALE 44 45 J. HERZ

lui filozofiei politice în formarea atitudinilor noastre în politica inter- cile s` decid` tipul ]i alegerea armelor, utilizarea lor, cantitatea lor ]i
na\ional`, în general, a doua este o aplicare a „interna\ionalismului libe- a]a mai departe. Cu alte cuvinte, în loc ca armele s` slujeasc` politi-
ral“ în contextul specific al bipolarit`\ii nucleare ]i al r`zboiului rece. cile, politica devine slujitoarea unor armamente care încet-încet consti-
Observând varietatea unit`\ilor care au intrat în „rela\iile interna- tuie chiar ra\iunea de a exista.“9
\ionale“ de-a lungul istoriei, Herz încearc` s` justifice apari\ia statului
modern în func\ie de capacitatea de a oferi protec\ie ]i securitate cet`- Pe scurt, lumea a devenit prea mic` pentru teritorialitatea tradi-
\enilor împotriva atacului armat al celor din afar`. Astfel, Herz se anga- \ional` ]i pentru protec\ia pe care o asigurase anterior. Echilibrul terorii nu
jeaz` într-o form` de „determinism strategic“. El î]i concentreaz` aten\ia mai era continuarea vechiului echilibru de putere. R`zboiul, care func-
în special asupra trecerii de la unit`\ile politice mici ]i vulnerabile ale \ionase ca parte a dinamicii echilibrului, nu mai constituia un instrument
Evului Mediu european (castele fortificate ]i cet`\i) la unit`\i mai mari, ra\ional al politicilor. Herz a sus\inut c` ceea ce odinioar` fusese consi-
care au ajuns s` fie cunoscute ca state na\ionale. El sus\ine c`, împreun` derat „un ideal“ – adic` sl`birea suveranit`\ii statale – constituia acum
cu artileria ]i armata, inventarea ]i r`spândirea utiliz`rii prafului de pu]c` interesul na\ional primordial.
le-au permis conduc`torilor s` distrug` autorit`\ile feudale pe suprafe\e Aproape un deceniu mai târziu, Herz a recunoscut c` „eveni-
extinse ]i s` le protejeze ulterior prin construirea fortifica\iilor impenetra- mentele m-au f`cut s` m` îndoiesc de corectitudinea anticip`rilor mele
bile. În compara\ie cu situa\ia precedent`, statele suverane erau impene- anterioare“.10 La sfâr]itul anilor ’50, el sugerase c` statul teritorial se afla
trabile din punct de vedere teritorial. în declin. Schimbarea tehnologic`, care în opinia sa era un factor crucial
Schimbarea crucial` a acestei situa\ii a avut loc în secolul al XX-lea. în determinarea ascensiunii statelor, ar fi facilitat în acel moment apari\ia
În primul rând, între cele dou` r`zboaie mondiale a crescut spectaculos unor noi forme de guvernare transna\ional` ]i cooperativ`. Herz a crezut
capacitatea distructiv` a puterii aeriene, chiar dac` unii strategi militari c` argumentele care în anii ’30 erau asociate cu idealismul deveniser`
i-au exagerat putin\a de a câ]tiga r`zboaie. Dup` cum a demonstrat expe- compatibile cu realismul. El ]i-a schimbat p`rerea nu doar ca urmare a
rien\a celui de-al doilea r`zboi mondial, bombardarea ampl` a infrastruc- faptului c` liderii politici nu i-au acordat mai mult` aten\ie decât atunci
turii industriale nu a [ngenunchiat statele-\int`, iar bombardarea civililor când lucrase pentru Departamentul de Stat.
nu a generat o dorin\` general` de a cere pacea indiferent de consecin\e. Astfel, Herz identific` trei motive pentru continuitatea teritoria-
De exemplu, bombardarea ora]ului Tokyo cu arme conven\ionale, la lit`\ii ca semn al diferen\ierii politice. {nt@i, decolonizarea a dus la o
începutul anului 1945, a cauzat mai multe pierderi directe decât bombar- remarcabil` „creare“ de state noi ]i Herz a recunoscut c` nu anticipase
damentul atomic de la Hiroshima din august, dar [n acea vreme nu a rezul- viteza cu care s-au pr`bu]it vechile imperii. Doi, Herz a admis c` deter-
tat nici o prob` care s` sugereze c` bombardamentul conven\ional, invazia minismul tehnologic al argumentului s`u anterior era de fapt determinist.
conven\ional` cu trupe aliate nu ar mai fi fost necesare. Herz sus\ine c` El nu a recunoscut for\a na\ionalismului în sprijinirea statului teritorial
armele nucleare au distrus „impermeabilitatea“ statului suveran astfel indiferent de permeabilitatea sa militar` în era nuclear`. Trei, de]i a con-
încât tradi\ionalul „echilibru de putere“ s-a perimat în cele din urm`. tinuat s` se plâng` de cursa înarm`rilor dintre cele dou` superputeri, Herz
Desigur, „realistul“ din el recunoa]te c` dilema securit`\ii înc` mai func- a afirmat ulterior c` echilibrul terorii era mai stabil decât crezuse cu 10 ani
\ioneaz`, chiar dac` mijloacele folosite pentru a o solu\iona submineaz` înainte. În 1968 a sus\inut c`, dac` cursa înarm`rilor nucleare urma s` fie
acest scop. Pe parcursul c`r\ii, Herz regret` c` Statele Unite ]i Uniunea \inut` sub control în viitor, o „opera\ie ampl`“ era absolut necesar`.
Sovietic` nu au reu]it s` se adapteze la noua situa\ie, construind mii de Aceasta ar consta într-un set de politici precum „controlul armamentelor,
arme necesare pentru descurajare. Situa\ia îngrozitoare a nimicirii nucle-
demarcarea sferelor blocurilor, evitarea prolifer`rii nucleare … ]i reduce-
are ]i schemele elaborate de strategii civili ]i de inventatorii armelor
nucleare pentru a elimina noua dilem` a securit`\ii au dus la pierderea din rea rolului ideologiilor comunist` ]i anticomunist`“. 11
Acesta este contextul în care Herz a ap`rat politicile de destindere
vedere a unei probleme fundamentale:
la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Pentru aceasta, el a înt`rit dis-
„Chiar impactul at@t de mare al dezvolt`rii tehnice a armelor ]i a arma- tinc\ia dintre constrângerile inerente ale dilemei securit`\ii ]i percep\iile
mentelor nucleare a ajuns aproape de a dicta politicile, în loc ca politi- prost plasate ale acestor constrângeri bazate pe imaginile improprii a ceea
RELA|II INTERNA|IONALE 46 47 J. HERZ

ce înseamn` rela\iile interna\ionale. Spre exemplu, în 1974 el a atacat Note


viguros ideea propus` de unii critici conservatori c` destinderea era o
form` de „împ`ciuire“ (appeasement).12 Herz a argumentat c` între situa\ia
interna\ional` din anii ’30 ]i cea din anii ’70 exista doar o asem`nare 1. John Herz, Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and
minim`. Statele Unite negociau de pe o pozi\ie puternic`, nu de pe una Realities, University of Chicago Press, Chicago, 1951, p. 129.
slab`. Existen\a armelor nucleare însemna c` „agresiunea“ din partea (pe 2. John Herz, „Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly, nr. 25,
atunci) a Uniunii Sovietice ar fi însemnat un act sinuciga], nu oportunism, 1981, p. 184.
]i c` destinderea, departe de a reprezenta o distan\are de realism, era de 3. Ibid., p. 185.
fapt o condi\ie prealabil` a unor politici ]i mai radicale în „interesul 4. John Herz, „International Relations: Ideological Aspects“, în International
comun“ al supravie\uirii rasei umane. Encyclopaedia of the Social Sciences, Macmillan, Londra, 1968, p. 72-73.
În anii ’80, Herz a fost tot mai deziluzionat de politica extern` ame- 5. John Herz, „An Internationalist’s Journey Through the Century“, în Joseph
Krutzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics:
rican`. Destinderea, în care sperase atât de mult, c`zuse ]i fusese înlocuit`
Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers, Lexington
de ceea ce Fred Halliday a numit „al doilea“ r`zboi rece.13 Reluarea cursei Books, Lexington, Massachusets, 1989, p. 252.
înarm`rilor, interven\ia superputerilor în Afganistan ]i America Central` 6. A se vedea spre exemplu John Herz (ed.), From Dictatorship to Democracy:
]i e]ecul lor în a începe s` se ocupe de problemele ecologice ]i demo- Coping With the Legacies of Authoritarism and Totalitarianism, Greenwood
grafice, toate au conferit un ton „de disperare ]i de romantism angoasat“ Press, Westport, Connecticut, 1982.
scrierilor sale.14 7. John Herz, „Political Realism and Political Idealism“, op. cit., p. 18.
Herz nu crede c` sfâr]itul r`zboiului rece justific` mul\umirea de 8. Robert N. Berki, Political Realism, Dent, Londra, 1981, p. 29.
sine în analiza rela\iilor interna\ionale. R`zboiul rece a luat sfâr]it deoa- 9. John Herz, International Politics in the Atomic Age, Columbia University Press,
New York, 1959, p. 220.
rece o superputere nu a mai putut s` se men\in` în competi\ia cu Occiden- 10. John Herz, „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the
tul în termeni ideologici sau economici. El nu a luat sfâr]it ca urmare a Nation-State“, în Polity, nr. 1, 1968, p. 12.
unor decizii în care interesul „uman“ a fost pus înaintea interesului 11. John Herz, „An Internationalist’s Journey Through the Century“, op. cit., p. 253.
„na\ional“. De]i teama de un r`zboi nuclear între marile puteri s-a dimi- 12. John Herz, „Détente and Appeasement from a Political Scientist’s Vantage
nuat într-o oarecare m`sur`, ea a fost înlocuit` de noi temeri în leg`tur` cu Point“, în John Herz, The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays
proliferarea nuclear`, iar mo]tenirea vechilor imagini este înc` vie. De on International Politics in the Twentieth Century, David McKay, New York,
exemplu, Statele Unite continu` s` evoce mo]tenirea „[mp`ciuirii“ pentru 1976, p. 279-289.
a-]i justifica politica fa\` de Irak ]i nu exist` nici un indiciu c` „etica 13. Fred Halliday, The Making of the Second Cold War, Verso, Londra, 1983.
14. Kenneth Thompson, Masters of International Thought: Major Twentieth-
supravie\uirii“, dup` cum o nume]te Herz, a înlocuit ceea ce el discredi- Century Theorists and the World Crisis, Louisiana State University Press, Baton
teaz` sub numele de „parohialism regional“ în rela\iile interna\ionale. În Rouge, 1980, p. 112.
perioada pension`rii sale, Herz s-a dedicat „cercet`rii supravie\uirii“, fiind
mai pu\in preocupat de analize descriptive ]i explicative ale rela\iilor Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
interna\ionale contemporane ]i sf`tuindu-ne s` abandon`m imaginile Giddens, Mann ]i Morgenthau.
rela\iilor interna\ionale care fac posibil „parohialismul regional“.
Principalele lucr`ri ale lui John Herz
„Idealist Internationalism and the Security Dilemma“, în World Politics, nr. 2,
1949, p. 157-180.
Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities,
University of Chicago Press, Chicago, 1951.
„The Rise and Demise of the Territorial State“, în World Politics, nr. 9, 1957,
p. 473-493.
RELA|II INTERNA|IONALE 48

International Politics in the Atomic Age, Columbia University Press, New York, GEORGE KENNAN
1959, p. 220.
Government and Politics in the Twentieth Century (împreun` cu Gwendolen
Margaret Carter), Praeger, New York, 1961. George Frost Kennan s-a n`scut la Wisconsin în 1904 (întâmpl`tor
The Government of Germany, Harcourt, Brace & World, New York, 1967. în acela]i an cu un alt realist, Hans Morgenthau). Este cunoscut atât pen-
„The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“, tru contribu\ia sa major` la politica extern` a SUA în timpul r`zboiului
în Polity, nr. 1, 1968, p. 11-34. rece, cât ]i pentru criticile tran]ante pe care i le-a adus. De]i este corect s`
The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics îl caracteriz`m drept realist, el nu este interesat s` contribuie la teoria
in the Twentieth Century, David McKay, New York, 1976. interna\ional`, ci mai degrab` s` extrag` ample principii realiste pentru
„Technology, Ethics, and International Relations“, în Social Research, nr. 43, 1976, analiza ]i evaluarea comportamentului diplomatic.
p. 98-113. Par\ial aceasta este o simpl` consecin\` a preg`tirii sale. {n tinere\e
„Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly, nr. 25, 1981, a fost trimis la ]coala militar` ]i apoi la Universitatea Princeton, înainte de
p. 179-183. a lucra [n serviciul diplomatic al SUA în 1926. Dup` 1933, c@nd pre]edin-
„An Internationalist’s Journey Through the Century“, în Joseph Krutzel ]i James tele Roosevelt a recunoscut Uniunea Sovietic`, Kennan a fost trimis ]i a
N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical stat la Moscova în timpul anilor cruciali 1944-1946. Poate cel mai impor-
Reflections of Thirty-four Academic Travellers, Lexington Books, tant lucru de men\ionat este c` a fost educat s` devin` sovietolog la Riga,
Lexington, Massachusets, 1989, p. 247-261. capitala Letoniei, la sfâr]itul anilor ’20. Kennan a fost acolo în scurta
perioad` a independen\ei Letoniei ]i astfel nu a intrat în contact doar cu
Lecturi suplimentare
nobilimea rus` emigrant`, ci a ]i observat îndeaproape ascensiunea lui
Ashley, Richard K., „Political Realism and Human Interests“, în International Studies Stalin ]i consolidarea nemiloas` a puterii sale în Uniunea Sovietic`.
Quarterly, nr. 25, 1981, p. 204-236.
De]i nu prea era cunoscut în Statele Unite, acest lucru s-a schimbat
Wright, Quincy, „Realism and Idealism in International Politics“, în World Politics, dup` ce a publicat, în 1947, faimosul s`u articol din prestigioasa revist`
nr. 5, 1952, p. 116-128.
Foreign Affairs, în ciuda faptului c` a încercat s`-]i p`streze anonimatul,
semnându-]i articolul „Mr. X“. Articolul se centra pe o analiz` detaliat` a
„surselor comportamentului sovietic“ pe care o trimisese Departamentului
de Stat din Washington în 1946 („telegrama cea lung`“). Într-un moment
de incertitudine caracterizat de dezbateri profunde asupra felului în care
SUA ar trebui s` se comporte fa\` de Uniunea Sovietic` dup` cel de-al
doilea r`zboi mondial, avertismentele lui Kennan cu privire la tendin\ele
expansioniste ale Uniunii Sovietice ]i nevoia de a o „[ngr`di“ (contain) au
atins o coard` sensibil` în Statele Unite ]i au dus la numirea sa în fruntea
nou createi Echipe de Planificare Politic` din cadrul Departamentului de
Stat, unde a r`mas pân` când s-a retras din diploma\ie, în 1950. De]i a
îndeplinit pentru scurt timp func\ia de amabasador al SUA în Uniunea
Sovietic`, în 1952, iar la începutul anilor ’60 a fost ambasador în
Iugoslavia când pre]edintele Kennedy încerca s` îmbun`t`\easc` rela\iile
dintre SUA ]i Tito, George Kennan ]i-a petrecut cea mai mare parte a
vie\ii profesionale la Universitatea Princeton, la Institutul de Studii
Avansate. Acolo a elaborat o serie de c`r\i ]i articole pe teme de politic`
RELA|II INTERNA|IONALE 50 51 G. KENNAN

extern` american`, istoria Uniunii Sovietice ]i impactul armelor nucleare În primul rând, Statele Unite de\ineau monopolul nuclear în anii
asupra rela\iilor interna\ionale în timpul r`zboiului rece. ’40, ceea ce i-a determinat pe Truman ]i pe câ\iva consilieri s` cread` c`
Din lucr`rile sale se ive]te profilul unui critic conservator ]i aristo- armele nucleare pot fi folosite pentru intimidarea lui Stalin ]i pentru
cratic al unora dintre cele mai revolu\ionare schimb`ri din politica inter- ob\inerea unor concesii concrete la dolean\ele americane.
na\ional`, un nostalgic al lumii relativ mai calme a Europei secolelor al Apoi, în lipsa oric`rui mijloc de a prevedea politica extern` sovie-
XVIII-lea ]i al XIX-lea. În ciuda faimei sale ]i volumului mare de scrieri, tic`, administra\ia Truman s-a bazat pe a]a-zisele „lec\ii de istorie“ ale
Kennan nu s-a sim\it niciodat` ca apar\inând Statelor Unite. Chiar la anilor ’30, mai concret pe natura autodistructiv` a tacticii de „împ`ciuire“
apogeul influen\ei sale, la sfâr]itul anilor ’40, se plângea de aparenta inca- în fa\a agresiunii autoritare. De]i planul Marshall era în concordan\` cu
pacitate a liderilor americani de a în\elege subtilitatea g@ndirii sale ]i în accentul pus de Kennan pe acordarea de ajutor economic, el a fost îngro-
multe dintre lucr`ri repudiaz` politicile ]i practicile aplicate în numele zit de limbajul folosit în formularea „doctrinei Truman“ din 1947, ce p`rea
„[ngr`dirii“ (containment), doctrin` ce va fi mereu asociat` cu numele s`u. s` angajeze SUA [n sprijinirea pe termen nelimitat a oric`rui regim care se
Pentru a în\elege de ce Kennan era deziluzionat de politica extern` confrunta cu „subversiuni interne“ sprijinite de Uniunea Sovietic`. În al
american`, trebuie avute în vedere atât modul în care aceasta s-a dep`rtat treilea rând, Statele Unite doreau foarte mult s` includ` Germania într-o
de viziunea lui, cât ]i regretele sale cu privire la evolu\ia politicii interna- alian\` vestic` ]i aceasta necesita prezen\a trupelor americane pe teritoriul
\ionale de la un sistem multipolar centrat pe Europa spre unul bipolar german ca parte a ceea ce urma s` devin` (în 1949) NATO. În fine,
bazat pe domina\ia a dou` superputeri nucleare. La sfâr]itul anilor ’40, Kennan a subestimat gradul de volatilitate al opiniei publice americane.
Kennan sus\inea c` stabilitatea interna\ional` depindea de recrearea ordinii Conform spuselor lui Barnet, „administra\ia Truman a întâmpinat difi-
multipolare care fusese distrus` de r`zboiul mondial. Mai exact, sus\inea cult`\i în momentul în care a încercat s` prezinte o viziune mai nuan\at` a
c` Statele Unite ar trebui s` î]i foloseasc` uria]a putere economic` pentru situa\iei din Europa ]i astfel s-a dezvoltat repede un consens în rândul
a repune pe picioare Europa ]i Japonia ]i a le transforma în mari puteri, administra\iei c` poporul american trebuie prevenit ..., lucru esen\ial pen-
astfel încât povara \inerii sub control a amenin\`rii sovietice s` fie dis- tru a combate atmosfera izola\ionist`“.2
tribuit` între mai mul\i actori ]i nu purtat` numai de o \ar` pe care Kennan În consecin\`, formularea original` a teoriei „[ngr`dirii“ a lui Kennan
o suspecta de incapacitate de modera\ie în politica extern`. Kennan con- era distorsionat` de confundarea amenin\`rii sovietice cu comunismul în
sidera c` obiectivele controlului ar fi trebuit limitate la ap`rare ]i la refa- general, de accentuarea mijloacelor militare în defavoarea celor econo-
cerea complexului militaro-industrial. În ceea ce prive]te metoda, a sus- mice ]i de expansiunea geografic` a r`zboiului rece în Asia. La mijlocul
\inut c` mijlocul cel mai bun prin care Statele Unite ar atinge acest rezul- anilor ’60, la fel ca Morgenthau, Kennan a fost un critic aspru al politicii
tat ar fi fost acordarea de ajutor economiilor devastate de r`zboi ale externe americane din Vietnam. Ca sus\in`tor al politicii de m@n` forte
Europei ]i Japoniei. Aceasta le-ar fi permis s` î]i recapete statutul ]i s` (strongpoint), opus` ap`r`rii de „perimetru“, în 1967 a afirmat, în fa\a
sl`beasc` popularitatea mi]c`rilor interne radicale, comuniste. De]i [n Comisiei de Rela\ii Externe a Senatului, c` Vietnamul nu era vital pentru
scrierile de [nceput a pus accentul pe provocarea revolu\ionar` adresat` interesele strategice ale Statelor Unite ]i c` prestigiul \`rii nu ar fi fost
ordinii interna\ionale de comunism, el a crezut întotdeauna c`, dac` Uniunea afectat dac` s-ar fi retras din conflict. Destul de neobi]nuit` este împ`r-
Sovietic` ar fi fost „[ngr`dit`“ geografic, influen\a ei asupra altor state s-ar t`]irea de c`tre Kennan a opiniilor multor radicali din mi]c`rile pentru
fi diminuat în timp ]i ar fi determinat schimb`ri interne graduale care ar fi pace, anume c` modul în care Statele Unite în\elegeau s` se comporte în
transformat-o dintr-un stat revolu\ionar într-o mare putere moderat`. Spre r`zboiul rece ar fi putut submina chiar idealurile de libertate ]i democra\ie
deosebire de al\ii care au fost educa\i la Riga, „marile proiecte“ ale comu- pe care sus\ineau c` le ap`r`, atât în interior cât ]i în exterior. Aceste ide-
nismului de cucerire a lumii nu l-au îngrijorat. Într-o analiz` incisiv` aluri ar fi fost cel mai bine promovate dac` Statele Unite ar fi încercat s`
scris` în momentele în care r`zboiul rece intra în istorie, Richard Bernet fie un exemplu pentru restul lumii ]i s` nu î]i impun` propriile idealuri
identifica patru factori cruciali care au determinat administra\ia Truman s` altor state ori s` sus\in` regimuri autoritare doar pentru c` ar fi fost „anti-
nu urmeze sfatul lui Kennan.1 comuniste“.
RELA|II INTERNA|IONALE 52 53 G. KENNAN

Majoritatea lucr`rilor lui Kennan s-au concentrat asupra chestiunii extindere a teritoriului s`u în Europa sau de implicare într-o form` de
dac` Statele Unite sunt capabile s` se comporte ca o mare putere „tradi- ]antaj nuclear.
\ional`“ european`. În eseurile ]i cursurile sale ]i mai ales în volumul De]i cele mai multe scrieri ale lui Kennan au fost dedicate artei
American Diplomacy, 1900-1950, a deplâns ceea ce îi pl`cea s` numeasc` diplomatice (sau mai degrab` lipsei ei lamentabile în cea mai mare parte
tendin\a american` de a adopta „o abordare moral-legalist` în politica a r`zboiului rece), cititorul trebuie s` fac` un efort de memorie pentru a
interna\ional`“. Acest lucru era inevitabil într-un stat democratic precum ob\ine profilul filozofic care se desprinde din teoriile lui Kennan despre
Statele Unite, dar se suprapunea calculului obiectiv al interesului na\ional politica extern` în secolul al XX-lea. Ca mul\i al\i „reali]ti“ clasici,
pe baza unor tendin\e pe termen lung în echilibrul de putere ]i nu pe fluc- Kennan s-a ancorat mereu într-o viziune tragic` a condi\iei umane. În ulti-
tua\ii pe termen scurt. O reac\ie moral` este un fenomen pe termen scurt ma carte, Around the Cragged Hill, descrie oamenii ca „f`pturi gata s`-]i
când publicul consider` c` interesul na\ional este în joc. F`r` cuno]tin\e piard` controlul“, destinate s` oscileze între natura animal` ]i aspira\ia
temeinice ]i f`r` acces la date obiective, cet`\enilor nu le r`mâne decât s` aproape divin` de a dep`]i limitele umane. Este mereu o lupt` constant`
î]i exprime îngrijorarea în termeni duri ]i morali. Luate drept barometru pentru a ne controla pasiunile primare ]i a cultiva civiliza\ia. De]i este de
pentru deciderea politicii externe, astfel de reac\ii pot avea efecte dezas- acord cu al\i reali]ti c` nu putem evita lupta pentru putere care este strâns
truoase pe termen lung. De exemplu, Kennan sus\inea c` a]a-numita legat` de natura uman`, nu suntem animale, iar capacitatea noastr` de a
„c`dere a Chinei“ din 1949 nu a reprezentat o oportunitate nesperat` ra\iona ]i de a fi morali ne oblig` s` dezvolt`m virtu\i pentru care nu
pentru Uniunea Sovietic` de a cimenta o alian\` comunist` împotriva putem garanta c` se vor manifesta în orice sistem politic. Îngrijorarea sa
Vestului, ci o provocare major` pentru Uniunea Sovietic` ca lider al mi]- în leg`tur` cu regimuri democratice precum Statele Unite se datoreaz`
c`rii comuniste mondiale. Într-un interviu din 1972, imediat înainte de faptului c` în aceste regimuri func\ionarii publici sunt mereu tenta\i s`
încercarea lui Nixon de a normaliza rela\iile cu China, Kennan a evi- fac` mai mult ce este popular decât ce este virtuos. La fel, în multe dintre
den\iat: lucr`rile sale Kennan prive]te cu suspiciune capitalismul pie\ei libere,
care se dezvolt` pe baz` de interese ]i l`comie.
„Pozi\ia Moscovei ca «a treia Rom`» a comunismului interna\ional George Kennan va fi amintit ca unul dintre cei mai insisten\i, influ-
este esen\ial` pentru imaginea cultivat` cu grij` de sovietici. Odat` en\i ]i tran]an\i critici ai politicii externe americane din secolul al XX-lea.
îndep`rtat`, întreaga istorie planificat` ]i prefabricat` a comunismului Nu a fost nici el lipsit de critici. Una dintre dificult`\i st` în constantul s`u
sovietic, întreaga sa justificare ]i sens al legitim`rii sunt amenin\ate. apel la interesul na\ional ca determinant al politicii externe. Adesea sus-
Moscova trebuie s` se opun` Chinei cu disperare deoarece China aten- \ine c`, dac` guverenele ]i-ar urm`ri doar interesele pe termen lung, nu
teaz` la identitatea sa.“3 pasiunile de scurt` durat`, ar rezulta stabilitate ]i ordine. Totu]i, acest
De]i Kennan era sus\in`torul unei politici de destindere între super- lucru depinde de consensul dintre guverne, mai ales dintre marile puteri,
puteri la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, ar fi gre]it s` se afirme privind avantajele men\inerii unei distribu\ii drepte a puterii între ele ]i
prin urmare privind respectarea limitelor în încercarea de a reprezenta
c` istoria rela\iilor dintre SUA ]i URSS sus\ine perfect valabilitatea viziu-
nii sale originale, teoria „[ngr`dirii“. F`r` îndoial` c`, a]a cum a prezis, interesele cet`\enilor. A]a cum a eviden\iat Michael Smith, „Kennan nu a
luat în considerare niciodat` dac` sau cum ar putea fi construit consensul
Uniunea Sovietic` s-a „înmuiat“ în timp, iar politicile surprinz`toare puse
necesar în jurul acelor valori“. 4 Pentru acei ce vor s` construiasc` analize
în aplicare de Gorbaciov la sfâr]itul anilor ’80 stau m`rturie c` era inca-
în era de dup` r`zboiul rece pornind de la mo]tenirea lui Kennan, efortul
pabil` s`-]i continue competi\ia cu Statele Unite pe o baz` economic` care
este la fel de provocator ca în momentul în care Kennan a început s` pu-
se reducea rapid. Totu]i, Kennan nu se bucur` de terminarea r`zboiului
blice, în anii ’40.
rece care, în opinia sa, s-ar fi putut produce mult înainte de sfâr]itul anilor
’80 f`r` costurile enorme ale cursei înarm`rilor nucleare. Într-adev`r,
cursa înarm`rilor nucleare este un excelent exemplu al modului în care
politica extern` american` a fost distorsionat` de o team` ira\ional` c`
Uniunea Sovietic` ar putea folosi armele nucleare ca mijloace ra\ionale de
RELA|II INTERNA|IONALE 54 55 G. KENNAN

Note Lecturi suplimentare


Gaddis, John Lewis, „Containment: a Reassessment“, în Foreign Affairs, nr. 60,
1977, p. 873-888.
1. Richard J. Barnet, „A Balance Sheet: Lippmann, Kennan, and the Cold War“, în Gelman, Barton, Contending With Kennan: Toward a Philosophy of American
M. Hogan (ed.), The End of the Cold War: Its Meaning and Implications, Power, Praeger, New York, 1984.
Cambridge University Press, Cambridge, 1992, p. 113-127. Harper, John L., American Visions of Europe: Franklin D. Roosevelt, George F. Kennan,
2. Ibid., p. 122. and Dean G. Acheson, Cambridge University Press, Cambridge, 1994.
3. „Interview with George W. Kennan“, în Foreign Policy, nr. 7, 1972, p. 10.
Herz, Martin F., Decline of the West?: George Kennan and its Critics, Ethics and
4. Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 236. Public Policy Center, Georgetown University, Washington DC, 1978.
Hixson, Walter L., George F. Kennan: Cold War Iconoclast, Columbia University
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Aron, Press, New York, 1989.
Kissinger ]i Morgenthau. Mayers, David, George Kennan and the Dilemmas of US Foreign Policy, Oxford
University Press, New York, 1988.
Principalele lucr`ri ale lui George Kennan Miscamble, Wilson Douglas, George F. Kennan and the Making of American
„The Sources of Soviet Conduct“, în Foreign Affairs, nr. 25, 1947, p. 566-582. Foreign Policy, 1947-1950, Princeton University Press, Princeton, New
American Diplomacy 1900-1950, Chicago University Press, Chicago, 1951. Jersey, 1992.
Realities of American Foreign Policy, Princeton University Press, Princeton, New Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
Jersey, 1954. University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191.
Soviet-American Relations, 1917-1920, Faber & Faber, Londra, 1958. Stephenson, Anders, Kennan and the Art of Foreign Policy, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusets, 1989.
Russia, the Atom and the West, Oxford University Press, Londra, 1958.
Travis, Frederick F., George Kennan and the American-Russian Relationship,
Soviet Foreign Policy, 1917-1941, D. Van Nostrand, Princeton, New Jersey, 1960. 1865-1924, Ohio University Press, Athens, 1990.
Russia and the West Under Lenin and Stalin, Little Brown, Boston, 1961.
Memoirs: 1925-1950, Hutchinson, Londra, 1968.
From Prague after Munich: Diplomatic Papers, 1938-1940, Princeton University
Press, Princeton, New Jersey, 1968.
Memoirs: 1950-1963, Hutchinson, Londra, 1973.
The Cloud of Danger: Current Realities of American Foreign Policy, Little,
Brown, Boston, 1977.
The Decline of Bismark’s European Order: Franco-Russian Relations, 1875-
1890, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1979.
The Nuclear Delusion: Soviet-American Relations in the Atomic Age, Pantheon
Books, New York, 1982.
The Fateful Alliance: France, Russia and the Coming of the First World War,
Manchester University Press, Manchester, 1984.
Around the Cragged Hill: A Personal and Political Philosophy, W. W. Norton,
New York, 1993.
At a Century’s Ending: Reflections, 1982-1995, W. W. Norton, New York, 1996.
57 H. KISSINGER

HENRY KISSINGER ra\iune de stat, în care interesul statului justific` folosirea de mijloace
externe care ar putea p`rea de neconceput într-un sistem politic intern
ordonat. În ceea ce prive]te a doua idee, Kissinger crede c` este datoria
Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite din 1973 omului de stat, mai ales dac` apar\ine unei mari puteri ca Statele Unite, s`
pân` în 1977. De asemenea, a fost consilier pe probleme de securitate manipuleze echilibrul de putere pentru a men\ine o ordine interna\ional`
na\ional` al pre]edintelui Nixon la sfâr]itul anilor ’60 ]i s-a men\inut dup` în care nici un stat s` nu le domine pe celelalte. Întregul statu quo extrage
c`derea lui Nixon de la putere, în timpul scandalului Watergate de la beneficii de la o ordine interna\ional` „legitim`“ în care statele î]i pot
începutul anilor ’70. La un moment dat, a de\inut ambele posturi simultan, p`stra independen\a prin alinierea sau opozi\ia fa\` de alte state conform
ceea ce este o reflectare a dorin\ei ]i capacit`\ii sale de a controla politica mi]c`rilor balan\ei. Ca diplomat, Kissinger calc` pe urmele cardinalului
extern` american` ]i de a centraliza într-o m`sur` cât mai mare puterea Richelieu, ale lui Wilhelm de Orania, Frederick cel Mare, Metternich,
executiv`. A fost arhitectul-]ef al politicii de destindere de la sfâr]itul Castlereagh ]i Bismark. Ca savant, scrie în tradi\ia realist` a lui Max
anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, al deschiderii c`tre China ]i al „navetei Weber ]i are multe în comun cu Hans Morgenthau ]i George Kennan.
diplomatice“ (shuttle diplomacy) [n Orientul Mijlociu. Înainte de a se Accept` opinia conform c`reia rela\iile interna\ionale se petrec într-un
al`tura echipei de la Casa Alb`, Kissinger a fost profesor la Universitatea spa\iu ce nu dispune de o autoritate central` care s` arbitreze conflictele
Harvard ]i a scris mult ]i cu accente critice la adresa politicii externe de interese ]i valori dintre state. Având în vedere c` statele sunt egale doar
americane în timpul r`zboiului rece. Într-adev`r, mul\i consider` perioada formal ]i legal ]i foarte inegale din punct de vedere militar ]i economic,
cât a fost în func\ie ca una în care Kissinger a încercat s` implementeze o rela\iile interna\ionale iau forma luptei pentru putere dintre aceste state.
nou` abordare „realist`“ în conducerea afacerilor externe, iar câteva din- Lupta poate fi controlat` dac` marile puteri sunt conduse de indivizi care
tre lipsurile realismului sunt adesea prezente în politicile lui. De la pot produce o ordine „legitim`“ ]i pot ajunge între ele la un consens
p`r`sirea func\iei în 1977, Kissinger a continuat s` scrie c`r\i ]i articole ]i privind limitele în care se poate desf`]ura lupta.
s` fie activ în calitate de comentator la televiziune, profesor ]i consultant Aceasta este tema central` a uneia din lucr`rile de început ale lui
politic. Kissinger, A World Restored (1957), bazat` pe teza de doctorat, lucrare [n
Kissinger s-a n`scut la Fuerth, Germania, la 27 mai 1923. Familia care examineaz` atent concertul european din secolul al XIX-lea. În
sa a ajuns în America în 1938, p`r`sind \ara din cauza persecu\iilor naziste descrierea modului în care diploma\ii au reu]it s` creeze un astfel de
[mpotriva evreilor. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, Kissinger echilibru dup` 1815, Kissinger pune accentul pe dou` caracteristici ale
a f`cut parte din Serviciul de Contrainforma\ii al armatei americane. Dup` acelei ere, pe care le-a admirat ]i a încercat s` le recreeze în perioada
r`zboi, a început o carier` academic` în ]tiin\e politice la Harvard, foarte diferit` a sfâr]itului anilor ’60. Prima era existen\a unei culturi
ob\inând licen\a în 1950 ]i titlul de doctor în 1954, predând în cadrul europene cosmopolite în rândul diploma\ilor care s-au întâlnit la
Departamentului de ]tiin\a guvern`rii (1957-1971) ]i conducând progra- Congresul de la Viena. Ace]tia au fost capabili s` subscrie la un sistem
mul de studii de ap`rare al universit`\ii din 1958 pân` în 1969. În timp ce comun de valori care a mediat conflictele dintre interesele na\ionale. A
preda la Harvard, Kissinger a fost ]i consultant pentru Departamentul de doua, care sprijinea o astfel de cultur`, era admira\ia lui Kissinger pentru
Stat, Corpora\ia Rand ]i Consiliul Na\ional de Securitate. autonomia relativ` a politicii externe fa\` de cea intern`. Tensiunea dintre
În abordarea teoriei ]i practicii politicii interna\ionale, Kissinger a creativitatea artei diplomatice ]i sarcinile birocra\iei ]i politicii interne
încercat s` critice ]i s` reformeze ceea ce a considerat a fi atitudinea ame- este o tem` mereu prezent` în lucr`rile sale. El declara:
rican` tradi\ional` fa\` de restul lumii. Aceasta este o tem` permanent` în
lucr`rile sale începând cu teza de doctorat, A World Restored (1957), pân` „Inspira\ia implic` identificarea sinelui cu sensul evenimentelor.
la cea mai recent` carte, Diplomacy (1994). Abordarea sa se bazeaz` pe Organizarea necesit` disciplin`, supunere fa\` de voin\a grupului.
tradi\ia diplomatic` european`, adesea numit` realpolitik, a]a cum s-a Inspira\ia nu este supus` timpului, valabilitatea ei este inerent` con-
dezvoltat din secolul al XVII-lea pân` în secolul al XIX-lea. Aceast` ceperii. Organizarea este istoric`, depinde de materialul aflat la dis-
tradi\ie are dou` idei centrale. Prima este conceptul de raison d’État, sau pozi\ie într-o perioad` dat`. Inspira\ia este o chemare la m`re\ie; orga-
RELA|II INTERNA|IONALE 58 59 H. KISSINGER

nizarea este recunoa]terea faptului c` mediocritatea este modelul obi]- Bineîn\eles, în cele din urm`, strategia „[mbin`rii“ nu a reu]it s`
nuit al conducerii.“1 produc` un echilibru de putere mai stabil sub conducerea Statelor Unite ]i
cu Kissinger mânuind pârghiile de influen\`. Pân` la mijlocul anilor ’70,
Publicarea lucr`rii A World Restored a fost posibil` datorit` popu- destinderea era un cuvânt murdar în politica american`, iar Gerald Ford a
larit`\ii de care s-a bucurat prima carte a lui Kissinger, Nuclear Weapons refuzat s` foloseasc` termenul în timpul campaniei preziden\iale din 1975.
and American Foreign Policy (1957). În aceast` lucrare, Kissinger a afir- Au existat trei motive ale e]ecului, care ilustreaz` problemele ridicate de
mat c` Statele Unite nu se mai puteau bizui pe strategia „ripostei masive“ realism, atunci când politica extern` se modeleaz` dup` principiile sale.
urmat` de Eisenhower ]i Dulles. Kissinger a avertizat c`, imediat ce Prima problem` a fost aceea c` Uniunea Sovietic` nu p`rea s` în\e-
Uniunea Sovietic` ar fi egalat puterea nuclear` a Statelor Unite, o aseme- leag` regulile echilibrului de putere a]a cum erau prezentate de Kissinger.
nea strategie ar fi l`sat Statele Unite f`r` op\iune în cazul unui atac „necu- De]i conducerea sovietic` a recunoscut nevoia de coexisten\` pa]nic` cu
getat“ cu arme conven\ionale din partea URSS. Astfel, spunea el, Statele SUA în lumina amenin\`rii nucleare ]i a dorin\ei de a ob\ine recunoa]terea
Unite ar fi trebuit s` se preg`teasc` de un r`zboi nuclear limitat împotriva sferei sale de influen\` din Europa R`s`ritean` de c`tre SUA, acesta nu era
URSS. La sfâr]itul anilor ’50, Kissinger a prev`zut apari\ia unei con- sfâr]itul competi\iei. Pentru Uniunea Sovietic`, destinderea (relaxarea
frunt`ri primejdioase între superputeri, un joc bipolar cu sum` zero, r`z- tensiunilor) devenea posibil` datorit` rezultatelor ob\inute de sovietici în
boiul rece. Interesul s`u academic consta în examinarea modului în care cursa înarm`rilor ]i recunoa]terii URSS ca superputere de c`tre americani.
SUA ar putea men\ine rela\ii bune cu Europa Occidental` în lumina aces- Aceasta nu însemna, sau necesita, coabitare conform condi\iilor ameri-
tei confrunt`ri. Aceasta a fost tema urm`toarelor dou` c`r\i, care sunt inte- cane. Astfel, Kissinger a fost consternat când URSS nu a presat Vietnamul
resante ]i ast`zi doar prin faptul c` aceste preocup`ri au lipsit din diplo- de Nord s` fac` concesii la negocierile de pace de la Paris pentru a pune
ma\ia lui Kissinger când a ajuns la Casa Alb`, împreun` cu Richard Nixon, cap`t mai repede r`zboiului din Vietnam ]i când s-a folosit de rela\iile
în 1969. comerciale mai bune cu SUA pentru a promova influen\a sovietic` în
Într-o oarecare m`sur`, diploma\ia lui Kissinger din urm`torii ani lumea a treia (de exemplu, sprijinirea „lupt`torilor pentru libertate“ radi-
poate fi interpretat` ca o încercare de a recrea anumite elemente ale cali din Angola ]i Chile la începutul anilor ’70). Acest comportament ridi-
Congresului de la Viena în turbulenta perioad` a anilor ’60. Acesta urm`- ca întrebarea dac` URSS \inea la statu quo sau era în continuare o for\`
rea un scop dublu. În primul rând, el dorea s` scoat` SUA din r`zboiul din revolu\ionar` în rela\iile interna\ionale, lider al lumii comuniste. În func\ie
Vietnam f`r` a afecta „credibilitatea“ \`rii ca superputere în ochii alia\ilor de pozi\ia adoptat`, „manipularea“ echilibrului de for\e ar fi necesitat fie
]i ai inamicilor. În al doilea rând, vroia s` îmbun`t`\easc` rela\iile cu cooperare, fie conflict. Philip Windsor rezuma astfel problema:
Uniunea Sovietic` astfel încât ru]ii s` nu încerce s` profite de o aparent`
înfrângere a Statelor Unite ]i astfel cele dou` superputeri s` poat` crea o „Dac` ru]ii vor grâu ]i computere americane ... ]i li se ofer` acest aju-
serie de „reguli de angajare“ care s` limiteze competi\ia dintre ele. Solu\ia tor ca parte a unui set de acorduri care duc la un tratat SALT, atunci cu
realiz`rii acestor dou` obiective consta în ideea de „[mbinare“ (linkage). siguran\` vor tinde s` accepte necesitatea de a calcula întregul spectru
de interese ]i de a se comporta prudent ]i ra\ional, ceea ce se potrive]te
Ideea era ca Statele Unite „s` urmeze strategia morcovului ]i a b`\ului,
cu necesit`\ile ordinii mondiale. [Dar] dac` afi]eaz` un comportament
fiind gata s` pedepseasc` actele necugetate ]i s`-]i extind` rela\iile în con- corect în cadrul SALT [n schimbul unor afaceri economice avanta-
textul unui comportament responsabil“. 2 În opinia lui Kissinger, îmbu- joase, [ns` nu simt nici o presiune pentru a extinde acest tip de com-
n`t`\irea rela\iilor dintre superputeri depindea de capacitatea ]i de dorin\a portament ]i în cazul Orientului Mijlociu?“3
americanilor de a induce un „comportament bun“ sovieticilor prin acor-
darea de beneficii pentru cooperare ]i pedepse pentru „acte necugetate“, A doua problem` major` a constat în dificult`\ile pe care Kissinger
mai ales în lumea a treia. Pentru aceasta, trebuie ca SUA s` fie capabile s` le-a întâmpinat în controlul comportamentului p`r\ilor ter\e, care era
manipuleze rela\iile de „interdependen\`“ în domenii precum controlul esen\ial în cazul în care Statele Unite urmau s` pun` în aplicare o strate-
armamentelor, comer\ ]i altele. „Deschiderea c`tre China“ era o parte a gie foarte complex` ]i delicat`. Pentru a prezenta numai câteva exemple,
acestei strategii ample. Kissinger nu a putut controla ritmul cooper`rii dintre Germania de Est ]i
RELA|II INTERNA|IONALE 60 61 H. KISSINGER

cea de Vest, care se desf`]ura mai repede decât ar fi dorit. El nu a reu]it „nou“ r`zboi rece între superputeri ]i pân` în 1977 Kissinger a pierdut
s` conving` guvernul din Vietnamul de Sud c` „vietnamizarea“ r`zboiu- controlul asupra politicii externe americane.
lui (prin retragerea trupelor americane ]i predarea controlului militar În ultima sa carte, Diplomacy (1994), Kissinger reflecteaz` asupra
guvernului vietnamez) nu era o strategie pentru a câ]tiga timp înainte de provoc`rilor la care au fost supuse SUA în era de dup` r`zboiul rece. În
abandonarea aliatului. Similar, a înclinat s` presupun` c` URSS avea mai mare parte, cartea discut` practica realist` de conducere a statului, exem-
mult` influen\` asupra alia\ilor s`i (ca Vietnamul de Nord ]i Cuba) decât plificat` de cardinalul Richelieu, primul-ministru al Fran\ei în secolul al
în realitate. XVII-lea. Kissinger traseaz` istoria diploma\iei în ultimele dou` secole,
A treia problem` major` a fost e]ecul s`u de a convinge poporul iar multe dintre temele dezvoltate în A World Restored sunt repetate. Ele
american c` destinderea era în interesul na\ional al SUA. A fost criticat de eviden\iaz` faptul c` „tradi\ia diplomatic` european`“ nu este complet
stânga pentru escaladarea în secret a conflictelor din Vietnam ]i str`in` Statelor Unite, c`ci el îi consider` pe p`rin\ii fondatori, la care [i
Cambodgia deoarece el ]i Nixon s-au bazat pe lovituri aeriene devasta- adaug` pe Theodore Roosevelt ]i Richard Nixon, ca practican\i ai politicii
toare pentru a ob\ine un „progres“ în timpul negocierilor de pace. A fost echilibrului de putere. Kissinger a sus\inut c`, în anii ’90 ]i în secolul
criticat de dreapta pentru refuzul de a extinde procesul de „[mbinare“ la urm`tor, nevoia unei ordini legitime interna\ionale este tot atât de mare pe
respectarea drepturilor omului în URSS. Kissinger a sus\inut c`, în cât a fost ]i înainte ]i c` Statele Unite trebuie s` vegheze ca „idealismul“
c`utarea unei stabilit`\i politice, ar fi trebuit ca SUA s` se concentreze pe lui Wilson s` nu apar` din nou în politica extern`. El a observat c` „tradi\ia
politica extern` sovietic` ]i mai pu\in pe emigra\ia evreiasc` ]i pe trata- american`“ dominant` consider` politica extern` doar un mijloc de a pro-
mentul de\inu\ilor politici. De asemenea, în ciuda încerc`rii de a centra- teja ]i a promova libertatea ]i bun`starea individului. În opinia lui Kissinger,
liza la Casa Alb` controlul asupra politicii externe americane, Kissinger a Statele Unite se consider` o na\iune excep\ional` datorit` formei republi-
fost nevoit s` se confrunte cu suspiciunile Congresului, care încerca mereu cane de guvern`mânt, circumstan\elor dezvolt`rii ]i virtu\ilor cet`\ene]ti
s` sl`beasc` puterea ]i autonomia executivului. înn`scute. El afirm` c` aceast` tradi\ie a generat dou` atitudini politice
În memoriile sale, Kissinger recunoa]te aceste probleme, dar con- opuse ]i la fel de nepotrivite. Prima este retragerea izola\ionist` a Americii
tinu` s` cread` c` strategia de destindere propus` de el era cea potrivit` ]i din rela\iile interna\ionale pentru a-]i îmbun`t`\i institu\iile democratice ]i
d` vina pe Watergate ]i pe incapacitatea poporului american de a în\elege a fi un exemplu pentru restul umanit`\ii. A doua, mai recent`, este anga-
arta realist` de conducere a statului. A avut îns` un oarecare succes. Pentru jarea în cruciade pentru democra\ie în lume ca o modalitate de a transfor-
o vreme, la începutul anilor ’70, a ob\inut mai mult` popularitate decât ma sistemul interna\ional vechi într-o ordine mondial` bazat` pe demo-
oricare alt diplomat american. Sondajul Gallup l-a prezentat drept cel mai cra\ie, comer\ liber ]i lege interna\ional`. Într-o astfel de lume, pacea va fi
admirat om din America în 1972 ]i 1973. A primit Premiul Nobel pentru rezultatul natural al rela\iilor dintre na\iuni, nu al echilibrului de putere
Pace în 1973 pentru negocierile care au dus la Acordurile de pace de la instabil ]i adesea nedrept.
Paris ce au pus cap`t implic`rii militare americane în Vietnam, dar repu- În cea mai mare parte a istoriei sale, SUA au ales primul curs,
ta\ia sa a sc`zut curând. În timpul scandalului Watergate, investigatorii izola\ionismul. Îns` în a doua jum`tate a secolului al XX-lea a dominat a
numi\i de Congres au descoperit c` d`duse ordin FBI s` înregistreze con- doua cale, aceea a interna\ionalismului cruciat. Pentru Kissinger, ca ]i
vorbirile subordona\ilor din cadrul Consiliului Na\ional de Securitate. pentru Kennan ]i Morgenthau, Woodrow Wilson este un exemplu al inter-
Pân` la mijlocul anilor ’70, realiz`rile sale în politica extern` au fost na\ionalismului american. El recunoa]te ]i admir` faptul c` SUA au reu]it
reevaluate. Victoria comunist` din Vietnam ]i ascensiunea lui Pol Pot în s` înfrâng` URSS. Totu]i, consider` c` politica extern` american` din tim-
Cambodgia au distrus Acordurile de pace de la Paris. S-a înregistrat un pul r`zboiului rece a fost excesiv de moralist` ]i insuficient acordat` la
progres minim în discu\iile asupra controlului armamentelor cu URSS ]i, realit`\ile echilibrului de putere. În particular, critic` opinia c` fosta
în timpul campaniei electorale din 1976, pre]edintele ales, Carter, l-a Uniune Sovietic` a fost mai curând o amenin\are ideologic` decât una
acuzat c` s-a angajat în diploma\ia ineficient` a „c`l`re\ului singuratic“. geopolitic`. Ca rezultat al acestei erori de percep\ie, succesul american în
„Structura p`cii“ pe care promisese în 1969 c` o va ob\ine l`sa loc unui r`zboiul rece a fost mai costisitor decât ar fi putut fi. Tragedia din Vietnam,
RELA|II INTERNA|IONALE 62 63 H. KISSINGER

nu triumful c`derii zidului Berlinului, domin` reflec\iile sale asupra po- Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
liticii externe americane din timpul r`zboiului rece. Kennan, Morgenthau ]i Wilson.
Lec\ia care trebuie înv`\at`, afirm` el, este c` SUA nu trebuie s` se
a]tepte ca sfâr]itul r`zboiului rece s` duc` la un sistem interna\ional radi- Principalele lucr`ri ale lui Henry Kissinger
cal schimbat. În cadrul a ceea ce el crede c` va fi o lume multipolar`, rela- Nuclear Weapons and Foreign Policy, Harper, New York, 1957.
tivul declin al puterii americane de dup` 1945 va împiedica Statele Unite A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems of Peace, 1812-22,
s` domine lumea, la fel cum rela\iile lor de interdependen\` cu celelalte Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957.
\`ri le vor împiedica s` se retrag`. Pe scurt, Kissinger identific` dou` The Necessity for Choice: Prospects of American Foreign Policy, Harper, New
domenii unde echilibrul de putere ar trebui aplicat. Rusia ]i Germania sunt York, 1961.
puterile europene asupra c`rora Statele Unite ar trebui s` se concentreze. The Troubled Partnership: A Re-appraisal of the Atlantic Alliance, McGraw-Hill,
SUA sunt interesate s` se asigure c` Germania unit` ]i Rusia nu vor intra New York, 1965.
în competi\ia asupra centrului Europei, a]a cum au f`cut în prima jum`tate
a secolului. Aceast` situa\ie necesit` o prezen\` american` continu` în American Foreign Policy: Three Essays, Weidenfeld & Nicholson, Londra, 1969.
Europa ]i l`rgirea NATO c`tre Est. În ceea ce prive]te Asia, Kissinger White House Years, Little, Brown, Boston, 1979.
sus\ine c` SUA trebuie s` \in` Japonia ]i China [n echilibru ]i s` le ajute Years of Upheaval, Little, Brown, Boston, 1982.
s` coexiste în ciuda suspiciunii dintre ele. Observations: Selected Speeches and Essays, 1982-1984, Michael Joseph,
Exist` multe elemente de valoare în analiza pe care Kissinger o Londra, 1985.
face sistemului interna\ional la sfâr]itul secolului al XX-lea, de]i critica sa Diplomacy, Simon & Schuster, New York, 1994.
privind politica extern` a SUA este amplu cunoscut` de reali]ti. Ca de obi-
cei, el accentueaz` distinc\ia dintre politica „înalt`“ (high politics), ce \ine Lecturi suplimentare
de aspectele militare ]i geopolitice, ]i politica „joas`“ (low politics) pri- Bell, Coral, The Diplomacy of Détente: The Kissinger Era, Martin Robertson,
vind comer\ul ]i economia, distinc\ie care, în opinia altor anali]ti, î]i pier- Londra, 1977.
de din acurate\e. În mod ironic, ast`zi [n SUA, accentul pe care Kissinger
Brodine, Virginia ]i Selden, Mark (ed.), Open Secret: The Kissinger-Nixon
l-a pus pe primatul interesului na\ional ]i pe echilibrul de putere s-ar putea Doctrine in Asia, Harper & Row, New York, 1972.
dovedi mai apreciat sub aspect politic decât atunci când el era arhitectul
politicii interna\ionale americane în toiul r`zboiului rece ]i al celui din Chomsky, Noam, Towards a New Cold War: Essays on the Current Crisis and
Vietnam. How We Got There, Pantheon Books, New York, 1982.
Cleva, Gregory D., Henry Kissinger and the American Approach to Foreign
Policy, Associated University Press, Londra, 1989.
Dickson, Peter W., Kissinger and the Meaning of History, Cambridge University
Press, New York, 1978.
Note Hersh, Seymour M., The Price of Power: Kissinger in the Nixon White House,
Suummit Books, New York, 1983.
Isaacson, Walter, Kissinger: A Biography, Faber & Faber, Londra, 1992.
1. Henry Kissinger, A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems Landau, David, Kissinger: The Uses of Power, Houghton, Boston, 1972.
of Peace, 1812-22, Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957, p. 317.
2. Henry Kissinger, White House Years, Little, Brown, Boston, 1979, p. 120. McDougall, Walter, „Oh Henry! Kissinger and his critics“, în Orbis, nr. 38, 1994,
3. Philip Windsor, „Henry Kissinger’s Scholarly Contribution“, în British Journal p. 657-672.
of International Studies, nr. 1, 1975, p. 35. Mazlish, Bruce, Kisssinger: The European Mind in American Policy, Basic Books,
New York, 1976.
RELA|II INTERNA|IONALE 64

Morris, Roger, Uncertain Greatness: Henry Kissinger and American Foreign Policy, STEPHEN KRASNER
Harper & Row, New York, 1977.
Schulzinger, Robert D., Henry Kissinger: Doctor of Diplomacy, Columbia University
Press, New York, 1989. La sfâr]itul reflec\iilor autobiografice despre cariera sa, Stephen
Shawcross, William, Sideshow: Kissinger, Nixon, and the Destruction of Cambodgia, Krasner îi îndeamn` pe studen\i „s` reziste la moda de moment ]i s`
Simon & Schuster, New York, 1979. încerce s` dezvolte un mod de cercetare care permite o form` de validare
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State empiric`, chiar dac` o astfel de validare nu poate fi exhaustiv`“. 1 Acestea
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191. sunt virtu\ile în care abund` întreaga oper` a lui Krasner. De asemenea, ele
Stroessinger, John G., Henry Kissinger: The Anguish of Power, W. W. Norton, explic` statutul s`u în domeniu ca om de ]tiin\` care refuz` s` urmeze
New York, 1976. moda zilei ]i a c`rui fidelitate fa\` de idealurile ]tiin\ei sociale empirice
produce un model de urmat, chiar dac` argumentele sale pot fi contraca-
rate. Într-o epoc` în care realismul era criticat din toate unghiurile ]i într-un
subdomeniu de cercetare al c`rui raison d’être este adesea presupus a fi
absen\a cercet`rilor din economie realizate de reali]tii clasici preocupa\i de
siguran\a militar`, opera lui Krasner a insuflat via\` paradigmei realiste.
Al`turi de lucr`rile lui Kenneth Waltz ]i Robert Gilpin, contribu\ia sa la
studiul economiei politice interna\ionale i-a convins pe câ\iva liberali (ca
Robert Keohane) s` î]i prezinte lucr`rile mai mult ca o modificare a realis-
mului structural decât ca un atac direct la ipotezele sale esen\iale:
„Realismul este o teorie despre politica interna\ional`. Este un efort de
a explica atât comportamentul statelor individuale, cât ]i caracteristicile
sistemului interna\ional ca întreg. Axioma ontologic` a realismului este
c` statele suverane sunt componentele constitutive ale sistemului inter-
na\ional. Suveranitatea reprezint` o ordine politic` bazat` pe control
teritorial. Sistemul interna\ional este anarhic. Este un sistem care se
autosus\ine. Nu exist` o autoritate suprem` care s` poat` constrânge sau
canaliza comportamentul statelor. Statele suverane sunt actori ra\ionali
]i interesa\i, dac` nu chiar preocupa\i exclusiv s` ob\in` câ]tiguri rela-
tive deoarece trebuie s` func\ioneze într-un mediu anarhic în care secu-
ritatea ]i bun`statea lor se bazeaz` în cele din urm` pe capacitatea de
mobilizare a resurselor proprii în fa\a unor amenin\`ri externe.“2

În anii ’60 ]i la începutul anilor ’70, când Krasner era un tân`r


licen\iat implicat în cercetarea pentru teza de doctorat, ]i ulterior, când a
devenit membru al Departamentului de }tiin\e Politice la Universitatea
Harvard, toate aceste afirma\ii erau puse sub semnul întreb`rii. Mai exact,
exista o p`rere conform c`reia, dac` aceste ipoteze fuseser` vreodat`
corecte, politica interna\ional` trecea printr-o schimbare structural` gigan-
tic`. E]ecul SUA de a câ]tiga r`zboiul din Vietnam, criza petrolului ]i
problemele comerciale cu Japonia s-au petrecut în acela]i timp ]i astfel
RELA|II INTERNA|IONALE 66 67 S. KRASNER

mai mul\i observatori au sugerat c` „anarhia“ era înlocuit` de fenomenul nerabile la schimb`rile din exterior ]i pot folosi aceast` putere pentru a-]i
„interdependen\ei complexe“ dintre state. Se sugera adesea c` agenda men\ine accesul la pie\ele externe. Pe de alt` parte, dac` puterea este dis-
tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale trecea de la chestiuni de „politic` tribuit` egal între state, ele sunt mai pu\in dispuse s` sus\in` un sistem
înalt`“ (securitate militar` ]i dezarmare nuclear`) la „politica joas`“ deschis de comer\. Statele mai pu\in dezvoltate economic vor încerca s`
(comer\ ]i finan\e interna\ionale). De asemenea, era o perioad` în care evite pericolul politic de a deveni vulnerabile la presiuni exercitate de alte
anali]tii politicii interna\ionale nu mai considerau statul un actor ra\ional state, în timp ce statele a c`ror hegemonie intr` în declin se tem c` vor
unitar. Mai precis, lucr`rile lui Graham Allison sugerau c` aceast` ipotez` pierde puterea în favoarea rivalilor ]i rezist` cu greu la presiunile interne
era adesea inadecvat` pentru în\elegerea procesului decizional în SUA ]i care cer protec\ie fa\` de importurile ieftine. Un factor crucial în argumen-
implicit ]i în alte state.3 tul lui Krasner este afirma\ia sa c` statele nu consider` întotdeauna boga\ia
Acesta era contextul în care Krasner, care pe atunci se considera drept cel mai important scop. Puterea politic` ]i stabilitatea social` sunt la
„un spin în coastele“ departamentului de la Harvard, a scris articolul State fel de importante ]i aceasta înseamn` c`, de]i comer\ul liber poate pro-
Power and the Structure of International Trade (1976) care, conform lui duce câ]tiguri absolute pentru toate statele implicate, unele vor câ]tiga
Robert Keohane, „a definit agenda [pentru EPI* din SUA] pentru ani de mai mult decât altele. Ceea ce este ra\ional pentru binele colectiv al sta-
cercet`ri“.4 Argumentul lui Krasner este o încercare de a explica varia\ia telor nu este neap`rat necesar pentru statele individuale. Admirând argu-
în „deschiderea“ economiei mondiale, concentrându-se asupra comer\ului mentul lui Krasner ]i contribu\ia sa la evolu\ia EPI, Keohane observa c`
drept criteriu de deschidere/închidere m`surat prin nivelul tarifelor dintre for\a sa provenea nu doar din subminarea viziunii conven\ionale a libe-
state ca propor\ie din produsul na\ional brut ]i prin gradul în care este con- ralilor, ci ]i din unele lipsuri ]i din sugerarea de c`i noi de cercetare, care
centrat la nivel regional. O economie mondial` deschis` este o economie au inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori la sfâr]itul anilor ’70 ]i ’80.
cu tarife mici, unde comer\ul de\ine o propor\ie ridicat` din venitul De la publicarea articolului din 1976, Krasner a continuat s` î]i
na\ional ]i unde concentrarea regional` a comer\ului este sc`zut`. Odat` dezvolte argumentele ]i s` le aplice pe un spectru larg de chestiuni în EPI.
astfel definit` variabila dependent`, Krasner examineaz` varia\iile dis- În 1978 ]i-a editat prima carte, Defending the National Interest. Aici, spre
tribu\iei puterii economice între state timp de 200 de ani, m`surate cu aju- deosebire de liberali ]i marxi]ti, Krasner examineaz` politica SUA cu
torul venitului na\ional pe cap de locuitor, produsului na\ional brut ]i par- privire la investi\iile externe în materii prime din secolul al XX-lea. Argu-
ticip`rii la comer\ul mondial ]i investi\ii. Pe baza analizei atente a datelor mentul s`u principal este acela c` statul este o entitate autonom` care
empirice, Krasner formuleaz` o serie de ipoteze pe care le explic` apelând încearc` s` î]i impun` interesul na\ional în fa\a actorilor interni ]i a celor
la abordarea realist`. El sus\ine c` perioadele de deschidere din economia externi. Mai precis, are în vedere acele acte ]i declara\ii ale factorilor de
mondial` se coreleaz` cu perioade dominate în mod clar de un singur stat. decizie de la Casa Alb` ]i din Departamentul de Stat care au scopul de a
În secolul al XIX-lea acesta era Marea Britanie. În perioada 1945-1960, m`ri bun`starea general` ]i sunt caracterizate de men\inerea în timp a unei
au fost Statele Unite. În consecin\`, nivelul de deschidere este dependent ierarhii. Ceea ce reiese din studiul acesta este c` interesul na\ional ameri-
de distribu\ia puterii între state. „Interdependen\a“ economic` este subor- can pe pia\a interna\ional` a bunurilor are trei componente, ordonate în
donat` echilibrului de putere economic` ]i politic` dintre state, nu invers. ordinea cresc`toare a importan\ei: stimularea competi\iei economice; asi-
Explica\ia lui Krasner se bazeaz` pe afirma\iile realiste despre gurarea siguran\ei ofertei; promovarea unor scopuri de politic` extern`
interesul de stat. Un stat puternic care dispune de avantaje tehnologice mai largi, cum ar fi interesele materiale generale ]i obiectivele ideologice.
asupra celorlalte state va dori un sistem de comer\ deschis ]i noi pie\e de El afirm` c`, în timp ce statele mai mici se orienteaz` spre p`strarea
export. Mai mult, statele mari ]i puternice sunt mai pu\in expuse integrit`\ii politice ]i teritoriale ]i a intereselor lor economice înguste,
schimb`rilor economiei interna\ionale în compara\ie cu cele mici ]i prin doar statele mari vor încerca s` modeleze lumea dup` propria lor imagine.
urmare ceea ce Krasner nume]te „costurile de oportunitate pentru Din 1945 Statele Unite au fost o astfel de mare putere, iar cheia politicii
închidere“ vor fi mai sc`zute. Mai mult, aceste state sunt mai pu\in vul- lor externe este ideologia, mai concret anticomunismul. De]i aceast`
politic` a fost în general favorabil` dezvolt`rii corpora\iilor multina\ionale
*EPI – economia politic` interna\ional`, n. trad. din SUA, nu poate fi explicat` în întregime în termeni de men\inere pe ter-
RELA|II INTERNA|IONALE 68 69 S. KRASNER

men lung a capitalismului. Krasner îi atac` pe structurali]tii marxi]ti pen- regimurile, în special despre capacitatea lor de a transforma interesele de
tru c` nu au putut explica implicarea SUA în r`zboiul din Vietnam, care a stat ]i de a men\ine cooperarea în ciuda schimb`rilor din cadrul echilibru-
cauzat atâta tulburare intern` ]i un câ]tig economic infim. Pe baza analizei lui de putere, se afl` în incitantul volum Structural Conflict: The Third
datelor, Krasner concluzioneaz` c` factorii de decizie din SUA erau World Against Global Liberalism (1985).
dispu]i s` protejeze interesele corpora\iilor americane, dar au utilizat for\a În aceast` carte, Krasner sus\ine c` statele mici ]i s`race din Sud
pe scar` larg` în cazuri motivate ideologic. Aceasta explic` folosirea for\ei tind s` sprijine acele regimuri politice care aloc` resursele în mod autori-
împotriva Vietnamului, o zon` de importan\` neglijabil` pentru SUA, ]i tar, în timp ce statele mai bogate din Nord vor prefera regimurile ale c`ror
re\inerea de a folosi armele în timpul crizelor petrolului din anii ’70, care principii ]i reguli dau prioritate mecanismelor de pia\`. Prin regimuri „cu
au amenin\at rezervele de petrol ale întregii lumi capitaliste. autoritate“ Krasner în\elege principii, reguli ]i proceduri care sporesc pu-
Într-o recent` sus\inere a argumentului c`r\ii sale, Krasner afirm` terea suveran` a statelor individuale sau care confer` statelor ce ac\io-
c` obiectivul principal al acesteia nu era ap`rarea direct` a realismului ]i neaz` [n grup dreptul de a reglementa fluxuri interna\ionale (ca migra\ia
a modului s`u de a descrie sistemul interna\ional, ci mai degrab` „un efort sau semnalele radio) sau dreptul de a aloca accesul la resursele inter-
de a demonstra plauzibilitatea empiric` a unei aser\iuni realiste impor- na\ionale (fundul oceanului). Par\ial, motivele acestei diferen\e sunt evi-
tante: statele pot fi considerate actori ra\ionali unitari“.5 Interesul na\ional dente. Statele din lumea a treia încearc` s` se protejeze în fa\a opera\iilor
este un termen care a fost folosit foarte vag atât de ap`r`torii realismului, de pe pie\ele unde se afl` în dezavantaj. Transportul este un bun exemplu.
cât ]i de criticii s`i. Pentru Krasner, el înseamn` „un set de obiective ordo- Lumea a treia a men\inut un regim de autoritate în avia\ia civil` în ciuda
nate tranzitiv ]i validate empiric care nu a avantajat dispropor\ional nici presiunilor SUA pentru adoptarea unui regim mai orientat c`tre pia\`.
un grup din societate“.6 Implica\iile normative ale c`r\ii lui Krasner, dac` Drept urmare, lumea a treia se bucur` de „un segment de pia\` care este
exist`, sunt c` etatismul nu numai c` este compatibil cu realismul, ci este mai mult sau mai pu\in propor\ional cu segmentul pe care îl de\in din
necesar pentru c` z`d`rnice]te capacitatea unor grupuri populiste, privi- totalul c`l`torilor aerieni la nivel mondial“.8 Îns`, la transportul naval,
legiate din punct de vedere economic, de a acapara statul ]i a-i modela lumea a treia nu a fost capabil` s` modifice semnificativ regimul existent
politicile pentru satisfacerea propriilor \eluri. orientat spre pia\`. În consecin\`, cele mai multe state din lumea a treia au
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Krasner ]i-a folosit un segment de pia\` dispropor\ionat de mic din transportul naval mondial
uneltele analitice ]i teoretice în dezbaterea inspirat` par\ial de articolul din (de multe ori mai pu\in de o zecime) în compara\ie cu segmentul lor din
1976. Dup` cum am mai spus, mul\i dintre cei care afirmau c` interdepen- totalul m`rfurilor transportate.
den\a eroda „anarhia“ statelor ]i-au schimbat p`rerile v`zând argumentele Totu]i, explica\ia lui Krasner pentru aceast` diferen\` de preferin\e
lui Krasner. Dar el însu]i a observat c` nu exista o potrivire perfect` între dep`]e]te economia conven\ional`. La fel ca în toate scrierile sale ante-
perioadele de hegemonie ]i cele de comer\ liber din economia mondial`. rioare, el respinge ipoteza c` statele urm`resc doar bog`\ia ]i afirm` c`
Mai mult, se manifestau lipsuri semnificative în argumentul cauzal pre- \`rile din lumea a treia sunt ]i ele implicate în lupta pentru putere. Ele vor
cum ]i unele anomalii empirice. Dup` cum eviden\iaz` Keohane, „ano- s`-]i reduc` vulnerabilitatea fa\` de pia\` prin exercitarea unui control mai
maliile – sprijinul britanic pentru comer\ul liber dup` 1900, e]ecul SUA puternic al statului asupra pie\ei. În aceast` încercare, statele mai s`race
de a-]i asuma conducerea dup` 1919 ]i discutabil … sprijinul SUA pentru pot folosi puterea principiului suveranit`\ii de stat, conform c`ruia toate
comer\ul liber dup` 1960 – sunt evidente“. 7 statele sunt egale din punct de vedere formal ]i legal. Suveranitatea fur-
Bineîn\eles, Keohane însu]i a cercetat mult aceste anomalii. Pe la nizeaz` statelor din lumea a treia o form` de „metaputere“, cea a unei ide-
începutul anilor ’80, împreun` cu al\i cercet`tori, a popularizat ideea c` ologii coerente prin care s` atace legitimitatea regulilor interna\ionale de
„regimurile“ erau o variabil` care intervenea între puterea de stat ]i rezul- pia\` ]i inechit`\ile capitalismului global. Krasner sus\ine c` provocarea
tatele interna\ionale. Regimurile (international regimes – n.n.) reprezint` pe care lumea a treia o adreseaz` liberalismului global este de fapt un atac
principii ]i reguli care reglementeaz` interac\iunea statelor ]i a altor actori la regulile jocului ]i mai pu\in o reac\ie direct` la s`r`cia economic`. De
pe un spectru larg de probleme ]i confer` un anumit grad de „guvernare“ exemplu, el prezint` date care arat` c` \`rile mai s`race, luate împreun`,
sistemului interna\ional. Contribu\ia lui Krasner la dezbaterea privind au o situa\ie economic` mai bun` decât în trecut ]i c` apelurile lor la o
RELA|II INTERNA|IONALE 70 71 S. KRASNER

Nou` Ordine Economic` Interna\ional` (NOEI) erau f`cute într-un moment Note
în care cre]terea economic` ]i veniturile lor atinseser` un apogeu postbe-
lic. Mai mult, argumentul s`u este sus\inut de faptul c` mai multe state din
lumea a treia sprijin` regimuri autoritare care se conformeaz` principiului 1. Stephen Krasner, „Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în
suveranit`\ii, dar care nu se afl` în sfera intereselor economice individuale Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics, Lexington
ale statelor din lumea a treia. De exemplu, statele din lumea a treia au Books, Massachusetts, 1989, p. 426.
sus\inut cre]terea pre\ului petrolului de OPEC în anii ’70 chiar dac` a avut 2. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democracy“, în Political Theory,
un efect devastator asupra bugetelor celor care importau petrol. nr. 20, 1992, p. 39.
Din analiza realist` a lui Krasner rezult` c` încercarea de a stabili 3. Graham T. Allison, Essence of Decision: Explaining Cuban Missile Crisis, Little,
Brown, Boston, 1971.
regimuri pentru dep`]irea sau atenuarea efectelor anarhiei nu este efi- 4. Robert O. Keohane, „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s ’State Power and
cient`. Existen\a regimurilor universale nu poate masca inegalit`\ile de the Structure of International Trade“, în World Politics, nr. 50, 1997, p. 151.
putere în rela\iile interna\ionale ]i aceste regimuri nu pot modifica impor- 5. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democracy“, op. cit., p. 46.
tan\a suveranit`\ii de stat. Mai degrab` au rolul de a oferi un cadru struc- 6. Ibid., p. 47.
tural în care ciocnirile dintre Nord ]i Sud sunt inevitabile. Mai mult, din 7. Robert O. Keohane, op. cit., p. 153.
orice ciocnire între statele bogate ]i cele s`race primele ies în câ]tig. 8. Stephen Krasner, Structural Conflict: The Third World against Global
Astfel, „succesul“ UNESCO de a adopta o politic` informa\ional` inter- Liberalism, University of California Press, Berkeley, 1985, p. 197.
9. Stephen Krasner, „The Accomplishments of International Political Economy“, în
na\ional` antiliberal` a fost urmat de retragerea sprijinului financiar din Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zalewski (ed.), International Theory:
partea SUA. De asemenea, SUA au refuzat pur ]i simplu s` semneze Positivism and Beyond, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 125.
prevederile Conven\iei privind dreptul m`rii, care includeau mecanisme
cu autoritate pentru reglemetarea mineritului la mare adâncime. Krasner Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
este oarecum pesimist cu privire la capacitatea regimurilor de a modera Keohane, Strange ]i Waltz.
conflictele de interese dintre Nord ]i Sud, dar lucr`rile sale în acest dome-
niu sunt o corectare necesar` a unor evalu`ri benigne care ignor` rolul Principalele lucr`ri ale lui Stephen Krasner
suveranit`\ii în politica mondial`. „Are Bureaucracies Important? (or Allison in Wonderland)“, în Foreign Policy, nr. 7,
Din 1981, Stephen Krasner a activat la Universitatea Stanford ca 1972, p. 159-179.
profesor de rela\ii interna\ionale la catedra Graham A. Stuart. A fost edi- „State Power and the Structure of International Trade“, în World Politics, nr. 28,
torul revistei International Organization între 1987 ]i 1992 ]i este asociat 1976, p. 317-346.
al Academiei Americane de Arte ]i }tiin\e. În anii ’90, Krasner a continuat
s` publice lucr`ri importante privind natura suveranit`\ii statului ]i Defending the National Interest: Raw Material Investment and U.S. Foreign
Policy, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1978.
schimb`rile din economia politic` global`. Lucr`rile sale stau m`rturie
pentru relevan\a perspectivelor realiste în rela\iile interna\ionale la sfâr- „Transforming International Regimes: What the Third World Wants and Why“, în
]itul secolului al XX-lea. Spre deosebire de cei care se mul\umesc s` International Studies Quarterly, nr. 25, 1981, p. 119-148.
accepte anumite abord`ri teoretice din motive ideologice sau personale, „American Policy and Global Economic Stability“, în William P. Avery ]i David P.
Krasner folose]te date pentru a-]i sus\ine afirma\iile ]i astfel „discipli- Rapkin (ed.), America in a Changing World Political Economy, Longman,
neaz` puterea prin adev`r“. 9 Opera sa reprezint` un bun exemplu pentru New York, 1982, p. 29-48.
modul în care se pot evita dou` vicii academice: manipularea datelor în „Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as Intervening Variables“,
absen\a unui cadru teoretic mai larg ]i tenta\ia de a r`mâne pe t`râmul în International Organization, nr. 36, 1982, p. 1-21.
metateoriei f`r` a o conecta la lumea empiric`. „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous Variables“, în
International Organization, nr. 36, 1982, p. 355-368.
„Approaches to the State: Alternative Conceptions and Historical Dynamics“, în
Comparative Politics, nr. 6, 1984, p. 223-246.
RELA|II INTERNA|IONALE 72

Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism, University of HANS MORGENTHAU
California Press, Berkeley, 1985.
„Toward Understanding in International Relations“, în International Studies
Quarterly, nr. 29, 1985, p. 137-145. Hans Morgenthau, care a murit în 1980 la 76 de ani, a fost supra-
„Trade Conflicts and the Common Defence: the United States and Japan“, în numit „pap`“ al rela\iilor interna\ionale. Este cu siguran\` cel mai cunos-
Political Science Quarterly, nr. 101, 1986, p. 787-806. cut dintre to\i gânditorii clasici reali]ti ai secolului al XX-lea, de]i de
Asymetries in Japanese-American Trade: The Case for Specific Reciprocity, multe ori a pretins c` este ]i cel mai pu\in în\eles. Al`turi de E. H. Carr ]i
University of California Press, Berkeley, 1987. George Kennan, Morgenthau este amintit ca unul dintre autorii care au
„Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în Joseph Kruzel ]i încercat s` construiasc` o teorie cuprinz`toare a „politicii de putere“ pe
James N. Rosenau, Journeys Through World Politics, Lexington Books, bazele filozofice ale principiilor realiste despre natura uman`, esen\a
Massachusets, 1989, p. 417-427. politicii, echilibrul de putere ]i rolul eticii în politica extern`. Ca refugiat
„Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier“, în David evreu din Germania nazist`, a dorit s` îi educe pe americani în lumina
A. Baldwin (ed.), Neoliberalism and Neorealism, Columbia University acestor principii astfel încât Statele Unite s` înve\e cum s` se comporte ca
Press, New York, 1993, p. 234-249. mare putere activ` în sistemul interna\ional. Asemenea lui Kennan, în anii
„Economic Interdependence and Independent Statehood“, în Robert H. Janckson ]i ’50 a recunoscut c` nu a reu]it s` modeleze prea mult politica extern` a
Alan James (ed.), States in a Changing World: A Contemporary Analysis, SUA. Dar, în ciuda vehemen\ei cu care au fost criticate ideile sale, influ-
Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 301-321. en\a sa asupra studiului rela\iilor interna\ionale a fost mai mare decât a
„International Political Economy: Abiding Discord“, în Review of International oric`rui gânditor important prezentat în aceast` carte.
Political Economy, nr. 1, 1994, p. 13-19. Morgenthau s-a n`scut în 1904 în Germania. Unicul fiu al unui tat`
„Compromising Westphalia“, în International Security, nr. 20, 1996/97, p. 115-151. autoritar, a fost un b`iat timid ]i introvertit care a trebuit s` fac` fa\` ]i
antisemitismului ]i discrimin`rii crescânde din ]coal`. Nu este surprin-
„The Accomplishments of International Political Economy“, în Steve Smith, Ken z`tor c` ]i-a g`sit lini]tea în c`r\i ]i c` îi pl`cea s` citeasc` istorie, dar ]i
Booth ]i Marysia Zalewski (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 108-127. filozofie ]i literatur`. În anii ’20, a studiat la universit`\ile din Frankfurt ]i
München, specializându-se în drept ]i diploma\ie. În aceast` perioad` a
descoperit ]i a devorat lucr`rile lui Max Weber, care i-a devenit un model
Lecturi suplimentare de urmat atât personal, cât ]i intelectual. Mai exact, a admirat modul în
Keohane, Robert O., „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s «State Power and care Weber a combinat de-a lungul întregii sale vie\i activitatea academi-
the Structure of International Trade»“, în World Politics, nr. 50, 1997, c` riguroas` ]i deta]at` cu activismul politic ]i social. La începutul anilor
p. 150-170. ’30, Morgenthau a predat dreptul public la Universitatea din Geneva. De
Thompson, Janice E., „State Sovereignity in International Relations: Bridging the asemenea, a lucrat în Spania, înainte de a p`r`si Europa pentru SUA, când
Gap Between Theory and Empirical Research“, în International Studies Hitler ]i-a consolidat puterea în Germania.
Quarterly, nr. 39, 1995, p. 213-233. A ajuns în Statele Unite în 1937 ]i a reu]it s` î]i g`seasc` de lucru
în domeniul academic în ciuda antisemitismului cu care se confruntau
mul\i evrei din mediul universitar. A predat pentru perioade scurte la
Brooklyn College (1937-39) ]i la Universitatea din Kansas City (1939-43).
Cariera sa academic` s-a desf`]urat la Universitatea din Chicago (1943-
1971) ]i, dup` pensionare, la City College din New York (1968-1975) ]i
la New School for Social Research din New York (1975-1980). A lucrat
pentru scurte perioade de timp pentru guvern (consultant pentru planifi-
care politic` [n cadrul Departamentului de Stat la sfâr]itul anilor ’40 ]i
apoi consilier la Pentagon la începutul anilor ’60). }i-a dedicat cea mai
RELA|II INTERNA|IONALE 74 75 H. MORGENTHAU

mare parte a vie\ii scrisului ]i activit`\ii didactice. Pe lâng` contribu\ia sa pacea sunt decise în func\ie de ace]ti factori permanen\i, indiferent de
teoretic`, Morgenthau a scris pentru mai multe reviste ]i magazine de forma de guvern`mânt … ]i de politicile interne. Na\iunile sunt «dori-
larg` circula\ie. De fapt, a publicat nu mai pu\in de patru volume separate toare de pace» în anumite condi\ii ]i sunt r`zboinice în altele.“1
de articole elaborate de-a lungul vie\ii.
Ca teoretician, Morgenthau a devenit cunoscut la sfâr]itul anilor ’40 Pentru Morgenthau, teoria interna\ional` are func\ia de a descoperi
]i începutul anilor ’50. Prima sa carte, Scientific Man versus Power Politics aceste condi\ii ]i, pe baza examin`rii am`nun\ite a istoriei, de a identifica
(1946), reprezint` cea mai sistematic` expunere a unei filozofii realiste ]i tiparele lor de continuitate ]i schimbare. Masiva sa carte Politics Among
constituie o critic` incisiv` a ceea ce el numea „liberalismul ra\ional“. În Nations, publicat` prima oar` în 1948, r`mâne cea mai sistematic` încer-
contrast cu ceea ce consider` c` este credin\a liberal` despre progres, care de a adopta principii „realiste“ în construirea unei teorii empirice de
bazat` pe un set de afirma\ii optimiste cu privire la natura uman`, politic` interna\ional`. O astfel de teorie devine posibil` atât prin rolul
Morgenthau accept` concep\ia mai tradi\ional`, metafizic` ]i religioas`, a puterii de a delimita scopul ]i natura domeniului de studiu, cât ]i prin
„omului c`zut“. Întreaga politic` este o lupt` pentru putere pentru c` ceea tiparele recurente de activitate ale statelor pe care lupta pentru putere le
ce el nume]te „omul politic“ este o creatur` egoist` prin na]tere, caracte- produce de-a lungul istoriei. Mai mult, de]i a sus\inut c` teoria sa era
rizat` de o nevoie nes`\ioas` de a-i domina pe ceilal\i. Natura uman` are aplicabil` la toate statele, Morgenthau s-a concentrat asupra celui mai pu-
trei dimensiuni: biologic`, ra\ional` ]i spiritual`. De]i recunoa]te c` cele ternic dintre ele, afirmând c` doar marile puteri determin` caracterul poli-
trei se combin` pentru a determina comportamentul uman în contexte ticii interna\ionale în fiecare perioad` a istoriei.
diferite, Morgenthau se concentreaz` asupra „voin\ei de putere“ ca element Pe baza interpret`rii datelor istorice, Morgenthau descoper` c`
caracteristic principal al politicii, prin care se deosebe]te de economie toate politicile externe tind s` se conformeze unuia dintre urm`toarele trei
(urm`rirea ra\ional` a bog`\iei) ]i religie (mediul spiritual al moralit`\ii).
Din moment ce tr`s`tura principal` a politicii este folosirea puterii pentru tipare de activitate: men\inerea echilibrului de putere, imperialismul ]i
a-i domina pe ceilal\i, moralitatea ]i ra\iunea sunt virtu\i subordonate poli- ceea ce el a numit politica prestigiului (impresionarea altor state cu m`ri-
ticii, simple instrumente de ob\inere ]i justificare a puterii. mea puterii unui stat). El eviden\iaz` condi\iile care determin` ce politic`
Accentul pus de Morgenthau pe politica interna\ional` ca mediu al va fi urmat`, scopurile proxime c`tre care sunt orientate, metodele adop-
continuit`\ii ]i al necesit`\ii invoc` o dimensiune contextual` a autono- tate pentru a le ob\ine ]i politicile potrivite pentru a le contracara. De]i nu
miei politice pe lâng` elementele ei subiective, relevând astfel c` speran\a descoper` nici o „lege“ sigur` a echilibrului de putere, aceasta din urm`
de a îmblânzi politica interna\ional` prin dezarmare sau stabilirea de cor- sluje]te ca dispozitiv de organizare esen\ial, în cadrul c`ruia el exami-
puri parlamentare interna\ionale este un exemplu de naivitate. În interiorul neaz` dificult`\ile m`sur`rii puterii ]i stabilitatea relativ` a diferitelor con-
grani\elor teritoriale ale unui stat, lupta pentru putere este mediat` de o figura\ii de putere. De]i un anumit tip de „echilibru“ este inevitabil pe ter-
pluralitate de loialit`\i, aranjamente constitu\ionale ]i „reguli ale jocului“ men lung într-un sistem anarhic, stabilitatea sa depinde de capacitatea ]i
dependente de o cultur`. Acestea mascheaz`, dar ]i direc\ioneaz` lupta de voin\a oamenilor de stat de a-i evalua caracterul ]i apoi de a ac\iona în
pentru putere c`tre concep\ii concurente despre bun`stare. Puterea coerci- cadrul constrângerilor pe care le impune libert`\ii lor de ac\iune în exteri-
tiv` legitim` a statului, combinat` cu o re\ea de norme sociale ]i leg`turi or. Acest lucru este foarte important în sistemul de dup` 1945, a c`rui sta-
din interiorul comunit`\ii, eviden\iaz` politica ca pe o aren` de progres bilitate este amenin\at` de schimb`rile istorice care au f`cut noua structur`
poten\ial. În contrast, to\i ace]ti factori sunt mult mai slabi pe plan inter- „bipolar`“ mult mai greu de men\inut. Morgenthau eviden\iaz` patru
na\ional. Aici nu numai c` „voin\a de putere are mân` liber`“, dar ea este schimb`ri importante.
accentuat` de num`rul mare de state, ale c`ror suveranit`\i individuale le {n primul r@nd, sus\ine c`, începând din secolul al XVIII-lea,
ridic` pe fiecare la rangul suprem de de\in`tori ai autorit`\ii morale ]i
num`rul marilor puteri a sc`zut. În trecut, când pacea depindea de un
politice. În consecin\`,
echilibru stabil între cinci sau ]ase mari puteri din Europa, structura vag`
„continuitatea în politica extern` nu este supus` op\iunii, ci este o ne- de alian\e dintre ele inducea pruden\` ]i prevedere în politica extern` a
cesitate; pentru c` deriv` din [factori] pe care nici un guvern nu îi poate fiec`reia. Bipolaritatea celei de-a doua jum`t`\i a secolului al XX-lea i-a
controla, dar pe care îi poate neglija risc@nd s` e]ueze … r`zboiul sau r`pit diploma\iei flexibilitatea necesar` ]i a f`cut-o s` par` un joc cu sum`
RELA|II INTERNA|IONALE 76 77 H. MORGENTHAU

zero în care schimb`rile marginale ale raporturilor de putere puteau duce la dorea s` demoleze afirma\iile „moraliste“ despre care sus\inea c` ar ca-
conflict. {n al doilea r@nd, nu a existat nici o mare putere care s` ac\ioneze racteriza diploma\ia lui Woodrow Wilson din timpul primul r`zboi mon-
ca un tampon între superputeri, iar Morgenthau sus\inea c` acesta a fost un dial. În locul lor, el cerea cu insisten\` o trecere la diploma\ia „realist`“ a
element-cheie al politicii europene în trecut, când Marea Britanie putea s` lui George Washington ]i Alexander Hamilton din secolul al XVIII-lea,
se comporte ca un „arbitru“ neutru în conflictele continentale. Apoi, în când SUA au ac\ionat conform interesului na\ional – s` împiedice Fran\a
epoca decoloniz`rii, compensarea teritorial` nu mai era o solu\ie disponi- sau Marea Britanie s` amenin\e securitatea SUA.
bil` pentru a men\ine echilibrul. În trecut, diviziunile teritoriale ]i distri- Stanley Hoffmann a scris c` Morgenthau „a furnizat atât o explica\ie
bu\ia coloniilor ]i a puterilor mai mici din Europa (ca Polonia) erau o teh- [a politicii interna\ionale] cât ]i un ghid“ pentru modul în care trebuie con-
nic` important` pentru a negocia concesii în diploma\ia european`. {n dus` politica extern` american`.4 Trebuie totu]i s` se men\ioneze c`
sf@r]it, aplicarea noilor tehnologii de transport, comunica\ii ]i r`zboi au Morgenthau nu a reu]it în încercarea de a uni sferele teoriei ]i politicii.
transformat secolul al XX-lea într-o epoc` pe care Morgenthau a numit-o Figur` important` prin contribu\ia la definirea „realismului“ ca paradigm`
„mecanizare total`, r`zboi total ]i dominare total`“.2 dominant` [n studiul rela\iilor interna\ionale, tocmai pe c@nd raporturile
Pe scurt, Morgenthau era foarte pesimist cu privire la capacitatea dintre teorie ]i politic` evoluau [n direc\ie opus`, Morgenthau, ca ]i George
SUA ]i a URSS de a garanta pacea interna\ional`. De]i lupta pentru pute- Kennan, a fost dezam`git de orientarea politicii americane [n timpul r`z-
re era men\inut` în limite greu de tolerat de amenin\area reciproc` provo- boiului rece. De]i motivele acestui e]ec nu pot fi atribuite integral lacu-
cat` de armele nucleare, el nu avea încredere c` ele vor men\ine pacea. nelor din abordarea lui Morgenthau, acestea nu pot fi trecute cu vederea.
Cum armele nu erau o surs` de instabilitate în r`zboiul rece, nu puteau fi Teoria interna\ional` a lui Morgenthau, impresionant` în termeni
nici o solu\ie salvatoare. În acela]i timp, Morgenthau avea pu\in` încre- istorici, este plin` de tensiuni ]i contradic\ii pe care Morgenthau nu a
dere în orice reform` liberal` sau „idealist`“ a sistemului interna\ional. El reu]it s` le rezolve niciodat`. Trei [n special merit` a fi men\ionate.
a dedicat capitole lungi inutilit`\ii dreptului interna\ional, opiniei publice, Prima, nu a reu]it s` fac` distinc\ia dintre puterea ca scop în sine ]i
dezarm`rii ]i ONU. Date fiind aceste credin\e metafizice privind natura puterea ca mijloc pentru a atinge un scop. Pe de o parte, „cel de-al doilea
uman` ]i centralitatea puterii, a condamnat toate încerc`rile de evitare a principiu“ al realismul politic al lui Morgenthau, al`turi de alte remarci
r`d`cinii problemei sau de c`utare a r`spunsurilor în afara cadrului exis- din Politics Among Nations, afirm` c` „oamenii de stat gândesc ]i ac\io-
tent al sistemului de state. Astfel de încerc`ri sunt mai nocive decât nimic, neaz` conform interesului definit ca putere, iar istoria arat` c` acest lucru
e]ecul lor duce la cinism ]i disperare. este adev`rat“. 5 Pe de alt` parte, distinc\ia pe care o opereaz` între statu
Morgenthau însu]i a evitat disperarea sugerând c`, în ciuda difi- quo ]i statele imperiale presupune c` nivelul la care politica interna\ional`
cult`\ilor, oamenii de stat au ]i rolul de a modera instabilitatea inerent` a este o lupt` pentru putere depinde de (in)compatibilitatea intereselor de
politicii interna\ionale contemporane. Îns` Statele Unite trebuie s` înve\e stat. Deci, lupta pentru putere nu este o constant`, ci o variabil`. Dac`
s` renun\e la unele iluzii adânc înr`d`cinate despre politica interna\ional`. statele încearc` s` ob\in` puterea sau nu, în ce m`sur` ]i în ce condi\ii este
A treia carte major` a lui Morgenthau, In Defence of the National Interest o chestiune de studiu empiric ]i istoric pentru a descoperi determinan\ii
(1951), este o critic` sus\inut` a ceea ce el descria a fi „o anumit` obi]- intereselor statelor. Dup` John Vasquez, „politica de putere nu este atât o
nuin\` a min\ii ]i preconcep\ii asupra naturii politicii externe“ în Statele explica\ie, cât descrierea unui tipar de comportament identificat în sis-
Unite.3 Considera c` politica extern` american` era continuu afectat` de temul politic global [care] el însu]i trebuie explicat; nu se explic` pe
patru erori importante (legalism, utopie, sentimentalism ]i izola\ionism), sine“. 6
care proveneau din separarea geografic`, istoric` ]i diplomatic` A doua: a]a cum Kenneth Waltz ]i al\ii au observat, în lucr`rile lui
întâmpl`toare a Statelor Unite de echilibrul de putere european. Dac` Morgenthau exist` o problem` a „nivelului de analiz`“. Niciodat` nu este
SUA urmau s` joace un rol constructiv în stabilirea noului echilibru de clar dac` pesimismul s`u privind natura politicii interna\ionale deriv` din
putere dup` 1945, ar fi trebuit s` se dezbare de aceste preconcep\ii ]i s` se afirma\iile sale metafizice despre „natura uman`“ sau din natura anarhic`
angajeze într-o analiz` serioas` a noului echilibru de putere ]i a nece- a sistemului interna\ional per se. Dac` natura uman` este sursa politicii de
sit`\ilor de promovare a interesului na\ional. Mai precis, Morgenthau putere a statelor, înseamn` c` se comite inversul erorii ecologice – analiza
RELA|II INTERNA|IONALE 78 79 H. MORGENTHAU

comportamentului individual folosit` necritic pentru a în\elege comporta- Din anii ’50, când a continuat s` publice edi\ii succesive ale mag-
mentul de grup. A]a cum a eviden\iat Waltz, r`zboiul ]i pacea nu se pot num opus-ului s`u, Morgenthau s-a dep`rtat de teorie pentru a se concen-
explica argumentând c` oamenii sunt r`i.7 Dac` contextul politicii inter- tra asupra politicii ]i rela\iilor externe dintre America ]i URSS. Asemenea
na\ionale este sursa politicii de putere, aceasta presupune ceea ce lui lui Kennan, a fost foarte nemul\umit de politica extern` american` din anii
Morgenthau îi venea greu s` resping`, anume c` sistemul interna\ional era ’60, mai ales cu privire la implicarea în Vietnam, c`reia i s-a opus cu curaj
caracterizat atât de continuitate, cât ]i de schimb`ri ]i c` esen\ial` este tre- pe baza principiului clasic al diploma\iei c` oamenii de stat nu ar trebui s`
cerea de la un sistem eurocentric relativ stabil la un sistem global, ai c`rui pun` în joc prestigiul \`rii lor (sau pe ei în]i]i) în situa\ii din care nu se pot
juc`tori principali nu pot c`dea de acord asupra regulilor jocului. În fine, retrage f`r` s`-]i afecteze credibilitatea ]i nu pot avansa f`r` a risca un
exist` o tensiune real` între ata]amentul lui Morgenthau fa\` de teorie ca conflict direct cu alte mari puteri. În lumina caracterului general al teoriei
descriere a realit`\ii ]i ca instrument de promovare a politicii externe ]i a ambiguit`\ilor cu privire la natura puterii în politica interna\ional`,
americane. Pe lâng` faptul c` a sus\inut c` Politics Among Nations con\i- p`rerile sale cu privire la natura Uniunii Sovietice nu formau un tot uni-
nea o teorie empiric` de testat în realitate ]i în istorie, lui Morgenthau îi tar, îns` el era perfect con]tient de limitele diploma\iei americane într-o
f`cea pl`cere s` invoce metafora portretului pictat ]i a fotografiei pentru a er` a decoloniz`rii, iar articolele sale privind limitele impuse de armele
ilustra rela\ia dintre teorie ]i practic`. nucleare în politica extern` sunt printre cele mai bune din domeniu.
„Realismul politic vrea ca fotografia lumii politice s` semene cât mai
mult cu portretul construit. Fiind con]tient de distan\a inevitabil` din-
tre politica extern` bun` – adic` ra\ional` – ]i politica extern` a]a cum
este ea în realitate, realismul politic sus\ine nu doar c` teoria trebuie s`
se axeze pe elementele ra\ionale ale realit`\ii politice, ci ]i c` politica Note
extern` trebuie s` fie ra\ional`.“8

Unificarea teoriei cu practica pe baza unei teorii dogmatice ]i deter- 1. Hans Morgenthau, Scientific Man versus Power Politics, University of Chicago
ministe a echilibrului de putere ridic` o problem` de inconsisten\`. Atâta Press, 1946, p. 66.
timp cât teoria este empiric`, preten\iile sale la adev`r necesit` ca ipotezele 2. Ibid., p. 383.
ei principale s` fie testate cu date. Dar acest lucru este dificil de realizat 3. Hans Morgenthau, In Defence of National Interest, Alfred Knopf, New York,
deoarece Morgenthau a evitat s` opera\ionalizeze variabila sa principal`, 1951, p. 91.
„puterea“, astfel încât s` poat` fi m`surat` cantitativ. Mai mult, critic@nd 4. Stanley Hoffmann, „Hans Morgenthau: the Limits and Influence of Realism“, în
colec\ia sa de eseuri Janus and Minerva, Westview Press, Boulder, 1987, p. 5.
e]ecul politicii externe americane [n a ac\iona conform necesit`\ilor
5. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, Alfred Knopf, New York, 1948, p. 5.
„interesului na\ional“, Morgenthau []i submina teza c` politica inter- 6. John A. Vasquez, The Power of Power Politics, Rutgers University Press, New
na\ional` nu este domeniul op\iunii ]i contingen\ei, ci al necesit`\ii ]i deter- Jersey, 1983, p. 216.
minismului. Dac` politica interna\ional` este într-adev`r guvernat` de „legi 7. Kenneth N. Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New
obiective înr`d`cinate în natura uman`“, care se aplic` indiferent de York, 1959.
schimb`rile istorice ]i de recunoa]terea de c`tre cei al c`ror comportament 8. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, p. 8.
îl explic`, nu ar trebui s` conteze dac` oamenii de stat recunosc aceste legi
sau nu. Pe de alt` parte, dac` aplicarea lor depinde de recunoa]terea ante- Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
rioar` ]i de încorporarea con]tient` în formularea politicilor „ra\ionale“, Herz, Kennan ]i Kissinger.
atunci ele nu sunt „legi“ empirice obiective ]i nu pot fi invocate ca parte a
unui deus ex machina metateoretic care determin` fie comportamentul Principalele lucr`ri ale lui Hans Morgenthau
statal, fie modelele de ac\iune provenite dintr-un astfel de comportament. Scientific Man versus Power Politics, Chicago University Press, Chicago, 1946.
RELA|II INTERNA|IONALE 80 81 H. MORGENTHAU

Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace, Alfred Knopf, New Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
York, 1948. University Press, Baton Rouge, 1996, p. 134-164.
In Defence of the National Interest: A Criticall Examination of American Foreign Social Research, an 48, nr. 4, iarna 1981. Edi\ie special` dedicat` operei lui Hans
Policy, Alfred Knopf, New York, 1951. J. Morgenthau cu eseuri de George Liska, Kenneth Thompson, Michael
Joseph Smith, Stanley Hoffmann, Richard Rosecrance, Hedley Bull ]i al\ii.
Dilemmas of Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1958.
Thompson, Kenneth ]i Myers, Robert J., Truth and Tragedy: A Tribute to Hans
The Purpose of American Politics, Alfred Knopf, New York, 1960. Morgenthau, Transaction Books, New Bruswick, 1984.
Politics in the Twentieth Century (trei volume), University of Chicago Press, Tickner, J. Ann, „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: A Feminist
Chicago, 1962. Reformulation“, în Rebecca Grant and Kathleen J. Newland (ed.), Gender
The Crossroad Papers: A Look into the American Future, W. W. Norton, New and International Relations, Indiana University Press, Bloomington,
York, 1965. 1991, p. 27-40.
Vietnam and the United States, Public Affairs Press, Washington DC, 1965. Tucker, Robert, „Professor Morgenthau’s Theory of Political «Realism»“ în American
A New Foreign Policy for the United States, Pall Mall Press, Londra, 1969. Political Science Review, nr. 46, 1952, p. 214-224.
Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970, Praeger, New York, 1970.
Science: Servant or Master?, W. W. Norton, New York, 1972.

Lecturi suplimentare
Claude, Inis, L., Jr., Power and International Relations, Random House, New
York, 1966.
Gardiner, Lloyd, C., The Origins of the Cold War, Ginn-Blaisdell, Waltham,
Massachusetts, 1970.
Gelman, Peter, „Hans J. Morgenthau and the Legacy of Political Realism“, în
Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 247-266.
Griffiths, Martin, Realism, Idealism and International Politics: A Reinterpretation,
Routledge, Londra, 1995.
Hoffman, Stanley, „Notes on the Limits of Realism“, în Social Research, nr. 48,
1981, p. 653-659.
Jervis, Robert, „Hans Morgenthau, Realism and the Sceintific Study of International
Politics“, în Social Research, nr. 61, 1994, p. 856-876.
Mastny, Vojtech, Power and Policy in Transition: Essays Presented on the Tenth
Anniversary of the National Committee on American Foreign Policy in
Honor of its Founder Hans J. Morgenthau, Westport, Connecticut, 1984.
Nobel, Jaap W., „Morgenthau’s Theory and Practice: A Response to Peter Gelman“,
în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 281-293.
Nobel Jaap W., „Morgenthau’s Struggle with Power: The Theory of Power Politics
and the Cold War“, în Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 61-85.
Russel, Greg, Hans J. Morgenthau and the Ethics of American Statecraft, Louisiana
State University Press, Baton Rouge, 1990.
83 S. STRANGE

SUSAN STRANGE aceasta ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton.


În urm`torul deceniu ]i-a stabilit reputa\ia de cercet`tor de vârf în dome-
niul finan\elor ]i comer\ului interna\ional, precum ]i de critic acerb al mo-
Dintre to\i gânditorii reali]ti, Susan Strange este cea mai necon- dului în care EPI evolua în Statele Unite. În anii ’70 Strange a jucat un rol
ven\ional`. De]i opera ei a constituit o critic` puternic` la adresa neorea- important în înfiin\area cursurilor de economie politic` interna\ional` la
lismului, ea se prezint` drept „un nou realist“ în subdomeniul economiei London School of Economics ]i a creat filiala britanic` a International
politice interna\ionale (EPI). Strange este neconven\ional` ]i pentru c` a Studies Association (BISA). În ultimul deceniu Susan Strange a lucrat la
fost ceea ce Robert Cox nume]te „o singuratic`“, nu „o coechipier`“. În European University Institute din Floren\a. În 1993 s-a angajat la
loc s` porneasc` de la un set de afirma\ii teoretice sau ideologice deja Universitatea Warwick. Dup` o lupt` de un an cu cancerul, a murit la 25
acceptate, Strange î]i dezvolt` conceptele teoretice pentru a r`spunde la octombrie 1998.
întreb`rile empirice pe care le ridic` ]i pentru a fi adaptate nemul\umirii În 1970, Strange a condus valul de critici care îi acuzau pe cerce-
ei fa\` de modul în care aceste întreb`ri erau tratate în literatura existent`. t`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale c` ignorau modul în care
Cox observa: for\ele economice alterau politica tradi\ional` a puterii ]i i-a criticat pe
„Realismul ei este o c`utare a unor entit`\i eficiente ale politicii mon- economi]ti pentru c` se bazau prea mult pe calcule abstracte în deter-
diale, oricare ar fi ele. În loc s` defineasc` lumea exclusiv în termenii minarea ac\iunilor politico-economice. Evenimentele care au urmat c`de-
statelor, ea consider` puterea drept preocuparea de baz` a realismului rii sistemului instituit la Bretton-Woods pentru gestionarea economiei
]i se întreab`: unde se afl` puterea? Cu siguran\` se afl` în state, într-o globale au constituit un bun exemplu pentru criticile lui Strange. Astfel,
oarecare m`sur`, dar ]i în pie\e. În firme ]i poate ]i în alte entit`\i. conform logicii economice pure, o trecere de la rate fixe la rate libere ale
R`spunsul nu este dat o dat` cu întrebarea ]i este supus schimb`rii.“1 schimbului ar fi trebuit s` le permit` statelor s` î]i echilibreze bugetele,
îns` statele cu deficit s-au îndatorat ]i mai mult, iar statele creditoare au
Aceast` observa\ie este mai cu seam` adev`rat` în EPI, un dome- acumulat ]i mai mult capital. Pentru a explica acest fapt ]i alte anomalii
niu la înfiin\area ]i dezvoltarea c`ruia Strange ]i-a adus pe deplin con- ale EPI, Strange s-a bazat în mod explicit pe mai multe ]coli de gândire.
tribu\ia. În anii ’70, disciplina rela\iilor interna\ionale era adesea înf`\i]at` în ter-
Susan Strange s-a n`scut în 1923 ]i a absolvit London School of menii a trei astfel de ]coli: reali]tii, care continuau tradi\ia mercantilist` ]i
Economics. Dup` ce, în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, s-a aflat accentuau necesitatea controlului statului asupra pie\ei; liberalii, care
o vreme la Cambridge, a devenit ziarist` ]i a lucrat pentru The Economist, sus\ineau ideea unei pie\e „libere“ ]i considerau competi\ia un mijloc de a
iar în 1946 a fost corespondentul la Washington pentru The Observer. promova bun`starea global`; marxi]tii, care afirmau c`, prin natura sa,
Experien\a de ziarist` a fost de nepre\uit pentru Strange pentru c` a pus-o capitalismul este exploatator. Strange argumenteaz` c` nu este nevoie ca
în contact cu politica ]i i-a format stilul – direct, clar ]i nepreten\ios. În domeniul s` fie divizat „ca trei trenule\e de juc`rie pe trei linii separate,
1948 a preluat prima pozi\ie în înv`\`mânt la University College din care c`l`toresc dinspre trei puncte de pornire diferite ]i se îndreapt` spre
Londra. Dup` certuri cu administra\ia universit`\ii în leg`tur` cu durata \inte diferite (predeterminate) ale c`ror c`i nu se încruci]eaz` niciodat`“. 3
concediului de maternitate, Strange s-a angajat la Institutul Regal de Strange se bazeaz` pe toate aceste trei ]coli când dezvolt` ideea puterii
Politic` Extern` de la Chatham House în calitate de cercet`tor. 2 În aceast` structurale ca un concept al EPI care le poate permite cercet`torilor s`
perioad` a scris faimosul s`u articol în care ataca modul de tratare a poli- împace economia ]i politica.
ticii ]i economiei ca domenii separate în studiul rela\iilor interna\ionale.
Tot atunci ]i-a publicat prima carte, Sterling and British Policy (1971). În Puterea structural` „confer` puterea de a decide cum vor fi f`cute
aceast` lucrare a învinov`\it liderii economici ]i politici ai Marii Britanii lucrurile, puterea de a modela tipare pentru rela\iile dintre state, dintre
pentru declinul economic al \`rii. Strange a afirmat c` ace]tia fuseser` state ]i popoare sau dintre state ]i corpora\ii. Puterea relativ` a fiec`rei
prea obseda\i de men\inerea monedei britanice ca semn interna\ional al p`r\i incluse în aceast` rela\ie este mai mare sau mai mic`, [n m`sura
prestigiului. În 1978 a revenit la London School of Economics, de data [n care determin` structura care înconjoar` rela\ia.“4
RELA|II INTERNA|IONALE 84 85 S. STRANGE

Strange argumenteaz` c` studierea fiec`rui aspect din cadrul EPI ar doilea r`zboi mondial. Aranjamentele de la Bretton Woods puse în apli-
trebui s` înceap` cu un set de întreb`ri empirice: „Prin ce procese politice care de Statele Unite pentru a asigura un sistem comercial deschis nu erau
]i economice ]i datorit` c`ror structuri politice ]i economice s-a produs adecvate pentru a opri presupusa cre]tere a protec\ionismului între state.
acest rezultat? Dup` cauze vin consecin\e: Cine a beneficiat de ele? Cine Mai mult, incapacitatea Statelor Unite de a men\ine un surplus comercial
a pl`tit? Cine a suportat riscurile? Cine s-a bucurat de noile oportunit`\i?“ 5 fa\` de competitorii lor principali indica existen\a unui dezechilibru cres-
Astfel de întreb`ri ar trebui s` primeasc` r`spunsuri în urma examin`rii când între angajamentele puterii pe plan militar ]i baza sa economic`. Prin
deciziilor luate ]i a negocierilor purtate între actorii relevan\i, guvernele urmare, dorin\a de a oferi „bunuri publice“ la nivel interna\ional care s` se
fiind doar unul dintre ace]tia. Îns` analiza nu ar trebui limitat` la negocie- bucure de autoritate, cum ar fi o moned` interna\ional` stabil` ]i descura-
rile explicite (rezultatul puterii rela\ionale dintre actori), c`ci ar trebui s` jare nuclear` extins` la Europa ]i Japonia, era amenin\at`. Pentru Susan
recunoasc` constrângerile exercitate ]i interac\iunile dintre patru structuri Strange, o astfel de analiz` este un exemplu clasic al neputin\ei de a dis-
de putere distincte analitic, anume „puterea de a influen\a ideile altora tinge puterea rela\ional` de cea structural` (subl. n.). În ceea ce prive]te
[structura de cunoa]tere], puterea de a influen\a accesul la credite [struc- protec\ionismul, autoarea insist` asupra ideii c` sporirea m`surilor pro-
tura financiar`], puterea de a influen\a viitorul securit`\ii lor [structura de tec\ioniste nu afecteaz` capitalismul global. Aceasta datorit` faptului c`
securitate], puterea de a influen\a ]ansele lor la o via\` mai bun` în cali- ele nu vor func\iona tocmai din cauza structurii de produc\ie. De]i sunt
tate de produc`tori ]i consumatori [structura de produc\ie]“.6 Pentru interesate s` î]i protejeze industria fa\` de competi\ia „necinstit`“ din
Strange, aceste patru structuri interac\ioneaz` ]i se modific` în timp. Nici exterior, statele sunt la fel de interesate s` limiteze aceste m`suri deoarece
o structur` nu le domin` pe celelalte, dar modul în care interac\ioneaz` propria lor economie va stagna dac` va fi prea izolat` în fa\a presiunilor
influen\eaz` rezultatele negocierilor dintre actorii economici ]i politici în competi\iei interna\ionale. Mai mult, structura de produc\ie a trecut prin
diferite domenii ale economiei politice interna\ionale. schimb`ri uria]e din moment ce o treime din comer\ul mondial nu mai are
Distinc\ia pe care o face Strange între cele patru tipuri de putere loc între firme separate din cadrul statelor, ci între ramuri ale corpora\iilor
structural` este dezvoltat` deplin în States and Markets (1988), iar analiza multina\ionale.
pe care o face fiec`reia ilustreaz` eclectismul s`u teoretic. Spre exemplu, Strange ]i-a concentrat cea mai mare parte a analizei sale empirice
descrierea structurii de securitate \ine de realismul conven\ional, în care
asupra schimb`rilor din structura financiar` mondial`, concluzionând c`
autoritatea statului deriv` din asigurarea de c`tre el a securit`\ii cet`\enilor cei care deplâng declinul hegemoniei Statelor Unite confund` puterea
împotriva amenin\`rii venite din partea altor state. Structura de produc\ie
rela\ional` cu cea structural`. Statele Unite nu ]i-au pierdut puterea în
trimite la sursa fundamental` a cre`rii avu\iei în societate ]i la modul în
favoarea altor state ca urmare a faptului c` acestea din urm` profit` de pe
care tehnologiile de produc\ie structureaz` distribu\ia puterii între state ]i
urma accesului privilegiat pe pia\a american`:
pie\e. Structura financiar` se refer` la modul în care este creat, distribuit
]i administrat (sau prost administrat) creditul în rela\iile interna\ionale. În „Guvernul american a pierdut puterea ... în favoarea pie\ei – ]i
cele din urm`, structura de cunoa]tere se refer`, conform lui May, la „ceea pierderea a fost în mare m`sur` autoimpus`. Pentru a transforma restul
ce se crede, ceea ce se ]tie (]i este perceput ca în\eles sau dat) ]i la canalele lumii într-un spa\iu sigur care s` primeasc` cu bra\ele deschise capita-
prin care aceste credin\e, idei ]i cuno]tin\e sunt communicate sau res- lismul american, guvernele americane au ridicat succesiv barierele din
tric\ionate“. 7 fa\a investi\iilor str`ine ]i au promovat mobilitatea capitalului, au dis-
Opera lui Strange privind puterea structural` în economia politic` trus în\elegerile de la Bretton Woods, au abuzat de GATT prin tratate
interna\ional` izvor`]te din nemul\umirea ei fa\` de inadecvarea instru- comerciale unilaterale; []i] au dereglementat pie\ele pentru transportul
mentelor teoretice utilizate în studiul politicii ]i economiei în anii ’70. Ea aerian ]i finan\e. }i lista nu este exhaustiv`. Toate aceste decizii poli-
a fost inspirat` ]i de dezacordul autoarei cu cercet`torii care au afirmat c` tice luate de Statele Unite au promovat schimb`ri structurale în econo-
puterea politico-economic` a Statelor Unite fa\` de alte state înregistra o mia global` ]i datorit` multora dintre ele guvernul american ]i alte
descre]tere în anii ’70. Argumentul conven\ional decurgea astfel: Japonia guverne au cunoscut o deteriorare a autorit`\ii legitime a statului
]i Europa î]i reveniser` de pe urma distrugerii economiilor lor din cel de-al asupra economiei.“8
RELA|II INTERNA|IONALE 86 87 S. STRANGE

În cea mai provocatoare carte a sa, Casino Capitalism (1986), care În lucr`rile sale mai recente, Strange se ocup` mai pu\in de dez-
rezoneaz` la temele iresponsabilit`\ii politice din lucr`rile precedente, baterea privind declinul hegemoniei Statelor Unite ]i este mai interesat`
Strange argumenteaz` c` sistemul capitalist global sufer` de lipsa ordinii de m`sura în care puterea structural` s-a modificat astfel încât disperseaz`
în structura financiar`. În particular, trecerea de la rata fix` a schimbului autoritatea statului teritorial. În loc s` concureze pentru teritorii, statele
la cea liber` a f`cut ca statele s` întâmpine greut`\i în administrarea concureaz` pentru p`r\i din pia\` în cadrul economiei mondiale. Prin
economiilor lor ]i a creat un climat în care cre]terea economic` este greu urmare, priorit`\ile lor s-au deplasat dinspre ap`rare ]i politic` extern`
de realizat. În ceea ce prive]te lumea a treia, Strange sus\ine c` adev`rata spre comer\ ]i politic` economic`, iar acum statele trebuie s` împart`
problem` nu sunt nivelurile foarte înalte ale datoriilor, ci lipsa unei surse autoritatea cu al\i actori. „Autoritatea statal` s-a împr`]tiat în toate p`r\ile.
sigure de credit pentru dezvoltarea pe termen lung. Iar în anumite privin\e pare c` nu s-a dus nic`ieri, ci pur ]i simplu s-a
Strange spune foarte clar cine este de vin` pentru crearea „capita- evaporat.“9 Strange afirm` c` motivul acestei transform`ri îl constituie
lismului de cazinou“ al anilor ’70 ]i ’80 – Statele Unite. Ea identific` o rata schimb`rii tehnologice din structura de produc\ie. Nu numai c` tr`im
serie de cazuri în care guvernul american a refuzat s` ac\ioneze ca un într-o lume în care viteza comunica\iilor transfrontaliere este f`r` prece-
hegemon responsabil (spre exemplu, crearea unor rate mobile ale schim- dent, ci avansul tehnologic este atât de rapid încât capitalul necesar pen-
bului, refuzul de a negocia direct cu OPEC ]i de a înfiin\a o institu\ie inter- tru dezvoltarea de bunuri ]i servicii competitive nu poate fi recuperat
na\ional` de împrumut ca ultim resort dup` crahul bancar din 1975). Spre numai pe baza vânz`rilor pe plan intern. Schimb`rile nu au complicat
deosebire de reali]ti precum Stephen Krasner, Strange presupune c` statul numai identitatea actorilor angaja\i în economia interna\ional`, ci ]i pale-
american este slab ]i nu dore]te s` se opun` intereselor economice de grup ta negocierilor dintre state ]i firme. O tendin\` nepl`cut` este aceea c`, pe
din Statele Unite. Îns` ea insist` c` argumentele neorealiste/neoliberale m`sur` ce statele concureaz` pentru p`r\i din pia\a mondial`, stimulând
cum c` Statele Unite sunt atât de slabe din punct de vedere economic încât firmele str`ine s` investeasc` ]i s` manufactureze produse pe teritoriul lor,
nu pot institui o ordine financiar` interna\ional` sunt doar scuze pentru capacitatea lor de a percepe impozite ]i de a reglementa pie\ele scade, iar
politici ]i evalu`ri gre]ite. În ciuda faptului c` au pierdut din putere în fa\a acest proces accentueaz` dificult`\ile de a administra economia global`.
pie\ei, Statele Unite p`streaz` o mare putere structural` în compara\ie cu Toate acestea sunt rezultatul schimb`rilor structurale din natura puterii,
alte state din sistemul interna\ional, iar Strange crede c` ar trebui ca SUA care nu pot fi în\elese dac` analiza este limitat` la rela\iile interstatale.
s` fie trase la r`spundere pentru ac\iunile lor.
Transferul de putere este dinspre state spre pie\e ]i nu este reflectat în mod
Îns` nu este deloc clar, cel pu\in nu reiese din Casino Capitalism
necesar într-un transfer de putere între state. Statele Unite înc` benefici-
(1986), care ar fi tratamentul pentru bolile pe care analista le observ`. Ea az` de o enorm` putere structural` în termeni de securitate, finan\e ]i
sugereaz` c` Statele Unite ]i-ar putea face ordine în propria cas` prin
cuno]tin\e, fapt care este reflectat de domina\ia universit`\ilor americane
rezolvarea problemei enormului lor deficit bugetar, care a produs în
în compara\ie cu alte state în ceea ce prive]te atractivitatea pentru stu-
primul rând dezvoltarea pie\elor volatile ale monedei europene, ]i prin
den\ii str`ini.
controlul b`ncilor interna\ionale, reglementându-se accesul lor la New Implica\iile operei lui Strange sunt duble. În primul rând, ea a f`cut
York. Îns` astfel de reforme nu vor avea loc f`r` presiuni ]i, din moment
mai mult decât oricare alt cercet`tor pentru a promova fertilizarea teore-
ce este improbabil ca acestea s` vin` din interiorul Statelor Unite, trebuie tic` între „paradigmele“ centrale ale gândirii în rela\iile interna\ionale, în
s` vin` dinspre celelalte state. Strange adopt` astfel o variant` a diplo- particular în domeniul EPI. În al doilea rând, a atras aten\ia cercet`torilor
ma\iei echilibrului de putere, argumentând c` în special europenii trebuie asupra necesit`\ii ]i dificult`\ilor managementului central a ceea ce ea
s` dezvolte o moned` comun` ]i s` î]i asume o responsabilitate mai mare descrie ca trecere de la lumea statelor na\ionale la un „nou medievalism“
pentru nevoile proprii de securitate. În ciuda faptului c` a împrumutat în rela\iile interna\ionale. Prima implica\ie este esen\ial` dac` cea de-a
amplu din ]coala marxist` în elaborarea naturii structurii de produc\ie, doua urmeaz` a fi încercat`.
Strange respinge orice speran\e în clasele muncitoare care, încorsetate în
interiorul statelor na\ionale, nu ar putea constitui agen\i reali ai reformei „Dac` intelectualii nu g`sesc curajul de a abandona impedimentele
sau revolu\iei. unui trecut care dispare cu repeziciune ]i nu încep s` reflecteze din nou
RELA|II INTERNA|IONALE 88 89 S. STRANGE

la unele aspecte fundamentale ale societ`\ii, sistemelor politice ]i eco- „Cave, hic Dragones: A Critique of Regime Analysis“, în International Organization,
nomiei, orice tip de progres c`tre un sistem durabil va fi imposibil.“10 nr. 36, 1982, p. 479-496.
„Still an Extraordinary Power: America’s Role in a Global Monetary System“, în
Raymond E. Lombra ]i Willard E. Witte (ed.), Political Economy of
Dup` cum se observ`, cu adev`rat un nou gânditor realist!
International Relations and Domestic Monetary Relations, Iowa State
University Press, Ames, Iowa, 1982, p. 73-103.
Paths to International Political Economy (ed.), Allen & Unwin, Londra, 1984.
„The Global Political Economy: 1958-1994“, în International Journal, nr. 34,
1984, p. 333-345.
Note „Protectionism and World Politics“, în International Organization, nr. 39, 1985,
p. 233-259.
Casino Capitalism, Oxford University Press, Oxford, 1986.
1. Robert Cox, Approaches to World Order, Cambridge University Press, „Supranationals and the State“, în John A. Hall (ed.), States in History, Basil
Cambridge, 1996, p. 183. Blackwell, Oxford, 1986, p. 289-305.
2. Dup` cum remarc` ea în leg`tur` cu aceast` perioad`, „problema feminist` a pro- „The Persistent Myth of Lost Hegemony“, în International Organization, nr. 41,
fesiilor este înc` de ridicat ]i, cu patru copii mici acas`, nu am preferat s` lupt“. 1987, p. 551-574.
Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics:
Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers, Lexington States and Markets: An Introduction to International Political Economy, Pinter,
Books, Massachusets, 1989, p. 433. Londra, 1988.
3. Susan Strange, States and Markets: An Introduction to International Political „The Future of the American Empire“, în Journal of International Affairs, nr. 42,
Economy, Pinter, Londra, 1988, p. 16. 1988, p. 1-17.
4. Ibid., p. 24-25.
„Towards a Theory of Transnational Empire“, în James N. Rosenau ]i Ernst-Otto
5. Susan Strange, „Political Economy and International Relations“, în Ken Booth ]i
Steve Smith (ed), International Relations Theory Today, Polity Press, Czempiel (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to
Cambridge, 1995, p. 172. World Politics for the 1990’s, D. C. Heath & Co., Toronto, 1989, p. 161-176.
6. Ibid. „Finance, Information and Power“, în Review of International Studies, nr. 16,
7. Chris May, „Strange Fruit: Susan Stange’s Theory of Structural Power in the 1990, p. 259-274.
International Political Economy“, în Global Society, nr. 10, 1996, p. 182. May Rival States, Rival Firms: Competition for World Market Shares (împreun` cu
sugereaz` ideea interesant` c` structura cunoa]terii ar trebui tratat` cu mult mai John M. Stopford), Cambridge University Press, Cambridge, 1991.
mult` seriozitate ca precedesor al altor structuri, dar acesta este un subiect care
necesit` alte cercet`ri. A se vedea Susan Strange, „A Reply to Chris May“, în „An Eclectic Approach“, în Craig N. Murphy ]i Roger Tooze (ed.), The New
Global Society, nr. 10, 1996, p. 303-306. International Political Economy, Lynne Reinner, Boulder, Colorado,
8. Susan Strange, „Wake up, Krasner! The World Has Changed“, în Review of 1991, p. 33-50.
International Political Economy, nr. 1, 1994, p. 213. „Rethinking Structural Change in the International Political Economy: States,
9. Susan Strange, „The Defective State“, în Daedalus, nr. 24, 1995, p. 56. Firms and Diplomacy“, în Richard Stubbs ]i Geoffrey R. D. Underhill
10. Ibid., p. 72. (ed.), Political Economy and the Changing Global Order, McClelland &
Stewart, Toronto, 1994, p. 103-115.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la „Political Economy in International Relations“, în Ken Booth ]i Steve Smith (ed.),
Keohane ]i Krasner. International Relations Theory Today, Polity Press, Cambridge, 1995,
p. 154-174.
Principalele lucr`ri ale lui Susan Strange The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge
„International Economics and International Politics: A Case of Mutual Neglect“, University Press, Cambridge, 1996.
în International Affairs, nr. 46, 1970, p. 304-315.
RELA|II INTERNA|IONALE 90

Lecturi suplimentare KENNETH WALTZ


Calleo, David P., The Imperious Economy, Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts, 1982.
Gill, Stephen ]i Law, David, The Global Political Economy: Perspectives, Kenneth Waltz s-a n`scut în 1924. A absolvit programul de maste-
Problems and Policies, Harvester Wheatsheaf, Brighton, 1988. rat la Universitatea Columbia în 1950 ]i în 1954 ]i-a terminat teza de doc-
Lukes, Stephen, Power: A Radical View, Macmillan, Basingstoke, 1974. torat, care a fost publicat` în acela]i an cu mare succes. Man, The State
May, Christopher, „Strange Fruit: Susan Strange’s Theory of Structural Power in the and War nu era numai un exerci\iu str`lucit de istoria ideilor privind
International Political Economy“, în Global Society, nr. 10, 1996, p. 167-189. cauzele r`zboaielor dintre state, ci con\inea ]i germenii unei idei pe care
May a oferit o bibliografie cuprinz`toare a lucr`rilor publicate ale lui Susan Waltz a dezvoltat-o în întregime un sfert de secol mai târziu. La un prim
Strange la urm`toarea adres` Internet: http://human.ntu.ac.uk/foh/is/ipebib.html. nivel cartea este pur ]i simplu o încercare de a examina sistematic r`spun-
surile oferite de filozofi, oameni de stat, istorici ]i anali]ti politici la între-
barea fundamental`: Care este cauza r`zboiului? El a sus\inut ideea c`
ace]tia pot fi clasifica\i ca optimi]ti sau pesimi]ti, iar r`spunsurile lor ar
putea fi împ`r\ite în trei niveluri de analiz` sau „imagini“. Acestea sunt:
natura uman`; economia intern` ]i sistemele politice ale statelor; mediul
anarhic în care statele coexist` f`r` o putere superioar` care s` dispun` de
autoritatea de a reglementa conflictele dintre ele. Waltz a argumentat c`
este necesar s` se \in` seama de interac\iunea dintre aceste imagini ]i s`
nu se exagereze importan\a nici uneia dintre ele.
„A treia imagine descrie cadrul politicii mondiale, îns`, în lipsa primei
]i a celei de-a doua, nu pot fi cunoscute for\ele care determin` politi-
cile; prima imagine ]i cea de-a doua descriu for\ele care ac\ioneaz` la
nivelul politicii mondiale, îns`, în lipsa celei de-a treia imagini, impor-
tan\a lor nu poate fi evaluat` ]i nici rezultatele lor nu pot fi prezise.“1

În urm`torii 25 de ani Waltz s-a preocupat de problema modului de


evaluare a rela\iei empirice dintre imaginile pe care le-a identificat în
prima carte. El a devenit profesor titular la vârsta de 33 de ani ]i a fost
numit profesor de ]tiin\e politice la Berkeley, în 1971, dup` ce între timp
a predat la Harvard ]i Brandeis. A contribuit cu articole importante la dez-
baterea privind meritele relative ale echilibrelor multipolare de putere fa\`
de cele bipolare dintre marile puteri, iar în 1967 a publicat o carte în care
a comparat politicile externe ale Statelor Unite ]i Marii Britanii prin pris-
ma sistemelor lor politice diferite.
În 1979, în pragul alegerii lui Ronald Reagan ]i în momentul în
care destinderea dintre superputeri f`cea loc unei noi faze (care s-a dove-
dit ulterior a fi faza terminal`) a tensiunii dintre Statele Unite ]i Uniunea
Sovietic`, Waltz a publicat cartea care a fost descris` drept „singura ]i cea
mai citit` contribu\ie la teoria neorealismului, prin care a ajuns succesorul
RELA|II INTERNA|IONALE 92 93 K. WALTZ

lui Morgenthau“. 2 Theory of International Politics este un text fundamen- similare, dar difer` sub aspectul capacit`\ilor de care dispun în a le rezol-
tal al domeniului. Acest succes se explic` printr-o serie de factori. va. Elementul de referin\` empiric al ultimei variabile este num`rul de
{ntâi, de]i momentul apari\iei a fost într-o oarecare m`sur` întâm- mari puteri care domin` sistemul. Dat fiind num`rul mic de astfel de state,
pl`tor, coinciden\a dintre publicarea c`r\ii ]i începutul unui nou r`zboi ]i Waltz sugereaz` c` nu mai mult de opt au jucat vreodat` un rol cu con-
rece a f`cut ca argumentul s`u principal s` fie deosebit de controversat. secin\e pe scena mondial`, politica interna\ional` „poate fi studiat` în ter-
Ideea lui Waltz c` domina\ia în continuare a superputerilor este cea mai menii logicii sistemelor numerelor mici“. 3 Aceast` logic`, sus\ine el, poate
bun` garan\ie a ordinii ]i stabilit`\ii în politica mondial` a ap`rut într-o fi în\eleas` f`r` a face vreo afirma\ie vag` ]i care nu poate fi testat` despre
vreme în care mul\i credeau c` un r`zboi atomic putea izbucni în Europa când ]i în ce m`sur` statele urm`resc s` dobândeasc` puterea. „Politica
ca urmare a cursei înarm`rilor nucleare. În al doilea rând, spre deosebire echilibrului de putere predomin` oricând sunt îndeplinite dou` ]i numai
de reali]tii din perioada postbelic` timpurie (precum Carr ]i Morgenthau), dou` condi\ii: ordinea s` fie anarhic` ]i s` fie populat` de unit`\i care
Waltz a afirmat c` a ob\inut echivalentul „revolu\iei lui Copernic“ în doresc s` supravie\uiasc`.“ 4
studiul politicii modiale prin rezolvarea problemei nivelului de analiz` pe Dup` ce a izolat structura, Waltz argumenteaz` c` o structur` bipo-
care o anun\ase în anii ’50. În al treilea rând, Waltz a afirmat c` lucrarea sa lar` dominat` de dou` mari puteri este mai stabil` decât o structur` mul-
era prima teorie a echilibrului de putere din rela\iile interna\ionale care tipolar` dominat` de trei sau mai multe mari puteri. O structur` bipolar`
putea fi sus\inut` în mod ]tiin\ific. Spre deosebire de to\i cei care conside- tinde s` fie mai durabil` f`r` r`zboaie extinse la nivelul întregului sistem.
rau c` rela\iile interna\ionale treceau printr-o transformare radical` ca Din nou, spre deosebire de predecesorii s`i reali]ti, care erau preocupa\i
urmare a interdependen\ei crescânde din economia mondial` ]i a limit`rii de confruntarea ideologic` a superputerilor în era nuclear`, Waltz sus\ine
for\ei în era nuclear`, Kenneth Waltz a reafirmat importan\a statului ca c` exist` diferen\e izbitoare între multipolaritate ]i bipolaritate în termeni
actor principal în politica interna\ional` ]i a catalogat argumentele opo- de comportament strategic. În cazul multipolarit`\ii, statele se bazeaz` pe
nen\ilor s`i drept reduc\ioniste ]i nonfalsificabile. În timpul a]a-numitei alian\e pentru a-]i men\ine securitatea. Instabilitatea este inerent`,
dezbateri a paradigmelor care a dominat rela\iile interna\ionale în anii ’80, deoarece „exist` prea multe puteri pentru a permite oric`reia dintre ele s`
Waltz a fost o figur` cheie, iar cartea sa continu` s` fie o lucrare de referin- trag` linii clare ]i rigide între alia\i ]i adversari“.5 În schimb, inegalitatea
\` pentru sus\in`torii ]i oponen\ii neorealismului în rela\iile interna\ionale. dintre superputeri ]i celelalte state face ca amenin\area s` fie mai u]or de
Argumentul c`r\ii este o continuare a unor idei prezentate întâi în identificat ]i permite atât Uniunii Sovietice cât ]i Statelor Unite s`
lucrarea Man, The State and War ]i în acela]i timp o repudiere a concluzi- men\in` echilibrul central bazându-se pe for\e proprii ]i nu pe alia\i. Peri-
ilor acesteia. În loc s` exploreze rela\ia dintre nivelurile de analiz` pe care colele calculelor gre]ite ]i ale retragerii alia\ilor sunt astfel reduse. Ame-
le-a identificat în lucr`rile anterioare, Waltz se concentreaz` asupra auto- nin\area nuclear` ]i incapacitatea fiec`reia dintre cele dou` superputeri de
nomiei ]i influen\ei componentei structurale a sistemului interna\ional. a dep`]i for\a de r`spuns a celeilalte sporesc stabilitatea sistemului. În ter-
Acest al treilea nivel influen\eaz` comportamentul statelor ]i prin urmare menii anun\a\i de lucr`rile sale precedente, spre sfâr]itul anilor ’70 Waltz
influen\eaz` rezultate precum inciden\a r`zboaielor, constrângând statele s-a autoidentificat drept un optimist al celei de-a treia imagini.
s` nu adopte anumite politici ]i predispunându-le pentru altele. El defi- Pentru mai mult de un deceniu de la publicare, Theory ]i autorul
ne]te structura politic` interna\ional` cu ajutorul a dou` criterii. Primul s`u au fost în centrul unei dezbateri intense ]i adesea acide [n rela\iile
este un principiu al aranjamentului prin care statele se rela\ioneaz` reci- interna\ionale. Unii l-au l`udat pe Waltz pentru c` a r`sturnat credin\a
proc. Sistemul interstatal este un sistem de autoprotec\ie, anarhic. El liberal` c` rela\iile interna\ionale treceau prin schimb`ri structurale ]i pen-
afirm` c` acest principiu este constant în timp ]i limiteaz` sever gradul la tru c` a oferit cea mai sistematic` încercare de a articula o teorie testabil`
care poate ajunge diviziunea muncii dintre state. Ele sunt, dup` cum spune a echilibrului de putere. La cealalt` extrem`, a fost acuzat c` ar legitima
Waltz, nediferen\iate din punct de vedere func\ional. Prin urmare, suvera- „un proiect autoritar de propor\ii globale“.6
nitatea multipl` limiteaz` amploarea interdependen\ei statelor. În timp ce {ntre cei care au admirat rigoarea c`r\ii lui Waltz s-a derulat o dez-
anarhia este o constant`, cel de-al doilea criteriu al structurii, distribu\ia batere despre [ncercarea sa de a izola natura ]i efectele structurii sistemu-
capacit`\ilor, variaz` de la un stat la altul. Statele se confrunt` cu sarcini lui interna\ional, despre gradul [n care concluziile sale substan\iale cores-
RELA|II INTERNA|IONALE 94 95 K. WALTZ

pundeau premiselor ]i despre schimbare ]i continuitate [n sistemul inter- spune cum variaz` posibilitatea marilor puteri de a modela constructiv
na\ional. rela\iile interna\ionale o dat` cu schimbarea sistemului ca întreg.“ 7 În mod
Prima problem` este m`sura în care Waltz reu]e]te s` identifice ironic, sistemul s-a schimbat dramatic o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece ]i
structura drept cauz` a comportamentului statelor. El sus\ine c` structura colapsul unuia dintre polii structurii, Uniunea Sovietic`. Aceast` schim-
func\ioneaz` precum ficatul omului sau ca un sistem progresiv de impozi- bare dramatic` a evenimentelor nu era compatibil` cu a]tept`rile enun\ate
tare, producându-]i efectele prin socializare ]i competi\ie interstatal`. în Theory, conform c`rora superputerile se maturizau ]i deveneau „doi
Waltz admite c` a fost inspirat de Durkheim ]i de studiile sociologice poli sensibili“ în fruntea unei structuri tot mai stabile.
privind comportamentul mul\imilor, îns` nu este clar în ce m`sur` struc- De la sfâr]itul r`zboiului rece, Waltz ]i-a îndreptat aten\ia asupra
tura func\ioneaz` independent de percep\ia statelor asupra echilibrului de consecin\elor a ceea ce el consider` a fi o trecere dinspre bipolaritate spre
putere. S-a atras de asemenea aten\ia asupra inconsecven\elor [n argumen- unipolaritate. Dup` cum era de a]teptat, lucr`rile sale recente reflect` o
ta\ia substan\ial` a lui Waltz privind meritele bipolarit`\ii în anii ’70 ]i teo- parte din preocup`rile pe care le-a enun\at în anii ’60 referitoare la con-
ria echilibrului de putere. Unii dintre criticii s`i au afirmat c` „stabilitatea“ secin\ele nedorite care decurg din dezechilibrul de putere. În particular, el
r`zboiului rece este legat` mai mult de armele nucleare (un fenomen la afirm` c`, în absen\a unor presiuni de echilibrare eficiente, s-ar putea ca
nivelul unit`\ilor) ]i mai pu\in de bipolaritate. Tocmai pentru c` superpu- Statele Unite s` ia pe cont propriu asigurarea intereselor lor de politic`
terile erau cu mult mai puternice dec@t alte state, nu rezult` c` ele erau la extern` ]i, prin aceasta, s` se bazeze pe preponderen\a lor militar` pentru
fel de puternice fiecare ]i c` s-au adaptat cu succes la structura dominant`. a-]i impune propria viziune despre o nou` ordine mondial`. În acest con-
Din nou, puterea explicativ` ]i predictiv` a teoriei lui Waltz a fost com- text, el este deosebit de optimist cu privire la consecin\ele prolifer`rii
promis` de dificultatea separ`rii nivelurilor de analiz` ]i a determin`rii nucleare în politica interna\ional`. La începutul anilor ’80 Waltz a afirmat
con\inutului fiec`ruia. În cele din urm`, unii critici au sus\inut c` modelul c` descurajarea nuclear` reprezenta o for\` pentru stabilitatea politicii
lui Waltz este prea static ]i determinist, lipsindu-i dimensiunea schimb`rii mondiale, obligând statele s` î]i realizeze scopurile f`r` riscul unui con-
structurale. Statele sunt condamnate s` reproduc` logica anarhiei ]i orice flict nuclear global. El este înc` adeptul acestui argument ]i crede c`
cooperare care are loc între ele este subordonat` distribu\iei puterii. „r`spândirea controlat`“ a armelor nucleare poate avea, în contextul mul-
Premisele lui Waltz privind natura statelor au fost contestate cu aprindere tipolarit`\ii, acelea]i efecte pe care le-a avut descurajarea nuclear` ]i ar
de neoliberali, care cred c` este exagerat` m`sura în care statele sunt obse- putea contrabalansa pericolele sale inerente. Îns` acest argument porne]te
date de distribu\ia puterii ]i c` sunt ignorate beneficiile colective care pot de la prezum\ia c` dinamica complex` a rela\iei nucleare dintre superpu-
fi dobândite prin cooperare. teri poate fi reprodus` f`r` probleme. Waltz nu a r`spuns celor mai radi-
În loc s` încerce s` amendeze sau s` reconstruiasc` teoria lui Waltz cali critici, pentru care Theory este m`rturia s`r`cirii teoriei rela\iilor
pentru a solu\iona unele dintre presupusele sale sl`biciuni, al\ii au privit interna\ionale într-un mod neorealist, pozitivist.
cartea cu mult mai mult` suspiciune ca o încercare prost deghizat` de a
legitima r`zboiul rece sub mantia ]tiin\ei. O mare parte a c`r\ii este dedi-
cat` problemelor deconstruc\iei teoretice, rela\iei dintre legile comporta-
mentului ]i teoriile care explic` acele legi precum ]i modului în care poate
fi testat` o teorie astfel încât s` se conformeze standardelor ]tiin\ifice co- Note
recte de comportament. Pentru Waltz, o teorie este un instrument de expli-
care a tiparelor comportamentului statelor în cadrul circumscris al acti-
vit`\ii umane. De]i explica\ia este o condi\ie prealabil` necesar` ac\iunii
1. Kenneth Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New York,
reu]ite, interoga\ia teoretic` este o activitate f`r` valoare politic`. Dat` 1959, p. 238.
fiind distinc\ia rigid` pe care o face [ntre teoria politic` interna\ional` ]i 2. Michael Banks, „The Inter-Paradigm Debate“, în M. Light ]i A. J. R. Groom
analiza politicii externe, prima nu o poate evalua ]i prescrie pe cea de-a (ed.), International Relations: A Handbook of Current Theory, Frances Pinter,
doua. „Problema nu este de a spune cum trebuie condus` lumea, ci de a Londra, 1985, p 14.
RELA|II INTERNA|IONALE 96

3. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, Addison-Wesley, Reading,


Massachusetts, 1979, p.131. LIBERALISMUL
4. Ibid., p. 121.
5. Ibid., p. 168.
6. Richard Ashley, „The Poverty of Neorealism“, în International Organization,
nr. 38, 1981, p. 226.
7. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, p. 210.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la


Gilpin, Keohane, Morgenthau ]i Wendt.

Principalele lucr`ri ale lui Kenneth Waltz


Man, The State, and War, Columbia University Press, New York, 1959.
„Political Philosophy and the Study of International Relations“, în William Fox
(ed.), Theoretical Aspects of International Relations, University of Notre Spre deosebire de reali]ti, liberalii consider` rela\iile interna\ionale
Dame Press, Notre Dame, Indiana, 1959, p. 51-69. ca o posibil` surs` de progres ]i transformare teleologic`. Ei pun libertatea
„The Stability of a Bipolar World“, în Daedalus, nr. 93, 1964, p. 881-909. individual` mai presus de orice ]i consider` c` statul se cuvine s` fie oprit
Foreign Policy and Democratic Politics, Little, Brown, Boston, 1967. de la ac\iuni de natur` a o submina. Pe plan intern, puterea statului liberal
constitu\ional este limitat` de r`spunderea sa democratic` fa\` de propriii
Theory of International Politics, Addison-Wesley, Reading, Massachusetts, 1979.
cet`\eni, de nevoia de a respecta cerin\ele economiei de pia\` ]i normele
„The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better“, în Adelphi Paper,
nr. 171, International Institute of Strategic Studies, Londra, 1981. de drept. Liberalii consider` c`, în ciuda dificult`\ilor pe care le presupune
transferul acestor constrângeri la nivel interna\ional, ele trebuie instituite
„The Origins of War in Neorealist Theory“, în Journal of Interdisciplinary
History, nr. 18, 1988, p. 615-628. pentru a promova stabilitatea atât în raporturile dintre statele suverane, cât
„Realist Thought and Neorealist Theory“, în Journal of International Affairs, ]i în interiorul acestora. Între gânditorii de seam` din aceast` sec\iune
nr. 44, 1990, p. 21-37. exist` diferen\e de accent în ceea ce prive]te prioritatea ce trebuie acordat`
„The Emerging Structure of International Politics“, în International Security, democra\iei, interdependen\ei economice ]i reglement`rii legale interna-
nr. 18, 1993, p. 44-79. \ionale a securit`\ii ]i domeniului economic. Sunt prezentate aici formele
republicane, comerciale ]i cele juridice ale tradi\iei liberale, a]a cum atât
Lecturi suplimentare meritele acestora, cât ]i gradul în care (individual sau combinate) afec-
Buzan, B., Jones C. ]i Little, R., The Logic of Anarchy: Neorealism to Structural teaz` rela\iile interna\ionale sunt sus\inute de liberali. În anii ’20 ]i ’30,
Realism, Columbia University Press, New York, 1993. liberalismul a fost subapreciat ]i considerat o form` de „idealism“ sau
Halliday, F. ]i Rosenberg, J., „Interview with Ken Waltz“, în Review of „utopism“ de c`tre autoproclama\ii „reali]ti“ ai vremii. Aceasta a fost
International Studies, 1998, p. 371-386. eticheta care s-a aplicat f`r` deosebire lucr`rilor lui Norman Angell,
Keohane, Robert O. (ed.), Neorealism and its Critics, Columbia University Press, Woodrow Wilson ]i Alfred Zimmern. Ast`zi, liberalismul nu mai este
New York, 1986. marginalizat în studiul rela\iilor interna\ionale. Pr`bu]irea Uniunii
Linklater, Andrew, „Neo-realism in Theory and Practice“, în Ken Booth ]i Steve Sovietice, ]i deci a comunismului drept concurent global al capitalismu-
Smith (ed.), International Relations Theory Today, Polity Press, lui, le-a asigurat liberalilor contemporani, la sfâr]itul secolului al XX-lea,
Cambridge, 1995.
prilejul de a afirma tradi\ia intelectual` ]i importan\a liberalismului.
Mouritzen, Hans, „Kenneth Waltz: A Critical Rationalist Between International Oricum, de]i unele tendin\e contemporane par a confirma teoriile „ideali]-
Politics and Foreign Policy“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The
Future of International Relations: Masters in the Making, Routledge, tilor“, liberalismul trebuie s` r`spund` la noi provoc`ri, pe m`sur` ce
Londra, 1997, p. 66-99. Aceast` evaluare a operei lui Waltz con\ine ]i o for\ele capitalismului global submineaz` aparenta „victorie“ a democra\iei
bibliografie complet`. liberale, la sfâr]itul r`zboiului rece.
99 N. ANGELL

NORMAN ANGELL despre fapte, p`reri ce pot fi corecte sau incorecte; ]i, de regul`, sunt
incorecte“2. Ca jurnalist, Angell cuno]tea pe deplin modul în care presa
putea modela ]i deforma opinia public` ]i era hot`rât s` î]i foloseasc`
Norman Angell ]i-a publicat celebra lucrare The Great Illusion cu pozi\ia din pres` pentru a schimba opinia publicului. De]i primele sale
doar doi ani înainte de izbucnirea primului r`zboi mondial. El a sus\inut încerc`ri de a instrui oamenii nu s-au bucurat de prea mult` aten\ie, tema
c` interdependen\a economic` a statelor puternic industrializate era atât de ira\ionalit`\ii avea s` domine tot ceea ce a publicat ulterior. În 1909, a scris
mare încât controlul teritorial, ca premis` a bun`st`rii economice, deve- un scurt pamflet intitulat Europe’s Optical Illusion, care a fost, în general,
nise perimat ]i, de aceea, r`zboiul era ira\ional. Din nefericire, credin\a c` ignorat, pân` când Angell ]i-a dezvoltat argumentele ]i a publicat lucrarea
Norman Angell a prezis desuetudinea r`zboiului a facilitat înt`rirea impre- The Great Illusion. Talentul s`u de a-]i face reclam` ]i distribuirea gratu-
siei c` acest gânditor de seam` ar fi un „idealist“ care fie se în]ela funda- it` a c`r\ii unor politicieni eminen\i ]i altor jurnali]ti au contribuit la con-
mental, fie (într-o interpretare mai binevoitoare) era prea avansat pentru sacrarea acesteia, în cele din urm`, ca best-seller. S-au vândut peste dou`
vremea sa. Atribuirea unei asemenea etichete ar fi, totu]i, eronat`, dac` milioane de exemplare pân` la izbucnirea r`zboiului ]i lucrarea a fost
s-ar baza pe o asemenea percep\ie. Angell nu a fost victima propriei sale tradus` în 25 de limbi. A dat chiar na]tere unei teorii care i-a purtat
„iluzii“ c` r`zboiul nu ar mai putea izbucni doar pentru c` nu mai era numele, iar succesul c`r\ii i-a permis autorului s`-]i dedice restul vie\ii
ra\ional din punct de vedere economic. De fapt, a fost inspirat s`-]i scrie scrisului, sus\inerii de cursuri ]i organiz`rii de mi]c`ri politice menite a
cartea tocmai pentru c` s-a temut de începutul r`zboiului ]i a dorit s` con- promova idei compatibile cu viziunea sa asupra interna\ionalismului li-
tracareze gândirea conven\ional` despre care credea c` a contribuit la con- beral. Pân` la încetarea sa din via\`, în 1967, Angell a publicat peste 40 de
sim\`mântul publicului de a sprijini politici care nu erau în interesul s`u. c`r\i despre rela\iile interna\ionale, reevaluând ]i dezvoltând argumentele
Acum, c` r`zboiul rece s-a sfâr]it, iar realismul nu mai domin` studiul sus\inute, pentru prima dat`, în 1909. A continuat s` scrie pentru ziare ]i a
rela\iilor interna\ionale, cercet`torii î]i pot îndrepta aten\ia c`tre perioada editat revista Foreign Affairs din 1928 pân` în 1931. Pentru o scurt`
de dinainte de 1914 f`r` prejudec`\ile din trecut ]i, în acest mod, pot apre- perioad`, spre sfâr]itul anilor ’20, a fost membru al Parlamentului,
cia munca „unui teoretician despre care toat` lumea a auzit, dar pe care reprezentând Partidul Laburist ]i i-a fost acordat, în 1931, titlul de cavaler
pu\ini îl iau în serios“1. pentru servicii aduse comunit`\ii. A fost membru în consiliul Institutului
Norman Angell s-a n`scut [n 1874, în Lincolnshire, Anglia, într-o Regal de Studii Interna\ionale din Londra ]i al Comitetului Executiv al
familie din clasa mijlocie ]i a înv`\at s` citeasc` la o vârst` fraged`, asi- Ligii pentru Uniunea Na\iunilor. În 1933, lui Angell i-a fost acordat
milând operele lui Voltaire, Tom Paine, Walt Whitman ]i mai ales pe cele Premiul Nobel pentru Pace, pentru care a fost nominalizat de personali-
ale lui John Stuart Mill. Educa\ia sa formal` nu era foarte vast`. }i-a petre- t`\i ca Bertrand Russel, J. M. Keynes, Harold Laski, John Dewey ]i John
cut câ\iva ani în Fran\a ]i Elve\ia, unde a urmat câteva cursuri la Uni- Hobson.
versitatea din Geneva. La vârsta de 17 ani a decis s` emigreze în SUA, Angell este un precursor important al teoreticienilor „interdepen-
convins c` problemele Europei erau nerezolvabile. În SUA, a c`l`torit den\ei“, ap`ru\i la finele anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Esen\a analizei
de-a lungul Coastei de Vest, lucrând ca muncitor agricol, v`car, plantator lui Angell este aceea c` principala caracteristic` a modernit`\ii ar fi
de vi\`-de-vie ]i, în cele din urm`, ca reporter la publica\iile Globe- incompatibilitatea dintre r`zboi ]i obiectivul fiec`rui stat de a ob\ine
Democrat din St. Louis ]i Chronicle din San Francisco. Când a r`mas f`r` bun`stare economic`. În era mercantilismului, expansiunea teritorial`,
bani, s-a întors la Paris ]i s-a angajat redactor la ziarul de limb` englez` prin colonialism ]i r`zboi, a contribuit la bun`starea economic` a statelor.
Daily Messenger ]i, în cele din urm`, a fost selectat de Lord Northcliffe De pild`, dobândirea de teritorii noi le permitea statelor s`-]i m`reasc`
s` conduc` edi\ia francez` a cotidianului Daily Mail. resursele, în special cele de aur. Oricum, tranzi\ia c`tre societ`\i comer-
În 1903 ]i-a publicat prima carte, Patriotism Under Three Flags: A ciale puternic dezvoltate, al`turi de conturarea unei pie\e mondiale ]i de
Plea for Rationalism in Politics. În autobiografia sa, Angell a ar`tat c` cre]terea diviziunii muncii la scar` mondial`, a creat o situa\ie care a f`cut
„lucrarea era, de fapt, o provocare deschis` la adresa determinismului ma- inutil r`zboiul ca mijloc de rezolvare a conflictelor ap`rute în jurul intere-
terialist ]i economic… oamenii nu sunt c`l`uzi\i de fapte, ci de p`rerile lor selor materiale ale statelor. Angell nu a crezut c` noua epoc` ar reflecta
RELA|II INTERNA|IONALE 100 101 N. ANGELL

vreo „armonie de interese“ utopic` a celor care particip` la diviziunea boiul îi confirmase teza principal` ]i s-a opus cu înver]unare deciziei de la
interna\ional` a muncii. Dup` cum sus\ine ]i în pasajul de mai jos, argu- Versailles de a impune costuri imense pentru repara\ii de r`zboi Germaniei
mentul s`u principal este acela c`, dac` vrem s` ap`r`m avantajele inter- înfrânte. Pentru Angell, o asemenea m`sur` era inutil` într-o epoc` în care
dependen\ei economice, trebuie s` g`sim noi c`i de rezolvare a conflic- bun`starea nu se mai m`sura în aur, ci în m`rfuri ]i în valoarea acestora.
telor care sunt inerente: „Pedepsind“ Germania, alia\ii î]i f`ceau r`u lor în]i]i, din moment ce Ger-
mania trebuia reabilitat` pentru a putea pl`ti repara\iile cerute de învin-
„Barca lua ap`, marea era agitat`, iar \`rmul se afla la mare dep`rtare. g`tori. Cum ar`ta Navari:
Era nevoie de toate eforturile unui om pentru a vâsli ]i de ale celuilalt
pentru a scoate apa din barc` cu ispolul. Dac` unul dintre ei ar fi cedat, „era vorba despre acel postulat pentru care el s-ar fi putut felicita f`r`
s-ar fi înecat amândoi. La un moment dat, vâsla]ul îl amenin\` pe cel rezerve… în timpul negocierilor de pace de dup` primul r`zboi mon-
care scotea apa c`, dac` nu se mi]ca mai repede, îl arunca din barc`; la dial, sindicatele franceze refuzau s` primeasc` m`rfuri germane în
aceasta, cel care scotea apa i-a replicat c`, dac` el ar fi aruncat, cu sigu- contul repara\iilor, din cauza concuren\ei; singurul mod în care Germa-
ran\` s-ar fi înecat apoi ]i vâsla]ul. }i, cum vâsla]ul era cu adev`rat nia a «pl`tit», în ultim` instan\`, a fost printr-o tax` pe comer\; ]i, în
dependent de cel care scotea apa, iar acesta depindea, la rândul s`u, de principal pe baza împrumuturilor americane, economia german` s-a
primul, nici unul nu putea folosi for\a împotriva celuilalt.“3 redresat ]i a putut pl`ti.“4

Aceasta nu însemna c` r`zboiul ar înceta s` existe sau c` interde- Mai târziu, pe lâng` reflec\iile asupra adecv`rii tezei sale la reali-
penden\a ar fi inevitabil`. Dar Angell credea cu adev`rat c` aceasta din tate, în lumina experien\ei primului r`zboi mondial ]i a lec\iilor sale mai
urm` va cre]te în timp, con]tient c` el ]i al\i teoreticieni ar fi trebuit s` cuprinz`toare, Angell ]i-a concentrat aten\ia tot mai mult asupra nevoii
fac` eforturi uria]e pentru eradicarea r`zboiului. El sus\inea îndeosebi unor reforme politice interna\ionale pentru a preveni un alt r`zboi mondi-
inutilitatea colonialismului ]i ideea c` interdependen\a financiar` a mari- al. Din moment ce r`zboiul izbucnise deja, era clar c` nimeni nu se putea
lor puteri europene f`cea f`r` sens competi\ia pentru teritorii sau chiar baza doar pe procesele economice pentru a împiedica conflictele violente.
pretinderea unor desp`gubiri de la cei învin]i în r`zboi. Angell spera c`, Pe lâng` necesitatea constant` de a instrui, Angell era un credincios sus-
odat` acest mesaj în\eles, liderii politici ar fi c`utat mai degrab` coopera- \in`tor al eforturilor interna\ionale de promovare a dezarm`rii ]i de domi-
rea decât r`zboiul pentru a-]i rezolva diferendele. Interdependen\a îns`]i na\ie a dreptului interna\ional prin Liga Na\iunilor.
ar fi facilitat, în opinia lui, aceasta. Apoi, cum diviziunea muncii s-a adân- Angell nu a fost nicic@nd pacifist. Nu credea c` for\a nu ar trebui
cit, statele ar fi incapabile s` controleze apari\ia organiza\iilor transna- folosit` niciodat` în chestiunile interna\ionale. În studiul s`u privind paci-
\ionale, a c`ror cooperare ar trece peste grani\ele teritoriale ]i ar putea fismul în Marea Britanie în prima jum`tate a secolului al XX-lea, Martin
duce la ceea ce noi numim ast`zi o societate civil` interna\ional`. Ceadel face distinc\ie între pacifism ]i ceea ce el nume]te pacificism,
Desigur, temerile lui Angell au fost confirmate de izbucnirea pri- adic` opinia c` „r`zboiul, de]i necesar uneori, este întotdeauna un mod
mului r`zboi mondial. Dup` r`zboi, el a recunoscut c` experien\a acestu- ira\ional ]i inuman de a rezolva disputele ]i c` prevenirea lui ar trebui s`
ia îl obliga s`-]i reconsidere câteva puncte de vedere, dar a r`mas solidar fie întotdeauna o prioritate politic` dominant`“5. Angell a fost un „pacifi-
cu teza central` din The Great Illusion. De exemplu, crezuse c` r`zboiul cist“ ]i un sus\in`tor zelos al securit`\ii colective în rela\iile interna\ionale.
ar fi urmat s` se limiteze la Germania ]i Marea Britanie ]i c` posibilit`\ile El a crezut c`, din moment ce domina\ia legii este crucial` pentru
acestora de a finan\a conflictul ar fi fost diminuate de refuzul altor state de men\inerea p`cii în interiorul statelor, ar trebui s` i se acorde un rol simi-
a le acorda credite ]i asisten\` financiar`. A recunoscut, de asemenea, c` lar ]i la nivel interna\ional. Astfel, de]i a sus\inut principiul dezarm`rii,
subestimase puterea statului de a salvgarda circula\ia monetar` ]i de a-]i niciodat` nu s-a al`turat acelor pacifi]ti care militau pentru dezarmarea
organiza resursele pentru a se mobiliza de r`zboi. Aceasta a ar`tat capaci- unilateral`. Angell a regretat modul în care Germania a fost tratat` la
tatea statului de a interveni în diviziunea muncii ]i de a controla gradul de Versailles ]i, la începutul anilor ’30, a vrut s` recreeze o în\elegere de tipul
interdependen\`, de]i o asemenea interven\ie politic` ar fi putut avea cos- concertului european din secolul al XIX-lea. Ar fi trebuit ca [n special
turi economice foarte mari. Pe de alt` parte, Angell a considerat c` r`z- Germania ]i Italia s` primeasc` statute ]i drepturi egale cu celelalte mari
RELA|II INTERNA|IONALE 102 103 N. ANGELL

puteri ale Europei ]i ca Liga Na\iunilor s` caute a fi cât mai universal` în muncii este un pas înainte fa\` de liberalismul secolului al XVIII-lea (care
ceea ce prive]te selec\ionarea membrilor. Nevoia unor m`suri de îngr`dire lega necesitatea pie\elor economice de legea natural`), ea are înc` puncte
a Germaniei ]i Italiei, la sfâr]itul anilor ’30, a fost ea îns`]i, într-o oare- slabe. De]i analiza sa empiric` s-a limitat la Europa ]i, în special, la
care m`sur`, consecin\a tratamentului care li s-a aplicat de c`tre alia\i la Germania ]i Anglia, Angell a fost înclinat s` fac` generaliz`ri care nu erau
sfâr]itul primului r`zboi mondial. V`zându-l pe Angell mai degrab` ca sus\inute de realitate. Interdependen\a, dup` cum mul\i autori au sus\inut
„realist“ decât ca „idealistul“ care era acuzat a fi (în mod special de E. H. de atunci, nu ar trebui în\eleas` ca însemnând egalitatea gradului de
Carr, în The Twenty Years’ Crisis), J. D. B. Miller arat` cum, în practic`, dependen\` dintre diferite state. De aceea, metafora b`rcii sparte induce în
aceste etichet`ri sunt nesigure în ceea ce prive]te diferen\ierea dintre cele eroare. În cel mai bun caz, interdependen\a este limitat` la anumite regi-
dou` moduri de gândire: uni ale lumii; ea nu este universal` ]i rareori statele sunt la fel de vulnera-
bile sub aspectul costurilor unui eventual r`zboi. Dar, din moment ce nu
„«Utopi]tii» [ca Angell] sugeraser` f`r` nici o îndoial` c` ar fi putut sunt în mod egal vulnerabile, într-o lume în care „câ]tigurile relative“ din
exista o cale nedureroas` de ie]ire din dificult`\ile create de preten\iile comer\ ]i cooperare sunt distribuite inegal, poate fi ra\ional pentru anu-
Italiei ]i Germaniei; dar tot ei au propus ]i o alian\` [între SUA ]i mite state s` renun\e la câ]tigurile absolute ob\inute din cooperare pentru
Uniunea Sovietic`, Marea Britanie ]i Fran\a] care, în cele din urm`,
a-]i asigura securitatea relativ`. În al doilea rând, Angell nu a contribuit
s-a ]i realizat. «Reali]tii» [Carr] desconsideraser` posibilitatea unei
prea mult la în\elegerea na\ionalismului. El ura na\ionalismul în toate
alian\e, dar e]uaser` în a-]i da seama c` Hitler nu era doar un politician
formele sale, dar avea mai degrab` pornirea s` fac` remarci generale
obi]nuit, care ar fi putut fi cump`rat cu un împrumut ]i cu praful în
ochi al posibilit`\ii unor concesii comerciale ]i coloniale“.6 despre sl`biciunea ]i vulnerabilitatea con]tiin\ei publice la manipulare
prin inocularea ideilor na\ionaliste, decât s` recunoasc` vreo legitimitate
De]i s-a opus întotdeauna ideii c` un colonialism clasic era impor- moral` identit`\ii na\ionale. Ca urmare, de]i nu a prezis niciodat` c`
tant pentru men\inerea prosperit`\ii economice a puterii metropolitane, r`zboiul ar urma s` dispar` ca efect al interdependen\ei economice, a
Angell nu a fost un opozant al ideii de imperiu.7 Spre deosebire de al\i li- crezut c` a]a ar trebui. De aceea, nu a reu]it s` ia în considerare posibili-
berali, precum Hobson, Angell nu a crezut c` decolonizarea ]i neames- tatea existen\ei unor motive u]or de sus\inut pentru a duce un r`zboi, în
tecul erau importante în sine, ca instrumente ale libert`\ii politice ]i drept pofida costurilor sale economice. Colin Gray observa:
contributori la stabilitatea interna\ional`. Angell a fost un ardent adversar
„Problema central` este aceea c`, de]i Omul este Economic, el este, de
al na\ionalismului, oriunde s-ar fi manifestat ]i a sus\inut ideea c` deco-
asemenea, ]i Politic, Religios ]i, posibil, Militar (dac` nu chiar
lonizarea era, mai degrab`, compatibil` cu propagarea na\ionalismului R`zboinic) prin natura sa… chiar dac` s-ar putea defini, m`sura ]i
decât opus` acestuia. El a considerat iluzia suveranit`\ii politice ]i eco- ob\ine bun`starea economic`, ce s-ar realiza? Dac`, ab extensio,
nomice ca fiind mai pu\in important` decât asigurarea ordinii politice ]i bun`starea economic` trebuie s` includ` valorile securit`\ii fizice ]i
extinderea domniei legii la toate popoarele, fie c` erau formal indepen- politice, poate chiar ]i securitatea con]tiin\ei, ce utilitate i-ar r`mâne
dente sau nu. Angell a fost întotdeauna foarte sceptic cu privire la acestui concept-valoare?“8
„con]tiin\a public`“ (public mind) în a]a-numitele democra\ii. Credea, ca
]i Hobson, c` r`zboiul survenea adesea din cauza ]ovinismului, na\iona- În al treilea rând, Angell tindea s` presupun` c` exista o rela\ie
lismului deformat ]i abilit`\ii elitelor militare de a manipula viziunile pro- invers` între interdependen\a economic` dincolo de grani\ele teritoriale ]i
priilor cet`\eni cu privire alte state. Acesta fiind cazul lumii dezvoltate, cu puterea guvernelor de a controla ceea ce se petrecea în interiorul acestor
atât mai probabil era ]i cazul lumii a treia, cu lideri chiar ]i mai pu\in grani\e. Nu a f`cut niciodat` o distinc\ie sistematic` între state ]i guverne
îngr`di\i de pres` decât cei din statele moderne industrializate. ]i nici nu a acceptat c` statul „este constituit din mai mult decât aparatul
În excelenta sa analiz` critic` asupra contribu\iei lui Angell la stu- guvernamental formal. Institu\ii precum presa, grupurile de lobby, insti-
diul rela\iilor interna\ionale în secolul al XX-lea, Cornelia Navari se con- tutele de cercetare au fost absorbite în structura guvern`rii moderne. În
centreaz` asupra a trei principale puncte slabe ale operei acestuia. Mai timp ce guvernul î]i poate pierde din for\a de determinare a politicilor sec-
întâi, chiar dac` analiza lui asupra interdependen\ei ca func\ie a diviziunii toriale, el câ]tig` mai mult prin coordonarea, interven\ia în ]i, în cele din
RELA|II INTERNA|IONALE 104 105 N. ANGELL

urm`, legitimarea activit`\ilor multor agen\i informali definitorii pentru Principalele lucr`ri ale lui Norman Angell
statul modern“.9 Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics, Londra, Fisher
În ciuda existen\ei lor, aceste observa\ii privind opiniile lui Angell Unwin, 1903.
nu ]tirbesc imensa sa contribu\ie la studiul rela\iilor interna\ionale, în\e- The Great Illusion: A Study of Relations of Military Power in Nations to Their
leas` în contextul locului ]i timpului s`u. Acum ]tim mai multe decât în Economic and Social Advantage, Londra, William Heinemann, 1912.
vremea sa despre natura ]i amploarea interdependen\ei în politica mondi- The Foundations of International Polity, Londra, William Heinemann, 1914.
al`, iar dezbaterea privind rela\ia acesteia cu r`zboiul este mult mai sofis- Human Nature and the Peace Problem, Glasgow, W. Collins Sons & Co., 1925.
ticat` decât atunci. Angell a f`cut mult pentru a pune bazele interna\iona-
From Chaos to Control, New York, Century Co., 1933.
lismului liberal ]i a contribuit la combaterea mitului potrivit c`ruia r`zbo-
iul este o întreprindere profitabil`. Apelul la ra\iune ]i nevoia de educa\ie „The International Anarchy“, în lucrarea lui Leonard Woolf, The Intelligent Man’s
în domeniul rela\iilor interna\ionale au fost ]i ele foarte importante. Orice Way to Prevent War, Londra, Gollancz, 1933, p. 19-66.
s-ar crede despre con\inutul unora din argumentele sale, încercarea lui de The Press and the Organization of Society, Cambridge, Minority Press, 1933.
a aplica ideea unui interes propriu „luminat“ la domeniul rela\iilor inter- Preface to Peace, New York, Harper & Brothers Ltd., 1935.
na\ionale este înc` o puternic` surs` de inspira\ie pentru cercet`tori. The Unseen Assassins, Londra, Hamish Hamilton, 1935.
This Have and Have-not Business: Political Fantasy and Economic Fact, Londra,
Hamish Hamilton, 1936.
The Defence of the Empire, Londra, Hamish Hamilton, 1937.
Note Peace with the Dictators?: A Symposium and Some Conclusions, Londra, Hamish
Hamilton, 1938.
The Great Illusion - Now, Harmondsworth, Penguin, 1938.
Let the People Know, New York, Viking Press, 1943.
1. Cornelia Navari. „The Great Illusion Revisited: the International Theory of
Norman Angell“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 341. Sleep Places: An Examination of Political Tendencies, Londra, Hamish Hamilton, 1947.
2. Norman Angell, After All, Londra, Hamish Hamilton, 1951, p. 107. Un bun rezu- After All: The Autobiography of Norman Angell, Londra, Hamilton, 1951.
mat al vie\ii lui Angell poate fi g`sit în lucrarea lui J. D. B. Miller, Norman
Angell and the Futility of War, Basingstoke, Macmillan, 1986, p. 1-24.
3. Norman Angell, The Foundations of International Polity, Londra, Heineinann, Lecturi suplimentare
1914, p. 17. Bisceglia, Louis, Norman Angell and the Liberal Internationalism in Britain,
4. Cornelia Navari, op.cit., p. 350. 1931-1939, New York, Garland, 1982.
5. Martin Ceadel, Pacificism in Britain 1914-1945, Oxford, Clarendon Press, 1980, p. 3. Howard, Michael, War and the Liberal Conscience, Londra, Temple Smith, 1978.
6. J. D. B. Miller, op. cit., p. 7.
7. A se vedea în mod deosebit lucrarea lui Norman Angell, The Defence of the Miller, John D. B., Norman Angell and the Futility of War: Peace and the Public
Empire, Londra, Hamish Hamilton, 1937. Mind, Londra, Macmillan, 1986. Con\ine o bibliografie complet` a lucr`-
8. Colin Gray, „Global Security and Economic Well-Being: A Strategic rilor lui Angell.
Perspective“, în Political Studies, nr. 42, 1994, p. 30. Navari, Cornelia, „The Great Illusion Revisited: the International Political Theory of
9. Cornelia Navari, op. cit., p. 354. Norman Angell“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 341-358.
Weinroth, H., „Norman Angell and The Great Illusion: an Episode in pre-1914
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr, Pacifism“, în Historical Journal, nr. 17, 1974, p. 551-574.
Hobson ]i Wilson.
107 C. BEITZ

CHARLES BEITZ dac` nu totalmente perimat`, oricum nepotrivit` pentru a analiza proble-
mele importante ]i noile orient`ri din economia politic` interna\ional`.
Era nevoie s` fie examina\i al\i actori decât statele, cum ar fi corpora\iile
Cei mai mul\i dintre liberalii prezenta\i în aceast` parte a lucr`rii multina\ionale ]i mi]c`rile sociale transna\ionale, fiecare cu importan\a
sunt empiri]ti. De]i motiva\i de valorile liberale ale libert`\ii individuale, proprie. Distribu\ia puterii militare era din ce în ce mai irelevant`, argu-
egalit`\ii politice ]i democra\iei, ei sunt în principal preocupa\i de modu- mentau ei, în timp ce imaginea „anarhiei“ era înlocuit` de ceea ce Wolfram
rile în care rela\iile interna\ionale promoveaz` sau obstruc\ioneaz` aceste Hanreider numea „o nou` convergen\`“ a proceselor politice interna\io-
valori. Beitz este un teoretician important, interesat de justificarea acestor nale ]i na\ionale. Politicile privind distribu\ia economic` erau, adesea, cel
valori ]i de modul în care pot fi furnizate indivizilor, la scar` global`, pu\in la fel de importante ca ]i politicile de securitate militar`. 2
motive de comportare concordant` cu aceste valori. Cu alte cuvinte, el Rena]terea teoriei politice în SUA s-a datorat, în mare m`sur`, unei
vrea s` elaboreze principii de drept acceptabile în sine, la care s` ne putem singure personalit`\i, John Rawls, ]i c`r\ii sale A Theory of Justice (1971).
conforma în mod rezonabil, dat fiind c` indivizii ]i statele sunt entit`\i Beitz a profitat de oportunitate ]i a sus\inut c` „principiile drept`\ii“ ela-
complexe din punct de vedere motiva\ional. Cartea sa, Political Theory borate de Rawls puteau îndeplini cele dou` func\ii ale teoriei politice la
and International Relations (1979), este o încercare de a urm`ri dou` scar` global`, acum, c` „reali]tii“ î]i pierduser`, aparent, unul din argu-
obiective de baz` ale teoriei politice: elaborarea unui ideal al vie\ii colec- mentele lor principale împotriva integr`rii teoriei politice ]i rela\iilor in-
tive ]i a unui argument conving`tor asupra motivului pentru care acesta ar terna\ionale. Acestea din urm` nu mai erau o aren` a „continuit`\ii ]i nece-
trebui promovat. Thomas Nagel ar`ta: „Un ideal, oricât de atractiv ar putea sit`\ii“, în forma politicilor de putere, în timp ce (a]a cum credea Beitz)
fi de contemplat, este utopic dac` indivizii concre\i nu pot fi motiva\i s` idealurile colective ale teoriei politice liberale puteau fi ap`rate ca interese
tr`iasc` dup` tiparul lui. Dar un sistem politic care este legat complet de universale proprii. Pentru a în\elege bazele argumenta\iei lui Beitz, se
motivele individuale poate da gre] în a întruchipa orice ideal.“1 Aceste impune deci o scurt` prezentare a lucr`rii lui Rawls. Acesta a furnizat o
dou` dimensiuni ale proiectului lui Beitz sunt inextricabil legate una de metod` unic` pentru identificarea principiilor de justi\ie care protejeaz`
alta, din moment ce el este la fel de procupat s` evite eticheta de „idealist“ drepturile individului. În acest sens, el a dezvoltat principiile de justi\ie
pe cât este s` apere principiile liberale. care ap`rau nu numai libert`\ile civile ]i politice tradi\ionale, ci ]i o împ`r-
Din teza de doctorat a lui Beitz, sus\inut` la Universitatea Princeton \ire mai echitabil` a veniturilor, bog`\iei, educa\iei, ofertelor de munc`,
la mijlocul anilor ’70, a rezultat lucrarea Political Theory and Interna- s`n`t`\ii ]i a altor „bunuri“ esen\iale pentru a asigura bun`starea ]i dem-
tional Relations. A fost o perioad` interesant` atât din punct de vedere in- nitatea tuturor, inclusiv a celor defavoriza\i.
telectual, cât ]i politic. Pe de o parte, teoria politic` se afirma în SUA dup` Metoda pe care Rawls a folosit-o pentru a elabora aceste principii
o perioad` lung` de somnolen\` ]i marginalizare, în plin` domina\ie a po- se bazeaz` pe tradi\ia contractului social, trasat` de Hobbes, Rousseau ]i
zitivismului ]i behaviorismului din ]tiin\a politic` american`. „Valorile“ Kant. Dar, în loc de a postula anumite caracteristici ale „naturii umane“
erau adesea asociate cu emo\iile sau „preferin\ele“ indivizilor, legându-se pentru a stabili condi\iile contractului, Rawls a sugerat ideea unei „pozi\ii
moralitatea de domeniul „opiniilor“. Filozofia politic` dominant` în mediul originare“. Aceasta este o situa\ie ipotetic` în care „un v`l de ignoran\`“
academic era utilitarismul, care sus\inea un principiu aparent simplu, „ma- ne împiedic` s` ne recunoa]tem talentele naturale, principiile morale ]i
ximizarea bun`st`rii sociale ]i a fericirii“. Acest principiu coexista cu rangul în ordinea social`, astfel încât s` putem alege în mod ra\ional prin-
ideea liberal` c` drepturile indivizilor nu ar trebui sacrificate în interesul cipii de justi\ie care nu sunt în favoarea noastr`. F`r` a-\i cunoa]te religia,
bun`st`rii sociale, dar acelora care au crezut într-o asemenea idee le-au vei alege un principiu de toleran\` religioas` pentru a guverna societatea.
lipsit argumentele filozofice împotriva gândirii utilitariste predominante. Necunoscând clasa social` din care faci parte, vei alege principii care s`
Pe de alt` parte, în studiul rela\iilor interna\ionale existau indicii privind garanteze egalitatea corect` de ]anse ]i s`-\i maximizeze succesul în via\`,
inadecvarea paradigmei realiste la studiul unei lumi de „interdependen\e dac` ajungi s` fii printre cet`\enii cei mai pu\in favoriza\i. Orice persoan`
complexe“. Gânditori ca Robert Keohane ]i Joseph Nye sus\ineau c` „ra\ional`“ va alege aceste principii, deoarece nu exist` nimic care s` ne
imaginea „politicilor de putere“ în statele autonome (self-contained) era, deosebeasc` unul de cel`lalt în aceast` pozi\ie originar`, unde cu to\ii sun-
RELA|II INTERNA|IONALE 108 109 C. BEITZ

tem persoane care aleg ra\ional. În acest caz suntem „persoane morale stat. El ap`r` o pozi\ie cosmopolit` radical`, a justi\iei interna\ionale,
libere ]i egale“, conduse de sim\ul „justi\iei drept corectitudine“ pentru a împotriva a ceea ce nume]te concep\ia „moralit`\ii statelor“. Drepturile
dezvolta principii care ne leag` unii de ceilal\i ]i de care ne ata]`m atât statelor sunt ele însele derivate din drepturile fiin\elor umane ]i Beitz nu
noi, cât ]i societatea ca întreg. vede nici un motiv care s` limiteze cel de-al doilea principiu, care \ine de
Substan\a politic` a teoriei lui Rawls const` în încercarea de a inte- justi\ia distributiv`, la rela\iile dintre cet`\eni în interiorul grani\elor teri-
gra critica socialist` în liberalism. Primul principiu de justi\ie afirm` li- toriale ale statelor suverane. Din punct de vedere moral, frontierele terito-
bertatea ]i egalitatea, acordând prioritate asigur`rii libert`\ilor liberale riale sunt arbitrare, consecin\` mai degrab` a întâmpl`rii istorice decât a
fundamentale de gândire, con]tiin\`, exprimare, asociere, vot universal, deliber`rii morale. De aceea, el este oarecum sceptic cu privire la princi-
protec\ie fa\` de arest`ri abuzive ]i dreptul de a de\ine proprietate. Al piul „autodetermin`rii“ ca fiind limitat la acele state care se întâmpl` s`
doilea principiu de justi\ie are dou` p`r\i. Mai întâi, este „principiul dife- existe la un moment dat în istorie. Cine este „subiectul“ relevant al auto-
ren\ei“. Inegalit`\ile sociale ]i economice sunt justificate doar dac` spo- determin`rii? Care este scopul „autodetermin`rii“? „Autonomia“ politic`
resc beneficiile cet`\enilor mai pu\in avantaja\i. În al doilea rînd, se cere o a anumitor grupuri sau suveranitatea statal` deplin`? Ceea ce conteaz`
egalitate universal` de ]anse, nu numai a ]anselor de a munci, ci ]i a pentru Beitz este întâietatea moral` a indivizilor, nu obscurele carac-
]anselor în via\`, indiferent de clasa social`. Astfel, justi\ia lui Rawls teristici „împ`rt`]ite“ ale grupurilor:
descrie un liberalism pentru cei mai pu\in avantaja\i, care pl`te]te tribut
criticii socialiste. Principiul diferen\ei îi protejeaz` pe s`raci atâta timp cât „Ideea c` statele ar trebui s` fie respectate ca surse autonome de
ridicarea nivelului lor de trai e posibil`. În mod similar, egalitatea de ]anse finalit`\i ]i c`, de aceea, nu trebuie s` fie stânjenite, apare ca un cores-
pondent al ideii c` indivizii ar trebui respecta\i ca fiin\e autonome. Dar
merge, dincolo de liberalismul clasic, pân` la a cere educa\ie compensa-
analogia este gre]it`. Corespondentul autonomiei individuale la nive-
torie ]i limitarea inegalit`\ilor economice. lul statelor este conformitatea institu\iilor lor de baz` cu principii de
Importan\a lui Rawls în istoria teoriei politice este acum recunos- justi\ie adecvate... principiul autonomiei statului ... nu poate fi corect
cut`. Beitz afirm` c` el este la fel de important ]i în studiul rela\iilor inter- interpretat f`r` a aduce în discu\ie justi\ia social` care, de regul`, este
na\ionale, în ciuda faptului c` Rawls însu]i atinge foarte pu\in acest considerat` ca apar\inând teoriei politice a statului.“4
subiect. Nu îl ignor`, dar sus\ine c`, ]i la nivel global, între state, con-
secin\ele pornirii de pe o „pozi\ie originar`“ ar duce la principii „fami- Dac` Beitz are dreptate, iar principiile lui Rawls despre justi\ie sunt
liare“, deja existente în dreptul interna\ional: într-adev`r adecvate la nivel global, atunci mult din ceea ce este considerat
drept studiu al eticii interna\ionale trebuie complet regândit. Într-adev`r,
„Principiul de baz` al dreptului na\iunilor este principiul egalit`\ii. Beitz este foarte clar asupra acestui punct. Analogia hobbesian` dintre
Popoarele independente organizate în state au anumite drepturi funda- indivizi ]i state, pe care mul\i studen\i ]i-au însu]it-o înc` de la primul curs
mentale egale. Acest principiu este analog drepturilor egale ale cet`\e- de rela\ii interna\ionale, este gre]it`. Beitz a dedicat o parte însemnat` din
nilor într-un regim constitu\ional. O consecin\` a acestei egalit`\i a
cartea sa expunerii permanente a m`surii în care studiul rela\iilor
na\iunilor este principiul autodetermin`rii unui popor, dreptul unui
interna\ionale este astfel fundamental viciat; abia Rawls ne furnizeaz`
popor de a-]i rezolva propriile probleme f`r` imixtiunea unor puteri
str`ine. Altul... este dreptul la autoap`rare împotriva unui atac extern, principii universale de justi\ie care ar trebui aplicate la nivel global. Mai
inclusiv dreptul de a forma alian\e de ap`rare pentru a-]i proteja acest mult înc`, ele pot fi aplicate sau, cel pu\in, condi\ia de interdependen\`
drept. Un alt principiu este acela c` tratatele trebuie s` fie respectate... face ]i mai posibil acest lucru acum mai mult ca niciodat` ]i Beitz insist`
dar în\elegerile de a coopera, în cazul unui atac nejustificat, sunt nule asupra justific`rii contractuale c` „persoane de diferite cet`\enii au
ab initio.“3 obliga\ii reciproce distributive, asemenea cet`\enilor aceluia]i stat.
Obliga\iile distributive interna\ionale sunt bazate pe justi\ie, nu pur ]i sim-
Rawls însu]i este neclar, nereu]ind s` fac` distinc\ie între na\iuni ]i plu pe ajutorul reciproc.“5
state. În oricare din cele dou` cazuri, Beitz nu vede nici un motiv pentru Cu o singur` carte, Charles Beitz a reu]it s` trezeasc` interesul unei
a îngr`di pozi\ia originar` a indivizilor la nivelul unei na\iuni sau al unui noi genera\ii de cercet`tori pentru valoarea teoriei politice în rela\iile in-
RELA|II INTERNA|IONALE 110 111 C. BEITZ

terna\ionale. El a fost capabil s` foloseasc` opera lui Rawls pentru a dove- concret scopurile propuse este imens`. Oricum, teoria în sine a fost
di netemeinicia argumentelor epistemologice care asimileaz` moralitatea subiectul mai multor critici, care trebuie luate în considerare de aceia care
emo\iilor ori obiceiurilor (scepticism etic) ]i a putut s` invoce interdepen- sprijin` tipul de viziune cosmopolit` articulat` de Beitz. Dou` dintre aces-
den\a economic` pentru a ataca argumentele fundamentale conform c`rora tea se desprind în mod special.
rela\iile interna\ionale sunt un domeniu nepotrivit pentru etica aplicat` Mai întâi, s-ar putea ca Rawls s` aib` bune motive filozofice s` se
(ceea ce s-ar putea numi imposibilitate etic`). A]adar, din multe puncte de opun` sus\inerii unei versiuni globale a teoriei sale asupra justi\iei, chiar
vedere, Political Theory and International Relations este o lucrare foarte dincolo de evidentele dificult`\i de ordin practic. Dac` a reu]it s` readuc`
important` pentru cei care cerceteaz` teoria politic` ]i rela\iile interna- un discurs despre drepturi în teoria politic` ]i s` înl`ture domina\ia in-
\ionale. Ea caut` s` integreze în ]tiin\a politic` dou` subdomenii, care s-au telectual` a utilitarismului lui Benthamite, Rawls recunoa]te acum c`
dezvoltat pe dou` c`i diferite. Martin Wight argumentase c` teoria politic` pozi\ia originar` nu este atât de inocent` pe cât pare. Aceasta ca r`spuns
era limitat` la stat ]i c` domeniul cel mai apropiat teoriei politice, în la filozofia politic` de tip „comunitarist“, care a atacat „universalismul
rela\iile interna\ionale, era filozofia istoriei. Dac` Beitz avea dreptate, abstract“ al „v`lului de ignoran\`“. S-a spus c` teoria lui Rawls se bazeaz`
situa\ia era pe punctul de a se schimba. pe o concep\ie gre]it` ]i incoerent` asupra oamenilor, ca ]i când ar fi
Într-o anumit` m`sur`, situa\ia s-a schimbat mul\umit`, în parte, lui neîmpov`ra\i de scopuri comune, determinate social ]i „constitutive“. În
Beitz. Dar ar fi gre]it s` suger`m c` argumenta\ia sa a fost larg acceptat` eseurile mai recente, Rawls neag` faptul c` teoria sa ar presupune o con-
]i c` s-ar putea continua pur ]i simplu s` se în\eleag` complexitatea cep\ie metafizic` asupra persoanei. Ca teorie mai degrab` „politic`“ decât
justi\iei distributive globale potrivit direc\iilor trasate de Rawls. În mod metafizic`, ea urm`re]te s` realizeze un consens între cet`\enii unei demo-
cert, a se c`uta, de pild`, s` se aplice la nivel global principiul distributiv cra\ii pluraliste care, cu toate acestea, se pot îndep`rta de practicile lor
ar fi o sarcin` descurajatoare în sine. Desigur, Beitz recunoa]te c` teoria sociale ]i pot reflecta asupra rezonabilit`\ii lor. În acest caz, exist` motive
sa ar trebui considerat` un ideal la care indivizii ]i statele trebuie s` aspire serioase pentru a restrânge scopul teoriei la anumite societ`\i, cum ar fi
]i ar fi chiar motiva\i s` fac` eforturi în acest sens. Nu este o eroare a Statele Unite. Rawls crede c` societ`\ile ar trebui considerate „întreprinderi
teoriei faptul c` exist` o deosebire esen\ial` între presupozi\iile sale ]i cooperative pentru avantaje reciproce“ ]i este dificil de v`zut cum s-ar putea
realitatea contemporan`. Janna Thompson d` unele sugestii asupra impli- caracteriza sistemul mondial prin aceast` sintagm`. Chris Brown arat`:
ca\iilor pr`pastiei dintre teoria în discu\ie ]i practic`:
„A]a-numita «societate» mondial` nu este o societate, deoarece nu
„Nu exist`, în primul rând, nici un organism politic mondial capabil s` creeaz` prin cooperare un surplus care s` fie împ`r\it; astfel de principii
impoziteze indivizii boga\i de dragul celor mai pu\in înst`ri\i; nici un de justi\ie distributiv` nu sunt cerute la scar` mondial`, pentru c` nu
organism mondial capabil s` asigure acele resurse de care s` benefi- este nimic de distribuit. Societ`\ile individuale nu coopereaz`, îns` tre-
cieze cei nevoia]i. Pentru a face aceast` teorie aplicabil`, avem nevoie buie s` coexiste. Justi\ia interna\ional` se refer` la acest` coexisten\`.“7
cel pu\in de o organiza\ie capabil` s` administreze ]i s` impun` un sis-
tem universal de distribu\ie social`.“6 Astfel încât s-ar putea ca Rawls s` aib` dreptate când ajunge s`
exclud` al doilea principiu al justi\iei din arena interna\ional`, iar Beitz se
Inutil s` mai spunem c` nu avem nimic de acest gen în lume ]i este în]eal` când î]i imagineaz` un „v`l de ignoran\`“ global care nu genereaz`
îndoielnic c` justi\ia distributiv` ar putea fi vreodat` practicat` pe liniile altceva decât mult zgomot. Este destul de greu de imaginat un consens în
trasate de Rawls f`r` ]i mai multe restric\ii drastice asupra capitalismului interiorul comunit`\ilor na\ionale asupra unei liste de „bunuri esen\iale“
global decât Rawls sau Beitz ar fi preg`ti\i s` accepte. Motivul este c` ce trebuie distribuite. Despre societatea global` nici nu poate fi vorba.
interven\iile politice pe „pia\a liber`“ ar submina alte valori pe care libe- A doua critic` adus` lui Beitz se refer` la modul în care face apel
ralii le pre\uiesc, cum ar fi libertatea fa\` de constrângerea statal` (sau la interdependen\a interna\ional` pentru a-]i justifica teoria. Exist` aici
suprastatal`!) ]i dreptul de proprietate. câteva probleme. În primul rând, dac` se presupune c` apelul justific`
S-ar putea atunci concluziona c` Beitz a reu]it s` intersecteze teo- numirea societ`\ii interna\ionale drept o „întreprindere cooperativ`“, pu-
ria politic` ]i rela\iile interna\ionale, chiar dac` dificultatea de a-]i atinge terea acestuia este predispus` la schimbare. Pân` la urm`, interdependen\a
RELA|II INTERNA|IONALE 112 113 C. BEITZ

este o variabil` în rela\iile interna\ionale, nu o constant`. A]a cum spune 2. Wolfram F. Hanreider, „Dissolving International Politics: Reflections on the
Andrew Linklater, „orice … teorie care men\ioneaz` interdependen\a Nation-State“, în American Political Science Review, nr. 72, 1978, p. 1276-
1287. A se vedea ]i lucrarea lui Robert Keohane ]i Joseph Nye, Power and
drept cheie a dezvolt`rii sale genereaz` limit`ri substan\iale; aceasta ar fi Interdependence: World Politics in Transition, Boston, Little, Brown, 1977.
o teorie regional` ]i poate chiar una efemer`“.8 Ar avea o astfel de teorie 3. John Rawls, A Theory of Justice, Cambridge, Massachusetts, Harvard University
cele mai potrivite aplica\ii în regiunile cele mai „interdependente“? Dac` Press, 1971, p. 378-379.
da, atunci, a]a cum arat` Brown, teoria lui Beitz „func\ioneaz` cel mai bine 4. Charles Beitz, Political Theory and International Relations, Princeton, New
acolo unde este cel mai pu\in necesar` ]i unde este în cel mai înalt grad Jersey, Princeton University Press, 1979, p. 122.
5. Ibidem, p. 128.
irelevant`“, adic` în interiorul unor arii ca Europa de Vest, mai degrab` 6. Janna Thompson, Justice and World Order, Londra, Routledge, 1992, p. 15.
decât aplicat` la rela\iile dintre Europa Occidental` ]i lumea a treia. 7. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Approaches,
Acestea sunt critici puternice aduse ambelor elemente ale proiectu- Londra, Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 173-174.
lui lui Beitz – apelul s`u la universalismul filozofic pentru justificarea 8. Andrew Linklater, Men and Citizens in the Theory of International Relations,
drepturilor politice ]i economice ]i preten\iile empirice ale acestui proiect Edi\ia a doua, Londra, Macmillan, 1990, p. 6.
9. Charles Beitz, Political Theory and International Relations, p. 183.
cu privire la scopul teoriei în rela\iile interna\ionale. Cu toate acestea, de]i
Beitz a recunoscut for\a criticilor aduse, opera sa r`mâne valoroas`, ca o
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Wight
tentativ` curajoas` de a îmbina teoria politic` ]i studiul rela\iilor ]i Walzer.
interna\ionale. De]i nu reu]e]te s` ofere o solu\ie la conflictul dintre par-
ticularism ]i universalism în studiul eticii interna\ionale, legitimitatea Principalele lucr`ri ale lui Charles Beitz
cercet`rii în sine este acum acceptat` în rela\iile interna\ionale. Political „Justice and International Relations“, în Philosophy and Public Affairs, nr. 4, 1975,
Theory and International Relations este o carte important`, care a ajutat p. 360-389.
la îndreptarea dezbaterii în rela\iile interna\ionale într-o nou` direc\ie. Political Theory and International Relations, Princeton, New Jersey, Princeton
Beitz chiar a avut dreptate s` observe c` „o asemenea dezbatere moral` University Press, 1979.
sistematic` despre rela\iile interna\ionale a avut loc doar între sus\in`torii „Bounded Morality: Justice and the State in World Polities“, în International
scepticismul interna\ional ]i ai moralit`\ii statelor. Oricum … cele mai Organisation, nr. 33, 1979, p. 405-424.
presante probleme sunt acelea care separ` moralitatea statelor de morali- „Nonintervention and Communal Integrity“, în Philosophy and Public Affairs, nr. 9,
tatea interna\ional`“.9 1980, p. 385-403.
Charles Beitz este în prezent profesor ]i decan în cadrul Colegiului Law, Economics, and Philosophy: A Critical Introduction, With Applications to
Bowdoin din SUA. El a predat filozofie politic` ]i rela\ii interna\ionale the Law of Torts (with Mark Kuperberg), Totowa, New Jersey, Rowman &
la Universitatea Princetown ]i la Colegiul Swarthmore, Pennsylvania. De Allenheld, 1983.
asemenea, este membru al consiliului editorial al revistei Philosophy and Political Equality: An Essay in Democratic Theory, Princeton, New Jersey, Princeton
Public Affairs. University Press, 1990.
„Sovereignty and Morality in International Affairs“, în lucrarea lui David Held
(ed.), Political Theory Today, Stanford, Stanford University Press, 1991,
p. 236-254.

Note Lecturi suplimentare


Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
1. Thomas Nagel, „What Makes a Political Theory Utopian?", în Social Research, Malnes, Raino, „Philosophers Crossing Borders: Recent Literature on Ethics and
nr. 56, 1989, p. 904. International Relations“, în Journal of Peace Research, nr. 20, 1983, p. 193-200.
RELA|II INTERNA|IONALE 114

Rawls, John, A Theory of Justice, Cambridge, Massachusetts, Harvard University MICHAEL DOYLE
Press, 1971.
Rawls, John, „Justice as Fairness: Political not Metaphysical“, în Philosophy and
Public Affairs, nr. 14, 1985, p. 223-251. Doi factori au ac\ionat împotriva studierii sistematice a istoriei în
Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull, Beitz, cadrul ]colii anglo-americane de rela\ii interna\ionale. Primul este impac-
and Linklater“, în Review of International Studies, nr. 12, 1986, p. 145-158. tul a ceea ce s-ar putea numi „afaceri curente“ (current affairs) asupra
Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry, Londra, determin`rii obiectului principal de studiu. Din dorin\a de „relevan\` poli-
Routledge, 1992. tic`“ ]i din imboldul de a r`mâne în pas cu problemele cotidiene, cerce-
t`torii pot fi cu u]urin\` captiva\i de titlurile zilnice, incapabili ]i poate
neinteresa\i s` aprofundeze ]i s` încerce s` evalueze modelele mai dura-
bile de comportament al statelor. În al doilea rând, ]i vorbim despre o
nemul\umire tradi\ional` a cercet`torilor [n materie, c`utarea „legilor de
comportament al statelor“, în anii ’50 ]i ’60, a l`sat urme de ne]ters în
domeniu. Istoria a fost studiat` numai în m`sura în care se credea c` ar
putea genera „ipoteze verificabile“ ori furniza echivalentul unui laborator
pentru testarea ipotezelor generate de o gândire logic` ]i deductiv`.
Principalul motiv al includerii lui Michael Doyle în aceast` carte
este considera\ia lui pentru istoria „intern`“ a domeniului. În recenta sa
critic` asupra modului în care rela\iile interna\ionale ]i istoria lor sunt
prezentate în mare parte a literaturii de specialitate, Brian Schmidt de-
plânge ceea ce consider` a fi „prezenteismul“ cople]itor al abord`rilor:
„Actualul consens teoretic al disciplinei, sau o versiune polemic` a ceea
ce ar fi trebuit s` fie acest consens, este de fapt considerat definitiv ]i
atunci trecutul este reconstruit ca o teleologie pe deplin manifestat` în
el... rezultatul net al acestei orient`ri prezenteiste este acela c` dez-
baterea istoric`, reconstruind fidel discursul istoric al ideilor, practicilor
]i conversa\iilor, sluje]te demonstr`rii tezei despre natura contempo-
ran` a disciplinei.“1

Articolul lui Schmidt a fost publicat în 1994, cu trei ani înainte de


apari\ia a ceea ce este, în opinia mea, cel mai bun manual pentru studen\ii
în ultimul an la rela\ii interna\ionale contemporane, ]i anume Ways of War
and Peace al lui Michael Doyle (1997). Când aceast` carte a ajuns pe
biroul meu, la jum`tatea anului 1997, trebuie s` m`rturisesc c` am suferit
în t`cere. Prima mea reac\ie a fost s` gândesc c` era un alt manual ameri-
can masiv pentru studen\ii naivi din ultimii ani, ticsit de „date“ contempo-
rane, unde abund` modele complicate cu s`ge\i aruncate pe toat` pagina
]i sute de „instantanee“ istorice care ilustreaz` relevan\a empiric` a su-
gestivelor, dar cu validitate nedovedit`, generaliz`ri. Este, oricum, un text
unic, de departe superior celor mai multe lucr`ri care caut` s` introduc`
RELA|II INTERNA|IONALE 116 117 M. DOYLE

studen\ii în domeniu într-o manier` riguroas` din punct de vedere teore- temului interna\ional. For\ele transna\ionale sunt mijloacele prin care pu-
tic. Valoarea sa rezid` în capacitatea lui Doyle de a combina dou` sarcini. terea imperial` afecteaz` periferia. Acestea pot fi militare, comerciale sau
Pe de o parte, el este capabil s` prezinte paradigme „clasice“ ale materiei, misionar-religioase ori o combina\ie a celor trei. Rela\iile din interiorul
r`mânând totodat` sensibil la contextul în care acestea au fost elaborate. sistemului interna\ional se refer` la echilibrul de putere dintre statele
Pe de alt` parte, Doyle demonstreaz` relevan\a lor contemporan`, extr`- imperiale.
gând generaliz`rile empirice relevante con\inute în ele ]i supunându-le Doyle critic` teorii precum cele ale lui Lenin, Hobson ]i Schumpeter,
unei examin`ri riguroase, în lumina m`rturiilor istorice. Aceasta este me- care condamn` imperialismul în primul rând ca urmare a nevoii statelor
toda pe care autorul a folosit-o cu mare succes în trecut, în special în metropolitane de a se extinde. De asemenea, el critic` teoriile care bla-
lucr`rile despre Kant ]i Tucidide, ]i în principala sa lucrare privind impe- meaz` imperialismul pentru sl`birea ]i pr`bu]irea statelor periferice. Pentru
rialismul. Doyle, imperialismul nu este doar rezultanta for\elor compuse într-o parte
Michael Doyle este profesor de politici ]i rela\ii interna\ionale la sau alta a sistemului interna\ional. Mai degrab`, na\iunile ]i societ`\ile vin
}coala Woodrow Wilson, director al Centrului de Studii Interna\ionale ]i în contact unele cu altele prin intermediul for\elor transna\ionale. Impe-
director de studii postuniversitare la Departamentul de }tiin\e Politice al rialismul este un posibil rezultat al acestor contacte, apari\ia lui depinzând
Universit`\ii Princeton. N`scut la Honolulu, Hawaii, Doyle a fost educat de interesele ]i de capacit`\ile relative ale societ`\ilor implicate.
în Fran\a ]i Suedia ]i a absolvit Liceul Iezuit din Tampa, Florida. A studi- În special trei caracteristici diferen\iaz` statele cu poten\ial imperi-
at la Academia For\elor Aeriene din Statele Unite înainte de a se transfera alist de statele ce pot fi supuse st`pânirii imperiale. M`rimea ]i bog`\ia,
la Universitatea Harvard, unde a ob\inut licen\a, masteratul ]i doctoratul suficient de relevante, nu sunt îns` factori-cheie, de]i pot afecta lupta din-
în ]tiin\e politice. Înainte de a ajunge la Princeton, a predat la Univer- tre statele imperiale ]i pot avea un efect asupra scopului acestora de a
sitatea Warwick ]i la Universitatea Johns Hopkins. În 1993, a fost vicepre- forma un imperiu. Tr`s`turile importante ale posibilelor state imperiale
]edinte al Academiei Interna\ionale a P`cii ]i în prezent este Senior Fellow sunt centralizarea politic`, unitatea ]i diferen\ierea în raport cu alte state.
la International Peace Academy din New York. Este editorul pentru Astfel, un stat înalt centralizat, unificat, cu un profil puternic, precum
America de Nord al publica\iei International Peacekeeping ]i unul din Anglia, este probabil s` cople]easc` statele descentralizate, fragmentate,
membrii Council on Foreign Relations din New York. mai pu\in diferen\iate, cu care vine în contact, rezultând imperialism chiar
Înainte de publicarea c`r\ii Ways of War and Peace, Doyle era dac` statele-\int`, cum ar fi China ]i India, sunt mult mai mari ]i chiar mai
cunoscut pentru lucr`rile sale privind imperialismul european al secolului bogate în resurse.
al XIX-lea, ca ]i pentru analizele sale riguroase cu privire la presupusa De asemenea, Doyle sugereaz` c` imperialismul are importante
corela\ie dintre predominan\a democra\iei liberale în interiorul statelor ]i varia\ii, care trebuie explicate. Unele imperii ]i-au exercitat direct st`pâ-
absen\a r`zboiului dintre acestea. În 1986, a publicat Empires, o analiz` nirea, în vreme ce altele au condus indirect prin liderii indigeni din
profund`, multicauzal` a imperialismului european. Acesta din urm`, colonii. Doyle sus\ine c` tipul de exercitare a st`pânirii nu depinde în mod
sus\ine el, a fost slab definit în literatura de specialitate, ceea ce face difi- determinant de scopurile puterii imperiale. El re\ine chiar ideea c`, în ge-
cil` elaborarea unor ipoteze testabile asupra cauzelor fenomenului. Doyle neral, puterile europene au preferat domina\ia informal` în colonii, acolo
define]te imperialismul ca „o rela\ie formal` sau informal`, în care un stat unde a fost posibil, ca o modalitate mai pu\in costisitoare de a ob\ine drep-
controleaz` suveranitatea politic` efectiv` a altuia“. 2 O explica\ie cu- turile comerciale la care \ineau atât de mult. Totu]i, comer\ul cerea secu-
prinz`toare a imperiului ar trebui, prin urmare, s` demonstreze natura unui ritate, domnia legii ]i un cadru de echilibru între interesele reprezentan-
astfel de control efectiv, s` arate motivele dorin\ei de a avea un astfel de \ilor puterii imperiale ]i ale membrilor statelor periferice. Dac` ace]tia din
control ]i ar justifica fie supunerea, fie rezisten\a ineficace a societ`\ii pe- urm` erau constitui\i în triburi slab diferen\iate, statul periferic nu putea
riferice fa\` de puterea imperial`. Orice teorie care ar încerca s` descrie ]i asigura condi\iile men\ionate. Centrul imperial a trebuit, în astfel de ca-
s` explice rela\iile imperiale ar trebui, sus\ine el, s` ia în considera\ie patru zuri, s` exercite direct st`pânirea în colonii ]i s` î]i asume asigurarea
factori: interesele ]i capacit`\ile metropolei; interesele ]i capacit`\ile peri- condi\iilor care [i erau necesare prin autoritatea consular`. Astfel, con-
feriei; dinamica for\elor transna\ionale; natura rela\iilor din cadrul sis- struc\ia statului la periferie a fost o consecin\` a activit`\ilor imperiale.
RELA|II INTERNA|IONALE 118 119 M. DOYLE

În schimb, atunci când statul periferic a avut o structur` feudal` sau clasice la testul timpului. Abordarea este precaut`, iar concluzia c`r\ii nu
patriarhal` mai diferen\iat`, a putut îndeplini multe din aceste necesit`\i este surprinz`toare. „Nu a fost suficient` o singur` explica\ie [a imperia-
ale metropolei, asigurând cel pu\in controlul propriei popula\ii. Puterea lismului] … la baza imperiilor se afl` o combina\ie de cauze.“3 În acela]i
metropolitan` a putut face atunci în\elegeri cu statul periferic cu privire la timp, cartea lui Doyle arat` clar nevoia de a evita explica\iile simpliste,
comer\ ]i la protec\ia emisarilor s`i. Rela\ia dezvoltat` astfel între cele unicauzale, ale complexelor procese transna\ionale ]i interna\ionale.
dou` ar putea fi descris` la început ca inegal` sau de dependen\`, dar înc` În 1983, Doyle s-a angajat într-o analiz` la fel de aprofundat` a
nu poate fi vorba de un imperiu. Aceste structuri îns` s-au dezintegrat ade- operei lui Immanuel Kant. El a fost printre primii teoreticieni care au
sea sub presiunea datoriilor coloniei fa\` de centru. Statul periferic împru- descoperit, dup` o analiz` exhaustiv` a documentelor istorice, ceea ce
mut`, dintr-o multitudine de motive, de la investi\ii la consumul propriu, Kant a prezis ]i a sperat s` se realizeze, ]i anume apari\ia unei „zone de
dar, în majoritatea cazurilor, investe]te prea pripit pentru a-]i mai putea pace“ între statele democratice liberale. Doyle a redat chestiunea astfel:
pl`ti datoriile. În acest context, statului imperial îi este posibil s` exercite
mai mult control asupra economiei ]i bugetului coloniei. Astfel, st`pânirea „De]i statele liberale s-au implicat în numeroase r`zboaie cu cele non-
indirect`, dezvoltat` ca suveranitate efectiv` a statului periferic, sl`be]te. liberale, a mai fost totu]i nevoie ca statele liberale constitu\ionale s` se
angajeze ]i în r`zboaie unele cu altele. Nimeni nu trebuie s` sus\in` c`
Caracteristicile periferiei dau seama deci de multe din tr`s`turile aceste r`zboaie sunt imposibile; dar exist` dovezi care par s` indice o
st`pânirii imperiale. Îns` ele nu explic` în ce situa\ii ritmul imperialismu- important` dispozi\ie spre lipsa st`rii de r`zboi între statele liberale...
lui este probabil s` se accelereze, nici criteriile pe baza c`rora unora din- o zon` liberal` a p`cii, o uniune pacifist` a fost men\inut` ]i s-a extins,
tre colonii li se atribuie o importan\` cople]itoare sau care dintre marile în ciuda numeroaselor conflicte de interese economice ]i strategice.“4
puteri ar putea deveni lider în competi\ia dintre posibilele centre imperi-
ale. Pentru l`murirea acestor aspecte, Doyle are în vedere caracteristicile La aceast` concluzie au ajuns mai mul\i teoreticieni ai rela\iilor inter-
sistemice locale din interiorul statului imperial. Astfel, factorii sistemici na\ionale, în special Fukuyama, care sus\ine c`, o dat` cu încheierea
pot l`muri accelerarea imperialismului dup` 1870. Pân` la acel moment, r`zboiului rece, cu pr`bu]irea comunismului ]i cu a]a-zisa expansiune a
când suprema\ia naval` ]i industrial` britanic` era larg recunoscut`, statele democra\iilor liberale pe întreg globul, r`zboiul dintre state a devenit o rea-
europene se mul\umeau s` utilizeze, pentru comer\ul exterior, puncte litate pe cale de dispari\ie. Doyle îns` este mult mai precaut. De]i accept`
comerciale sigure ca urmare a Pax Britannica. Dup` 1870, orchestrarea de mo]tenirea liberalismului în privin\a ideii apari\iei unei zone de pace între
c`tre Bismarck a alian\elor continentale ]i încercarea puterilor europene statele liberale, însu]i succesul liberalismului, din motivele subliniate de
de a câ]tiga pie\e sigure prin propriile lor eforturi de industrializare au Kant înc` din secolul al XVIII-lea, ofer`, în opinia lui Doyle, motive de
condus la o lupt` pentru controlul unor teritorii îndep`rtate, vizând în prin- îngrijorare fa\` de un sistem „mixt“ de state liberale ]i nonliberale:
cipal regiunile nerevendicate din Africa. Urm`rind modul în care sistemul
interna\ional multipolar a afectat modelul imperialismului, Doyle exami- „Chiar constrângerile constitu\ionale, interesele comerciale comune ]i
neaz` îndeaproape maniera în care considerentele interne au determinat respectarea interna\ional` a drepturilor individului, elemente care pro-
moveaz` pacea între statele liberale, pot conduce la conflicte în
eforturile imperiale ale Fran\ei, Marii Britanii, Germaniei ]i Spaniei. De
rela\iile dintre societ`\ile liberale ]i cele nonliberale (...) Conform
fapt, Doyle î]i încheie cartea sus\inând c` o combina\ie între sc`derea
practicii liberale, unele state nonliberale ... nu ob\in dreptul de a fi
intereselor imperiale ale puterilor europene ]i coeren\a crescând` a independente de interven\ia str`in` ]i nici nu se presupune c` respect`
statelor periferice a însemnat sfâr]itul imperiului în secolul al XX-lea. independen\a politic` ]i integritatea teritorial` a altor state. Mai
Cartea Empires reprezint` un bun exemplu al modului în care degrab`, conflictele de interes sunt interpretate ca pa]i într-o campanie
Doyle s-a încadrat în teoria clasic` interna\ional`. Mai întâi, el îi cite]te pe de agresiune împotriva statelor liberale.“5
teoreticienii tradi\ionali ai problemei, redând argumentele lor cu conside-
ra\ia cuvenit` contextelor în care î]i sus\ineau punctele de vedere. Apoi, Pentru a simplifica, dac` explica\ia p`cii dintre statele liberale are
extrage din lucr`rile lor un set de generaliz`ri empirice. În al treilea rând, în vedere chiar liberalismul acestora, este tentant s` afirmi c` rela\iile din-
examineaz` cu grij` dovezile pentru a vedea cât de bine rezist` teoriile tre statele liberale ]i cele nonliberale nu pot fi pa]nice, pentru c` ultimele
RELA|II INTERNA|IONALE 120 121 M. DOYLE

sunt, într-un anumit fel, în r`zboi cu propriile popoare. Din lipsa legitimi- În al doilea rând, de]i folose]te o tipologie cam demodat` ast`zi,
t`\ii interne, statele nonliberale vor fi mai dispuse (alte condi\ii r`mânând împ`r\ind gânditorii în reali]ti, liberali ]i sociali]ti, Doyle este în egal`
constante) s` se angajeze în agresiuni împotriva altor state dac` este în m`sur` sensibil la diferen\ele dintre gânditorii fiec`rei categorii. Dup`
interesul liderilor lor s` o fac`. Doyle nu neag` ideea c` lucrurile ar sta cum bine spune, „opiniile despre lume se aliniaz` pe spectre, nu intr` în
a]a, ci doar c` statele liberale, precum SUA, ar putea ac\iona pe baza aces- categorii clare“.7 În mod corespunz`tor, încadrarea teoreticienilor respec-
tei presupozi\ii ]i c` deci nu ar dori s` acorde statelor nonliberale acela]i tivi în cadrul fiec`rui grup de c`tre Doyle este dirijat` de propriile lor
grad de respect pe care îl ofer` altor state liberale. Într-adev`r, folosirea argumente, nu de criteriile epistemologice predeterminate invocate de
termenului „politic` de domolire“ (appeasement), în fapt o politic` abu- autor. Este chiar îmbucur`tor c` nu exist` nici o men\iune despre filozofia
ziv`, aplicat Marii Britanii în anii ’30 sau Statelor Unite în perioada de ]tiin\ei, pozitivism, postmodernism sau „perspectivism“. Cu alte cuvinte,
destindere a rela\iilor cu fosta Uniune Sovietic` de la sfâr]itul anilor ’60, Doyle face exact ceea ce cerea Schmidt în 1994 ]i ne ofer` ceea ce
se datoreaz`, într-un fel, acestui mod de a gândi. La fel, atunci când statele Schmidt nume]te „o istorie discursiv` intern` critic`“:
liberale intr` în r`zboi cu cele nonliberale, Doyle sugereaz` c` ele sunt „Sarcina… este de a descrie evolu\ia formelor conceptuale pe care le-a
predispuse spre ceea ce el nume]te „impruden\` liberal`“ ]i „imperialism luat disciplina prin examinarea practicilor discursive care au condus la
liberal“ în încercarea lor de a „exporta“ doctrina liberal-democratic` în configura\ii istorice diferite. Preocuparea unei astfel de istorii este de
restul lumii. Pe scurt, o lume care include state liberale ]i state nonliberale a reasambla discursul academic intern al rela\iilor interna\ionale urmând
nu este în mod necesar una foarte stabil` ]i necesit` o doz` s`n`toas` de o conversa\ie relativ coerent`.“8
pruden\` realist` din partea oamenilor de stat liberali.
Studiul lui Doyle despre Kant ]i pacea liberal` este inclus în ultima Delimitarea diferen\elor dintre reali]ti este original` ]i folositoare.
sa lucrare, Ways of War and Peace. Aici, ca ]i în cartea despre teoria ]i Doyle face distinc\ie între realismul fundamental, structural ]i constitu-
practica imperialismului, Doyle aplic` metodologia ]tiin\ei sociale con- \ional. De asemenea, are puncte de vedere interesante despre membrii a]a-
temporane în scopul reconsider`rii teoriilor clasice ale rela\iilor interna- numitei „]coli engleze“, preferând s` situeze liberalismul între realism ]i
\ionale. Este un excelent studiu-sintez` teoretic` din trei motive. socialism mai degrab` decât în cadrul ideii de „societate interna\ional`“,
În primul rând, este un studiu analitic deosebit al abord`rilor cla- dup` modelul lui Martin Wight ]i Hedley Bull.
sice ale disciplinei. Într-adev`r, dac` cititorul caut` un volum pe care s`-l În fine, Doyle nu se mul\ume]te s` reconstruiasc` o conversa\ie
al`ture celui pe care îl cite]te în prezent, care s` se ocupe de gânditorii între uria]i disp`ru\i. El ia în considerare generaliz`rile lor empirice ]i le
importan\i de dinainte de secolul al XX-lea, atunci cartea lui Doyle este evalueaz` fa\` în fa\` cu probele empirice disponibile. Dat fiind c` mul\i
recomandabil` fie ]i numai pentru acest motiv. Nu exist` alt` lucrare care dintre mentorii lui clasici sunt filozofi politici, simpla traducere a argu-
s` furnizeze atât de bine date despre Tucidide, Machiavelli, Hobbes, mentelor lor normative în limbajul ]tiin\ei sociale empirice este inadec-
Rousseau, Locke, Bentham, Smith, Schumpeter, Kant, Marx, Engels ]i vat`, astfel încât lucrarea con\ine dou` capitole cuprinz`toare privind etica
interven\iei ]i distribu\iei interna\ionale. Încheind cu o privire atent`
Lenin. Prezent`rile lui Doyle sunt foarte bine scrise, cu trimiteri la surse-
asupra viitorului prin lentilele fiec`rui cadru normativ de analiz`, în mod
le importante pentru fiecare gânditor. În plus, pe alocuri sunt foarte
foarte corect, Doyle nu pretinde c` ar fi capabil nici s` încheie, nici s`
amuzante. De pild`, despre Rousseau: „}i-a dezv`luit târziu adâncile frus-
dep`]easc` dezbaterea clasicilor. Pledoaria sa pentru pluralism în teoria
tr`ri psihologice ]i sexuale, din cauza c`rora suferise atât de mult, în
rela\iilor interna\ionale este o justificare potrivit` a unei mai mari toleran\e
memoriile sale, extraordinar de sincere din punct de vedere psihologic, în ceea ce prive]te cercet`torii, deoarece, de]i este liberal, recunoa]te
Confessions. Vi-l pute\i imagina pe Henry Kissinger sau pe Alexander nevoia pruden\ei realiste ]i este sensibil la inegalitatea ce inspir` viziunile
Haig ori pe un alt sus\in`tor contemporan al realismului f`când public fap- socialiste ale ordinii mondiale:
tul c` a trecut prin via\` cer]ind s` fie b`tut? Pu\in escroc, a început prin
a se prezenta ca profesor de muzic` tinerelor din Geneva înainte de a fi ca- „Un model pluralist al politicii mondiale nu reprezint` o contradic\ie a
pabil s` citeasc` notele muzicale. Dar mai presus de toate a fost un geniu.“6 ]tiin\ei, ci o baz` a acesteia. Noi, ca fiin\e umane gânditoare, nu tre-
RELA|II INTERNA|IONALE 122 123 M. DOYLE

buie s` fim, ]i în mare parte nu suntem, euri singulare. Identit`\ile „An International Liberal Community“, în lucrarea lui Graham Allison ]i Gregory
noastre moderne sunt pluraliste, se g`sesc în identitatea individual`, Treverton (ed.), Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to New
na\ional` ]i de clas`, precum ]i în cea religioas`, rasial` ]i de sex. Nu World Order, New York, W. W. Norton, 1992, p. 307-333.
putem evita multiplicitatea op\iunilor nostre politice ]i, dac` vrem s` „Liberalism and World Politics Revisited“, în lucrarea lui Charles W. Kegley
fim sinceri cu noi în]ine, ar trebui s-o încerc`m.“9 (ed.), Controversies in International Relations Theory: Realism and the
Neoliberal Challenge, New York, St. Martin’s Press, 1996. p. 83-106 .
Ways of War and Peace, New York, Norton, 1997.

Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Really Existing Liberalism and International Order“, în
Note Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 313-328.
Lake, David. „Powerful Pacifists: Democratic States and War“, în American
Political Science Review, nr. 86, 1992, p. 24-37.
1. Brian Schmidt, „The Historiography of Academic International Relations“, în Meuller, John, Retreat From Doomsday: On The Obsolescence of Major War,
Review of International Studies, nr. 20, 1994, p. 363. New York, Basic Books, 1989.
2. Michael Doyle, Empires, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986, p. 45. Smith, Michael Joseph, „Liberalism and International Reform“, în lucrarea lui
3. Ibid., p. 341. Terry Nardin ]i David R. Mapel (ed.), Traditions of International Ethics,
4. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 1“, în Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p. 201-224.
Philosophy and Public Affairs, nr. 12, 1983, p. 213-215.
5. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 2“, în
Philosophy and Public Affairs, nr. 12, 1983, p. 324-325.
6. Michael Doyle, Ways of War and Peace, New York, Norton, 1997, p. 139-140.
7. Ibid., p. 210.
8. Schmidt, op. cit., p. 365.
9. Michael Doyle, Ways of War and Peace, p. 499-500.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la


Fukuyama, Hobson ]i Lenin.

Principalele lucr`ri ale lui Michael Doyle


„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 1“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 12, 1983, p. 205-234.
„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 2“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 12, 1983, p. 323-253.
„Liberalism and World Polities“, în American Political Science Review, nr. 80,
1986, p. 1151-1169.
Empires, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986.
„Thucydidean Realism“, în Review of International Relations, nr. 16, 1990,
p. 223-237.
125 F. FUKUYAMA

FRANCIS FUKUYAMA din Orientul Mijlociu ]i în politica extern` a fostei Uniuni Sovietice. A
de\inut o varietate de func\ii la Rand ]i în Departamentul de Stat al SUA
în ultimii 15 ani. În prezent este profesor de politici publice la Univer-
Ca ]i lucrarea The Twenty Years’ Crisis (1945) a lui E. H. Carr, sitatea George Mason.
cartea lui Fukuyama The End of History and the Last Man (1992) a oferit În vara anului 1989, Fukuyama a publicat un scurt articol în revista
o interpretare a semnifica\iei sfâr]itului r`zboiului rece care a captat pu- conservatoare The National Interest, intitulat „The End of History?“. Cea
ternic aten\ia publicului. Aproape peste noapte, expresia „sfâr]itul isto- mai important` lucrare a sa a fost scris` ca r`spuns la dezbaterea ce a
riei“ a devenit sinonim` cu „era de dup` r`zboiul rece“, iar Fukuyama, urmat acestui articol, de]i ]i cartea a continuat s` provoace opinii foarte
pân` atunci aproape necunoscut în domeniul rela\iilor interna\ionale, a divergente din diferite p`r\i ale spectrului ideologic din SUA ]i din alte
devenit o celebritate intelectual`. Într-un anumit fel, aceast` situa\ie nu a \`ri. De exemplu, John Dunn o descrie drept „un volum pueril“ ]i o com-
fost tocmai fericit`. Fukuyama nu a spus c` istoria a ajuns la sfâr]it în sen- par` cu „cel mai prost tip de lucrare semestrial` a unui student american“. 2
sul c` politica, r`zboiul ]i conflictele nu vor mai avea loc. El nu a afirmat În opozi\ie cu acesta, Wayne Cristaudo o judec` drept „cea mai important`
nici c` pr`bu]irea comunismului va transforma toate statele în democra\ii ap`rare a democra\iei liberale de la lucrarea A Theory of Justice a lui John
liberale. Astfel de concep\ii eronate sunt probabil o consecin\` a supraex- Rawls încoace“. 3
punerii lui Fukuyama [n mass-media. Subtilitatea interpret`rilor sale, un Cartea opereaz` la mai multe niveluri. Dup` Perry Anderson,
amestec ingenios de filozofie politic`, istorie ]i futurologie experimental`, „nimeni nu a mai încercat o astfel de sintez` – atât de profund` în ceea ce
poate fi în\eleas` numai printr-o citire atent` a textului, ceea ce prea mul\i prive]te premisa ontologic` ]i atât de aproape de suprafa\a politicii glo-
comentatori au neglijat s` fac`. În mod ironic totu]i, dac` l`s`m deoparte bale“. 4 Dat fiind scopul lui Fukuyama, putem numai s` tras`m contururile
recept`rile simpliste ale ideilor lui Fukuyama, r`mâne neclar cum aceast` argumenta\iei sale, în speran\a c` cititorii nu vor substitui examinarea
carte a atras atâta aten\ie asupra ei în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. complet` a textului cu ceea ce urmeaz`. Orice lucrare care poate isca
Cele mai interesante aspecte ale c`r\ii din punctul nostru de vedere ]i cele opinii atât de divergente precum cele exprimate de Dunn ]i Cristaudo
mai pu\in comentate erau mai degrab` legate de caracteristicile „ultimului merit` s` fie citit` cu anumite precau\ii.
om“ decât de „sfâr]itul istoriei“ în sine. Din nou, cei care au pus accentul Prin expresia „sfâr]itul istoriei“, Fukuyama se refer` la istoria
pe prima parte a c`r\ii au minimalizat aceste aspecte. Numai dac` se gândirii principiilor prime care stau la baza organiz`rii politice ]i sociale.
observ` pesimismul din argumentarea lui Fukuyama este posibil s` se Argumentul s`u este, înainte de toate, normativ. La sfâr]itul secolului al
evite tenta\ia de a-l adula sau condamna, din presupunerea, eronat`, c` XX-lea, combina\ia democra\ie liberal`-capitalism s-a dovedit superioar`
scrierea sa ar fi, în principal, un exerci\iu de „triumfalism“ liberal la oric`rei alternative de sistem economic/politic, iar sursa superiorit`\ii este
sfâr]itul r`zboiului rece. capacitatea acesteia de a satisface trebuin\ele primare ale naturii umane.
Francis Fukuyama s-a n`scut în 1953. A crescut în Statele Unite, Aceasta din urm` este compus` din dou` dorin\e fundamentale. Una este
dar are origini japoneze. Bunicul din partea tat`lui a plecat din Japonia în dorin\a de bunuri materiale ]i bog`\ie, a doua (înc` mai important`) este
1905, când \ara se afla în r`zboi cu Rusia, iar mama sa provine dintr-o dorin\a de recunoa]tere (recognition) a valorii noastre ca fiin\e umane de
cunoscut` familie de intelectuali japonezi. Ambii p`rin\i aveau înclina\ii c`tre cei din jur. Capitalismul este cel mai bun sistem economic pentru
academice. Tat`l s`u era pastor protestant, iar Fukuyama se descrie pe sine maximizarea produc\iei de bunuri ]i servicii ]i pentru exploatarea tehnolo-
drept „un fel de agnostic cu orizont larg, dar f`r` a fi împotriva clericalis- giei ]tiin\ifice în scopul producerii bun`st`rii. Totu]i, cre]terea economic`
mului“. 1 A studiat la Universitatea Cornell ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e este doar o parte a problemei. Fukuyama apeleaz` la conceptul de recu-
politice la Harvard. Teza sa a avut ca subiect politica extern` sovietic` din noa]tere al lui Hegel pentru a sublinia superioritatea democra\iei liberale
Orientul Mijlociu. A petrecut de asemenea ]i ceva timp în Fran\a, unde a asupra rivalelor ei din arena politic`. În timp ce cre]terea economic` poate
studiat poststructuralismul, sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Când a fi promovat` printr-o varietate de regimuri politice, inclusiv în cele fas-
plecat de la Harvard, Fukuyama s-a al`turat Corpora\iei Rand (un influent ciste, numai democra\iile liberale pot întâmpina nevoia uman` fundamen-
think-tank din SUA) ca analist specializat în problemele politico-militare tal` de recunoa]tere, libertate politic` ]i egalitate. Hegel a fost cel care a
RELA|II INTERNA|IONALE 126 127 F. FUKUYAMA

sus\inut c` sfâr]itul istoriei va veni atunci când oamenii vor atinge nivelul contradic\iilor din interiorul statelor ar putea fi transferat la nivel
de civiliza\ie care s` le satisfac` nevoile ]i dorin\ele fundamentale. Pentru interna\ional. Kojeve ]i Fukuyama afirm` îns` c`, de]i r`zboaiele nu vor
Hegel, acest punct final a fost statul constitu\ional. În versiunea sa, Hegel disp`rea, omogenizarea valorilor între marile puteri va promova pacea
l-a v`zut pe Napoleon ca pe vestitorul sfâr]itului istoriei la începutul sec- între statele mari, ele fiind cele care conteaz` în perspectiva pe termen
olului al XIX-lea. Fukuyama afirm` c` avem nevoie de recuperarea ideal- lung a istoriei.
ismului filozofic hegelian ]i de abandonarea materialismului filozofic al Viziunile filozofice ale lui Fukuyama sunt elaborate în corela\ie cu
lui Marx ]i al urma]ilor s`i, care credeau c` socialismul era necesar pen- examinarea detaliat` a tendin\elor inexorabile c`tre forme de guvern`mânt
tru a dep`]i inegalit`\ile economice din interiorul societ`\ilor capitaliste. liberal-democratice în secolul al XX-lea. El sus\ine c` în Europa de Sud,
Fukuyama g`se]te în Hegel ]i o în\elegere mai profund` a naturii umane în America Latin`, în p`r\i din Asia ]i din Europa de Est, economia de
decât cea întâlnit` la filozofi precum Thomas Hobbes ]i John Locke, care pia\` liber` ]i democra\ia parlamentar` devin, cu câteva excep\ii, regula.
a]ezau prezervarea sinelui mai presus de recunoa]tere. El arat` c` existau numai 13 democra\ii liberale în 1940, dar 37 în 1960 ]i
Pe lâng` Hegel, Fukuyama face referire la Platon, dar ]i la Alexandre 62 în 1990. De asemenea, observ` declinul r`zboaielor dintre statele
Kojeve, cel mai cunoscut comentator al lui Hegel. De la Platon, Fukuyama democratice de-a lungul timpului, afirmând c` pacea dintre state se core-
împrumut` no\iunea de thymos tradus` fie ca „spiritualizare“ (spirited- leaz` cu convergen\a lor intern` c`tre norme democratice liberale.
ness), fie drept „curaj“ (courage), dar ]i „dorin\`“ (desire). Megalothymia Dar în viziunea lui Fukuyama „sfâr]itul istoriei“ nu reprezint`
este thymos-ul marilor oameni, al celor care schimb` istoria, precum
neap`rat o veste bun`. În ciuda victoriei modelului democra\iei liberale
Caesar sau Stalin. Pe de alt` parte, isothymia este cerin\a umil` de recu-
asupra rivalilor s`i, Fukuyama este îngrijorat de faptul c` o subordonare a
noa]tere mai degrab` în sensul egalit`\ii decât al superiorit`\ii. Istoria este
megalothymia fa\` de isothymia poate reprezenta c`utarea egalit`\ii cu
o lupt` între aceste pasiuni thymotice. Geniul democra\iei liberale const`
în faptul c` reprezint` punctul final al acestei lupte. Dialectica st`pân- riscul pierderii dorin\ei de a excela. Dac` exist` prea mult` egalitate ]i nu
sclav este motorul primar al istoriei, aceasta din urm` neputând fi nicio- sunt cauze mari pentru care s` lupte, oamenii se pot revolta împotriva
dat` stabil` atâta timp cât fiin\ele umane sunt împ`r\ite în st`pâni ]i sclavi. oric`rui sistem care le-a adus pace ]i securitate. Nu putem s` ne men\inem
Ultimii nu î]i vor accepta niciodat` statutul, iar superioritatea democra- numai cu drepturi egale ]i confort material, cei care sunt satisf`cu\i cu
\iei capitaliste liberale const` în capacitatea ei de a împ`ca aceste pasi- acestea devenind ceea ce Nietzsche a numit „ultimii oameni“ iar C. S.
uni. Shadia Drury concluzioneaz` astfel argumentul lui Fukuyama: Lewis „oameni f`r` m@ndrie“ (men without chest). C`tre sfâr]itul c`r\ii,
Fukuyama pare s` dea un avertisment. Dac` nu exist` c`i de exprimare a
„Liberalismul pacific` ]i depolitizeaz` lumea aristocratic` a domi- megalothymia în acele societ`\i care sunt destul de norocoase s` ajung` la
na\iei prin transformarea politicii în economie. Liberalismul pacific` „sfâr]itul istoriei“ (]i, conform propriilor statistici, mai pu\in de o treime
acel thymos de st`pân al primului om ]i îl înlocuie]te cu thymos-ul de din toate statele au ajuns la acest statut), democra\ia liberal` se poate
sclav al ultimului om. În loc de superioritate ]i dominare, societatea se atrofia ]i poate muri. Într-un anumit punct, Fukuyama afirm` c` Japonia
lupt` pentru egalitate. Cei care înc` viseaz` s` domine au la îndemân` ar putea s` devin` o alternativ` la democra\ia liberal` american` ]i s`
calea capitalist` de îmbog`\ire.“5
combine o economie de succes cu leg`turi sociale destul de puternice, ast-
De asemenea, Fukuyama se bazeaz` pe interpretarea lui Hegel de fel încât s` poat` rezista for\elor de fragmentare a democra\iei liberale. El
c`tre Alexandre Kojeve, filozof rus aflat în exil. Într-o serie de expuneri sus\ine c` multe societ`\i asiatice „au sprijinit formal principiile de
sus\inute la Paris, în anii ’40, Kojeve a sus\inut c` statul bun`st`rii sociale democra\ie liberal` ale Occidentului, acceptând forma, dar modificându-i
(welfare state) a rezolvat problemele capitalismului identificate de Marx.6 con\inutul pentru a se potrivi cu tradi\iile culturale asiatice“. 7 Aceasta este
Astfel, capitalismul a reu]it s`-]i suprime propriile contradic\ii interne. o tem` pe care Fukuyama o urm`re]te în cea de-a doua carte a sa, Trust:
Mai mult chiar, acesta asigur` nu doar prosperitate material`, ci mai ales The Social Virtues and the Creation of Prosperity (1995). Înainte de a dis-
omogenizeaz` idei ]i valori, subminând astfel contradic\ia de idei dintre cuta aceast` lucrare, este important s` red`m câteva dintre cele mai impor-
state ]i reducând posibilitatea unui r`zboi. Hegel nu a crezut c` sfâr]itul tante note critice ap`rute pe marginea c`r\ii The End of History.
RELA|II INTERNA|IONALE 128 129 F. FUKUYAMA

În primul rând, apelul la Hegel ]i la Platon a fost pus sub semnul fa\` de care acesta s` se defineasc`. În lumina misiunii istorice pe care
întreb`rii de anumi\i comentatori ai c`r\ii, profund contraria\i de încer- Fukuyama crede c` statele liberal-democratice au îndeplinit-o, e]ecul de a
carea lui Fukuyama de a integra platonismul în dialectica hegelian`. diferen\ia statele în interiorul acestor categorii largi este o sl`biciune
Shadia Drury, de exemplu, subliniaz` c` nu este posibil „[s` împaci] pers- major` a c`r\ii ca întreg. Pur ]i simplu nu exist` o analiz` a diferen\elor
pectiva obiectivist` a lui Platon cu conceptul de recunoa]tere, intersubiec- enorme dintre modurile în care statele pe care Fukuyama le pune laolalt`
tiv, al lui Hegel“. 8 Ea sus\ine c` invocarea lui Platon are scopul de a evita administreaz` tensiunile dintre libertate ]i egalitate în politic` ]i eco-
realitatea stingheritoare c` Hegel nu a anticipat niciodat` sfâr]itul istoriei, nomie. Cât prive]te ideea sa c` „democra\iile liberale“ nu poart` r`zboaie
nici m`car în sensul folosit de Fukuyama pentru termenul de „sfâr]it“. Iar între ele pentru c` sunt democra\ii liberale, Fukuyama e]ueaz` în exploa-
Hegel nu ar fi putut face acest lucru, dat fiind angajamentul s`u fa\` de tarea virtu\ilor altor explica\ii din literatura de specialitate referitoare la
ideea c` istoria este inerent dialectic`. John O’Neill, care îl atac` pe cauzele r`zboiului.
Fukuyama cu instrumente hegeliene de analiz`, face o critic` asem`- În sfâr]it, exist` probleme în ceea ce prive]te presupunerea lui
n`toare. Conform acestuia, Hegel a sus\inut c` „recunoa]terea nu poate fi Fukuyama c` liberalismul politic ]i economic – motoarele pereche ale
un scop în sine, de vreme ce este parazitar` fa\` de alte bunuri“, care asi- mi]c`rii unidirec\ionale a istoriei – pot coexista confortabil în interiorul
gur` criteriile potrivite pentru recunoa]tere: grani\elor statului suveran. În opozi\ie, mul\i autori afla\i în c`utarea unui
concept substan\ial care s` descrie era de dup` r`zboiului rece se preocup`
„Recunoa]terea este necesar` pentru confirmarea propriei mele valori de dinamica contradictorie „globalizare“ contra „fragmentare“, pentru
ca fiin\` dotat` cu puterea de a ra\iona ]i cu capacitatea de a se situa care na\ionalismul etnic este un prim exemplu. Globalizarea este un ter-
deasupra dorin\elor ]i de a le modela. Numai pentru fiin\e pe care le men general care exprim` limitele puterii de stat, ce rezult` din dinamica
recunosc ca având astfel de puteri ]i astfel de capacit`\i conteaz` extrem de divers` a unei economii globale în care statul pare s` fie relativ
recunoa]terea … în virtutea acestei naturi parazitare a recunoa]terii pe neputincios în a administra economia intern`. În special integrarea capi-
anumite bunuri anterioare ei Hegel respinge în cele din urm` economia
talului global, în mare parte speculativ, tinde s` subordoneze politica
de pia\` individualizat`, dependent` de alte bunuri.“9
intern` fa\` de cererea pentru flexibilitate, eficien\` ]i competitivitate la
De aceea, este neclar cum poate Fukuyama s` îl foloseasc` pe scar` global`, care în nici un caz nu este uniform`.
Hegel în mod coerent pentru a ap`ra capitalismul ]i democra\ia liberal`, În acela]i timp, pe m`sur` ce guvernele devin mai pu\in respon-
când Hegel a negat în mod explicit faptul c` printr-o asemenea combina\ie sabile fa\` de cei pe care pretind c` îi reprezint` într-o serie de probleme,
s-ar putea atinge scopul recunoa]terii. Cu toate criticile aduse lui Hobbes spectrul alegerii democratice aflat la îndemâna cet`\enilor se limiteaz`
]i Locke, Fukuyama nu reu]e]te s` se separe suficient de concep\iile lor considerabil. În m`sura în care globalizarea economic` ]i fragmentarea
atomiste privind natura uman`. politic` ac\ioneaz` la diferite niveluri ale organiz`rii sociale, politice ]i
Un al doilea set de critici s-a adresat preten\iilor empirice substan- economice, s-ar putea accepta ca plauzibile multe din presupunerile filo-
\iale ale lui Fukuyama privind r`spândirea democra\iei liberale pe glob ]i zofice ale lui Fukuyama ]i s-ar ajunge la concluzii opuse celor trase de el.
natura inerent pacifist` a rela\iilor dintre statele liberal-democratice. Pe de Pornind de la presupunerea rezonabil` c` un capitalism global exacer-
o parte, Fukuyama define]te democra\iile liberale în termeni oarecum vagi beaz` inegalitatea economic` atât în interiorul statelor, cât ]i între acestea,
]i formali. O democra\ie liberal` este un regim a c`rui Constitu\ie respect` în acela]i timp negându-li-se capacitatea distributiv` de a modera impac-
anumite drepturi politice fundamentale ]i cere guvernului s` conduc` pe tul acestuia, „lupta pentru recunoa]tere“ poate lua forme reactive, precum
baza unui consens explicit al cet`\enilor, exprimat prin competi\ie elec- na\ionalismul etnic. 10 Nu este clar cum poate fi rezolvat` aceast` proble-
toral` ]i alegeri corecte, desf`]urate regulat. În timp ce o defini\ie mai m` apelându-se numai la virtu\ile capitalismului ]i democra\iei liberale,
larg` ar facilita o m`surare sumar` a „mar]ului democra\iei“, un asemenea de vreme ce principala dificultate const` în g`sirea echilibrului dintre ele,
indicator brut este prea pu\in potrivit pentru concluzii certe asupra extin- problem` asupra c`reia Fukuyama nu se opre]te în cartea sa.
derii libert`\ii în lumea contemporan`. De pild`, potrivit lui Fukuyama, De la publicarea lucr`rii The End of History and the Last Man, în
Salvadorul ]i SUA sunt, ambele, democra\ii liberale. Termenul în sine 1992, Fukuyama a continuat prin examinarea mai detaliat` a dimensiu-
devine mai pu\in clar din moment ce, în opinia sa, nu exist` alternative nilor culturale ale economiei politice comparative. În 1995, a publicat cea
RELA|II INTERNA|IONALE 130 131 F. FUKUYAMA

de-a doua carte, Trust: the Social Virtues and the Creation of Prosperity. dezvoltarea economic`. În afar` de marile companii de stat, care au datorii
Dup` ce tratase chestiunea din punct de vedere istoric, Fukuyama se uria]e, lipsa tendin\elor spontane de a crea mari companii face dificil` în
opre]te acum asupra condi\iilor sociale esen\iale pentru prosperitatea eco- China crearea de industrii strategice importante, unde m`rimea este un
nomic`. El sus\ine c` succesul economic depinde numai par\ial de factorii factor crucial al succesului.
eviden\ia\i de economi]ti, ]i anume competi\ia, tehnologia ]i calificarea În continuare, r`mâne de dezb`tut dac` o \ar` f`r` drepturi de propri-
lucr`torilor. La fel de important` este ]i o cultur` adecvat` a încrederii etate stabile ]i f`r` un cod al dreptului comercial de încredere poate men\ine
(trust) sau a „sociabilit`\ii spontane“ (spontaneous sociability), u]urin\a în la nesfâr]it rate înalte de dezvoltare. Într-o oarecare m`sur`, exist` o conti-
a te în\elege cu concet`\enii în moduri economic productive: nuitate între cele dou` c`r\i ale lui Fukuyama. Paradoxul fundamental al li-
beralismului este acela]i. Dac` universalizezi individualismul liberal ]i îi
„Aproape toate activit`\ile economice contemporane sunt înf`ptuite nu extinzi premisele la toate sferele vie\ii, institu\iile liberale (inclusiv pia\a)
de indivizi, ci de organiza\ii, care cer un grad înalt de cooperare vor func\iona în cele din urm` prost, iar societatea democratic` liberal` va
social`. Drepturile de proprietate, contractele ]i dreptul comercial sunt
[ncepe s` decad`. Totu]i, ca ]i în prima carte, exist` ]i aici cel pu\in dou`
institu\ii indispensabile pentru crearea unui sistem economic modern,
probleme majore. Prima \ine de faptul c`, a]a cum dihotomia dintre demo-
orientat spre pia\`, dar este posibil s` se economiseasc` substan\ial din
costurile de tranzac\ie dac` astfel de institu\ii sunt completate de capi- cra\iile liberale ]i celelalte regimuri este cumva simplist`, distinc\ia dintre
tal social ]i încredere. Încrederea, la rândul ei, este produsul comu- economiile de „înalt`“ ]i „slab`“ încredere este pripit`. Din perspectiva
nit`\ilor preexistente de valori ]i coduri morale. Aceste comunit`\i … majorit`\ii indicatorilor pe baza c`rora s-ar face compara\ia (criminalitate,
nu sunt produsul alegerii ra\ionale.“11 locuri de munc` permanente, distribu\ia bun`st`rii, mobilitatea geografic` ]i
ocupa\ional`), SUA ]i Japonia sunt foarte departe una de cealalt`. Pu\ini
În centrul lucr`rii se afl` o analiz` a dou` grupuri contrastante de comentatori au aderat la încercarea lui Fukuyama de a le grupa împreun`.
\`ri. Primul cuprinde trei economii în care societatea civil` înflore]te, În mod similar, exist` îndoieli legate de opiniile lui despre China. Constance
adic` în care institu\ii sociale de diferite tipuri joac` roluri importante în Lever-Tracy, de exemplu, sus\ine c` Fukuyama nu în\elege dimensiunile
via\a cet`\enilor, mediind între familie ]i stat. Aceste economii de „înalt` culturale ale cre`rii bun`st`rii în China, unde „averile familiilor cresc prin
încredere“ sunt SUA, Germania ]i Japonia. În schimb, economiile din cel multiplicarea unit`\ilor mici, nu prin expansiunea structurilor birocratice
de-al doilea grup sunt lipsite de societ`\i civile puternice, potrivit lui largi“. 12 Ea sugereaz` c` re\eaua transna\ional` de firme familiale, bazate pe
Fukuyama. Au în centru familii ]i guvern`ri puternice, dar nimic altceva. încrederea personal`, [ndepline]te acelea]i func\ii pe care Fukuyama le
Ca exemple de astfel de economii, caracterizate prin „încredere sc`zut`“, atribuie marilor structuri birocratice.
el alege China, Fran\a ]i Italia. În plus, chiar dac` statele pe care le studiaz` s-ar potrivi categori-
Cartea este incitant` din dou` motive. În primul rând, de]i ideea ilor de economii de „slab`“ ]i de „înalt` încredere“, întrebarea ce s-ar ridi-
importan\ei „capitalului social“ nu este nou` (poate fi g`sit`, într-adev`r, ca ar fi „]i ce-i cu asta?“. În timp ce „virtu\ile sociale“ pot avea ceva în
în opera lui Hegel), categorizarea statelor de c`tre Fukuyama este cel comun cu crearea prosperit`\ii, este neclar cât de mult anume contribuie
pu\in neconven\ional`. Acesta sus\ine c` listele sale reflect` gradele în ele la cre]terea economic` în compara\ie cu al\i factori. În ultimele dou`
care statele au adoptat sau nu forme corporatiste de organizare, pe m`sur` decenii, de pild`, China a avut cea mai rapid` cre]tere economic` din lume
ce au trecut prin industrializare în ultimii 200 de ani. Economiile de ]i aceasta se pare c` nu se datoreaz` unei cre]teri subite a încrederii. A]a
„înalt` incredere“ pot dezvolta mai bine structurile corporatiste decât cum exist` diferite tipuri de „democra\ie liberal`“, exist` ]i o mul\ime de
economiile de „slab` încredere“, unde afacerile la nivel de familie domin` forme de capitalism, ceea ce sugereaz` c` este întrucâtva simplist s` cau\i
economia. În al doilea rând, Fukuyama este înclinat s` refuze ideea c` ar ]i s` încerci s` izolezi un factor singular care ar contribui la dezvoltarea
fi adecvat s` se generalizeze în privin\a unei cre]teri economice de tip economic`.
„asiatic“. El sus\ine c`, în ceea ce prive]te „încrederea“, Japonia ]i China Pe scurt, lucr`rile lui Francis Fukuyama sunt atât incitante, cât ]i
sunt foarte diferite. El consider` c`, în China, presupusul nivel sc`zut al contrariante. Fukuyama nu este, folosind celebra metafor` a lui Isaiah
„încrederii“ dintre cei care nu apar\in aceleia]i familii va împiedica îns`]i Berlin, nici arici (care ]tie un singur lucru important) ]i nici vulpe (care
RELA|II INTERNA|IONALE 132 133 F. FUKUYAMA

]tie multe lucruri), ci ambele în acela]i timp. Scopul ]i ambi\ia operei sale 9. John O’Neill, „Hegel Against Fukuyama: Associations, Markets and
sunt largi, iar capacitatea de a sus\ine argumente filozofice abstracte cu Recognition“, în Politics, nr. 17, 1997, p. 193.
10. Pentru un argument dezvoltat cu privire la aceste aspecte, vede\i ]i Perry
nenum`rate date empirice contemporane este de invidiat. Fukuyama nu Anderson, A Zone of Engagement, Londra, Verso, 1992, p. 331-375.
este îns` un liberal triumfalist la sfâr]itul secolului al XX-lea. El este pro- 11. Francis Fukuyama, Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity,
fund îngrijorat cu privire la aparentul declin al „capitalului social“ în Londra, Hamish Hamilton, 1995, p. 335-336.
Statele Unite, iar opera sa sugereaz` c` realiz`rile democra\iei liberale ]i 12. Constance Lever-Tracy, „Fukuyama’s Hijacking of Chinese Trust“, în Policy,
ale capitalismului sunt fragile. Ele depind de factori culturali, care sunt Organisation and Society, nr. 12, 1996, p. 94.
cruciali pentru succesul proiectului liberal. Ross Poole sus\ine: 13. Ross Poole, Morality and Modernity, Londra, Routledge, 1991, p. 91.

„În ciuda preocup`rii sale pentru individ, liberalismul nu a fost nicioda- Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
t` foarte bun în a-i oferi individului o ra\iune sau un motiv pentru a-i Doyle ]i Rosecrance.
accepta principiile. În presupunerea existen\ei unei lumi sociale golite
de valori, liberalismul a atribuit sarcina cre`rii acestora capriciilor Principalele lucr`ri ale lui Francis Fukuyama
op\iunii individuale. A descoperit atunci c` nu are nici un argument pu- „The End of History?: After the Battle of Jena“, în The National Interest, nr. 18,
ternic împotriva individului care alege valorile opuse liberalismului.“13 1989, p. 15-25.
Oricum, solu\ia lui Fukuyama la aceast` problem` este, ca s` nu „Reply to My Critics“, în The National Interest, nr. 18, 1989, p. 21-28.
spunem mai mult, controversat`. De]i este un oponent hot`rât al relativis- The End of History and the Last Man, Londra, Hamish Hamilton, 1992.
mului moral ]i cultural în toate formele sale, r`mâne de v`zut dac` va Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity, Londra, Hamish
sus\ine ]i o ap`rare explicit` a valorilor comunitare pe care se sprijin` Hamilton, 1995.
opera sa recent`. „Social Capital and the Global Economy“, în Foreign Affairs, nr. 74, sep.-oct.
1995, p. 91-103.

Lecturi suplimentare
Anderson, Perry, A Zone of Engagement, Londra,Verso Press, 1992.
Note
Bertram, Christopher and Chitty, Alan (ed.), Has History Ended?: Fukuyama,
Marx, Modernity, Aldershot, Edward Elgar, 1994.
Drury, Shadia, „The End of History and the New World Order“, în International
1. Henry Porter, „Fukuyama Worried About the Future“ (interviu cu Francis Journal, nr. 48, iarna 1992/93, p. 80-99.
Fukuyama), în The Guardian Weekly, 22 mar. 1992, p. 27. Halliday, Fred, „An Encounter with Fukuyama“, în New Left Review, nr. 193, mai-
2. John Dunn, „In the Glare of Recognition“, în Times Literary Supplement, 24 apri-
iun. 1992, p. 89-95.
lie 1992, p. 6.
3. Wayne Cristaudo, „The End of History?“, în Current Affairs Bulletin, nr. 69, Halliday, Fred, „International Society as Homogeneity: Burke, Marx, and
1992, p. 29. Fukuyama“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992,
4. Perry Anderson, A Zone of Engagement, Londra, Verso Press, 1992, p. 341. p. 435-461.
5. Shadia B. Drury, „The End of History and the New World Order“, în Milliband, Ralph, „Fukuyama and the Socialist Alternative“, în New Left Review,
International Journal, nr. 48, 1992/93, p. 95. nr. 193, mai-iun. 1992, p. 108-113.
6. Alexandre Kojeve, Introduction to the Reading of Hegel, New York, Basic
Poole, Ross, Morality and Modernity, Londra, Routledge, 1991.
Books, 1969.
7. Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man, Londra, Hamish Rustin, Michael, „No Exit from Capitalism“, în New Left Review, nr. 193, mai-
Hamilton, 1992, p. 243. iun. 1992, p. 96-107.
8. Drury, op. cit., p. 93.
135 D. HELD

DAVID HELD sus\in c` libertatea f`r` egalitate nu valoreaz` nimic. Liberalii consider`
pia\a un mecanism pentru coordonarea diverselor activita\i ale produc`-
torilor ]i consumatorilor. Marxi]tii cred c`, în absen\a unei planific`ri pu-
David Held este profesor de politologie ]i sociologie la Open blice atente a investi\iilor, produc\ia va fi anarhic`, risipitoare ]i va r`mâne
University, în Marea Britanie. În ultimii 20 de ani a scris foarte mult în centrat` pe profit, nu pe satisfacerea nevoilor.
domeniul teoriei politice ]i sociale din epoca modern`, concentrându-se Judecând dup` aparen\e, este dificil de identificat vreun mijloc de
asupra naturii democra\iei ]i a perspectivelor acesteia într-o epoc` a „glo- a reconcilia liberalismul cu marxismul. Dar Held sus\ine c` ele împ`r-
baliz`rii“. Opera sa vine ca o util` corec\ie a celei a lui Fukuyama, care t`]esc un num`r de preocup`ri, pe care le red` ca o angajare fa\` de prin-
sus\ine c` „sfâr]itul istoriei“ va surveni când „democra\ia liberal`“ va fi cipiul autonomiei:
singura form` legitim` de guvernare în rela\iile interna\ionale. Ea poate fi
de asemenea v`zut` ca o contribu\ie important` la dezvoltarea abord`rilor „Indivizii ar trebui s` fie liberi ]i egali în determinarea regulilor dup`
critice ale chestiunii guvern`rii globale, deci dincolo de limitele teritoriale care tr`iesc; adic` ar trebui s` se bucure de drepturi egale (]i, în con-
ale statelor-na\iune. Held caut` s` integreze ceea ce el consider` c` sunt secin\`, de obliga\ii egale) în specificarea cadrului care le genereaz` ]i
le limiteaz` oportunit`\ile pe care le au la îndemân` de-a lungul vie\ii.“2
cele mai importante contribu\ii ale liberalismului ]i marxismului la pro-
movarea libert`\ii ]i egalit`\ii umane, evalueaz` dificult`\ile îndeplinirii Extr`gând ceea ce pretinde c` este comun fiec`reia dintre ideologi-
obiectivului autonomiei umane în epoca de dup` r`zboiul rece ]i ofer` ile respective, Held sus\ine c` este posibil s` fie reunite dac` sunt con]ti-
solu\ii practice de realizare a democra\iei universale în secolul al XXI-lea. entizate limitele ]i lacunele lor. Într-o anumit` masur`, sl`biciunea uneia
În opinia sa, globalizarea este atât o amenin\are cât ]i o oportunitate pen- se reflect` în puterea celeilalte. Odat` recunoscut acest fapt, s-ar putea
tru democra\ie. Imperfec\iunea statului-na\iune ca depozitar al formelor aprecia poten\iala complementaritate a scepticismului liberal cu privire la
democratice de guvernare cere extinderea democra\iei în spa\iul inter- puterea politic` ]i a celui marxist referitor la puterea economic`. Held
na\ional. Aceast` prezentare sumar` a operei lui Held va dezbate fiecare sugereaz` c` solu\ia reunirii acestor doctrine aparent ireconciliabile st` în
element al proiectului integral. punerea în aplicare a democra\iei radicale atât la nivelul societ`\ii civile,
Held sus\ine în primul rând c` democra\ia ofer` mijloacele prin cât al statului. Held este un mare sus\in`tor al democra\iei participative la
care ar fi posibil s` se reuneasc` cele mai bune aspecte ale liberalismului toate nivelurile vie\ii politice. Totu]i, de]i are multe de spus despre
]i marxismului. Ar fi util s` rezum`m în\elegerea de c`tre Held a proiec- virtu\ile democra\iei participative, el se sfie]te s` indice ce cote ar trebui
tului liberal ]i a celui marxist. 1 El le reduce pe fiecare la un mic num`r de s` ating` nivelul deliber`rii democratice. Held nu crede despre capitalism
elemente-cheie, pentru a scoate în eviden\` modurile în care ele apar ca c` poate fi ori c` trebuie dep`]it sau cel pu\in recunoa]te pre\ul care ar tre-
incompatibile. Liberalismul este ostil puterii statului ]i accentueaz` bui pl`tit pentru atingerea unui asemenea scop abstract. Pentru a atenua
importan\a diversit`\ii centrelor de putere în societate, punând accent pe din inegalit`\ile proprii capitalismului, el consider` c` statul trebuie s`
cele economice. Marxismul, pe de alt` parte, este ostil concentr`rii puterii joace un rol activ în administrarea economiei.
economice ]i propriet`\ii private asupra mijloacelor de produc\ie. Liberalii Pe de alt` parte, este suspicios cu privire la puterea statului ]i este
cred în separarea statului de societatea civil` ca premis` esen\ial` a unei de acord cu pozi\ia liberal` conform c`reia distinc\ia dintre domeniul pu-
ordini democratice. De partea cealalt`, marxi]tii cred în eventuala restruc- blic ]i cel privat trebuie p`strat`. Pentru a exploata atât for\ele liberalis-
turare a societ`\ii civile ]i în abolirea propriet`\ii private ca premis` mului cât ]i ale marxismului, Held crede c` „societatea civil` ]i statul tre-
esen\ial` a adev`ratei democra\ii. Liberalii sus\in c` forma de stat cea mai buie s` devin` condi\ia pentru democratizarea celuilalt“. 3 Astfel, de]i spri-
dezirabil` ar fi o structur` impersonal` de putere, întruchipat` de domnia jin` men\inerea democra\iei reprezentative la nivelul organiz`rii de stat,
legii. Marxi]tii sus\in îns` c` ideea liberal` de „neutralitate“ nu poate fi grani\a exact` dintre stat ]i societatea civil` este aceea care trebuie nego-
atins` în contextul capitalismului. Liberalii scot în eviden\` importan\a ciat` într-o „multitudine de sfere sociale, inclusiv cea a întreprinderilor
separ`rii sferei private de cea public`. Aceasta din urm` ar fi un spa\iu publice, a cooperativelor familiale []i] a mass-media independente ]i a
protejat, în care autonomia individual` ]i ini\iativa pot prospera. Marxi]tii centrelor de s`n`tate“.4 Acesta este un element care se repet` de-a lungul
RELA|II INTERNA|IONALE 136 137 D. HELD

operei lui Held, ]i anume punerea accentului pe democra\ie în sine ca bun apt` s` r`spund` în mod adecvat provoc`rilor modernit`\ii târzii. Datorit`
public, a c`rui valoare intrinsec` trece dincolo de perspectivele concurente cre]terii interrela\ion`rii globale, statelor le este dificil s` controleze acti-
asupra rolului ]i scopului proprii guvern`rii: vit`\ile din interiorul ]i din afara grani\elor lor. Gama lor de instrumente
politice, în special cele ale politicii macroeconomice, se restrânge, iar
„Democra\ia este, cred, singura «mare» sau «META » discurs care statele nu pot rezolva un num`r din ce în ce mai mare de probleme
poate în mod legitim s` formeze ]i s` delimiteze DISCURSURILE con- transna\ionale dac` nu coopereaz` cu alte state ]i cu actori nonstatali. Held
curente ale epocii contemporane. Ideea de democra\ie este important` arat` c` statele se g`sesc prinse într-o mul\ime de aranjamente de colabo-
deoarece nu reprezint` doar o valoare între multe altele, cum sunt li- rare pentru gestionarea chestiunilor transna\ionale, rezultatul fiind o sepa-
bertatea, egalitatea ]i dreptatea, ci este valoarea care poate face leg`-
rare crescând` „între, pe de o parte, domeniul formal al autorit`\ii politice
tura ]i poate intermedia raporturile concurente prescriptive…demo-
cra\ia nu presupune acordul asupra unor valori diferite. Mai degrab` ea pe care [statele] o revendic` pentru ele, ]i, pe de alta, practicile ]i struc-
sugereaz` un mod de a pune în leg`tur` valorile între ele ]i de a l`sa turile efective ale statului ]i sistemului economic la nivelul na\ional,
deschis` rezolvarea conflictelor de valori participan\ilor la dialogul regional ]i global“.6
politic.“5 El identific` patru astfel de „separa\ii“ care merit` re\inute. Mai
întâi ]i cel mai evident, autoritatea formal` a statului nu corespunde cu sis-
O dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, interesul lui Held pentru cerce- temul efectiv de producere, distribuire ]i schimb la nivel global. În al doilea
tarea poten\ialului democra\iei de a sintetiza ce este mai bun din liberalism rând, statele sunt din ce în ce mai încorsetate în „regimurile“ interna\io-
]i marxism s-a transferat asupra amenin\`rilor la adresa acesteia din partea nale ca urmare a acordurilor încheiate pentru reglementarea chestiunilor
for\elor globaliz`rii economice. Acest termen ar include o varietate de transna\ionale. Aceasta a dat na]tere unui num`r de organiza\ii ]i structuri
fenomene, precum dezvoltarea economiei globale, în care actorii eco- importante de decizie, cu putere foarte mare, dar asupra c`rora exist` un
nomici globali ac\ioneaz` împreun` cu pie\ele de capital ]i financiare din control democratic redus, cum ar fi Na\iunile Unite sau Fondul Monetar
ce în ce mai integrate cu procesele informa\ionale globale ]i cu o con- Interna\ional. A treia aren` este cea a dreptului interna\ional, care în epoca
]tiin\` sporit` a problemelor ecologice globale. Practic, globalizarea este postbelic` s-a extins pentru a consacra noi drepturi ]i obliga\ii ale statelor
un proces care nu numai c` submineaz`, ci uneori nu \ine seama de statul- ]i indivizilor, fapt care diminueaz` suveranitatea efectiv` a statului terito-
na\iune, dar, ]i mai important, care pune sub semnul întreb`rii importan\a rial. Îndeosebi în Europa de Vest indivizii pot apela la Curtea European`
teritoriului în sine. Puterea ]i influen\a intervin între mul\i actori, dintre a Drepturilor Omului ]i pot chiar ini\ia proceduri legale împotriva propri-
care statul-na\iune este doar unul, defini\i din ce în ce mai independent de ilor lor guverne. În sfâr]it, Held ne aminte]te c`, în domeniul securit`\ii,
reperele teritoriale. În acest context, Held sus\ine c`, la sfâr]itul secolului continu` s` existe o separare între r`spunderea democratic` ]i activitatea
al XX-lea, ne confrunt`m cu un ciudat paradox. Pe de o parte, sfâr]itul unor alian\e cum ar fi NATO.
r`zboiului rece a fost înso\it de s`rb`torirea victoriei „democra\iei“ asupra Pe scurt, ipoteza suveranit`\ii statale, care inspir` teoriile demo-
comunismului. Pe de alt` parte, este destul de redus` con]tientizarea exis- crate contemporane, este învechit`. Held este în mod sever critic la adresa
ten\ei unei variet`\i de sisteme democratice atât în teorie, cât ]i [n practic` ]i tezei lui Fukuyama potrivit c`reia, o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, am
a enormelor provoc`ri adresate de globalizare s`n`t`\ii viitoare a democra\iei. ajuns la filozoficul „sfâr]it al istoriei“. El o critic` pe baza a trei conside-
Held sugereaz` c` politologii sunt împiedica\i s` se adapteze la rente. Mai întâi, atrage aten\ia c` Fukuyama abordeaz` liberalismul ca o
noua agend` global` de tendin\ele lor etatiste, în\elegând statul ca pe o unitate ]i ignor` diferen\ele semnificative dintre diversele modele de
„comunitate de destin“. Ei au presupus c` exist` o rela\ie „simetric` ]i democra\ie. În al doilea rând, Fukuyama nu ia în considerare tensiunile
congruent`“ între deciden\ii politici ]i destinatarii deciziilor lor. În prin- dintre liberalism ]i democra\ie. În ultimul rând, Fukuyama gre]e]te în
cipiu, se presupune c` politicienii r`spund fa\` de cet`\enii care îi aleg ]i momentul în care nu se întreab` dac` democra\ia liberal` poate continua
care reprezint` „destinatarii“ principali ai „produselor“ politice. Pentru c` s` se dezvolte din plin în contextul globaliz`rii. Held sus\ine c`, pentru a
teoria democratic` nu a cercetat rolul arbitrar al grani\elor teritoriale în reafirma ]i a extinde controlul democratic, avem nevoie s` consider`m
determinarea constituentelor relevante ale statelor suverane, ea nu este democra\ia mai degrab` într-un context cosmopolit decât într-unul na\io-
RELA|II INTERNA|IONALE 138 139 D. HELD

nal. Provocarea nu const` în replicarea unor modele particulare de demo- este reconfortant s` cite]ti un politolog care ia în serios rela\iile interna-
cra\ie între state cu culturi, sisteme politice ]i economice diferite. Pro- \ionale ]i refuz` s` accepte tradi\ionala distinc\ie dintre politica intern` a
vocarea const` în a corecta „deficitul democratic“ dintre scopul limitat al statelor ]i „rela\iile“ interna\ionale dintre state. Held este îndrept`\it s`
democra\iei contemporane ]i dispersia autorit`\ii politice fa\` de centrele pun` la îndoial` aceast` tradi\ional` dihotomie din interiorul ]tiin\ei
oficiale de guvernare na\ional`. politice. Mai mult, cercetarea sa asupra modelelor „democra\iei liberale“
Re\eta lui Held pentru regândirea proiectului democratic în anii ’90 este util` în a ne aminti c` nu exist` în aceast` privin\` un singur model
este similar` cu cea oferit` pentru dep`]irea liberalismului ]i marxismului „de export“, a]a c` trebuie s` fim precau\i în raport cu tenta\ia de a
la jum`tatea anilor ’80. Elementele-cheie ale modelului s`u de democra\ie s`rb`tori presupusa victorie a democra\iei în era de dup` r`zboiul rece. Pe
cosmopolit` sunt prezentate în continuare: de alt` parte, a] sugera c` exist` dou` fisuri în ocrotirea de c`tre Held a
1. Ordinea global` const` în re\ele de putere multiple ]i suprapuse, „democra\iei cosmopolite“.
economice, sociale ]i politice. Prima \ine de ap`rarea insuficient argumentat` a democra\iei îns`]i
2. Tuturor grupurilor ]i asocia\iilor le sunt atribuite drepturi de la nivel filozofic. Held sus\ine c` democra\ia este cel mai bun „metadis-
autodeterminare, specificate de un angajament la autonomie curs“, pentru c` dep`]e]te dezacordurile reale cu privire la anumite valori
individual` ]i de un m`nunchi specific de drepturi. Acesta din politice. S-ar putea îns` sus\ine c` acest punct de vedere are câteva pro-
urm` este constituit din drepturi în interiorul ]i de-a lungul bleme. De ce se întâmpl` astfel încât, dac` indivizii ]i grupurile nu cad de
fiec`rei re\ele de putere. Împreun`, aceste drepturi reprezint` acord asupra modului în care s` rânduiasc` idealuri precum liberatatea
bazele unei ordini legale generatoare de putere – o „lege demo- politic` ]i egalitatea economic`, atunci ei fie vor fi de acord, fie vor trebui
cratic` interna\ional`“. s` fie de acord s` dezbat` asupra fiec`ruia într-o manier` democratic`?
3. Elaborarea ]i asigurarea respect`rii legii pot fi dezvoltate în acest Held nu r`spunde la aceast` întrebare; el tinde s` presupun` c` oamenii
cadru la o varietate de loca\ii ]i niveluri, împreun` cu o extindere „rezonabili“ vor c`dea de acord asupra procedurilor impar\iale de a decide
a influen\ei instan\elor regionale ]i interna\ionale în monitori- rânduirea valorilor politice în absen\a unui consens semnificativ. Vor
zarea ]i controlul autorit`\ii politice ]i sociale. ajunge îns` ace]tia la un acord? Ar trebui s` se întâmple a]a? În analiza sa
4. Sunt adoptate principii legale care delimiteaz` forma ]i scopul privind rela\ia dintre pluralismul filozofic ]i liberalismul politic, George
ac\iunilor individuale ]i colective din interiorul organiza\iilor ]i Crowder identifica o dificultate major` în utilizarea primului pentru justi-
asocia\iilor statului ]i societ`\ii civile. Anumite standarde sunt ficarea celuilalt:
specificate pentru tratamentul tuturor ]i nici un regim politic ori
„Simplul fapt c` valorile sunt «plurale» [prin aceea c` nu exist` nici o
asocia\ie civil` nu le poate înc`lca în mod legitim.
unitate de m`sur` comun` pentru aprecierea lor] ne spune … c` trebuie
5. Ca urmare, principiul rela\iilor noncoercitive guverneaz` solu-
s` alegem, dar nu ne spune ]i ce s` alegem. Nu ne ofer` nici un motiv
\ionarea diferendelor, de]i folosirea for\ei r`mâne o op\iune co- s` nu îmbr`\i]`m valori care au, prin ele însele sau în combina\ie cu
lectiv` de ultim` instan\` în fa\a atacurilor tiranice \intind eradi- altele, implica\ii meschine. Nu avem nici un motiv, ca plurali]ti [din
carea legii democratice interna\ionale. punct de vedere filozofic], s` nu prefer`m ordinea ]i ierarhia libert`\ii
6. Prezervarea autodetermin`rii, crearea unei structuri comune de ]i egalit`\ii.“8
ac\iune ]i p`strare a valorilor democratice sunt priorit`\ile colec-
tive generale. Lui Held îi revine obliga\ia s` justifice în mod mai clar ap`rarea pe
7. Principiile determinate ale justi\iei sociale derivate de aici pre- care o ia democra\iei ca metanara\iune legitim`, mai ales dac` vrea s` o
supun un modus operandi al produc\iei, distribu\iei ]i exploat`rii promoveze ca valoare global`.
resurselor care trebuie s` fie compatibil cu procesul democratic În al doilea rând, opera lui Held este parte a unei solide tradi\ii
]i cu un cadru comun de ac\iune.7 social-democrate liberale de stânga. El dore]te s` conserve distinc\ia din-
Cum ar trebui s` evalu`m contribu\ia lui Held la teoria rela\iilor tre stat ]i societatea civil`, ca ]i valorile fundamentale ale liberalismului
interna\ionale ? Ea are atât puncte tari, cât ]i puncte slabe. Pe de o parte, politic ]i economic. În acela]i timp, el nu vrea doar s` stopeze con-
RELA|II INTERNA|IONALE 140 141 D. HELD

secin\ele nedemocratice ]i inegalitare ale capitalismului global, ci s` fac` Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
acest lucru printr-o transformare radical` a, chipurile, demodatului sistem Falk, Fukuyama, Linklater ]i Ruggie.
westphalian. S-ar putea spune c` Held nu poate ob\ine ]i una, ]i alta. În
absen\a unei ]i mai radicale îngr`diri a „pie\ei libere“ mondiale, este Principalele lucr`ri ale lui David Held
foarte pu\in probabil s` se produc` vreuna dintre schimb`rile politice pe Introduction to Critical Theory: Horkheimer to Habermas, Londra, Hutchinson, 1980.
care el ]i le dore]te. Aceasta nu este o critic` în sine a „utopismului“ lui New Forms of Democracy (with Christopher Pollitt), Londra, Sage Publications
Held. Alex Callinicos afirma: în asociere cu Open University, 1986.
„Eclipsa, din ultimii dou`zeci de ani, a oric`rei politici social-demo- Models of Democracy, Cambridge, Polity Press, 1987.
crate distincte în fa\a resurec\iei, pretutindeni în Vest, a economiei de „Sovereignty, National Politics and the Global System“, în lucrarea lui David
tip laissez-faire, ridic` problema dac` cele dou` constrângeri la care Held (ed.), Political Theory and the Modern State: Essays on State, Power
Held î]i supune proiectul – p`strarea separa\iei dintre stat ]i societatea and Democracy, Stanford, Stanford University Press, 1989, p. 214-242.
civil` ]i regularizarea capitalismului – sunt de fapt compatibile.“9 Political Theory Today (ed.), Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
„Democracy, the Nation-State and the Global System“, în Economy and Society,
Acestea fiind spuse, Held constituie o important` excep\ie de la nr. 20, 1991, p. 138-172.
„triumfalismul liberal“ care a r`sunat atât de puternic în perioada imediat Modernity and its Futures (with Stuart Hall and Tony McGrew), Cambridge,
urm`toare r`zboiului rece. Oricare ar fi realiz`rile liberalismului în epoca Polity Press în asociere cu Open University, 1992.
modern`, Held ne reaminte]te c` mai sunt multe de f`cut pentru p`strarea
„Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“, în Political Studies, nr. 40,
]i mai larga împ`rt`]ire a acestora în sistemul interna\ional. 1992, p. 10-39.
Prospects for Democracy: North, South, East, West, Cambridge, Polity Press, 1993.
Foundations of Democracy: the Principle of Autonomy and the Global Order,
Cambridge, Polity Press, 1993.
Note „Globalization and the Liberal Democratic State“, în Government and
Opposition, nr. 28, 1993, p. 261-288 (cu Anthony McGrew).
„Liberalism, Marxism and Democracy“, în Theory and Society, nr. 22, 1993, p. 249-281.
1. Acest rezumat este preluat din capitolul lui David Held, „Beyond Liberalism and Cosmopolitan Democracy: An Agenda for a New World Order (cu Daniele
Marxism?“ din lucrarea autorilor Gregor McLennan, David Held ]i Stuart Hall Archibugi), Cambridge, Polity Press, 1995.
(ed.), The Idea of the Modern State, Milton Keynes, Open University Press, Democracy and the Global Order: From the Modern State to Cosmopolitan
1984, p. 223-240. Governance, Cambridge, Polity Press, 1995.
2. Ibid., p. 231.
3. Ibid., p. 236.
4. Ibid. Lecturi suplimentare
5. David Held, „Liberalism, Marxism, and Democracy“, în Theory and Society, Archibugi, Daniele, „Models of International Organisation in Perpetual Peace
nr. 22, 1993, p. 274. Projects“, în Review of International Studies, nr. 18, 1992, 295-317.
6. David Held, „Democracy, the Nation-State and the Global System“, în Economy
and Society, nr. 20, 1991, p. 150. Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry, Londra,
7. David Held, „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“, în Routledge, 1992.
Political Studies, nr. 40, 1992, p. 36.
8. George Crowder, „Pluralism and Liberalism“, în Political Studies, nr. 42, 1994,
p. 303.
9. Alex Callinicos, „Liberalism, Marxism, and Democracy: a Response to David
Held“, în Economy and Society, nr. 22, 1992, p. 285.
143 J. HOBSON

JOHN HOBSON Nord Staffordshire Journal ]i, de asemenea, s` predea literatur` englez` ]i
economie politic`. În 1889 ]i-a publicat cea dintâi carte (împreun` cu A.
F. Mummery, un om de afaceri), The Physiology of Industry, care i-a pro-
John A. Hobson s-a n`scut în Derbyshire, Anglia, în 1858, ]i a movat ideile radicale cu privire la subconsumul (underconsumption) ce
murit la 1 aprilie 1940, zi care, a]a cum ar`ta David Long, „poate p`rea ca caracteriza societatea capitalist` ]i l-a f`cut nepopular printre economi]tii
suficient` pentru a confirma portretul lui Hobson ca idealist“.1 În studiul ortodoc]i de paradigm` clasic`. Când tat`l s`u a murit, în 1897, Hobson a
rela\iilor interna\ionale, numele lui este asociat cu cele ale lui Norman putut s` renun\e la catedr` ca surs` de venit, mo]tenirea permi\ându-i s`
Angell ]i Alfred Zimmern ca fiind cei mai importan\i critici liberali ai se dedice cercet`rii ]i scrisului. A fost un activ sus\in`tor al reformei so-
primului r`zboi mondial. Hobson a fost, poate, cel mai radical dintre ei. El ciale din Marea Britanie ]i a continuat s` scrie atât articole pentru publicul
este adesea (în mod incorect) considerat ca apar\inând tradi\iei marxiste, larg, cât ]i o serie de c`r\i ]i articole academice.
pentru c` o parte a ideilor sale, în special cele privind imperialismul, l-au Când a izbucnit primul r`zboi mondial, Hobson era implicat în
influen\at direct pe Lenin. Oricum, de]i s-a inspirat din unele lucr`ri ale crearea British Neutrality Committee ]i a Union of Democratic Control,
lui Marx, Hobson nu a acceptat viziunea materialist` a acestuia asupra care luptau pentru a pune cap`t „diploma\iei secrete“ dintre marile puteri.
istoriei ]i l-a considerat un reduc\ionist de expresie economic`. O des- A demisionat din Partidul Liberal în 1916, dup` chestiunea taxelor pe
criere mai fidel` a lui Hobson ar fi dat` de termenul „neoliberal“. În con- import (Hobson era ferm încrez`tor în comer\ul liber) ]i a fost învins la
trast cu liberalii clasici ai secolului al XVIII-lea ]i ai [nceputului de secol limit` în alegerile din 1918, când a candidat ca independent pentru Camera
al XIX-lea, neoliberalii precum Hobson erau caracteriza\i de trei crezuri Comunelor. Dup` aceast` înfrângere, a intrat în Partidul Laburist Inde-
fundamentale. În primul rând, refuzau s` accepte c` exist` o inevitabil` pendent ]i a f`cut parte din mai multe comitete ce vizau reforma econo-
incompatibilitate între libertate ]i egalitate. Ei voiau s` aplice obiectivele mic` ]i social`. Opera sa nu numai c` l-a inspirat pe Lenin în primii ani ai
egalitariste ale socialismului într-un sistem politic care, totodat`, promo- secolului al XX-lea, dar analizele sale economice cu privire la subconsum
va proprietatea privat` ]i valorile politice liberale. Acesta s-ar fi putut rea- ]i ]omaj l-au influen\at, de asemenea, pe John Maynard Keynes în perioa-
liza impozitând rentele, „veniturile nemuncite“ care revin indivizilor ca da interbelic`.3
rezultat al propriet`\ilor lor asupra unor resurse rare (cum ar fi p`mântul), Hobson este bine cunoscut studen\ilor în rela\ii interna\ionale pentru
mai degrab` decât contribu\ia lor direct` la produc\ie. În al doilea rând, au analizele ]i critica sa asupra imperialismului sfâr]itului de secol al XIX-lea.
respins ideea utilitarist` c` indivizii premerg societatea civil` ]i nu au Teoria sa unic` privind imperialismul, publicat` pentru prima dat` în 1902
acceptat clasica idee liberal` c` binele social este suma satisfac\iilor indi- ]i retip`rit` de mai multe ori de atunci, este cel mai bine în\eleas` în con-
viduale sau private. În al treilea rând, au sus\inut c` ra\iunea nu este trast cu cele mai influente teorii rivale. Dintre acestea, patru merit` în mod
epuizat` de calculul logic al mijloacelor necesare pentru atingerea unor deosebit s` fie avute în vedere.
scopuri date. În schimb, au aderat la o viziune evolu\ionist` asupra progre- Unii gânditori conservatori, precum Benjamin Disraeli, Cecil Rhodes
sului istoric ]i, cu toate c` au r`mas suspicio]i cu privire la puterea sta- ]i Rudyard Kipling, pretind c` imperialismul este necesar pentru a se
tului, au crezut c` statul are de jucat un rol important în sporirea bun`st`rii p`stra ordinea social` existent` în statele mai dezvoltate. Trebuie s` se
sociale ]i cre]terea bun`st`rii colective. 2 Opera lui Hobson ilustreaz` toate securizeze comer\ul ]i pie\ele, s` se men\in` slujbele ]i s` se canalizeze
aceste trei convingeri, iar eticheta de „idealist“ atribuit` lui de reali]tii energiile ]i conflictele sociale ale cet`\enilor din metropole c`tre teritorii
anilor ’30 ]i ’40 nu ar trebui s` distrag` aten\ia de la contribu\ia pe care a str`ine. Exist` o foarte puternic` prezum\ie, definit` pe coordonate rasiale
avut-o la tradi\ia liberal` în economia politic` ]i rela\iile interna\ionale. ]i ideologice, a superiorit`\ii Occidentului în cadrul acestui curent de
Hobson a fost instruit la Derby ]i apoi, în 1876, a primit o burs` la gândire. Pentru reali]tii ca Hans Morgenthau, imperialismul este pur ]i
Oxford, unde a studiat filozofia. În 1880 a plecat de la Oxford pentru a simplu o manifestare a echilibrului de putere ]i unul dintre procesele prin
ajunge profesor de gimnaziu, iar un an mai târziu, în 1887, a p`]it pe care statele încearc` s` realizeze o schimbare favorabil` a statu-quo-ului.
urmele tat`lui s`u, începând o carier` în jurnalism. S-a mutat la Londra ]i Scopul imperialismului ar fi acela de a reduce vulnerabilitatea strategic`
a reu]it s` \in`, s`pt`mânal, o coloan` în The Derbyshire Advertiser and ]i politic` a statului. Pentru marxi]tii radicali, precum Lenin, imperialis-
RELA|II INTERNA|IONALE 144 145 J. HOBSON

mul se dezvolt` datorit` faptului c` o concentrare sporit` a bun`st`rii în imperial, el a crezut ferm c` surplusul de avere al elitelor a fost factorul
societatea capitalist` duce la subconsum. Oricum, din moment ce statul determinant.
reprezint` clasa capitalist`, nu este posibil ca bog`\ia s` fie redistribuit`. Într-o anumit` m`sur`, argumenta\ia lui Hobson a fost limitat` atât
În cele din urm`, potrivit lui Lenin, lumea va fi complet împ`r\it` între de lipsa datelor empirice, cât ]i de concentrarea sa asupra Marii Britanii
statele capitaliste ]i acestea vor lupta pentru reîmp`r\irea ei. Aceast` ana- din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Desigur, în cele mai multe dintre
liz` i-a servit drept explica\ie principal` pentru primul r`zboi mondial. În statele industrializate din Europa, perioada cuprins` între 1870 ]i primul
fine, teoriile socio-psihologice, precum cele din opera lui Joseph Schumpeter, r`zboi mondial a fost una a acumul`rii masive de capital ]i a investirii lui
concep imperialismul ca „o extindere f`r` un scop anume“, un model în str`in`tate. Gilpin sus\ine:
înv`\at din comportamentul altor state ]i institu\ionalizat în procesele
politice indigene de o clas` r`zboinic`. Aceasta din urm` poate fi creat` ca „Londra ]i-a m`rit de mai mult de cinci ori propriet`\ile din str`in`tate
urmare a nevoii de ap`rare ]i securitate, dar cu timpul ea poate produce între 1870 ]i 1914. Dup` 1914, peste un sfert din boga\ia Marii Britanii
a fost investit` în titluri de proprietate emise de alte guverne ]i în c`ile
motive pentru perpetuarea propriei existen\e, de regul` prin manipularea
ferate str`ine. Marea Britanie investea de fapt mai mult peste hotare
opiniilor publicului ]i elitelor.
decât acas` ]i a traversat un deficit comercial cronic în aceast` peri-
Viziunea lui Hobson, de]i nu exclude elemente teoretice \inând de oad`… [dar] scurgerea masiv` de capital a contribuit, f`r` îndoial`, la
alte ]coli de gândire dominante, explic` imperialismul ca fiind o alegere declinul industrial ]i general al economiei britanice ]i a accelerat eclip-
politic`, nu o consecin\` inevitabil` a echilibrului de putere al capitalismu- sarea Marii Britanii de puterile industriale în ascensiune.“5
lui, a nevoii de noi pie\e pentru a exporta produse industriale sau a unei
patologii sociale. Pentru Hobson, „r`d`cina economic`“ a imperialismului Pentru Hobson nu are nici un sens studierea economiei politice
sfâr]itului secolului al XIX-lea rezid` în subconsumul intern. El identific` interna\ionale prin abordarea separat` a rela\iilor interne ]i a celor inter-
un cerc vicios în care concentrarea economic` a puterii sprijin` o elit` na\ionale. Pentru a pune cap`t imperialismului este necesar s` se între-
politic` oligarhic`, aceasta la rândul ei facilitând men\inerea inegalit`\ilor prind` reforme economice ]i politice majore pe plan intern. Spre deose-
economice. Cre]terea eficien\ei productivit`\ii în capitalism a generat o bire de Lenin, care a considerat acest lucru ca nefiind posibil în statele
bog`\ie semnificativ`, care este direc\ionat` mai degrab` c`tre proprietarii capitaliste, Hobson a privit imperialismul ca pe o alegere politic`; el nu
de capital, sub forma profiturilor, decât c`tre muncitori, sub forma salari- l-a considerat un înso\itor imposibil de evitat al sistemelor capitaliste,
ilor. Presiunea supraeconomisirii din profituri de c`tre capitali]ti, combi- bazate pe proprietate privat`. Hobson credea c` statul poate aborda pro-
nat` cu subconsumul for\at al s`racilor, duce la acumularea de c`tre boga\i blema subconsumului la nivel intern fie prin cre]terea veniturilor majo-
a unor mari sume de bani. Ace]tia nu pot fi nici cheltui\i, nici transforma\i rit`\ii popula\iei, fie prin intermediul legisla\iei privitoare la salarii, la
în investi\ii interne (date fiind ratele sc`zute ale profiturilor generate de folosirea muncii copiilor, prin legalizarea sindicatelor sau prin intermediul
competi\ia intern` puternic` ]i de absen\a pie\elor interne din cauza sub- transferurilor de venituri, prin impozitarea rentelor ]i redistribuirea bun`-
consumului). În consecin\`, investitorii, c`utând s` ob\in` câ]tiguri cât st`rii prin compesa\ii de ]omaj ]i asisten\` social`. Capitalismul poate fi
mai ridicate, î]i investesc banii în str`in`tate. În schimb, investi\iile în „benign“ din punct de vedere social dac` statele liberale se îndreapt` într-o
afara \`rii trebuie protejate pentru a le fi asigurate profiturile, iar aceasta direc\ie mai social-democrat`. Din acest motiv, Hobson împ`rt`]ea opinia
creeaz` presiuni economice în favoarea unor interven\ii politice ]i militare c` o politic` a comer\ului liber ar fi o for\` în sprijinul p`cii. Elitele
în acele pie\e unde capitalul este în cre]tere. Presiunile imperialiste pot politice ]i economice, a c`ror conduit` a stat la baza imperialismului, s-au
avea la origine mai multe grupuri, nu doar marii financiari (cum sus\inea împotrivit comer\ului liber, deoarece acesta le-ar fi amenin\at pozi\iile
Lenin), ci ]i „un ambi\ios om de stat, un gr`nicer, un misionar prea zelos, interne protejate din vârful ierarhiei economice. Hobson a sus\inut c` ta-
un negustor descurc`re\“. În cea mai renumit` fraz` a sa, Hobson sus\ine xele pe import ]i celelalte de acela]i tip nu numai c` reduc concuren\a eco-
c`, în ultim` instan\`, imperialismul a reprezentat un „vast sistem de defu- nomic`, dar este ]i foarte pu\in probabil c` pot spori consumul intern,
lare în afara \`rii pentru p`tura de sus a societ`\ii“.4 De]i Hobson nu a deoarece avantajele protec\ionismului ar fi revenit boga\ilor (latifundiari
negat niciodat` influen\a mai multor factori asupra comportamentului agricoli ]i magna\i industriali) mai degrab` decât celor s`raci. Hobson
RELA|II INTERNA|IONALE 146 147 J. HOBSON

avea de asemenea mari rezerve fa\a de teza leninist` potrivit c`reia, pen- operând la nivelul intern, transna\ional ]i interna\ional de analiz`. Pe lâng`
tru a pune cap`t imperialismului, ar fi fost nevoie de o r`sturnare prin re- reformele interne, Hobson a recunoscut ]i importan\a continu` a suve-
volu\ie a capitalismului. El a sus\inut c` doctrina leninist` era incompati- ranit`\ii statului, dar a sperat c` dezvoltarea comer\ului ]i a interdepen-
bil` cu reformele social-democrate ]i c` ar fi legitimat pur ]i simplu o den\ei va submina leg`turile dintre suveranitate, ca situa\ie legal`, ]i c`u-
nou` elit` ]i, în consecin\`, noi tipuri de imperialism. tarea autonomiei ]i interdependen\ei fa\` de alte state, promovând interese
A fost Hobson idealist? Kenneth Waltz, în criticile aduse ideilor comune ale statelor în numele p`cii. De asemenea, Long atrage aten\ia ]i
acestuia, îl prezint` pe acesta drept „optimist [n planul al doilea“. 6 Merit` asupra lucr`rilor lui Hobson privind legisla\ia ]i organiza\iile interna-
re\inute comentariile lui Waltz, din moment ce majoritatea studen\ilor este \ionale. Acesta din urm` a sus\inut înt`rirea obliga\iilor legale dintre state,
posibil s` îl întâlneasc` pe Hobson prin intermediul cunoscutei lucr`ri a ceea ce necesita instituirea unor instrumente juridice mai puternice la
lui Waltz, Man, The State and War (1959). Potrivit lui Waltz, opiniile lui nivel interna\ional, inclusiv crearea unei forme de guvernare interna\io-
Hobson asupra rela\iilor interna\ionale se bazau pe ideea optimist` c` nal`. Long arat`:
problema r`zboiului putea fi cel mai bine abordat` prin „perfectarea“
[n\elegerilor economice ]i politice interne ale statelor. Doar dac` reforma „Hobson a sus\inut securitatea colectiv`, nevoia de sanc\iuni militare
social`, economic` ]i politic` se va face sim\it` în interiorul statelor va care s` sprijine arbitrajul interna\ional ]i necesitatea unei for\e poli-
deveni posibil s` se pun` cap`t conflictelor dintre ele. Waltz sintetizeaz` \iene]ti interna\ionale. [El] a propus o Lig` a Na\iunilor puternic`, în
re\eta de pace a lui Hobson dup` cum urmeaz`: fapt un guvern interna\ional, care s` aib` o curte de justi\ie, un exe-
cutiv ]i un legislativ, în fa\a c`ruia statele ar fi trebuit s`-]i aduc` dis-
„Mai întâi socialismul, spune Hobson, ]i apoi virtu\ile prosl`vite de putele; a mai propus un sistem de securitate colectiv` în care utilizarea
liberalii secolului al XIX-lea vor func\iona efectiv pentru a crea o lume legitim` a for\ei era concentrat` în mâinile reprezentantului societ`\ii
pa]nic`. Fric\iunile datorate comer\ului nu vor mai inflama rela\iile statelor, guvernul interna\ional. Aceast` lig` urma s` fie atât de cuprin-
dintre state; în schimb, comer\ul le va lega într-o reciprocitate de z`toare ]i de puternic` pe cât era posibil, pentru a se evita eventuali-
interese. Ra\iunea nu va mai n`scoci noi în]el`torii ]i noi moduri de a tatea restabilirii echilibrului de putere în interiorul sau între lig` ]i pu-
dezavantaja alte \`ri sau, dac` aceasta nu reu]e]te, de a le birui; terile exterioare.“8
ra\iunea va fi în schimb mijlocul prin care rela\iile dintre state vor fi
croite în avantajul tuturor.“7 Pe scurt, a eticheta ideile lui Hobson, [n mod peiorativ, ca „idea-
liste“ este un deserviciu adus subtilit`\ii ]i „realismului“ acestora. În tim-
Desigur, în ceea ce îl prive]te pe Waltz, re\eta de pace a lui Hobson pul primului r`zboi mundial, Hobson a dat dovad` de o considerabil`
este naiv`, din moment ce nu ia în considerare anarhia structural` dintre intui\ie, prevenind alia\ii despre pericolul r`zbun`rii Germaniei, r`zbunare
state, care genereaz` un comportament r`zboinic, ]i nu \ine seama de care nu putea fi decât încurajat` de impunerea unor sanc\iuni Germaniei
orânduirile politice ]i economice interne ale acestora. De aceea, eticheta la sfâr]itul r`zboiului. Într-adev`r, s-ar putea spune c` toat` chestiunea
de „idealist“ i s-ar potrivi lui Hobson ]i altora ca el. sanc\iunilor din anii ’30 \ine mai degrab` de contextul temporal decât de
Totu]i, în excelenta sa analiz` a „idealismului“ lui Hobson, David încercarea în sine de a coopera cu Germania. Dac` alia\ii ar fi urmat sfa-
Long ne ofer` motive s` st`ruim pu\in înainte de a ne gr`bi în a lansa tul lui Hobson în 1918 ]i nu ar fi impus Germaniei desp`gubiri atât de
judec`\i premature. Dac` idealismul este un alt termen pentru naivitate, mari la acea vreme, ar fi fost posibil ca împrejur`rile care l-au propulsat
atunci opera lui Hobson merit` mai mult` aten\ie. Long este de acord c` pe Hitler, în anii ’20 ]i ’30, s` nu fi existat.
Hobson a fost idealist în sensul c` a crezut în puterea ideilor de a orienta Este important s` eviden\iem calitatea multidimensional` a gândirii
lumea într-o direc\ie progresiv`, dar opera sa în domeniul rela\iilor inter- lui Hobson în rela\iile interna\ionale nu numai pentru a contracara
na\ionale este mult mai sofisticat` decât apare rezumat` în cartea lui prezent`rile simpliste ale acesteia, ci ]i pentru a indica relevan\a sa la
Waltz. Hobson a scris despre dificult`\ile reform`rii anarhiei interna- sfâr]itul secolului al XX-lea. S-ar putea sus\ine, bineîn\eles, c` abordarea
\ionale ]i nu s-a limitat doar la chestiunea reformei interne. Long distinge imperialismului întâlnit` la Hobson, oricât de exact` a fost pentru perioa-
trei forme de idealism, toate putând fi g`site în lucr`rile lui Hobson ]i da studiat`, este irelevant` ast`zi. Investi\iile în str`in`tate nu mai sunt
RELA|II INTERNA|IONALE 148 149 J. HOBSON

precursoare pentru practicile imperialiste ale anilor 1870 ]i 1880. Oricum, Principalele lucr`ri ale lui John Hobson
aceasta ]i pentru c` multe dintre reformele pe care Hobson le-a propus în The Physiology of Industry (cu A. F. Mummery), Londra, Murray, 1889.
prima parte a secolului al XX-lea au avut loc m`car în zonele puternic The War in South Africa: Its Causes and Effects, Londra, J. Nisbet, 1900.
industrializate ale lumii. Apari\ia statului bun`st`rii sociale, a sindicalis- Imperialism: A Study, (1902), Ann Arbor, Michigan University Press, 1965.
mului, extinderea dreptului la vot ]i enorma expansiune a comer\ului în Toward International Government, Londra, Macmillan, 1915.
perioada de dup` 1945 au redus condi\iile imperialismului, care fuseser`
The Economics of Unemployment, Londra, George Alien & Unwin, 1922.
\inta atacurilor lui Hobson. Desigur, toate aceste realiz`ri ale democra\iei
sociale s-au aflat constant sub amenin\are deja un num`r de ani. Opera lui The Evolution of Modern Capitalism: A Study of Machine Production, 1926,
Londra, George Alien & Unwin, 1954.
Hobson ne aminte]te c`, în ciuda multor re\ete neoliberale pentru o ordine
mondial` a anilor ’90, în lipsa unor obligativit`\i democratice ]i econo- Conditions of Industrial Peace, Londra, George Alien & Unwin, 1927.
mice, nu ne putem încrede în pie\ele „deschise“ ]i în mi]c`rile neîngr`dite Rationalisation and Unemployment: An Economic Dilemma, Londra, George
ale capitalului dac` vrem s` men\inem o ordine pa]nic` a lumii. Cruciale Alien & Unwin, 1930.
pentru gândirea lui Hobson au fost dorin\a ]i încercarea de a men\ine Democracy and a Changing Civilisation, Londra, Lane, 1934.
integritatea statului-na\iune ]i, în acela]i timp, asocierea acesteia cu unele The Crisis of Liberalism: New Issues of Democracy (1909), Brighton, Harvester
considera\ii privind importan\a nivelului suprana\ional sub aspect politic, Press, 1974.
social ]i economic. Proiectul r`mâne la fel de viu ast`zi pe cât a fost ]i în Veblen (1936), New York, A. M. Kelley, 1963.
vremea sa. Confessions of an Economic Heretic: The Autobiography of J. A. Hobson (1938),
Sussex, Harvester Press, 1976.

Lecturi suplimentare
Allett, John, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobson, Toronto,
Note University of Toronto Press, 1981. Aceast` lucrare con\ine o bibliografie
complet` a publica\iilor lui Hobson.
Brailsford, Henry Noel, The Life Work of J. A. Hobson, Londra, Oxford University
1. David Long, „J. A. Hobson and Idealism in International Relations“, în Review Press, 1948.
of International Studies, nr. 17, 1991, p. 285. Freeden, Michael (Ed.), J. A. Hobson: A Reader, Londra, Alien & Unwin, 1988.
2. John Allet, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobson, Toronto,
University of Toronto Press, 1981, p. 15-22. Freeden, Michael (Ed.), Reappraising J. A. Hobson: Humanism and Welfare,
3. Pentru mai multe detalii biografice, a se vedea lucrarea lui Michael Schneider, Boston, Unwin Hyman, 1990.
J. A. Hobson, Basingstoke, Macmillan, 1996. p. 2-20. Long, David, „J. A. Hobson and Idealism in International Relations“, în Review of
4. J. A. Hobson, Imperialism: A Study, Ann Arbor, Michigan University Press, International Studies, nr. 17, 1991, p. 285-304.
1965, p. 59, 50-51. Long, David, Towards a New Liberal Internationalism: The International Theory
5. Robert Gilpin, The Political Economy of International Relations, Princeton, of J. A. Hobson, Cambridge, Cambridge University Press, 1996.
Princeton University Press, 1987, p. 308-309.
Schneider, Michael, J. A. Hobson, Basingstoke, Macmillan, 1996.
6. Kenneth Waltz, Man, The State, and War, edi\ia a doua, New York, Columbia
University Press, 1959, p. 45-56.
7. Ibid., p. 153.
8. David Long, op. cit., p. 294.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,


Lenin, Waltz ]i Zimmern.
151 S. HOFFMANN

STANLEY HOFFMANN Stanley Hoffmann s-a n`scut în Viena în 1928 ]i a crescut în Fran\a
în anii ’30. Copil în Fran\a, Hoffmann se descrie ca „un mic austriac, în
parte evreu, copil f`r` r`d`cini“, a c`rui familie a suferit toate traumele
Stanley Hoffmann este o personalitate important` pentru studiul sociale cauzate de ascensiunea fascismului ]i invadarea Fran\ei de
politicii franceze ]i al celei comparative europene, ca ]i al politicii externe Germania, în mai 1940. A r`mas în Fran\a în anii regimului de la Vichy,
americane ]i al teoriei rela\iilor interna\ionale. Mentorul s`u intelectual tr`ind la Nisa. Familia a revenit în Paris în 1945, iar Hoffmann s-a înscris
este gânditorul francez Raymond Aron, cu care împ`rt`]e]te o concep\ie la Institut d’Etudes Politiques ]i la Facultatea de Drept a Universit`\ii din
tragic`, liberal`, weberian`. Cercetând politica extern` american` ]i etica Paris. A absolvit în 1948 ]i a urmat studii de doctorat în drept inter-
interna\ional`, Hoffmann s-a angajat în polemic` atât cu politicienii, cât ]i na\ional. A petrecut un an la Harvard în 1951. Dup` ce ]i-a încheiat teza
cu teoreticienii reali]ti. Valorile lui sunt liberale ]i el tinde s` prescrie mo- de doctorat (pe care o descrie ca fiind „aproape de necitit“), Hoffmann
duri în care valorile libert`\ii individuale pot fi promovate într-o lume care s-a întors la Harvard pentru a ocupa o pozi\ie didactic` la Department of
amenin\` în mod constant s` le submineze. În unele privin\e, el se asea- Government, în 1955. În prezent, Hoffmann este C. Douglas Dillon
m`n` cu reali]ti precum Kennan, Morgenthau ]i Henry Kissinger. Ca ]i ei, Professor de civiliza\ie francez` la Harvard, unde combin` predarea cu
Hoffmann a scris lucr`ri vaste ]i articole multe despre ceea ce este în interesul pentru studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii franceze.
neregul` cu politica extern` american`. De asemenea, analizele sale, ca ]i Hoffmann a scris trei c`r\i importante privind politica extern`
ale lor, se concentreaz` pe ideile preconcepute, adesea naive, pe care poli- american`. În 1968, a publicat Guliver’s Troubles, Or, The Setting of
ticienii americani le au în privin\a chestiunilor de politic` extern`. American Foreign Policy. Aceasta este o examinare aprofundat` a schim-
Totu]i, spre deosebire de reali]ti, Hoffmann nu consider` c` solu\ia b`rii mediului politic interna\ional cu care s-au confruntat politicienii
const` în a încerca instruirea americanilor în arta diploma\iei europene din Statelor Unite la sfâr]itul anilor ’60 ]i, de asemenea, o analiz` a preju-
secolul al XIX-lea. El este un critic tran]ant al reali]tilor, ale c`ror idei dec`\ilor acestora privind raportarea la mediul din trecut. Este o carte
crede c` doar exacerbeaz` cele mai pu\in dezirabile aspecte ale practicii cuprinz`toare ]i ambi\ioas`, care încearc` s` ia în considerare constrân-
politice americane. În schimb, opera sa încearc` s` îi conving` deopotriv` gerile interne ]i externe ale politicii externe americane. Ca ]i în celelalte
pe cercet`tori ]i politicieni despre complexitatea real` a politicii mondiale, lucr`ri pe acest subiect, Hoffmann este preocupat s` elaboreze, adesea în
despre dilemele etice ale politicii externe ]i despre riscurile aplic`rii unor cele mai mici am`nunte, scopul adecvat al politicii externe americane, ]i
modele necorespunz`toare privind comportamentul statal. În anumite s` stabileasc`
privin\e, Hoffmann poate fi privit ca versiune american` a lui Hedley Bull, „ce pot ]i ce nu pot face Statele Unite, dat fiind tipul de na\iune pe care
pe care l-a admirat ]i a c`rui concep\ie general` a împ`rt`]it-o.1 {ns`, spre [l reprezint` în lumea de ast`zi. Scopurile care sunt împotriva naturii
deosebire de Bull, Hoffmann nu construie]te un edificiu teoretic identifi- celor mai profunde crezuri ]i obiceiuri ale unei na\iuni sau împotriva
cabil care s` sintetizeze cumva tensiunile dintre realism ]i idealism în lumii în care se încearc` îndeplinirea lor nu sunt s`n`toase. Puterea
studiul rela\iilor interna\ionale. În schimb, el penduleaz` între acestea la aflat` la dispozi\ia na\iunii trebuie folosit` în deplin` cuno]tin\` de
nivelul teoriei ]i al analizei politicii externe. Hoffman afirm`: cauz` cu privire la condi\iile externe, ce stabilesc care mijloace sunt
productive ]i care nu, ca ]i cu privire la institu\iile ]i predispozi\iile
„Ca ]i Aron, eu înclin, în mod natural, s` gândesc «împotriv`». Uto- interne care canalizeaz` energiile na\ionale în anumite direc\ii sau
pi]tii m` tenteaz` s` demonstrez c` re\etele lor sunt f`r` valoare. Rea- împiedic` \ara s` le foloseasc` altfel.“3
li]tii autentici m` provoac` s` încerc a ar`ta c` au omis unele solu\ii.“2
Având în vedere sarcina pe care el însu]i ]i-a trasat-o în c`r\i, ca ]i
În lumina volumului de munc` al cuiva care în mod constant î]i refuzul de a folosi modele teoretice pe care le consider` exagerat de sim-
articuleaz` opiniile „împotriva“ curentelor teoretice ]i politice ale zilei, ne pliste, nu este de mirare c` lucr`rile lui Hoffmann au tendin\a s` fie cam
vom axa pe tensiunea fertil` dintre realismul ]i idealismul lui Hoffmann lungi ]i, ca s` fim cinsti\i, destul de greu de citit dintr-o dat`. El înclin` s`
în lucr`rile sale privind politica extern` american`. reproduc` complexitatea lumii pentru cititorii s`i mai degrab` decât s` o
RELA|II INTERNA|IONALE 152 153 S. HOFFMANN

simplifice. Totu]i, ele r`spl`tesc eforturile cititorului. În cartea sa prezen- critic la adresa fostului s`u coleg de la Harvard, acuzându-l c` a e]uat în
tat` anterior, Hoffmann sus\ine c` sistemul interna\ional contemporan (din a-l scoate pe Gulliver din încurc`turile din str`in`tate ]i c` a introdus un
anii ’60) este caracterizat de dinamism revolu\ionar, bipolaritate manifest` set de dogme realiste, a c`ror aplicare ar fi limitat` într-o lume a interde-
sau tacit`, ca ]i de confrunt`ri ideologice. El face distinc\ie între trei penden\ei în cre]tere, în care rela\iile economice sunt la fel de importante
niveluri ale sistemului aflate în leg`tur`, fiecare expunând atribute struc- ca ]i cele militare. Contradic\iile din diploma\ia lui Kissinger apar din
turale diferite. Esen\ial, sistemul este bipolar în termenii distrugerii nucle- pr`pastia dintre no\iunile abstracte ale cerin\elor echilibrului de putere ]i
are pe care superputerile o pot dezl`n\ui, dar tocmai restric\iile impuse de realitatea geopolitic`. Stanley Hoffmann sus\ine c` diploma\ia lui
dilema nuclear` au oferit statului-na\iune noi perspective ]i au permis, la Kissinger s-a bazat pe iluzia c` Statele Unite ar putea s` beneficieze atât
un al doilea nivel sistemic, emergen\a policentrismului politic. Acesta, la de primatul interna\ional cât ]i de ordinea mondial`, în timp ce, pentru
rândul s`u, a încurajat tendin\a spre proliferarea nuclear`, care împrumut` Hoffmann, ele sunt obiectul unui schimb reciproc (trade-off). El îi îndeam-
atribute multipolare celui de-al treilea nivel sistemic. n` (înc` o dat`) pe politicienii Statelor Unite s` î]i poarte rivalitatea cu
În lumina unei astfel de complexit`\i a rela\iilor în cadrul ]i de-a Uniunea Sovietic` la niveluri benigne de paritate ]i s` abandoneze orice
lungul nivelurilor sistemice, Hoffmann diagnosticheaz` ciudata neputin\` încercare de a realiza ordinea mondial` pe bazele controlului imperial.
na\ional` care face s` fie atât de greu pentru Statele Unite s` ac\ioneze Cea de-a treia carte important` a lui Hoffmann despre politica ex-
efectiv pentru promovarea ordinii mondiale. Complexitatea lumii pro- tern` american`, Dead Ends (1983), continu` s` dezvolte teme familiare
voac` în mod special Statele Unite din cauza unui ansamblu dezarmant de din scrierile autorului: complexitatea în cre]tere a sistemului interna\ional,
atitudini care deriv` din „stilul na\ional“ american (o func\ie a trecutului cerin\ele ]i oportunit`\ile interdependen\ei globale, natura multidimen-
]i principiilor Americii) ]i de la institu\iile guvernamentale americane. sional` ]i de neînlocuit a puterii, utilitatea limitat` a for\ei militare, decli-
Problema institu\ional` principal` \ine de dispersarea puterii între ]i în nul relativ al Statelor Unite, sl`biciunea diploma\iei americane ]i nevoia
cadrul structurii ]i birocra\iei guvernamentale. Deficien\ele din „stilul“ unei strategii „variate“ în raport cu Uniunea Sovietic`. Dar, în centrul
politicii externe sunt reflectate în legalism, încrederea în formule, planifi- c`r\ii, o colec\ie revizuit` a mai multor eseuri, Hoffmann reia ideea sa c`
carea pe termen scurt ]i conflictul dintre pasivitate ]i activism. politica extern` a lui Kissinger, Carter ]i, în mod special, a lui Reagan a
În ultima parte a c`r\ii, Hoffmann sus\ine c` Statele Unite ar trebui dus la o serie de situa\ii f`r` ie]ire (dead ends). În vreme ce marele plan
s` efectueze o retragere discret` din Europa, care ar permite apari\ia unei al lui Kissinger a suferit din cauza inevitabilei dilu`ri a preten\iei de hege-
„Europe europene“, integrat` conform principiilor confederale ]i protejat` monie, Carter a în\eles c` difuziunea puterii înspre noi actori insisten\i în
de umbrela nuclear` franco-britanic` cu garan\ii americane ]i sovietice. a se afirma ]i în a respinge dependen\ele neocoloniale a creat o lume în
Programul este, în mod esen\ial, proiectul gaullist al Europei. În afar` de care un leadership „f`r` hegemonie“ ar fi singurul rol posibil de jucat de
favorizarea instituirii unei Europe relativ independente, acesta ar elibera America. În plus, Hoffmann aprob` accentuarea timpurie de c`tre Carter
resursele americane pentru proiecte mai urgente, cum ar fi restric\ionarea a unor chestiuni globale de perspectiv`, cum ar fi drepturile omului, pro-
Chinei. Hoffmann pledeaz` împotriva bizuirii peste m`sur` pe for\a mili- liferarea nuclear`, vânz`rile de armament ]i legisla\ia maritim`, ]i credi-
tar` ca instrument al politicii, dar admite c`, în absen\a acesteia, este teaz` respectiva administra\ie apreciind c` „aceast` lume din ce în ce mai
foarte probabil ca for\e revolu\ionare s` submineze ordinea interna\ional`. complex` nu ar putea fi nici condus` de superputeri, nici redus` la rela\iile
Pe scurt, cartea este un apel adresat Statelor Unite de a se adapta la un sis- dintre ele“.4 Dar, în ner`bdarea sa de a reduce impactul tradi\ionalei
tem interna\ional din ce în ce mai „multiierarhic“ ]i de a permite Europei obsesii americane privind comunismul, administra\ia Carter nu a oferit
de Est ]i de Vest s` ias` din r`zboiul rece ca p`r\i ale unei entit`\i politice niciodat` o strategie de abordare a Uniunii Sovietice. Aceast` omisiune a
unite. constituit „gaura din gogoa]`“ a concep\iei lui Carter despre ordinea mon-
Hoffmann î]i reînnoie]te apelul în urm`toarea sa carte, Primacy or dial`. Ea nu a reu]it „s` comunice … care activit`\i sovietice erau intolera-
World Order (1978). El face distinc\ie între dou` cicluri ale politicii bile ]i care erau compatibile cu concep\ia Washingtonului despre com-
externe americane dup` 1945, ciclul r`zboiului rece (1945-1968) ]i ceea peti\ia mondial`, []i nu a reu]it] s` î]i integreze excelentele intui\ii ]i
ce el nume]te ciclul Kissinger (1968-1976). Hoffmann este în mod special ipoteze într-o strategie“. 5 În cel mai critic eseu al c`r\ii, Hoffmann îl ridi-
RELA|II INTERNA|IONALE 154 155 S. HOFFMANN

culizeaz` pe Reagan pentru încercarea sa periculoas` de a recrea o strate- „Structura mediului interna\ional, care limiteaz` posibilit`\ile ac\iu-
gie global` de [ngr`dire (containment) care, înc` o dat`, ar reduce lumea nilor morale, conflictele sistemelor de valori, ce au drept consecin\`
la o confruntare ideologic` ]i militar` între superputeri ]i pentru ciudata sa dezacorduri t`ioase asupra concep\iilor privind drepturile omului ]i
preten\ie c` Statele Unite aproape î]i pierduser` voin\a de a-]i folosi pu- asupra priorit`\ilor, dificult`\ile aprecierii ]i evalu`rii, toate sunt aici
terea. În 1983, Hoffmann a sus\inut c` nostalgia lui Reagan fa\` de lumea evidente ]i duc la e]ecuri repetate sau la confrunt`ri ori la utiliz`ri
deformate ale chestiunii drepturilor omului în scopuri legate de osti-
anilor ’50 ar duce la o alt` fund`tur` – alia\i înstr`ina\i, o spiral` a înar-
lit`\i politice din \ar` sau din str`in`tate.“6
m`rii ]i o Uniune Sovietic` îndârjit`.
Ei bine, desigur c` Hoffmann a în\eles gre]it ultima chestiune, pen- În ciuda acestor probleme, Hoffmann afirm` c` Statele Unite nu ar
tru c` Uniunea Sovietic` a capitulat. Dar sfâr]itul r`zboiului rece ]i succe- fi oneste fa\` de concep\ia despre sine dac` nu ar promova drepturile omu-
sul pe termen scurt al administra\iilor Reagan/Bush în a-i pune cap`t (pe lui ]i sus\ine o politic` a interna\ionalismului liberal. În acela]i timp, aver-
care îns` nici ei nu l-au anticipat mai mult decât Stanley Hoffmann) nu au tizeaz` c` o asemenea politic` trebuie s` coexiste cu con]tientizarea fap-
invalidat argumentele lui Hoffmann ]i nici nu au diminuat din aprecierea tului c`, punând accentul pe drepturile civile ]i politice ale omului, pe cos-
în\elepciunii mai largi a comentariilor sale cu privire la politica extern` tul drepturilor sociale ]i economice, poate s` apar` adesea drept neocolo-
american` extins` asupra ultimilor treizeci de ani. Spre deosebire de fos- nialism, dar sub alt` înf`\i]are.
tul s`u coleg, Henry Kissinger, Hoffmann nu a c`utat niciodat` s` joace De la sfâr]itul r`zboiului rece, Hoffmann a continuat s` publice în
un rol important în formularea activ` a politicii externe americane, prefe- mare m`sur` pe temele care l-au preocupat timp de mai bine de 30 de ani
rându-l pe cel al unui critic preocupat de orient`rile generale ale acesteia. [n calitate de cercet`tor în rela\ii interna\ionale. Aceste teme includ posi-
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, pe lâng` comentariile bilitatea de a construi o ordine mondial` liberal` într-un mediu pluralist,
la adresa politicii externe americane, Hoffmann ]i-a îndreptat aten\ia în anarhic, responsabilit`\ile Statelor Unite ca superputere conduc`toare a
mod critic c`tre dificult`\ile ]i poten\ialul de reconciliere a abord`rilor lumii, impasurile teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, de asemenea, statali-
realiste în rela\iile interna\ionale cu cerin\ele eticii ]i moralit`\ii liberale. tatea american`.
Cea mai vestit` carte a sa pe aceast` problem` este Duties Beyond Personal, nu sunt un mare admirator al lucr`rilor lui Hoffmann,
chiar dac` argumentele lor au reprezentat fundamentul acestui rezumat al
Borders: On The Limits and Possibilities of Ethical International Politics
operei sale. C`r\ile sunt prea lungi ]i con\in prea des nenum`rate referiri
(1981). Aceast` lucrare const` din cinci eseuri, prezentate pentru prima
la linii de direc\ionare a politicii, ale c`ror conexiuni cu temele principale
dat` în 1980, în cadrul cursurilor Frank W. Adams de la Syracuse
ale lucr`rilor sunt mai pu\in clare. Pe de alt` parte, eu îl v`d ca fiind cel
University. Hoffmann a exprimat îngrijor`ri care au fost ignorate ca fiind mai fin eseist în studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii externe ame-
periferice sau chiar nepotrivite de c`tre unii reali]ti ]i care au fost adesea ricane din acest secol. Dou` volume cu eseurile sale sunt disponibile.
manevrate pe un tipar „utopist“ de c`tre liberali. Primul a fost publicat în 1965 ]i const` dintr-un num`r de prelegeri
În principal, el analizeaz` trei chestiuni care s-au dovedit a fi sursa revizuite pe problema r`zboiului ]i a p`cii, prelegeri \inute la Harvard ]i
at@tor dezbateri între reali]ti ]i liberali: folosirea for\ei, drepturile omului Geneva la începutul anilor ’60, iar al doilea, sugestiv intitulat Janus and
]i justi\ia distributiv`. Prima este concentrat` în primul rând asupra r`z- Minerva, a fost publicat în 1987. Ca întreg, ele reprezint` un corp de
boiului, mai ales printr-o examinare a lucr`rii Just and Unjust Wars a lui gândire în rela\iile interna\ionale care este remarcabil de consistent, chiar
Michael Walzer ]i a criticilor acesteia. El aprofundeaz` spinoasa problem` a]a cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Ele sunt, cred, lecturi necesare
a criteriilor morale pe care oamenii de stat le-ar putea aplica în luarea oric`rui cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. Eseul s`u despre Kant ]i
deciziilor care presupun aplicarea for\ei. În ceea ce prive]te cea de-a doua Rousseau r`mâne neîntrecut ca analiz` comparativ` a acestor teoreticieni
tem`, drepturile omului, Hoffmann furnizeaz` o impresionant` list` de clasici ai domeniului, iar cele despre limitele realismului în teoria rela-
capcane pentru orice defini\ie universal` a drepturilor omului ]i recu- \iilor interna\ionale sunt ]i ast`zi la fel de relevante ca atunci când au fost
noa]te dificult`\ile promov`rii lor ca valori explicite în politica extern`: scrise, la sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. La finele secolului al XX-lea,
RELA|II INTERNA|IONALE 156 157 S. HOFFMANN

Hoffmann r`mâne „un nefericit Sisif“ al domeniului. El însu]i comenta The State of War: Essays on the Theory and Practice of International Politics,
recent: New York, Pall Mall Press, 1965.
„Obstinate or Obsolete? The Fate of the Nation-State and the Case of Western
„Tensiunea dintre moralitate ]i politic` va d`inui ve]nic – pentru c` Europe“, în Daedalus, nr. 3, 1966, p. 862-913.
moralitatea se afl` întotdeauna în r`zboi nu numai cu interesele egoiste Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Foreign Policy, New York,
sau asociale, ci ]i cu dorin\a de putere ]i domina\ie. În lumea rela\iilor McGraw-Hill, 1968.
interna\ionale, aceasta va fi o lupt` istovitoare. Albert Camus a vrut s`
Decline or Renewal?: France Since the 1930’s , New York, The Viking Press, 1974.
ne imaginam un Sisif fericit. În afacerile interna\ionale, acest lucru pur
]i simplu nu este posibil.“7 Primacy or World Order: American Foreign Policy Since the Cold War, New York,
McGraw-Hill, 1978.
Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International
Politics, Syracuse, New York, Syracuse University Press, 1981.
The Mitterrand Experiment: Continuity and Change in Modern France (publicat`
împreun` cu George Ross ]i Sylvia Malzacher), New York, Oxford University
Note Press, 1987.
Janus and Minerva: Essays in the Theory and Practice of International Relations,
Boulder, Colorado, Westview Press, 1987.
1. A se vedea lucrarea lui Stanley Hoffmann, „Hedley Bull and His Contribution to „A Retrospective“, în Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journeys Through
International Relations“, în International Affairs, nr. 62, 1986, p. 179-195. World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic
2. Stanley Hoffmann, „A Retrospective“, în lucrarea autorilor Joseph Kruzel ]i Travellers, Lexington, Massachusetts. Lexington Books, 1989, p. 263-278.
James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical „International Society“, în J. D. B. Miller ]i R. J. Vincent (ed.), Order and Violence:
Reflections of Thirty-Four Academic Travellers, Lexington, Massachusetts, Hedley Bull and International Relations, Oxford, Clarendon Press, 1990,
Lexington Books, 1989, p. 269. p. 13-37.
3. Stanley Hoffmann, Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Foreign The New European Community: Decision-Making and Institutional Change (pu-
Policy, New York, McGraw-Hill, 1968, p. xiii. blicat` împreun` cu Robert O. Keohane), Boulder, Colorado, Westview
4. Stanley Hoffmann, Dead Ends: American Foreign Policy in the New Cold War, Press, 1991.
Cambridge, Massachusetts, Ballinger, 1983, p. 69.
5. Ibid., p. 73-74. After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe,
6. Stanley Hoffmann, Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of 1989-1991, (publicat` împreun` cu Robert O. Keohane), Cambridge,
Ethical International Politics, Syracuse, New York, Syracuse University Press, Massachusetts, Harvard University Press, 1993.
1981, p. 95. „The Crisis of Liberal Internationalism“, în Foreign Policy, nr. 98, 1995, p. 159-177.
7. Stanley Hoffmann, „Democracy and Society“, în World Policy Journal, nr. 12, World Disorders, Oxford, Rowman & Littlefield, 1998.
1995, p. 39.

Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare Aron, Kennan, Kissinger, Lecturi suplimentare


Morgenthau ]i Walzer. Miller, Lynda B., „America, Europe, and the International System“, în World
Politics, nr. 21, 1969, p. 315-411.
Principalele lucr`ri ale lui Stanley Hoffmann Miller, Lynda, B. ]i Smith, Michael, J., Ideas and Ideals: Essays on Politics in
„International Relations: the Long Road to Theory“, în World Politics, nr. 11, Honour of Stanley Hoffmann, Boulder, Colorado, Westview Press, 1993;
1959, p. 346-377. cuprinde o bibliografie complet` a operelor lui Stanley Hoffmann.
Contemporary Theory in International Relations, Englewood Cliffs, New Jersey,
Prentice-Hall, I960.
159 R. ROSECRANCE

RICHARD ROSECRANCE Rosecrance ]i-a creat reputa\ia în domeniu în anii ’60 ]i la înce-
putul anilor ’70 cu lucrarea sa despre teoria sistemelor. A combinat cuno]-
tin\ele sale vaste de istorie a statalit`\ii europene din secolul al XVIII-lea
În 1986, când o preocupare interna\ional` major` o constituiau pro- cu modelele explicative abstracte pentru a l`muri comportamentul statal ]i
gramul Star Wars al lui Ronald Reagan ]i riscurile pe care acesta le pre- stabilitatea diferitelor sisteme istorice. A publicat Action and Reaction in
zenta de a transforma r`zboiul rece într-unul fierbinte, Richard Rosecrance World Politics în 1963 ]i, un deceniu mai târziu, International Relations:
a publicat The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Peace or War? (1973). Aceasta din urm` reia analizele istorice din lucr`-
Modern World. În aceast` lucrare sus\ine c` preocup`rile geopolitice cla- rile anterioare ]i le dezvolt` pe marginea cercet`rilor acestora cu privire la
sice privind teritoriul ]i puterea militar`, care datau de la pacea de la adoptarea politicilor externe. În Action and Reaction Rosecrance este pre-
Westphalia, la finele r`zboiului de treizeci de ani (1648), simbolizând tre- ocupat de evolu\ia pe termen lung din domeniul rela\iilor interna\ionale ]i
cerea de la epoca medieval` la cea modern`, deveniser` – în cele din urm` de modul în care schimb`rile fundamentale, atât din natura statelor cât ]i
– aproape demodate. În ciuda excep\iilor-cheie, Uniunea Sovietic` ]i din mediul interna\ional, au afectat natura rela\iilor dintre state. Aceste
Statele Unite, comer\ul luase locul expansiunii teritoriale ]i puterii mili- teme au fost dezvoltate de-a lungul carierei sale ]i sunt reflectate în lu-
tare, sus\ine Rosecrance, drept cale spre prestigiul interna\ional, putere ]i cr`rile privind interdependen\a, echilibrul de putere, adecvarea teoriilor
bog`\ie. Echilibrul comer\ului înlocuia echilibrul puterii. Ceea ce p`rea a existente ]i dinamica epocii de dup` r`zboiul rece.
fi o fraz` de roman la jum`tatea anilor ’80 a devenit, o dat` cu sfâr]itul În prima sa carte, Rosecrance împarte istoria din 1740 pân` în pre-
r`zboiului rece, un adev`r larg acceptat. În anii ’90, Rosecrance a conti- zent (aproximativ la începutul anilor ’60) în nou` sisteme istorice. În ge-
nuat s` dezvolte ]i s` aplice ideile pe care le prezentase în 1986, constru- neral folose]te izbucnirea unui r`zboi pentru a marca sfâr]itul unui sistem
indu-]i în continuare teza ]i cercetând implica\iile ei pentru pace ]i demo- ]i începutul altuia. Spre deosebire de cei care întrebuin\eaz` termenul de
cra\ie în secolul al XXI-lea. „sistem“ pentru a se referi la un proces continuu de rela\ii politice la nivel
Desigur, fraza nu era în întregime inedit`, din moment ce Norman interna\ional, Rosecrance se refer` la ceea ce s-ar putea numi „conste-
Angell f`cuse afirma\ii foarte asem`n`toare în anii de la începutul acestui la\iile diplomatice“, la modelele de putere ]i rela\ii diplomatice care ca-
secol. Oricum, spre deosebire de Angell, Rosecrance scrie de la un nivel racterizeaz` o perioad` istoric` dat`. Schimb`ri importante în aceste mo-
de complexitate teoretic` ce reflect` interesul s`u academic permanent în dele, adesea înso\ite de conflict, indic` dezvoltarea unui nou sistem. În
dezvoltarea teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, în mod special, pe direc\ia medie, fiecare sistem dureaz` doar câte dou` decenii.
rela\iei politicii interne cu politica extern`. În acela]i timp, Rosecrance are Rosecrance pretinde c` stabilitatea oric`rui sistem este determinat`
abilitatea de invidiat (pe care o împarte cu Norman Angell) de a scrie pen- de rela\ia dintre patru variabile majore sau „determinan\i“. Interesant este
tru un public general informat la fel de bine ca ]i pentru colegii speciali]ti c` trei dintre ace]tia s-ar referi la ac\iunile statelor care alc`tuiesc siste-
din domeniul rela\iilor interna\ionale. În timp ce Angell a fost jurnalist, mul. Ace]tia sunt direc\ia pe care grupurile conduc`toare o dau politicii
Rosecrance ]i-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic, externe (]i compatibilitatea acestor direc\ii ]i a obiectivelor între state),
de]i a ajuns în acesta dup` ce, mai întâi, a trecut prin Departamentul de gradul de control al elitelor în ceea ce prive]te politica extern` a propriilor
Stat, la Consiliul de Planificare Politic`. În prezent este profesor de rela\ii state ]i resursele („capacit`\ile persuasive, cantitatea resurselor mobiliza-
interna\ionale în Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii bile ]i viteza mobiliz`rii“) care pot fi folosite în sprijinul politicii externe.
California din Los Angeles ]i, totodat`, director al Centrului pentru Rela\ii Dintre ace]ti factori determinan\i, Rosecrance sus\ine c` al doilea este cru-
Interna\ionale al acesteia. De]i Rosecrance pred` ]i scrie acum la univer- cial în explicarea stabilit`\ii sistemice. Patru dintre cele nou` sisteme s-au
sitatea pe care a absolvit-o în 1952, el a mai predat la câteva universit`\i aflat în „dezechilibru“ când au intervenit schimb`ri majore privind secu-
americane. I s-a acordat masterul în 1954 la Swarthmore College ]i ]i-a ritatea pozi\iei elitelor na\ionale, sugerând c` acestea din urm` încearc`
încheiat teza de doctorat în 1957, la Harvard. Înainte de a ocupa pozi\ia adesea s`-]i fortifice pozi\iile printr-un comportament agresiv în sistemul
actual`, Rosecrance a fost ani buni profesor de politici interna\ionale ]i interna\ional. Oricum, la o analiz` final`, stabilitatea oric`rui sistem în
comparative la Universitatea Cornell. parte depinde cel mai mult de cel de-al patrulea factor, capacitatea me-
RELA|II INTERNA|IONALE 160 161 R. ROSECRANCE

diului de a absorbi sau a bloca obiectivele statelor. În schimb, capacitatea la\iilor „na\ionale“ dornice s` apere integritatea teritorial` a statelor „lor“.
poate fi analizat` în termenii jocului dintre for\ele regulatoare (ac\iuni Rosecrance sus\ine c` aceasta ar fi cauza fundamental` a expansiunii
preventive directe împotriva politicilor dezintegratoare pentru sistem) ]i imperiale europene. Pentru c`, de îndat` ce toate noile teritorii extraeu-
factori mai degrab` pasivi din mediu.1 ropene care puteau fi cucerite au fost ocupate, aceste antagonisme na\io-
Argumentul lui Rosecrance din anii ’60 ]i de la începutul anilor ’70 nale reciproce, ap`rute ini\ial în interiorul statelor, s-au întors împotriva
este o provocare direct` adresat` realismului structural, potrivit c`ruia sis- Europei, ducând, pân` la urm`, la primul r`zboi mondial. În cartea sa mai
temul interna\ional poate fi tratat mai degrab` ca o entitate separabil` de recent` ]i ca r`spuns la critica potrivit c`reia exagerase gradul în care sta-
interac\iunile dintre statele care îl compun decât ca o re\ea de leg`turi între bilitatea interna\ional` depindea de variabilele interne, Rosecrance modi-
actorii subsistemului. Potrivit lui Rosecrance, nu este posibil s` izolezi fic` for\a argumentelor sale anterioare. El admite c` nu exist` nici o leg`-
politica intern` de cea extern` în evaluarea stabilit`\ii sistemice. Ac\iunile tur` concludent` între revolu\ia intern` ]i violen\a ]i instabilitatea inter-
la scara întregului sistem sunt aduse în discu\ie doar ca r`spuns la ini- na\ional`, dar î]i men\ine ideea de baz` conform c`reia prima va tinde s`
\iativele politice ale statelor membre. În Action and Reaction, Rosecrance le promoveze pe cele din urm` ]i c` imperialismul din secolul al XIX-lea
las` foarte pu\in` îndoial` asupra faptului c` principalele cauze ale com- este un exemplu clasic pentru cât de str@ns` este leg`tura dintre politica
portamentului din politica extern` se afl` în interiorul politicii interne. intern` ]i cea interna\ional`.3
Instabilitatea interna\ional` serioas` ]i revolu\ia rezult` din incapacitatea În timpul anilor ’70 ]i ’80, Rosecrance ]i-a reorientat interesul ]i a
sistemului interna\ional existent de a face fa\` turbulen\elor generate de început s` studieze gradul pân` la care se schimba mediul interna\ional ]i
cauze localizate în interiorul statelor. Astfel, pe de o parte, r`zboaiele anilor consecin\ele unei asemenea schimb`ri asupra politicii externe americane.
1792-1815 pot fi explicate prin încercarea de a exporta ideologia intern` a Argumentele din The Rise of the Trading State au rezultat în parte din
Fran\ei revolu\ionare ]i napoleoniene, iar, pe de alt` parte, prin nevoia examinarea de c`tre Rosecrance a datelor empirice cu privire la m`sura în
regimurilor conservatoare de a-]i proteja sau restaura pozi\iile interne.2 care statele devin mai interdependente în rela\iile interna\ionale ]i a vari-
Similar, avântul na\ionalismului ]i r`zboaiele de unificare na\io- atelor interpret`ri ale acestor date realizate de reali]ti ]i liberali spre sfâr-
nal`, care au destabilizat Europa mijlocului de secol al XIX-lea ]i au dus ]itul anilor ’70. El a crezut c` datele în sine erau ambigue. Existau unele
la pr`bu]irea definitiv` a concertului Europei, au provenit din încerc`rile dovezi c` statele deveneau mai „interconectate“ în identificarea unor mi]-
încununate de succes ale elitelor conservatoare de a-]i întrece oponen\ii c`ri comune în cre]tere în dinamica unor factori precum pre\urile într-un
liberali în lupta intern` pentru putere politic`. Liberalii folosiser` demo- anumit num`r de \`ri. Rosecrance a cercetat m`sura în care varia\iile
cra\ia pentru a aduna poporul împotriva regimului conservator, dar conser- pre\urilor la vânz`rile angro, pre\urile pentru consumatori, ratele dobân-
vatorii ]i-au recâ]tigat sprijinul f`când apel la na\ionalism ]i combinând, zilor ]i ale salariilor au demonstrat similitudini între economiile industri-
în acest mod, tradi\ionalismul ]i democra\ia. Capacitatea ambiental` a sis- ale majore din 1890 pân` în 1975. Au fost stabilite asem`n`ri în varia\ii
temului din Europa a fost limitat` de lipsa unui teritoriu deschis, iar rezul- prin corelarea indicilor celor patru factori ]i Rosencrance a descoperit c`
tatul a constat într-o multitudine de conflicte necontrolate. Marea epoc` a nici reali]tii, nici liberalii nu aveau dreptate. Dovezile erau amestecate,
imperialismului secolului al XIX-lea, care a început s` se dezvolte dup` sugerând atât discontinuit`\i abrupte între fazele de cre]tere economic`,
colapsul concertului Europei, a fost direct asociat` acesteia. În Europa, c@t ]i diminuarea interconect`rii pe parcursul ultimului secol.4 În 1981,
Bismarck a reorganizat o form` a concertului sub domina\ia Germaniei ca într-o recenzie critic` la Keneth Waltz, Rosecrance a sus\inut c` sistemul
garant unilateral. Îns` aceasta s-a petrecut prin continuarea controlului interna\ional nu poate fi în\eles doar cu uneltele analitice ale realismului
politic na\ionalist-conservator ]i pe un fundal de nelini]te politic` ]i soci- sau ale liberalismului; este nevoie de am@ndou`.
al` general`. Chiar ]i atunci când mai multe guverne liberale au dobândit
puterea, precum în Marea Britanie sau Fran\a, ele nu s-au putut men\ine „Studiul viitor al politicilor interna\ionale va trebui s` \in` seama de
în aceast` pozi\ie decât satisf`când a]tept`rile na\ionaliste. În acela]i timp, e]ecul fiec`ruia. Puterea ]i [num`rul marilor puteri] nu sunt criterii
mediul interna\ional a oferit teritorii vaste spre a fi cucerite în afara suficiente nici ale politicii ]i nici ale stabilit`\ii interna\ionale. În
Europei, pe continent expansiunea fiind îngreunat` de ascensiunea popu- schimb, politica interna\ional` exist` într-un continuum care se întinde
RELA|II INTERNA|IONALE 162 163 R. ROSECRANCE

de la formularea structural` extrem` a lui Waltz, în care toate unit`\ile din toat` lumea a crescut la aproape 150, la mijlocul anilor ’60. Desigur,
sunt omogene, la un cap`t, pân` la o alt` formulare extrem`, în care dup` r`zboiul rece ]i dup` colapsul Uniunii Sovietice, au r`mas, în pre-
toate unit`\ile sunt eterogene, la cel`lalt cap`t. Nici una nu este prin ea zent, 187 de state membre ale Na\iunilor Unite, iar acest num`r s-ar putea
îns`]i suficient` ]i nici una, asemenea modelului concuren\ei pure din ridica la 200 în primii ani ai secolului al XXI-lea. În acest context, co-
economia politic` abstract`, nu se aplic` în mod consistent. Cele mai mer\ul dintre state devine crucial pentru supravie\uirea acestora. În repli-
multe cazuri se g`sesc spre mijlocul unui continuum.“5 ca dat` acelora care au sus\inut c` predic\ii la fel de optimiste cu privire la
Cinci ani mai târziu, Rosecrance ]i-a publicat cea mai cunoscut` consecin\ele pa]nice ale comer\ului spre sfâr]itul secolului al XIX-lea nu
au prevenit primul r`zboi mondial, Rosecrance sus\ine c` logica sistemu-
carte, The Rise of the Trading State . În ea, el respinge cadrul explicativ
monist de studiu al rela\iilor interna\ionale. În schimb, propune o abordare lui comercial este ast`zi mult mai puternic` decât a fost vreodat`. De]i nu
„dualist`“, sugerând c` sistemul interna\ional este caracterizat de prezen\a face abstrac\ie de posibilitatea unui r`zboi nuclear între colo]ii sistemului
a dou` lumi, „lumea politico-militar`“ (military-political world) ]i „lumea interna\ional, a]a-zisele „superputeri“, el sus\ine c` ace]tia sunt capabili
comercial`“ (trading world). de schimbare ]i se pot adapta cerin\elor statului comercial.
Par\ial, Rosecrance s-a inspirat din experian\a Japoniei. În prima Cartea-cheie a lui Rosecrance a fost publicat` cât Reagan era înc`
jum`tate a secolului al XX-lea, Japonia s-a afirmat ca stat politico-militar, la putere. Gorbaciov nu [ncepuse s` î]i lanseze politicile sale de perestroi-
ducând politici mercantiliste de expansiune teritorial` în Asia, care au fost ka ]i glasnost ]i mul\i observatori se temeau c` „al doilea r`zboi rece“, cel
dep`]ite (sau regularizate, ca s` folosim un termen din opera de început a al anilor ’80, s-ar putea încheia cu un holocaust nuclear. Dac` a fost ceva
lui Rosecrance) abia dup` un r`zboi mondial foarte distrug`tor. În con- ce a legitimat analiza lui Rosecrance, acestea au fost evenimentele din
trast, din 1945, Japonia a devenit un stat comercial, bazându-se pe comer\ ultimul deceniu. Num`rul statelor a continuat s` creasc` ]i atât Rusia cât
]i pe specializare în cadrul diviziunii globale a muncii pentru a genera ]i China încearc` din r`sputeri s` se al`ture sistemului comercial capitalist,
bun`stare ]i cre]tere economic`. Asemenea lui Angell în prima decad` a din care au fost excluse în cea mai mare parte a erei r`zboiului rece.
secolului al XX-lea, Rosecrance sprijin` o versiune a liberalismului co- Colapsul competi\iei ideologice dintre comunism ]i capitalism a fost înlo-
mercial, de]i, spre deosebire de primul, el nu concluzioneaz` c` interde- cuit de hegemonia pie\ei mondiale ca unic` civiliza\ie la sfâr]itul secolu-
penden\a va triumfa inevitabil asupra logicii teritorialit`\ii. În orice caz, lui al XX-lea.
pentru echilibru, el sugereaz` c` viitorul rela\iilor interna\ionale va fi ca- În scrierile sale mai recente, Rosecrance sus\ine c` acum ne afl`m
racterizat de o schimbare în ceea ce prive]te priorit`\ile statelor, de la lo- în epoca „statului virtual“. De]i procesul nu este universal ]i în timp ce
gica întrecerii militare la cea a comer\ului ]i a interdependen\ei. \`rile cel mai pu\in dezvoltate se bazeaz` înc` pe p`mânt pentru a produce
Motiva\ia unei asemenea schimb`ri este foarte simpl` ]i poate fi provizii alimentare ]i recolte pentru export, capitalul, munca ]i informa\ia
în\eleas` din perspectiva ideii de alegere ra\ional`. În era nuclear`, cos- sunt factori ai produc\iei mai mobili decât oricând înainte. În acest mediu,
turile expansiunii teritoriale ]i ale ap`r`rii militare au crescut exponen\ial, statele dezvoltate mai degrab` ar concura pe pia\a mondial` decât s` asi-
în timp ce beneficiile s-au diminuat. De la al doilea r`zboi mondial, bene- mileze teritorii. „Statul virtual“ este unul care nu încearc` s` î]i m`reasc`
ficiile din comer\ au crescut în raport cu costurile, iar acele state (precum propria capacitate productiv` bazându-se pe teritoriu. În schimb, ca ]i con-
Japonia) care în\eleg avantajele acestuia beneficiaz` de ele pe seama unor ducerea unei corpora\ii imense, el investe]te în servicii ]i oameni mai
state ca SUA ]i Uniunea Sovietic`. Mai mult, cum r`zboiul a devenit mai degrab` decât s` concentreze costisitoare capacit`\i de produc\ie ]i con-
costisitor ]i mai periculos, sprijinul intern acordat militarismului ]i chel- tracteaz` alte func\ii cu statele specializate în ele. La fel de bine el poate
tuielilor ridicate pentru ap`rare s-a mic]orat. În final, din 1945, tendin\a avea rolul de gazd` pentru capitalul ]i munca altor state. Pentru a promo-
anterioar` spre un num`r cât mai mic de state în sistemul interna\ional s-a va cre]terea economic`, statul virtual se specializeaz` în servicii tehnice
inversat. Din Evul Mediu pân` la sfâr]itul secolului al XIX-lea, num`rul moderne ]i de cercetare, ob\inându-]i veniturile nu doar din produc\ia cu
statelor din Europa s-a mic]orat de la aproape 500 la pu\in peste 25. Dar, valoare ad`ugat` înalt`, ci ]i din servicii de design, marketing ]i finan\are.
dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, când imperiile europene s-au pr`- De]i Rosecrance continu` s` sus\in` c` versiunea sa asupra libera-
bu]it în sfâr]it ]i decolonizarea a început cu pa]i repezi, num`rul statelor lismului comercial va domina rela\iile interna\ionale în viitor, el nu con-
RELA|II INTERNA|IONALE 164 165 R. ROSECRANCE

]tientizeaz` continuitatea lumii politico-militare ]i nevoia de o anumit` Note


„regularizare“ a noului sistem interna\ional ap`rut din r`zboiul rece. El
afirm` c` exist` înc` necesitatea unei versiuni a concertului [Europei, n.
trad.] specific secolului al XIX-lea. Ast`zi, Statele Unite, Rusia, China, 1. Richard Rosecrance, Action and Reaction, [n World Politics: International
Japonia ]i Uniunea European` trebuie s` coopereze pentru a asigura sta- Systems in Perspective, Boston, Little, Brown, 1963, p. 79-93.
bilitatea sistemului. Progresul nu vine automat, echilibrul de putere nu 2. Ibid., p. 236-239.
este un sistem „autoregulator“, iar dinamica proprie capitalismului global 3. Richard Rosecrance, International Relations: Peace or War?, New York,
este posibil s` favorizeze inegalitatea dintre (]i în interiorul) statelor, cel McGraw-Hill, 1973, p. 33-36.
pu\in pe termen scurt. Orice coali\ie a statelor poate fi sus\inut` doar pe 4. Richard Rosecrance, Arthur Stein ]i Alan Alexandroff, „Whither Interdepen-
baza a trei principii: „implicarea tuturor, consensul ideologic ]i renun\area dence?“, în International Organisation, nr. 31, 1977, p. 425-472.
5. Richard Rosecrance, „International Theory Revisited“, în International
la r`zboi ]i la expansiunea teritorial`, oferind prioritate maxim` dezvol- Organization, nr. 35, Autumn 1981, p. 713.
t`rii liberal-democratice ]i economice“.6 În lipsa consensului asupra unor 6. Richard Rosecrance, „A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs, nr. 71,
astfel de principii, consecin\ele benigne ale noului sistem nu se pot mate- Spring 1992, p. 75.
rializa, Rosecrance fiind con]tient c` exist` o tensiune inerent` între cerin-
\ele liberalismului comercial din anii ’90 ]i perspectivele liberalismului Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
democratic. În statele virtuale de succes, cerin\ele tradi\ionale ale demo- Keohane ]i Waltz.
cra\iilor avansate – cheltuieli guvernamentale ridicate, deficite mari ]i mai
multe ajutoare sociale – trebuie s` fie subordonate cerin\elor pie\ei inter- Principalele lucr`ri ale lui Richard Rosecrance
na\ionale – infla\ie sc`zut`, productivitate în cre]tere, moned` puternic` ]i Action and Reaction in World Politics: International Systems in Perspective,
for\` de munc` flexibil` ]i calificat`. Instabilitatea social` care a înso\it Boston, Little, Brown, 1963.
recentul colaps al mai multor monede asiatice st` m`rturie pentru difi-
„Bipolarity, Multipolarity and the Future“, în Journal of Conflict Resolution,
cult`\ile reconcilierii cerin\elor cre]terii economice cu cele ale particip`rii nr. 10, 1966, p. 314-327.
politice.
În ciuda acestor dificult`\i, Rosecrance r`mâne convins c` sistemul Defence of the Realm: British Strategy in the Nuclear Epoch, New York,
Columbia University Press, 1967.
interna\ional contemporan poate fi stabil. Pe lâng` necesitatea reglemen-
t`rii interna\ionale pentru a se face fa\` problemelor complexe ale tran- International Relations: Peace or War?, New York, McGraw-Hill, 1973.
zi\iei de la un sistem la altul, el a scris foarte mult despre nevoia ca Statele America as an Ordinary Country: U.S. Foreign Policy and Future (Ed.), Ithaca,
Unite s` se adapteze imperativelor schimb`rii. În 1976, Rosecrance a pu- New York, Cornell University Press, 1976.
blicat o carte, intitulat` America as an Ordinary Country, în care a sus\inut „Whither Interdependence?“, în International Organisation, nr. 31, 1977, p. 425-
c` de la Statele Unite nu ar trebui s` se mai a]tepte s` î]i asume respon- 472 (împreun` cu Arthur Stein ]i Alan Alexandroff).
sabilit`\i deosebite în cadrul sistemului interna\ional. SUA trebuiau s` „International Theory Revisited“, în International Organization, nr. 35, 1981,
devin` un stat „obi]nuit“, al c`rui declin relativ îi impunea s` joace rolul p. 691-713.
de echilibrare a sistemului interna\ional mai degrab` decât pe cel al statu- The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World,
lui pe care to\i ceilal\i s` îl priveasc` drept lider. În 1990, a publicat New York, Basic Books, 1986.
America’s Economic Resurgence, o larg` examinare a modurilor în care America’s Economic Resurgence: A Bold New Strategy, New York, Harper &
Statele Unite trebuie s`-]i reformeze politica intern` ]i extern`, în mod Row, 1990.
special în ceea ce prive]te Japonia, dac` vor s` profite de schimbarea sis- „A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs, nr. 71, 1992, p. 64-82.
temului interna\ional în secolul urm`tor. „The Rise of the Virtual State“, în Foreign Affairs, nr. 75, iul.-aug. 1996, p. 45-61.
The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the Global Arena, Oxford, Rowman
& Littlefield, 1998 (cu Michael E. Brown).
RELA|II INTERNA|IONALE 166

Lecturi suplimentare WOODROW WILSON


Barry Jones, R. J. and Willetts, Peter (ed.), Interdependence on Trial, Londra,
Pinter, 1984.
Crawford, Beverly, „The New Security Dilemma Under International Economic Expresia „interna\ionalism liberal“ (liberal internationalism), care
Interdependence“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 23, a fost etichetat` drept „utopism“ sau „idealism“ în anii ’30 ]i dup` al doilea
1994, p. 25-55. r`zboi mondial, s-a bucurat de o rena]tere în epoca de dup` r`zboiul rece.
Cel pu\in pentru o scurt` perioad` de timp, la începutul anilor ’90, în mod
special dup` r`zboiul din Golf ]i dup` pr`bu]irea Uniunii Sovietice ]i, de
asemenea, a comunismului, multora li se p`rea c` visul ordinii mondiale
sus\inut de pre]edintele Wilson devenea realitate. În special „noua ordine
mondial`“, anun\at` de pre]edintele Bush în 1991, se asem`na izbitor cu
viziunea asupra stabilit`\ii interna\ionale [mbr`\i]at` de Woodrow Wilson
în primele dou` decenii ale secolului al XX-lea. Desigur, în anii ’20 acea
viziune a e]uat ]i s-ar putea sus\ine c` succesoarea ei de la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea a dat deja gre] în a transforma rela\iile interna\ionale dintr-un
spa\iu al conflictului într-unul al cooper`rii. Pentru cei inspira\i de inter-
na\ionalismul liberal din anii ’90 ]i de dup`, soarta încerc`rilor lui Wilson
de a reforma politica mondial` în anii ’20 merit` înc` o analiz` serioas`.
Proiectul interna\ionalismului liberal este acela de a transforma
rela\iile interna\ionale în a]a fel încât s` se conformeze modelelor de pace,
libertate ]i prosperitate de care se bucurau democra\iile liberale con-
stitu\ionale, precum Statele Unite ]i Europa de Vest. Robert Keohane face
distinc\ie între trei forme de interna\ionalism liberal, care pot fi toate
g`site în gândirea ]i practica diplomatic` a lui Woodrow Wilson. Libera-
lismul comercial (commercial liberalism) promoveaz` schimbul ]i comer-
\ul peste grani\ele statelor, în credin\a c` interdependen\a economic` din-
tre acestea va reduce stimulii pentru folosirea for\ei ]i va m`ri costurile
unei asemenea atitudini. Potrivit acestei tr`s`turi a doctrinei, diviziunile
teritoriale dintre state nu mai devin cauze conflictuale în cazul în care con-
trolul teritorial este disociat de putere. Liberalismul republican (republi-
can liberalism) sprijin` propagarea democra\iei în rândul statelor pentru
ca, astfel, guvernele s` devin` mai responsabile fa\` de cet`\eni ]i s` le fie
mai dificil s` promoveze politici care s` protejeze interesele elitelor eco-
nomice ]i militare. În anii ’90 s-au lansat dezbateri exhaustive cu privire
la m`sura în care democra\iile sunt mai pa]nice decât statele nondemocra-
tice ]i la motivele din spatele pretinsei leg`turi dintre profilul intern al
statelor ]i politicile externe ale acestora. În fine, liberalismul regulator
(regulatory liberalism) caut` s` promoveze domnia legii în rela\iile inter-
na\ionale, deopotriv` la nivelul organiza\iilor ]i practicilor, care s` me-
dieze dilemele de securitate dintre state. Aceasta ar ajuta la atenuarea
RELA|II INTERNA|IONALE 168 169 W. WILSON

anarhiei interna\ionale ]i ar reduce motiva\iile statelor de a se lansa în legitimitate a imperiului formal. De asemenea, el credea c` Statele Unite
comportamente care s` le asigure interesele pe termen scurt pe seama nu aveau nici un interes în perpetuarea practicilor imperialiste europene ]i
celor comune, generale, ale societ`\ii statelor. 1 Privind în trecut la expe- c` le revenea un rol-cheie ca mediator al disputelor dintre alte state.
rien\a pre]edintelui Wilson din timpul ]i de dup` primul r`zboi mondial, Wilson a sprijinit independen\a Filipinelor în 1916 ]i a fost chiar gata s`
liberalii contemporani sunt mai mult în m`sur` s` evalueze fezabilitatea foloseasc` for\a pentru a ap`ra democra\ia în Mexic ]i pentru a restaura
tuturor acestor forme de interna\ionalism liberal decât liberalii acelei vremi. „ordinea“ în Nicaragua ]i Haiti. În 1916, trupele americane au ocupat
Woodrow Wilson s-a n`scut în decembrie 1856 în ora]ul Staunton, Republica Dominican` ]i au trecut-o sub controlul direct al Statelor Unite.
Virginia. Tat`l s`u era pastor la biserica prezbiterian`. Familia s-a mutat Totu]i, Wilson a respins toate formele derivate din Manifest Destiny* ]i
în Georgia curând dup` na]terea lui Wilson ]i apoi în Carolina de Sud, în expansiunea teritorial`. El a crezut c` afacerile ]i comer\ul înlocuiser`
1870. Wilson însu]i s-a al`turat bisericii în 1873 ]i s-a înscris la College anexarea de teritorii ca preocupare principal` a Statelor Unite. Dac` avan-
of New Jersey (actuala Princeton University) în 1875, unde a studiat isto- tajele comer\ului puteau fi câ]tigate, atunci controlul formal al teritoriilor
ria ]i filozofia. A urmat apoi dreptul la Virginia ]i ]i-a deschis propriul nu mai era necesar.
birou de avocatur` în Atlanta, în 1880. Totu]i, afacerea nu a mers a]a cum Disponibilitatea lui Wilson de a folosi for\a în America Central`
sperase ]i, în 1883, a venit la John Hopkins University pentru a începe o pentru a asigura guvern`ri stabile ]i împotriva regimurilor dictatoriale nu
carier` în înv`\`mânt. Acolo ]i-a scris prima carte, Congressional Government, s-a extins ]i la Europa, când a izbucnit r`zboiul, în 1914. El a declarat c`
pentru care i s-a acordat doctoratul, în 1886. }i-a publicat cea de-a doua Statele Unite vor r`mâne neutre ]i impar\iale în conflict, din moment ce nu
carte, The State, în 1886, iar patru ani mai târziu a fost numit profesor la aveau nici un interes într-un r`zboi pe care el îl considera consecin\a riva-
Princeton, unde a r`mas pân` în 1910. Wilson a avansat repede ca tân`r lit`\ilor imperiale ]i a cursei înarm`rilor dintre state cu democra\ii consti-
profesor de ]tiin\e politice ]i, în 1902, a devenit rectorul universit`\ii. În tu\ionale firave. Atâta timp cât puteau continua nestingherite comer\ul,
toat` aceast` perioad`, a fost cre]tin devotat, luând în mod regulat parte la Statele Unite se puteau comporta mai degrab` ca un mediator decât ca un
slujbe ]i citind zilnic Biblia. participant la conflict. Din nefericire, acest lucru a devenit imposibil dup`
Wilson a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1911 ]i a ce submarinele germane au atacat navele americane ]i, în 1917, Wilson a
început o serie de reforme radicale, al c`ror succes l-a dus la Casa Alb`, cerut Congresului s` declare r`zboi Germaniei ]i alia\ilor ei. Implicarea
în 1912. Ca guvernator, el a transformat New Jersey dintr-un stat oarecum Statelor Unite în r`zboi a contribuit la r`sturnarea situa\iei în defavoarea
conservator într-unul progresist. Ca promotoare a democra\iei, adminis- Germaniei, în 1918, ]i marele r`zboi s-a încheiat în noiembrie.
tra\ia Wilson a dat legi noi, instituind alegerile directe pentru legislativul Reputa\ia lui Wilson ca interna\ional-liberal se bazeaz` pe marea sa
local, regularizarea utilit`\ilor publice, legi antitrust pentru combaterea viziune asupra instituirii unui climat de pace în Europa la sfâr]itul r`zbo-
monopolurilor industriale, ca ]i reforma sistemului educa\ional al statului. iului, ca ]i pe rolul s`u în fondarea Ligii Na\iunilor ca promotor al secu-
Zelul cu care a militat pentru ceea ce el numea The New Freedom la nivel rit`\ii colective ]i factor de prevenire a apari\iei vreunui alt r`zboi. Con-
na\ional l-a adus la pre]eden\ie în campania din 1912. Odat` ales, el a cep\ia sa a fost cuprins` în celebrele Fourteen Points (Cele paisprezece
început un program na\ional de reforme. Sub conducerea sa, guvernul a puncte), o serie de principii ]i propuneri pe care le-a f`cut cunoscute în
votat Underwood Act [legisla\ia privind tarifele vamale – n. trad.] în ianuarie 1918 ]i le-a adus la Conferin\a de la Versailles din decembrie:
octombrie 1913, care a redus taxele pe importuri de la aproape 40% la 1. Acorduri deschise de pace, încheiate liber, f`r` în\elegeri secrete.
25% ]i a extins lista bunurilor care puteau fi importate f`r` taxe. Tot el s-a 2. Libertatea circula\iei pe m`ri, cu excep\ia apelor teritoriale.
aflat la originea reform`rii sistemului bancar ]i, de asemenea, a adopt`rii 3. Înl`turarea tuturor barierelor economice ale comer\ului.
legisla\iei radicale antitrust pentru prevenirea apari\iei monopolurilor în 4. Reducerea arsenalului na\ional pân` la cel mai sc`zut nivel care
industria na\ional`. În 1914, a constituit Comisia Federal` a Comer\ului, s` garanteze siguran\a intern`.
cu puteri extinse, pentru a preveni concuren\a neloial`.
În politica extern`, Wilson a pus un accent deosebit pe importan\a * Sintagm` utilizat` de politicienii americani [n anii 1840 pentru a justifica expansi-
drepturilor omului, inclusiv pe dreptul la autoguvernare ]i pe lipsa de unea teritorial` a SUA; misiune, destin istoric – n. trad.
RELA|II INTERNA|IONALE 170 171 W. WILSON

5. Reglement`ri libere, impar\iale ]i f`r` prejudec`\i ale revendi- oamenii de stat europeni s` subscrie la ideea c` pacea este indivizibil`
c`rilor coloniale. (adic` prevenirea r`zboaielor locale este în interesul general al „comu-
6. Evacuarea trupelor germane din Rusia ]i respectarea indepen- nit`\ii statelor“), dar nu pân` într-at@t încât s`-]i sacrifice libertatea
den\ei acesteia. deciziei în chestiuni de siguran\` na\ional`. Gabriel nota:
7. Evacuarea trupelor germane din Belgia.
8. Evacuarea trupelor germane din Fran\a, inclusiv din contestata „Liga era un organism modest. Nu era o institu\ie comparabil` cu
regiune Alsacia-Lorena. Consiliul de Securitate [din structura prezent` a ONU – n. trad.] unde
9. Retrasarea grani\elor italiene de-a lungul liniilor etnice clar recu- s` poat` fi luate deciziile comune ]i imperative ]i nu existau resurse
pentru mecanismele de ac\iune colectiv`. Independen\a suveran` a
noscute.
membrilor s`i nu era în nici un fel restric\ionat`, nu exista nici urm` de
10. Autoguvernare limitat` pentru popoarele Austro-Ungariei. suprastatalitate … era doar un mecanism de amânare a r`zboiului.
11. Evacuarea trupelor germane din Balcani ]i independen\a po- Exista mult` încredere în dialog, în investigarea ]i prezentarea public`
poarelor balcanice. a faptelor. Date fiind informa\iile potrivite ]i timpul suficient, se spera
12. Independen\a Turciei ]i autoguvernare restrâns` pentru alte s` înceap` un proces de educa\ie ]i, de asemenea, se a]tepta ca ra\iunea
na\ionalit`\i care tr`iau sub domina\ia Imperiului Otoman. s` fie victorioas`. Oamenii din lumea întreag` aveau s` priveasc`
13. Independen\a Poloniei. iscoditori peste umerii diploma\ilor în sesiune; opinia public` mondi-
14. Crearea unei societ`\i generale a na\iunilor prin acorduri speci- al` avea s` se fac` sim\it`.“2
fice scopului de a oferi garan\ii reciproce de independen\` poli-
tic` ]i integritate teritorial` pentru statele mari ]i pentru cele mici Din nefericire, o asemenea organiza\ie era inadecvat` pentru a asi-
în aceea]i m`sur`. gura pacea în Europa sau oriunde în alt` parte. Par\ial, motivul pentru
Pentru a se asigura c` principiile sale erau puse în aplicare la aceast` situa\ie consta în aceea c`, în afar` de crearea unei noi organiza\ii
Versailles, Wilson a participat la conferin\`, dar nu a reu]it s` se asigure de securitate, oamenii de stat europeni impuneau totodat` Germaniei, la
ca în delega\ia de pace s` fie inclu]i membri ai Senatului Statelor Unite; Versailles, o pace punitiv`, provocându-i nemul\umiri profunde legate de
de asemenea, i-a exclus pe republicani. Wilson s-a întors în Statele Unite redistribuirile teritoriale bazate pe ideea discutabil` c` Germania era
la începutul anului 1919, dup` ce a ob\inut acordul interna\ional pentru exclusiv responsabil` de izbucnirea primului r`zboi mondial. Fran\a, în
punerea bazelor Ligii Na\iunilor, prima organiza\ie interna\ional` desti- mod deosebit, era decis` s` utilizeze conferin\a de pace nu ca pe o opor-
nat` promov`rii securit`\ii colective la nivel global. În ciuda atractivit`\ii, tunitate de a pune cap`t echilibrului politicii de putere, ci în sensul satis-
concep\ia lui Wilson con\inea un num`r de lacune ]i nu s-a reu]it s` fie facerii ambi\iei ]i intereselor sale egoiste de a se asigura c` Germania va
aplicat` conform dorin\ei ini\iatorului. r`mâne slab`. De]i Wilson ar fi fost capabil s` previn` dezmembrarea
Principiul securit`\ii colective presupune o lume a statelor care în Germaniei la conferin\a de pace, el nu a putut opri preten\iile alia\ilor
general sunt satisf`cute de statu quo-ul referitor la distribuirea controlului asupra unor teritorii ale acesteia, cererea unor desp`gubiri imense ]i a
teritorial. Potrivit principiului, statele nu trebuie s` foloseasc` for\a unele dezarm`rii for\ate în avantajul puterilor înving`toare. Astfel, acele Fourteen
împotriva altora, dar sunt obligate s` o utilizeze împreun` dac` un stat Points ale lui Wilson au fost numai selectiv aplicate la Versailles, pentru
oarecare comite o „agresiune“ împotriva altuia. În mod paradoxal, statele c` înving`torii au refuzat s`-]i predea armele unui organism mondial pe
sunt mai probabil în favoarea unui asemenea principiu în cazurile în care care nu-l puteau controla ]i au folosit propunerile lui Wilson pentru a-i
el este necesar ]i mai degrab` împotriv` dac` presupune s` se mearg` la impune un dictat inamicului învins.
r`zboi în ajutorul altor \`ri. O asemenea situa\ie s-a întâlnit în 1919, când Alte elemente ale concep\iei lui Wilson au fost doar par\ial puse în
costurile umane ale r`zboiului s-au ridicat la cote f`r` precedent aplicare la conferin\` de a]a-numitele patru mari puteri (Marea Britanie,
(Germania – 1,8 milioane de mor\i; Rusia – 1,7 milioane; Fran\a – 1,4 mi- Fran\a, Statele Unite ]i Italia). A fost creat` o Polonie independent` ]i a
lioane; Marea Britanie – 0,9 milioane; spre compara\ie, au fost uci]i fost pus în aplicare principiul autodetermin`rii na\ionale în beneficiul
aproximativ 50 000 de americani). M`celul r`zboiului i-a convins pe Cehoslovaciei, Finlandei ]i statelor baltice Lituania, Letonia ]i Estonia.
RELA|II INTERNA|IONALE 172 173 W. WILSON

Dar existau probleme semnificative în determinarea scopului ]i criteriilor Germania. În schimb, insistase în justificarea implic`rii SUA în r`zboi în
principiului în atât de multe state care con\ineau o pluralitate de „na\iuni“ termenii moralei, sperând s` pun` cap`t r`zboiului pentru totdeauna ]i s`
diferite. Întreb`rii asupra a ce constituie o na\iune nu i s-a dat niciodat` un înlocuiasc` echilibrul european de putere cu un nou set de proceduri
r`spuns ]i obiectivul stabilit`\ii europene ]i al integrit`\ii teritoriale s-a democratice, legale ]i universale. Nu a reu]it acest lucru, iar retorica sa a
dovedit imposibil de împ`cat cu principiul autodetermin`rii na\ionale. De ajutat la garantarea faptului c` nu putea atinge nici m`car scopul restrâns
pild`, deosebirile dintre na\iunile balcanice au fost ignorate în interesul al calit`\ii de membru în Liga Na\iunilor pentru Statele Unite.
fund`rii unei Iugoslavii independente, în vreme ce marile puteri ]ov`iau Wilson a refuzat din principiu s` fac` un compromis în privin\a
în a renun\a la posesiunile lor coloniale. Înc` o dat`, Germania era pr`dat` acordului de pace semnat la Versailles. El a crezut c` putea apela, peste
de propriile colonii din Africa ]i Oceanul Pacific, care erau efectiv trans- capul Congresului, la bunul sim\ al poporului american ]i a fost total
ferate puterilor aliate ca teritorii sub mandat interna\ional, controlate îns` intransigent odat` angajat în c`l`torii de-a lungul Statelor Unite, sperând
de acestea sub variate grade de supraveghere din partea Ligii Na\iunilor. s` conving` poporul american de juste\ea punctului s`u de vedere. }i
Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la viitorul Rusiei, care la acea totu]i nu a reu]it s` asigure majoritatea de dou` treimi cerut` de Senat
vreme era în toiul unui r`zboi civil, iar Marea Britanie a refuzat pur ]i sim- pentru ratificarea tratatului. Republicanii au continuat s` insiste asupra
plu s` ia în discu\ie perspectiva independen\ei Indiei. O fuziune a noului clarific`rii ]i modific`rii articolului 10, considerând c` succesul lor la
stat germanofon, Austria, cu Germania a fost exclus`, în ciuda voin\ei alegerile pentru Congres din 1918 le-a reflectat popularitatea crescând`.
populare. Tragic, Hitler însu]i a folosit mai târziu limbajul autodeter- Tratatul a e]uat la votul din 19 noiembrie 1919. {n Statele Unite, „wilso-
min`rii na\ionale, în anii ’30, pentru a asigura destr`marea Cehoslovaciei nism“-ul a devenit un termen asociat abuzului iar „interna\ionalismul
]i unificarea tuturor vorbitorilor de limb` german` din Reich. wilsonian“ un sinonim pentru pentru „utopism“ în studiul rela\iilor inter-
Confruntat cu toate aceste probleme, Wilson a fost convins c` doar na\ionale pentru urm`torii 70 de ani. Wilson s-a îmboln`vit grav în timp
dac` Statele Unite se al`turau ligii putea spera s` influen\eze viitorul ce se afla într-un turneu, \inând discursuri în sprijinul ligii în octombrie
rela\iilor interna\ionale într-o manier` compatibil` cu ideile liberale. Dup` 1919, ]i a murit în februarie 1923. În 1920, democra\ii au fost clar înfrân\i
ce s-a întors de la Versailles, în 1919, el s-a angajat într-o campanie în alegerile preziden\iale care l-au adus la putere pe Warren Harding.
intens` pentru a se asigura c` Senatul nu va respinge Acordul de Pace. Statele Unite nu au intrat niciodat` în lig`, care astfel nu a reu]it s` asi-
Mul\i americani erau îns` nepreg`ti\i s`-]i asume obliga\iile interna\ionale gure pacea interna\ional`. În decembrie 1920, lui Woodrow Wilson i-a
pe care Actul Fondator al Ligii p`rea c` le reclam`. De]i Wilson însu]i era fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile depuse în
convins c` primatul american ]i trecerea timpului puteau rectifica unele c`utarea unui acord politic corect pentru încheierea marelui r`zboi ]i în
dintre aparentele nedrept`\i ale acordului, Senatul Statelor Unite era în fundarea Ligii Na\iunilor. Cel de-al doilea r`zboi mondial avea s` izbuc-
mod deosebit preocupat de ceea ce p`rea a fi un angajament atotcuprin- neasc` dup` mai pu\in de dou`zeci de ani.
z`tor referitor la securitatea colectiv`, prev`zut în articolul 10 al Actului
Fondator. Acesta obliga statele membre „s` respecte ]i s` apere“ integri-
tatea teritorial` a altor state, iar Wilson insistase c` acest articol era o com-
ponent` crucial` a organiza\iei. Îns` el a p`rut s` contrazic` tradi\ia
izola\ionist` a politicii externe americane, potrivit c`reia Statele Unite nu Note
trebuiau niciodat` s` fie implicate în „alian\e încâlcite“ din str`in`tate,
care nu pot fi justificate în raport cu interesul na\ional. Timp de mai bine
de 200 de ani, Statele Unite se bucuraser` de o separa\ie geografic`, 1. Robert O. Keohane, „International Liberalism Reconsidered“, în lucrarea lui
istoric` ]i ideologic` unic` fa\` de echilibrului de putere european ]i mul\i John Dunn (Ed.), The Economic Limits to Modern Politics, Cambridge,
americani nu în\elegeau de ce nu se puteau întoarce la aceast` stare de Cambridge University Press, 1990, p. 165-195.
lucruri, dup` câ]tigarea r`zboiului. Dar Woodrow Wilson nu explicase 2. Jurg Martin Gabriel, Worldviews and Theories of International Relations,
r`zboiul în termenii echilibrului de putere ]i ai nevoii de a îngr`di Londra, Macmillan, 1994, p. 79.
RELA|II INTERNA|IONALE 174

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell, ALFRED ZIMMERN


Zimmerman ]i Doyle.

Principalele lucr`ri ale lui Woodrow Wilson Exist` dou` motive, aflate în strâns` leg`tur`, pentru includerea în
George Washington, New York, Harper, 1896. aceast` carte a lui Sir Alfred Zimmern. Mai întâi, opera sa este un bun
exemplu al tipului de „idealism“ care a fost subiectul atât de multor critici
The State: Elements of Historical and Practical Politics (Revised edition), din partea unor „reali]ti“ precum Carr ]i Morgenthau în anii ’30 ]i ’40.
Boston, Heath, 1898.
De]i am sus\inut c` astfel de critici sunt nejustificate dac` se analizeaz`
A History of the American People, New York, Harper, 1906. opera, s` zicem, a lui John Hobson sau Norman Angell, nu acela]i lucru
The New Freedom, Londra, Dent, 1916. se poate spune despre Zimmern. Cu toate c` ideile sale nu sunt reprezen-
Congressional Government: A Study in American Politics (cu o introducere de tative pentru to\i „ideali]tii“ liberali din perioada interbelic`, ele sunt un
Walter Lippman), New York, Meridian Press, 1956. bun exemplu a ceea ce Carr ]i al\ii au hot`rât s` desfiin\eze. În al doilea
Constitutional Government in the United States, New York, Columbia Unversity rând, faptul c` Zimmern a dat gre] atât de spectaculos în a convige
Press, 1961. cercet`torii ]i diploma\ii de meritele dreptului interna\ional ]i ale Ligii
Na\iunilor în anii ’30 este interesant în sine. El ajut` la explicarea modu-
Woodrow Wilson’s Case for the League of Nations, 1923, compilat` cu aprobarea
sa de c`tre Hamilton Foley, New York, Kraus Reprints, 1969. lui în care studiul „organiz`rii interna\ionale“ s-a dezvoltat dup` 1945.
J. Martin Rochester observ` c`, dup` primul r`zboi mondial, cercet`torii
The Public Papers of Woodrow Wilson: Authorized Edition, 1925, New York, din domeniul rela\iilor interna\ionale erau preocupa\i de construirea unor
Kraus Reprints, 1970.
institu\ii interna\ionale concrete „într-o m`sur` în care organizarea inter-
na\ional` era v`zut` nu atât ca subdomeniu, cât practic ca nucleul acestei
Lecturi suplimentare discipline“. 1 Dup` al doilea r`zboi mondial, dezam`girile provocate de
Ambrosius, Lloyd E., Woodrow Wilson and the American Diplomatic Tradition: The performan\ele Ligii Na\iunilor, ca ]i de viziunile principalilor ei sprijini-
Treaty Fight in Perspective, New York, Cambridge University Press, 1987. tori (inclusiv Zimmern), au expediat cercetarea organiz`rii interna\ionale
Ambrosius, Lloyd E., Wilsonian Statecraft: Theory and Practice of Liberal Inter- în domeniul politicii „joase“ (low politics). Organiza\ia Na\iunilor Unite,
nationalism During World War I, Wilmington, Delaware, SR Books, 1991. de]i a c`utat s` consolideze ]i s` modifice profilul institu\ional al prede-
cesoarei sale, nu a putut func\iona efectiv în „men\inerea p`cii ]i
Anderson, David D., Woodrow Wilson, Boston, Twayne Publishers, 1978.
securit`\ii interna\ionale“ cât` vreme s-a desf`]urat r`zboiul rece. Spre
Bell, Herbert and Clifford, Francis, Woodrow Wilson and the People, Hamden, deosebire de lig`, Consiliul de Securitate [al ONU, n. trad.] privilegiaz`
Connecticut, Archon Books, 1968.
rolul marilor puteri, asigurându-le locuri permanente în cadrul s`u ]i drep-
Buckingham, Peter H., Woodrow Wilson: A Bibliography of his Times and tul de veto în privin\a oric`rei rezolu\ii. În lipsa unui acord între ele,
Presidency, Wilmington, Delaware, Scholarly Resources, 1990. Na\iunile Unite sunt handicapate cel pu\in în managementul securit`\ii
Greene, Theodore P., Wilson at Versailles, Boston, Heath, 1957. interna\ionale. Chiar ]i când subdomeniul „organiz`rii interna\ionale“ a
Knock, Thomas J., To End all Wars: Woodrow Wilson and the Quest for a New început s` se extind`, în anii ’70, aceasta s-a întâmplat datorit` dezvol-
World Order, New York, Oxford University Press, 1992. t`rilor din teoria rela\iilor interna\ionale, nu vreunei schimb`ri majore în
Walworth, Arthur, Woodrow Wilson, New York, W. W. Norton, 1978. randamentul institu\iilor interna\ionale în sine, ]i avem în vedere în spe-
cial ONU. În 1986, într-o reconsiderare semnificativ` a subdomeniului,
Kratochwil ]i Ruggie au re\inut c` „organizarea interna\ional` ca domeniu
de studiu este acolo unde este ]i ac\iunea; unii ar caracteriza domeniul
organiz`rii interna\ionale ca unul al practicii... doctorii ezit` [n fa\a
pacien\ilor muribunzi, pentru c` medicii cei mai buni au devenit biochi-
RELA|II INTERNA|IONALE 176 177 A. ZIMMERN

mi]ti ]i au renun\at s` mai trateze ]i, [n cele mai multe cazuri, ]i s` mai cosmopolit` … ca ]i familiaritatea sa degajat` cu cercurile conduc`-
consulte pacien\ii“. 2 toare“.3 „Cosmopolitismul“ s-a reflectat în st`ruin\a sa ca noului profesor
Zimmern a fost par\ial r`spunz`tor de reputa\ia groaznic` a gene- s` i se permit` s` dedice c`l`toriei în str`in`tate fiecare al treilea trimestru.
ra\iei mai de început de „doctori“. El este un autor-cheie în rela\iile inter- La Aberystwyth, Zimmern a proiectat programa de înv`\`mânt în jurul
na\ionale nu pentru c` este un mare g@nditor, ci pentru c` opera sa ofer` studiului Acordului Ligii Na\iunilor ]i a \inut s`pt`mânal cursuri pe
lec\ii însemnate despre cum s` nu gânde]ti dreptul interna\ional ]i organi- subiecte contemporane din ]tirile zilei, ceea ce a atras mul\i studen\i.
zarea interna\ional`. Dac` cercet`torii organiz`rii interna\ionale au mers Zimmern a reu]it, de asemenea, s-o atrag` ]i pe so\ia unuia dintre colegii
prea departe în a privilegia teoria pe seama practicii în ultimii ani, ei au s`i. Când, în cele din urm`, cei doi s-au c`s`torit, el a fost „convins“ s`
m`car ]ansa de a redresa dezechilibrul f`r` s` repete gre]elile unora din- demisioneze, ceea ce a ]i f`cut în 1921.
tre înainta]ii lor intelectuali. În urm`torul deceniu, pân` la numirea sa ca profesor de rela\ii
Alfred Zimmern s-a n`scut în 1879. Tat`l s`u era evreu german, interna\ionale la Oxford, în 1930, Zimmern a participat la sesiuni ale Ligii
de]i Zimmern a fost crescut cre]tin ]i a luat foarte în serios valorile spiri- la Geneva ]i a \inut cursuri la Universitatea Cornell din Statele Unite. A
tuale, implic@ndu-se activ în Consiliul Mondial al Bisericilor în anii ’40. intrat în Partidul Laburist în 1924 ]i chiar ]i-a depus candidatura în alegeri
A urmat ]coala la Winchester ]i a studiat clasicii la New College, Oxford, împotriva lui Lloyd George în acela]i an. Între 1926 ]i 1930 a fost direc-
absolvind cu cea mai înalt` distinc\ie, în 1902. A r`mas acolo p@n` în tor adjunct al Institutului pentru Cooperare Intelectual` al Ligii de la Paris
1909, \inând cursuri în domeniul istoriei antice. În 1909 a plecat la studii ]i s-a dedicat dezvolt`rii înv`\`mântului superior în domeniul rela\iilor
în Grecia, iar în 1911 ]i-a publicat prima carte, The Greek Commonwealth. interna\ionale. A contribuit la înfiin\area Royal Institute for International
Când a revenit în Marea Britanie a lucrat în Ministerul Înv`\`mântului ca Affairs din Londra ]i a fost un sus\in`tor îndârjit al necesit`\ii de a preg`ti
inspector ]colar ]i a activat în cadrul mi]c`rii laburiste în plin` dezvoltare, studen\ii în managementul „cooper`rii interna\ionale“.
eviden\iind necesitatea educ`rii clasei muncitoare în afacerile interne ]i La Oxford, Zimmern a terminat în sfâr]it cartea pentru care este
interna\ionale. O dat` cu izbucnirea primului r`zboi mondial, Zimmern a cunoscut, League of Nations and the Rule of Law, publicat` în 1936.
început s` joace un rol mai important în rela\iile interna\ionale. A scris Hedley Bull o descrie drept „cea mai ]lefuit`“ lucrare a unuia dintre autorii
mici articole la ziarul The New Europe, editat de R. W. Seton-Watson, condamna\i mai târziu pentru „idealismul“ lor. Într-adev`r, ea sufer` de
cerând înfiin\area unei noi institu\ii interna\ionale, Liga Na\iunilor, abo- toate viciile pe care Bull le atribuie „ideali]tilor“ în general:
lirea r`zboiului ]i respectarea principiului autodetermin`rii na\ionale.
Când r`zboiul s-a [ncheiat, în 1918, Zimmern a fost angajat de „Caracteristica distinctiv` a acestor scriitori a fost credin\a lor în pro-
Ministerul Reconstruc\iei, unde a lucrat în Political Intelligence Depart- gres: credin\a, în mod deosebit, c` sistemul rela\iilor interna\ionale
ment of the Foreign Office. Aceast` situa\ie i-a oferit posibilitatea s` mo- care d`duse na]tere primului r`zboi mondial putea fi transformat într-o
ordine mai pa]nic` ]i mai dreapt`; c`, sub impactul de]tept`rii demo-
deleze oarecum politica britanic` privind Liga Na\iunilor ]i s` sus\in` cra\iei, al dezvolt`rii «gândirii interna\ionale» (international mind), al
independen\a „popoarelor înrobite“ din Europa. A lucrat în Comisia de dezvolt`rii Ligii Na\iunilor, al eforturilor depuse de oamenii p`cii sau
cercetare a Ligii Na\iunilor Unite ]i a contribuit la a]a-numitul Cecil al luminii r`spândite de propriile lor înv`\`turi, el era de fapt în trans-
Draft, supus aten\iei la Paris de c`tre delega\ia britanic`. A participat la formare; ]i c` responsabilitatea lor [n calitate de cercet`tori … era de
Conferin\a de la Versailles, care a instituit Liga, ]i a fost foarte mul\umit a asista acest mar] al progresului pentru a învinge ignoran\a, preju-
de acordul final, în ciuda re\inerilor sale în privin\a propor\iei desp`gubi- dec`\ile, reaua-voin\` ]i sinistrele interese care i-ar fi stat în cale.“4
rilor pretinse Germaniei de Fran\a.
În 1919, la vârsta de doar 40 de ani, Alfred Zimmern a fost numit Ca scurt` prezentare a tuturor ideali]tilor, cuvintele lui Bull sunt
la Catedra de Politici Interna\ionale „Woodrow Wilson“ din cadrul Uni- poate injuste, dar ele recapituleaz` adecvat temele dominante ale lucr`rii
versit`\ii |`rii Galilor din Aberystwyth. Astfel, el a devenit primul profe- majore a lui Zimmern în domeniul rela\iilor interna\ionale. Cartea în sine
sor universitar la noua disciplin`, numit nu atât pentru num`rul ]i reputa\ia este împ`r\it` în dou`. Prima parte este intitulat` The Pre-War System, iar
lucr`rilor sale, cât pentru ceea ce Brian Porter descria drept „concep\ia sa a doua se concentreaz` asupra Acordului ]i a func\ion`rii Ligii Na\iunilor
RELA|II INTERNA|IONALE 178 179 A. ZIMMERN

(The Working of the League). Ceea ce se reg`se]te în referirile lui îns`]i cultivat` de doctrinele economice liberale ale secolului al XVIII-lea.
Zimmern ca fiind „trecutul“ este respins ca principiu c`l`uzitor pentru Dac` statele nu p`reau a în\elege aceasta, nu puteau exista decât dou`
prezent ]i pentru viitorul „ale c`rui posibilit`\i nu erau restrânse de testul motive. Se putea ca pur ]i simplu s` le lipseasc` informa\iile necesare, caz
experien\elor anterioare, dar erau deductibile din necesit`\ile prezentu- în care era de datoria profesorilor precum Zimmern s`-i instruiasc` pe li-
lui“. 5 În excelenta sa analiz` asupra lui Zimmern, Markwell scoate în evi- derii politici ]i pe cet`\eni. A]a cum spunea odat`, „nu pentru c` oamenii
den\` „cinci elemente principale“ ale viziunii lui Zimmern despre acordul sunt prost dispu]i se întâmpl` ca ei s` nu poat` fi educa\i în spiritul unei
de înfiin\are a Ligii Na\iunilor, pe care acesta se bazeaz` pentru men- con]tiin\e sociale mondiale. Se întâmpl` din cauz` c` ei – s` fim corec\i ]i
\inerea stabilit`\ii interna\ionale: s` spunem «noi» – sunt fiin\e cu … inteligen\` limitat`.“8 Spre sfâr]itul
1. o colaborare îmbun`t`\it` ]i extins` a puterilor, folosind metoda anilor ’20, Zimmern a sugerat înfiin\area unei biblioteci interna\ionale de
conferin\elor periodice; împrumut, subven\ionate de guverne, care s` poat` face accesibile c`r\ile
2. garan\ii reciproce de integritate teritorial` ]i independen\`; scumpe s`racilor ]i s` ajute la dezvoltarea unei „opinii publice inter-
3. un sistem îmbun`t`\it al Conferin\ei de la Haga pentru Mediere, na\ionale“ în sprijinul p`cii. Dezvoltarea unei opinii publice concrete era,
Conciliere ]i Investigare; de asemenea, crucial` în contracararea altui motiv pentru care statele ar fi
4. o îmbun`t`\ire ]i coordonare a Uniunii Po]tale Universale ]i putut porni la r`zboi, în ciuda eviden\ei progresului din dreptul inter-
aranjamente similare pentru servicii globale ]i … utilit`\i publice; na\ional, acest motiv fiind lipsa constrângerilor democratice împotriva li-
5. o agen\ie pentru mobilizarea reac\iei (Hue and Cry) fa\` de derilor dictatoriali ai „statelor puterii“. {n cadrul ligii, principiul „pro-
r`zboi ca problem` de interes universal ]i crim` împotriva comu- testeaz` ]i plângi“ (Hue and Cry) trebuia s` fie echivalentul interna\ional
nit`\ii globale. 6 al unei reac\ii electorale de dezaprobare [n democra\iile constitu\ionale
În analiza sa asupra puterii acestor tr`s`turi de a transforma rela\iile împotriva guvernelor nepopulare. O nemul\umire obi]nuit` privind dreptul
interna\ionale, întreg idealismul lui Zimmern iese în eviden\`, ceea ce interna\ional \ine de aceea c` el nu este nicidecum drept în adev`ratul sens
le-a preg`tit lui Carr ]i lui Morgenthau o \int` u]oar`, pe care s` o distrug` al cuvântului, din moment ce nu exist` nici un organism cu autoritatea de
în anii ulteriori. Markwell pune în eviden\` câteva teme idealiste în lucr`- a-l impune. În lipsa unui stat mondial, nu exist` nimic care s` opreasc`
rile lui Zimmern. statele s` invoce dreptul pentru a justifica acte ce \in în primul r@nd de
El re\ine c` Zimmern inten\ionase ini\ial s`-]i intituleze cartea interesele proprii sau s`-l ignore din acelea]i considerente. Astfel, Irakul a
Towards the Rule of Law. Zimmern a crezut c` rela\iile interna\ionale c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991, când a invadat Kuweitul.
evoluau de la echilibrul de putere la domnia legii. El a f`cut distinc\ie între Apoi a f`cut apel la principii esen\iale ale dreptului interna\ional (de exem-
„o ordine veche“ ]i „una nou`“ precum ]i între „politica puterii“ ]i „poli- plu suveranitatea statului) în încercarea de a expulza ca spioni inspectorii
tica responsabilit`\ii“. O alt` distinc\ie preferat` a fost între politica americani pentru arme nucleare în 1997.
„bun`st`rii“ ]i cea „a puterii“, Zimmern crezând c` aceasta din urm` se Zimmern nu era ne]tiutor în ceea ce prive]te existen\a unor aseme-
subordona primei, din moment ce rela\iile interna\ionale s-au mi]cat de la nea probleme, dar a sperat c` Liga Na\iunilor putea deveni un forum cru-
anarhie spre iluminare. E. H. Carr este ucig`tor în dispre\ul s`u pentru cial în gestionarea lor. Pe de o parte, conflictele dintre state ar putea fi
asemenea distinc\ii: rezolvate pa]nic, dac` autoritatea dreptului ar fi consolidat`. Pe de alt`
parte, acele „state ale puterii“ care au luat în râs dreptul ar putea fi împie-
„Timp de mul\i ani înainte de 1933, Marea Britanie, fiind mul\umit` de
dicate ]i, dac` este necesar, pedepsite prin mecanismele „securit`\ii colec-
puterea sa, era un stat «al bun`st`rii». Dup` 1935, sim\indu-]i puterea
disputat` ]i inadecvat`, ea a devenit un «stat al puterii». Contrastul nu tive“. În cadrul unui sistem de securitate colectiv`, statele sunt obligate s`
este unul între «putere» ]i «bun`stare» ]i cu atât mai pu\in unul între renun\e la folosirea for\ei pentru a-]i rezolva diferendele. A]a c` Zimmern
«politic`» ]i «economie», ci unul între diferite grade de putere.“7 a fost încântat când Statele Unite ]i Fran\a au înaintat ligii pactul Briand-
Kellogg, în 1928, document care scotea r`zboiul în afara legii. Pe de alt`
Desigur, încrederea lui Zimmern în progres a fost facilitat` de cre- parte, statele sunt obligate în mod egal s` foloseasc` for\a, dac` este nece-
din\a sa profund` în „armonia de interese“ dintre indivizi ]i dintre state, ea sar, împotriva oric`rui stat care refuz` s` se supun` legilor interna\ionale.
RELA|II INTERNA|IONALE 180 181 A. ZIMMERN

Optimismul lui Zimmern din 1928 a fost repede risipit când, în anii ’30, a lucrat pentru o scurt` perioad` ca secretar general al Conferin\ei
marile puteri au refuzat s` aplice dispozi\iile acordului împotriva Japoniei UNESCO, a fost numit profesor invitat la Trinity College din Hartford,
(dup` invazia acesteia în Manciuria) ]i înc` o dat` împotriva Italiei dup` Connecticut. În 1953 ]i-a publicat ultima carte, The American Road to
invazia din Abisinia. Pentru Zimmern, e]ecul aplic`rii principiului „pro- World Peace. Nu ar fi corect s` spun c` nu a înv`\at nimic din criticile
testeaz` ]i plângi“ a confirmat m`sura în care guvernele, înc` fidele îngr`m`dite asupra sa de reali]ti. Înv`\ase, dar lec\iile pe care le luase nu
„vechii diploma\ii“, au r`mas în urma segmentelor luminate ale opiniei erau bune. În loc s` recunoasc` subordonarea dreptului interna\ional fa\`
publice din \`rile lor. Evenimentele din anii ’30 demonstreaz` c` dreptul de echilibrul de putere ]i s` caute s`-i îmblânzeasc` manifest`rile de
interna\ional nu poate crea singur, prin el însu]i, o ordine mondial` co- echilibru al terorii, Zimmern ]i-a oferit întregul sprijin Statelor Unite în
rect`. El poate fi expresia unei ordini interna\ionale legitime care este r`zboiul rece. Acum, Uniunea Sovietic` era „stat al puterii“ mai degrab`
acceptat` de marile puteri, dar dac` aceast` ordine este just` este o cu totul decât Germania. În cartea sa de dinainte, Zimmern admisese c`, în lipsa
alt` chestiune. Zimmern nu a acceptat aceasta în parte pentru c` (a]a cum constrângerii, dreptul interna\ional era doar „un alai de peruci ]i robe
Carr nu a ezitat nici un moment s` atrag` aten\ia în The Twenty Years’ vociferând în gol“. 9 Dac` dreptul ar fi fost eficace în r`zboiul rece, el ar fi
Crisis) el însu]i provenea dintr-o putere avantajat` de statu-quo. Tipul s`u trebuit s` fie aplicat de Statele Unite. Deci „idealistul“ Zimmern devenise
de liberalism, accentuând dimensiunile constitu\ionale ]i de reglementare, un sus\in`tor hot`rât al bombei atomice în mâinile Statelor Unite, întâiul
a fost o manifestare interna\ional` a analizei sale cu privire la sursa ordinii poli\ist al planetei. Din nefericire, Zimmern a încetat din via\` în 1957 ]i
în Marea Britanie ]i Statele Unite. Dac` politica interna\ional` nu era din nu a tr`it suficient de mult pentru a prinde apari\ia unei for\e poli\iene]ti
start diferit` de politica intern` a statelor anglo-saxone, el nu a v`zut nici rivale, similar înarmate.
un motiv pentru care domnia legii s` nu fie r`spândit` în arena interna-
\ional`. Dac` o asemenea opinie pare chiar naiv` în anii ’90, s-ar putea
reflecta asupra influen\ei continue a unui astfel de idealism pân` ast`zi.
De pild`, tot a]a cum Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în
1991, pre]edintele Bush a exagerat ]i el importan\a restabilirii suverani- Note
t`\ii Kuweitului pentru a]a-numita „nou` ordine mondial`“. Orice motive
existau pentru izgonirea for\elor irakiene din Kuweit din punct de vedere
strategic, succesul opera\iei „Furtun` în de]ert“ nu a inaugurat o nou` er` 1. J. Martin Rochester, „The Rise and Fall of International Organisation as a Field
în politica interna\ional`. Ca ]i în anii ’30, nu poate exista o ordine mon- of Study“, în International Organization, nr. 40, 1986, p. 780.
dial` stabil` care s` împace statele interesate de men\inerea statu-quo-ului 2. Friedrich Kratochwil and John Gerard Ruggie, „International Organisation: a
State of the Art on an Art of the state“, în International Organization, nr. 40,
]i pe cele revizioniste, mai ales dac` acestea din urm` sunt puternice. Dac` 1986, p. 753.
dreptul interna\ional nu cuprinde proceduri legitime pentru negocierea 3. Brian Porter (ed.), The Aberystwyth Papers: International Politics 1919-1969,
schimb`rii pa]nice în rela\iile interna\ionale, ceea ce este pu\in probabil Londra, Oxford University Press, 1972, p. 361.
date fiind inegalit`\ile de putere ]i bog`\ie dintre state ]i lipsa oric`rui con- 4. Hedley Bull, „The Theory of International Politics 1919-1969“, în lucrarea lui
sens cu privire la semnifica\ia unei ordini mondiale juste, deziluzia este Porter, ibidem, p. 34.
inevitabil`. 5. Ibidem, p. 35.
Este tentant s` închei scurta prezentare a operei ]i vie\ii lui Zimmern 6. D. Markwell, „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“, în Review of International
Studies, nr. 12, 1986, p. 282.
cu unele cuvinte politicoase despre valoarea contribu\iei sale la domeniul 7. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis, Londra, Macmillan, 1946, p. 120.
rela\iilor interna\ionale, în ciuda erorilor evidente ale acesteia. Ar trebui 8. Alfred Zimmern, Neutrality and Collective Security, Chicago, University of
îns` s` rezist tenta\iei de a-l aprecia pe Zimmern ca fiind bine inten\ionat, Chicago Press, 1936, p. 8.
chiar dac` oarecum naiv. Aceasta pentru c` trezirea sa din vraja Ligii 9. Alfred Zimmern, The League of Nations and the Rule of Law, 1918-1935,
Na\iunilor a anilor ’30 l-a f`cut s` devin` mai târziu un fervent avocat al Londra, Macmillan, 1936, p. 252.
r`zboiului rece. În 1944 s-a retras de la catedra sa de la Oxford. Dup` ce
RELA|II INTERNA|IONALE 182

Citi\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele despre Angell, Bull,


Carr, Hobson ]i Wilson.
TEORIILE CRITICE/RADICALE

Principalele lucr`ri ale lui Alfred Zimmern


The Greek Commonwealth: Politics and Economics in Fifth-Century Athens,
Oxford, Clarendon Press, 1915.
Europe in Convalescence, Londra, Mills & Boon, 1922.
The Third British Empire: Being a Course of Lectures Delivered at Columbia
University New York, Londra, Oxford University Press, 1926.
Learning and Leadership: A Study of the Needs and Possibilities of International
Intellectual Cooperation, Londra, Oxford University Press, 1928.
The League of Nations and the Rule of Law, 1918-1935, Londra, Macmillan, 1936.
G@nditorii ce vor fi prezenta\i în continuare sunt preocupa\i de sur-
Spiritual Values and World Affairs, Oxford, Clarendon Press, 1939.
sele inegalit`\ii structurale, inerente sistemului interna\ional, ]i de moda-
Modern Political Doctrines, Londra, Oxford University Press, 1939. lit`\ile în care acestea ar putea fi dep`]ite. Inspir@ndu-se adesea din g@ndi-
University Teaching of International Relations, Paris, International Institute of rea tradi\ional` marxist`, dar nelimit@ndu-se la aceasta, ei pun în lumin`
Intellectual Cooperation, Liga Na\iunilor, 1939. modul în care rela\iile interna\ionale fac posibile (]i tind s` ascund`) ine-
The American Road to World Peace, New York, E. P. Dutton, 1953. chit`\ile sistemului capitalist global. Ace]ti g@nditori î]i exprim` radicalis-
mul în dou` moduri: în primul r@nd, ei consider` c` teoria ]i practica nu
Lecturi suplimentare sunt domenii separate ]i autonome de g@ndire ]i ac\iune. În al doilea r@nd,
î]i exprim` nemul\umirea fa\` de reformele interna\ionale care se limi-
Claude, Inis, Power and International Relations, New York, Random House, 1962.
teaz` la organizarea rela\iilor dintre state, mai ales c@nd se bazeaz` pe
Markwell, D. J., „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“, în Review of International capacitatea ]i pe voin\a a]a-numitelor „mari puteri“.
Studies, nr. 12, 1986, p. 272-292. Ace]tia consider` c` at@t realismul c@t ]i liberalismul servesc men-
Parkinson, F., The Philosophy of International Relations, Londra, Sage, 1977. \inerii distribu\iei elementare a puterii ]i a bun`st`rii. Ei afirm` c` este
necesar` o reflec\ie critic` privind condi\iile istorice care au condus la insta-
urarea inegalit`\ii, for\ele materiale ]i ideologice care o sus\in ]i poten\ialul
de a reforma radical sistemul în favoarea unei ordini mondiale mai drepte.
În cazul în care cercet`torii vor urm`ri cu fidelitate interesul social
emancipator de a promova „nevoile umane“ la o scar` global`, autorii men-
\iona\i îi îndeamn` s` exploreze conexiunile complexe dintre o „anarhie“
formal` între state ]i o „ierarhie“ economic` a claselor sociale ]i econo-
mice. Distinc\ia rigid` dintre politicile interstatale ]i „rela\iile“ dintre cla-
sele sociale trebuie s` fie abandonat`. Autorii extind domeniul rela\iilor
interna\ionale prin includerea for\elor active implicate în „societatea glo-
bal`“, ale c`ror realiz`ri practice impun reconsiderarea încrederii noastre
tradi\ionale în suveranitatea statului.
Desigur, nici unul dintre autorii men\iona\i nu consider` c` suvera-
nitatea este un concept care va deveni desuet ]i nici nu agreeaz` ideea
poten\ialului „noilor mi]c`ri sociale“ de a se substitui proletarilor clasei
muncitoare revolu\ionare transna\ionale a lui Marx ]i a lui Lenin.
185 J. BURTON

JOHN BURTON Conflictelor cu sediul în Kent, care i-a oferit cadrul pentru propagarea ]i
ad@ncirea studiilor sale. La începutul anilor ’80, Burton s-a mutat în SUA,
unde ]i-a continuat activitatea academic` la Universitatea George Mason
Opera lui John Burton nu poate fi clasificat` cu u]urin\` în cadrul din Fairfax, Virginia. În prezent, tr`ie]te în Australia, renun\@nd la mediul
conven\ional al studiilor de rela\ii interna\ionale. Acest lucru se datoreaz` universitar, dar fiind înc` activ ca scriitor ]i g@nditor.
în parte criticii tran]ante a teoriei conform c`reia rela\iile interna\ionale Prima sa lucrare important`, International Relations: A General
pot exista separat de celelalte discipline ale ]tiin\elor sociale, dar ]i Theory (1965), a fost o încercare ambi\ioas` de folosire a teoriei sis-
încerc`rii sale eclectice de a dezvolta o abordare holist` a conflictelor în temelor ca parte a unei mai ample critici a ceea ce Burton considera a fi
politica global`, ca ]i hot`r@rii sale de a promova conceptul de „societate modelul realist ortodox în rela\iile interna\ionale. Acesta prezenta statele
mondial`“ (world society), în cadrul c`reia rela\iile interstatale ar fi con- ca pe bile de biliard, a c`ror interac\iune putea fi cel mai bine [n\eleas` ca
siderate doar o parte a sistemului mai amplu de conexiuni ]i leg`turi ce fiind consecin\a pe termen lung a ierarhiei de putere. A fost f`cut` o dis-
dep`]esc frontierele teritoriale. tinc\ie clar` între politica intern` ]i cea extern`, statele fiind tratate ca
unit`\i distincte. Înc` din în anii ’60 Burton afirma c` g@ndirea ortodox`
„Practic, exist` at@t de multe comunica\ii directe sau sisteme înc@t o
privitoare la politica ]i organiza\iile interna\ionale – aflate în rela\ie cu
hart` a lumii, care le-ar reprezenta, ar ar`ta ca o suprapunere de p@nze
puterea na\ional`, interesul na\ional, echilibrul puterii, securitatea colec-
de p`ianjen ale c`ror fire converg în num`r inegal c`tre diferite puncte
tiv` ]i guvernarea mondial` – nu se potrivea cu situa\iile ]i condi\iile inter-
ale p@nzei, astfel înc@t grani\ele statelor ar deveni imperceptibile.“1
na\ionale. De exemplu, una din sl`biciunile modelului realist ortodox cri-
De]i ideea conform c`reia am tr`i într-o lume aflat` într-o globa- ticate era c` nu a putut face distic\ie între puterea ca mijloc de a atinge alte
lizare cresc@nd` a devenit popular` în anii ’90, John Burton a studiat acest scopuri (precum securitatea) ]i puterea ca scop în sine.
fenomen înc` de la începutul anilor ’60, dezvolt@nd o teorie unic` ce con- Ca alternativ`, Burton a folosit modele informatice ]i teoria sis-
tinu` s`-i inspire pe cercet`torii societ`\ii globale de ast`zi. temelor pentru a aduce mai mult` lumin` în teoria rela\iilor interna\ionale
John Burton s-a n`scut în 1915 în Australia, via\a ]i cariera lui în general ]i în analiza conflictelor în particular. Desigur, Burton nu a fost
neurm@nd traiectoria obi]nuit` de la ]coal` la universitate ]i apoi la via\a primul care a folosit no\iunea de „sistem“ pentru a studia rela\iile
academic`, ci pendul@nd între via\a academic` ]i cariera diplomatic`. interna\ionale. 2 Concep\ia sa privind sistemul interna\ional era îns` origi-
Aceasta ar explica atitudinea sa critic` fa\` de modelele scolastice rupte de nal` prin încercarea de a reintroduce „resursele“ interne în studiul ordinii
schimb`rile din lumea real`, precum ]i dorin\a sa de a se angaja în munca interna\ionale ]i de a substitui puterea cu „legitimitatea“ ca o variabil`
academic` pentru a îmbun`t`\i procesul de luare a deciziilor. Burton s-a crucial` în explicarea conflictelor interstatale. Inspirat de lucr`rile lui Karl
angajat în administra\ia public` australian` în 1937, la terminarea studiilor Deutsch, printre al\ii, Burton a utilizat concepte ale cercet`rii managemen-
preuniversitare, iar [n 1938 au ob\inut o burs` a Universit`\ii din Londra. tului ]i informaticii pentru a-]i sus\ine teoria. El a observat c`:
A absolvit studiile de doctorat la London School of Economics în 1942 ]i „{n termenii nevoilor de comunicare, puterea nu este important`. C@nd
a avut un rol activ în diploma\ia australian` la sf@r]itul celui de-al doilea un sistem este integrat complet, recept@nd ]i clasific@nd informa\iile,
r`zboi mondial. Statutul de func\ionar al corpului diplomatic australian a reac\ion@nd ]i fiind supus controlului prin feed-back, ]i c@nd prin acest
devenit insuficient pentru el, cu at@t mai mult cu c@t unele dintre ideile proces î]i poate schimba scopurile ]i se poate adapta situa\iilor în
sale erau mult prea neconven\ionale pentru acea perioad`. A activat în schimbare, puterii i se atribuie o mic` importan\`, indiferent de c@t de
lumea academic` a Universit`\ii Na\ionale Australiene pentru o scurt` [nsemnat` ar putea s` par` într-un anumit moment al istoriei.“3
perioad` la sf@r]itul anilor ’50, în 1963 oferidu-i-se un post de profesor la
Colegiul Universitar din Londra, unde a r`mas p@n` la începutul anilor El a mai sus\inut c` puterea ]i folosirea for\ei în rela\iile interstatale
’70, c@nd s-a transferat la Universitatea Kent din Canterbury. Împreun` cu erau la un cap`t al scalei, la cap`tul opus fiind luarea [n comun a deciziilor
un colectiv de colegi mai tineri, precum Michael Banks de la London de rezolvare a conflictelor, „interesul fiec`rui stat fa\` de reac\ia altor state
School of Economics, a contribuit la înfiin\area Centrului de Analiz` a la politicile sale, fa\` de procesul de schimbare, fa\` de schimbarea scopu-
RELA|II INTERNA|IONALE 186 187 J. BURTON

rilor [n general ]i adaptarea la nivel na\ional [n raport cu schimb`rile din lupta intern` în spa\iul interna\ional chiar cu pre\ul conflictelor ]i al r`z-
[ntreaga lume.“4 boiului, reafirm@ndu-]i astfel convingerea c` o lume ideal` începe o dat`
Totu]i, titlul primei sale lucr`ri este în]el`tor, deoarece ipotezele de cu lini]tea intern` a fiec`rui stat. Eliberat de revendic`rile ]i amenin\`rile
lucru erau mai degrab` sugestive dec@t sistematice, iar analiza lui Burton presiunilor interne, un stat poate urma o politic` mult mai flexibil` în exte-
asupra stadiului teoriei în rela\iile interna\ionale a fost umbrit` de tendin\a rior, baz@ndu-se în procesul lu`rii deciziilor pe o percep\ie corect` ]i coor-
sa de a se angaja în critici polemice împotriva a ceea ce percepea ca fiind don@ndu-]i activit`\ile cu ale altor state prin intermediul organismelor
limitele modelului realist ortodox. Cartea este notabil` pentru analiza ]i interna\ionale.
promovarea principiului nealinierii în contextul desf`]ur`rii r`zboiului Burton folose]te drept cadru de analiz` a vie\ii sociale un sistem
rece dintre superputeri. Autorul sugereaz` c` regimurile nepopulare din asem`n`tor unui triunghi. În v@rful superior al triunghiului se situeaz`
noile state, care au luat na]tere prin procesul decoloniz`rii, doresc alian\e ideea sa principal`, care deriv` din teoria general` a sistemelor: pozi\ia
cu superputeri în scopul de a ob\ine protec\ia acestora în cazul unor statelor este condi\ionat` de nevoia acestora fie de adaptare la schimbarea
revolte ]i schimb`ri interne ]i nu ca urmare a unei similitudini de ordin mediului în care se situeaz`, fie de schimbarea mediului însu]i. Pentru
ideologic. Pe de alt` parte, guvernele care se bucur` de legitimitate ]i de Burton, tipul ideal de societate mondial` ar fi „cel perfect deschis schim-
sus\inere puternic` din partea cet`\enilor lor aleg principiul nealinierii, b`rilor ]i care nu necesit` ajust`ri din partea vreunui stat sau a unuia dintre
neav@nd nevoie de sprijin extern, ]i pot astfel s` evite expunerea noului organismele acestuia, except@nd schimb`rile naturale lente ]i continue“. 6
stat la interven\ia unei superputeri. La una din bazele triunghiului conceptual men\ionat se afl` no\iu-
Acest studiu ne ajut` în explicarea sl`biciunilor a numeroase nea de legitimitate în comportamentul statelor. Acest concept încearc` s`
regimuri din lumea a treia în perioada ulterioar` r`zboiului rece. În prezent, explice diferen\a dintre comportamentul coordonat ]i reciproc, sistemic ]i
c@nd una dintre superputeri nu mai exist` ]i SUA nu doresc s` intervin` în func\ional, ]i comportamentul de putere, nonsistemic ]i de aceea disfun-
zonele care nu au importan\` strategic` pentru securitatea lor, aceste c\ional. De asemenea, trebuie f`cut` distinc\ie între legalitate ]i legitimi-
regimuri (mai ales din Africa) nu-]i mai pot men\ine controlul tiranic tate. Guvernele legitime se bazeaz` pe sprijinul cet`\enilor în procesul de
asupra popula\iei. În 1965, Burton a prezentat principiul nealinierii ca pe autoritate, coerci\ia acestora fiind astfel minim`. Burton a afirmat c`
o cale spre pace, în condi\iile adopt`rii acesteia de un num`r suficient de guvernele trebuie s` reflecte valorile ]i s` satisfac` nevoile poporului pe
mare de state. Deoarece descurajarea nuclear` oferea o baz` necesar` dar care [l reprezint` pentru a deveni legitim. „Întotdeauna c@nd exist` o dife-
nu ]i suficient` pentru ordinea interna\ional`, nealinierea ar fi putut crea ren\` între interesele sistemului, pe de o parte, ]i scopurile ]i valorile
un sistem interna\ional „în care toate statele suverane, indiferent de autorit`\ilor, pe de alt` parte, ne afl`m în situa\ia ... unui nivel redus de
m`rime, pot coexista într-o rela\ie competitiv`, dar nu agresiv`“. 5 Idealul legitimare social`.“ 7
lui Burton este reflectat în viziunea sa despre statul impar\ial, pasiv ]i La cealalt` la baz` a triunghiului conceptual al lui Burton se situ-
nealiniat, care înglobeaz` întreaga sa concep\ie privitoare la rolul care tre- eaz` teoria lu`rii deciziei. Leg`turile dintre cele trei unghiuri ale trunghi-
buie jucat de „puterile mijlocii“ ca Australia. Totu]i, leg`tura dintre suges- ului sunt definite de logica intern` a teoriei sale. Nevoile statelor (perce-
tiile politice ale lui Burton ]i folosirea teoriei sistemelor nu a fost expus` pute ca sisteme de ac\iune ]i nu ca actori independen\i) pot fi satisf`cute
clar în aceast` lucrare. doar de un comportament legitimat; luarea deciziei face leg`tura dintre
În 1968 Burton a publicat a doua lucrare de referin\`, Systems, legitimitatea perceput` ca reprezent@nd valorile ]i interesele statului ]i
States, Diplomacy and Rules. Este preocupat în continuare de teoria sis- legitimitatea perceput` ca factor activ aflat în concordan\` cu acordurile ]i
temelor ]i de luarea deciziilor, afirm@nd c` situa\iile conflictuale dintre revendic`rile adresate statului“.8 Dup` cum afirm` Daniel Dunn, în
state iau na]tere adesea ca urmare a unor disfunc\ionalit`\i interne în pro- momentul în care a fost publicat` aceast` lucrare cadrul de referin\` al lui
cesul de luare a deciziei. Acestea pot ap`rea dintr-o educa\ie inadecvat`, Burton era foarte larg:
din lipsa cunoa]terii aprofundate a cadrului interna\ional, din ideologiile
care stimuleaz` orgoliile ]i temerile, precum ]i din percep\iile eronate ale „Rela\iile umane sunt v`zute în termeni de tranzac\ii, rela\ion`ri, sis-
altor state. Burton a afirmat c` liderii na\ionali prefer` adesea s` transfere teme, modele, percep\ii ]i definiri ale situa\iei. Acesta este un sistem
RELA|II INTERNA|IONALE 188 189 J. BURTON

interna\ional format din state, dar este numai un sistem din multe altele tuturor fiin\elor umane. Sisteme culturale diferite nu fac dec@t s` folo-
]i, [n termeni de natur` comportamental`, autoritate, legitimitate, seasc` mijloace diferite pentru a le satisface; importan\a acestora ca priori-
loialitate, conflict ]i control, ar putea s` nu fie, pentru mul\i oameni, tate variaz` în func\ie de sistemul cultural. În studiul Conflict: Resolution
cel mai important sistem. În mod progresiv, vocabularul lui reflect` and Prevention (1990), Burton a sus\inut c` situa\iile conflictuale pot fi
no\iunile de participare, rela\ionare, autoritate, devian\`, conflict ]i solu\ionate doar prin satisfacerea a opt nevoi fundamentale ale p`r\ilor
legitimitate.“9 antagoniste: „nevoia de r`spuns, de securitate, de recunoa]tere, de stimu-
La începutul anilor ’70, John Burton î]i c@]tigase reputa\ia de lare, de justi\ie redistributiv`, de a se face în\eles, de a fi perceput ca actor
cercet`tor al societ`\ii mondiale. Mai mult, s-a dedicat studierii naturii ra\ional … ]i nevoia de control“. 10 În momentul în care aceste nevoi au
conflictului ]i originilor complexe ale acestuia în absen\a institu\iilor ]i fost satisf`cute ne asum`m roluri care ne permit s` ap`r`m aceste nevoi ]i
modelelor comportamentale care s` satisfac` nevoile umane. Accentul pus adesea s` combin`m nevoile cu rolul asumat de a le proteja. F`r` îndoial`,
pe analiza sistemelor sc`zuse, de]i Burton înc` mai insista asupra utilit`\ii Burton r`m@ne convins c` „frustrarea cauzat` de nevoi“ este cauza princi-
]tiin\ifice în descrierea societ`\ii mondiale în locul folosirii filozofiei pal` a violen\ei ]i a „conflictului în societatea mondial` contemporan`“.
politice sau a teoriei normative. Burton a r`mas un oponent hot`r@t al rea- În plus, „teoria nevoilor î\i mut` aten\ia de la individ (privit ca vinovat)
lismului ]i „politicii de putere“ în general, f`c@nd o delimitare important` c`tre absen\a legitim`rii structurilor, institu\iilor ]i politicilor ca surs` pri-
între rezolvarea tip „puzzle“ (puzzle-solving) ]i rezolvarea tip „problem`“ mar` de conflict“. 11
(problem-solving). Primul tip de abordare a solu\ion`rii conflictelor Opera lui Burton în domeniul solu\ion`rii conflictelor, de]i a inspi-
opereaz` în cadrul unor constr@ngeri stabilite, întrebuin\@nd c`i (precum rat mul\i continuatori, a atras de asemenea unele critici. În particular, în-
recurgerea la for\`) folosite ]i în trecut. Deoarece aceast` abordare nu a cercarea cercet`torilor vie\ii sociale de a alc`tui o list` obiectiv` a nevoilor
putut s` ajung` la r`d`cinile problemei violen\ei ]i s-a concentrat doar umane nu a avut succes. Aceast` list` este adesea exprimat` în termeni
asupra simptomelor (terorismul fiind un exemplu concludent), nu a reu]it foarte vagi, iar dezbaterea dintre cei care consider` c` nevoile umane sunt
eradicarea violen\ei, deseori chiar contribuindu-se la perpetuarea ei. Pe de universale ]i cei care le consider` elemente specifice culturale r`m@ne
alt` parte, rezolvarea tip „problem`“ este o abordare care încearc` s` nerezolvat`. Trebuie men\ionat c` nici Burton nu a reu]it s` stabileasc`
transforme ceea ce pare a fi o situa\ie conflictual` neutr` înr-o rela\ie po- modul în care aceste nevoi pot fi satisf`cute simultan. Acest lucru con-
zitiv`. Burton a afirmat c`, de vreme ce statele folosesc deseori mijloace travine par\ial teoriei sale conform c`reia ]tiin\ele sociale sunt utile în re-
care perpetueaz` conflictul, rezolvarea conflictelor, fie a celor dintre state, zolvarea problemelor care fac, în mod tradi\ional, obiectul filozofiei poli-
fie a celor din interiorul lor, nu trebuie s` fie atributul p`r\ilor implicate, tice. În timp ce majoritatea cercet`rilor lui Burton, mai ales cele referi-
ci al unor ter\e p`r\i care ar putea asista la procesul conflictual, l`rgin- toare la natura „societ`\ii mondiale“, sunt un suport corectiv al realismului
du-se astfel implicarea ]i la p`r\ile care sunt direct interesate în solu\io- chiar ]i în prezent, Richard Little desconsider`, în 1984, aportul lui Burton
narea conflictelor ]i facilit@ndu-se c`utarea unor solu\ii c@t mai creative. ]i al continuatorilor s`i:
La baza schimb`rii direc\iei preocup`rilor lui Burton din anii ’70 ]i
’80 a fost convingerea potrivit c`reia, o dat` ce au fost în\elese originile „Trebuie s` alegem în ce fel de lume vrem s` tr`im. În consecin\`,
violen\ei ca e]ec a îndeplinirii nevoilor umane într-o societate mondial`, cercet`torul social nu poate fi niciodat` un simplu spectator.
ar trebui s` se ac\ioneze mai degrab` în sensul cre`rii de institu\ii ]i sta- Posibilitatea de a recl`di lumea, analizat` de c`tre acesta, afecteaz` în
bilirii de practici care s` poat` îmbun`t`\i condi\ia uman`. În c`ut`rile sale mod necesar natura acestei analize. De aceea, analogiile cu ]tiin\ele
pentru a stabili un concept automotivant al nevoilor umane, în concor- sociale sunt nepotrivite, deoarece orice analiz` a lumii sociale va fi
dan\` cu angajarea sa pozitivist` [n studiul ]tiin\ific al politicii, lucr`rile influen\at` de valorile analistului. Într-o lume a valorilor în competi\ie,
lui Burton dezv`luie o capacitate multidisciplinar` de invidiat de atragere meritul unui anumit model nu se impune de la sine. Nici un model nu
a unor surse disparate c`tre ]tiin\ele sociale, surse provenite din biologie, este independent de ideologie. Dac` John Burton dore]te s` schimbe
psihologie ]i sociologie. În 1972, Burton a definit nevoile umane ca valori lumea, trebuie s` aduc` argumente de ordin ideologic în acest sens.
socio-biologice ]i a sus\inut c` acestea sunt caracteristici universale ale Este contraproductiv s` ata]ezi unei valori un ve]m@nt din ]tiin\ele
RELA|II INTERNA|IONALE 190 191 J. BURTON

naturii. Un model al ordinii sociale lipsit de elemente ideologice este o World Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1972.
himer` care nu trebuie nici revendicat`, nici urmat`.“12 „Resolution of Conflict“, [n International Studies Quarterly, nr. 16, 1972, p. 5-30.
Deviance, Terrorism and War: The Process of Solving Unsolved Social and Political
Problems, Oxford, Martin Robertson Press, 1979.
„The Role of Authorities in World Society“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 8, 1979, p. 73-79.
Note Dear Survivors: Planning After Nuclear Holocaust: War Avoidance, Boulder, Colorado,
Westview Press, 1982.
Global Conflict: The Domestic Sources of International Crisis, Brighton, Wheatsheaf
Books, 1984.
1. John Burton, World Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1972, p. 43.
2. Pentru o util` privire de ansamblu asupra originilor ]i teoriei sistemelor în studi- Conflict: Resolution and Prevention (coautori Frank Dukes ]i George Mason), Londra,
ul rela\iilor interna\ionale, a se vedea lucrarea lui C. R. Mitchell „Systems Macmillan, 1990.
Theory and International Relations“, în lucrarea lui A.J.R. Groom ]i a lui C.R. Conflict: Human Needs Theory (ed.), Londra, Macmillan, 1990.
Mitchell (ed.), International Relations Theory, Londra, Pinter, 1978, p. 33-48.
3. John Burton, International Relations: A General Theory, Cambridge, Cambridge Lecturi suplimentare
University Press, 1965, p. 147.
Banks, Michael (ed.), Conflict in World Society: A New Perspective on International
4. Ibid., p. 274.
5. Ibid., p. 231. Relations, New York, St Martin’s Press, 1984.
6. John Burton, Systems, States, Diplomacy and Rules, Cambridge, Cambridge Banks, Michael, „Where We Are Now?“, [n Review of International Studies, nr. 11,
University Press, 1968, p. 36. 1985, p. 215-233.
7. Ibid., p. 47. Dunn, David J., „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“, [n
8. Ibid., p. 57. Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 197-208.
9. David J. Dunn, „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“,
[n Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 200.
10. John Burton, Frank Dukes and George Mason, Conflict: Resolution and
Prevention, Basingstoke, Macmillan, 1990, p. 95.
11. John Burton (ed.), Conflict: Human Needs Theory, Londra, Macmillan, 1990, p. xv.
12. Richard Little, „The Decision Maker and Social Order: the End of Ideology or
the Pursuit of a Chimera?“, în Michael Banks (ed.), Conflict in World Society,
Brighton, Wheatsheaf Books, 1984, p. 95.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch


]i Galtung.

Principalele lucr`ri ale lui John Burton


The Alternative: A Dynamic Approach to Our Relations With Asia, Sydney, Morgan
Publications, 1954.
International Relations: A General Theory, Cambridge, Cambridge University Press, 1965.
Systems, States, Diplomacy and Rules, Cambridge, Cambridge University Press, 1968.
Conflict and Communication: The Use of Controlled Communication in International
Relations, Londra, Macmillan, 1969.
193 R. COX

ROBERT COX dure ale mi]c`rii sindicale americane ]i ca protector al «infiltr`rii


socialismului» de elementele mai reac\ionare din r@ndul oamenilor de
afaceri americani); (2) men\inerea principiului «universalit`\ii», adic`
„O teorie serve]te întotdeauna cuiva ]i este [ndreptat` c`tre un a încerca s` li se creeze membrilor blocului sovietic o imagine accep-
anume scop.“ 1 Aceasta este ideea cea mai citat` din opera lui Robert Cox, tabil` în fa\a Occidentului; (3) ob\inerea ]i men\inerea unui nivel
oper` care a devenit mult mai r`sp@ndit` în anii ’90 dec@t înainte de acceptabil de coeren\` a programelor organiza\iei în cadrul unei biro-
sf@r]itul r`zboiului rece din dou` motive: Cox a publicat nenum`rate arti- cra\ii segmentate în domenii de tip feudal.“2
cole privitoare la fenomenul „globaliz`rii“ în rela\iile interna\ionale; el este
cel care a inspirat un num`r tot mai mare de cercet`tori care s-au grupat La începutul anilor ’70, c@nd a considerat c` statutul s`u de mem-
bru al organiza\iei ]i libertatea de a scrie ]i de a publica studii nu mai erau
ca promotori ai „teoriei critice“ postmarxiste. Articolul de pionierat al lui
Cox în domeniul teoriei critice a fost publicat în 1981 ]i a p`rut s` ofere o compatibile, Cox a demisionat din organiza\ie ]i a început o carier` aca-
alternativ` radical` la pozitivismul neorealist, care la acea dat` domina demic` la Universitatea Columbia. În 1977 s-a întors în Canada pentru a
deveni profesor de ]tiin\e politice la Universitatea York din Toronto.
studiul rela\iilor interna\ionale mai ales în Statele Unite.
Cox a început s` studieze rela\iile interna\ionale ]i economia poli- În scopul perceperii corecte a operei acestui teoretician iconoclast,
tic` interna\ional` în a doua jum`tate a vie\ii lui. Beneficiind de aportul trebuie avute în vedere trei elemente cruciale: angajarea sa în teoria cri-
tic`; influen\a lui Antonio Gramsci ]i a lui Karl Polanyi asupra argumen-
canoanelor academice ale disciplinei men\ionate, opera lui are originali-
tate ]i prospe\ime în compara\ie cu cele mai multe cercet`ri teoretice din ta\iei proprii cu privire la ordinea mondial`; analiza sa deosebit` privind
globalizarea la sf@r]itul secolului al XX-lea.
domeniu. Concep\ia despre lume a lui Cox s-a format de-a lungul a mai
{n primul r@nd, Cox se consider` un teoretician critic. Termenul de
mul\i ani ]i a fost profund modelat` de o carier` neconven\ional`. Bio-
grafia sa este esen\ial` pentru a-i în\elege abordarea studiului rela\iilor teorie critic` este, f`r` îndoial`, inadecvat pentru a acoperi toate alterna-
tivele care pot fi incluse în aceast` categorie teoretic`. Un termen mult
interna\ionale, mult mai important` dec@t a majorit`\ii autorilor cuprin]i în
mai potrivit ar putea fi „cercetare orientat` ideologic“, incluz@nd neo-
aceast` lucrare.
Robert Cox s-a n`scut în 1926, în Quebec, Canada, ]i a copil`rit la marxismul, unele forme ale feminismului ]i alte ]coli radicale de g@ndire.
Aceste direc\ii de g@ndire sunt optim plasate împreun` datorit` conver-
Montreal. De]i (sau poate chiar acesta este motivul) p`rin\ii lui erau vor-
gen\ei în respingerea ideii de libertate axiologic`, promovate de formele
bitori de limb` englez`, conservatori, Cox a devenit un student meticulos
de g@ndire pozitiviste. Natura nu poate fi privit` ca „dat“ sau ca „meca-
al politicilor radicale din Canada vorbitoare de limb` francez`. Interesul
nism care func\ioneaz` natural“ dec@t printr-o abordare axiologic`. Valo-
s`u pentru rela\iile interna\ionale s-a manifestat doar dup` sf@r]itul celui
rile fiind parte component` a fiec`rei cercet`ri, întrebarea imediat` care se
de-al doilea r`zboi mondial. Dup` absolvirea studiilor universitare la
ridic` este ce ]i ale cui valori vor guverna. Dac` finalitatea studiului poate
Universitatea din McGill, s-a al`turat Organiza\iei Interna\ionale a Muncii
varia în func\ie de valorile alese, atunci alegerea unui anumit sistem de
de pe l@ng` Organiza\ia Na\iunilor Unite, care în timpul r`zboiului ]i-a
valori va tinde s` acorde o mai mare importan\` unor anume indivizi sau
avut cartierul general la Universitatea McGill. În 1945 Cox a p`r`sit
grupuri în detrimentul altora, studiul devenind astfel un act politic.
Canada pentru a ocupa noua sa func\ie de la Geneva. A activat în Orga-
Aceasta nu înseamn` c` teoreticienii criticii sunt oricum ]i oric@nd
niza\ia Interna\ional` a Muncii [n urm`torii 25 de ani, mai înt@i ca func-
relativi]ti. Preocuparea acestora cu privire la fenomenul „falsei con]tiin\e“
\ionar superior ]i apoi ca ]ef al Direc\iei de programe ]i planificare.
dezv`luie credin\a în posibilitatea existen\ei unei „con]tiin\e reale“.
Activitatea în cadrul OIM, în timpul r`zboiului rece, a marcat în
Aceasta este ]i sarcina autoimpus` a teoreticienilor critici, aceea de a
mod incontestabil via\a lui Cox:
dezv`lui for\ele materiale ]i sociale care [i împiedic` pe oameni s`-]i
„Au existat trei aspecte inerent contradictorii, dar fundamentale pentru ating` scopurile reale într-o lume care le manipuleaz` dorin\ele ]i le limi-
supravie\uirea politic` în timpul r`zboiului rece: (1) men\inerea spri- teaz` poten\ialul. Sarcina cercet`rii critice este, prin defini\ie, de a ridica
jinului Statelor Unite (mai ales al unui lider american care a fost în omenirea la nivelul con]tiin\ei „reale“. Aceasta reprezint` o condi\ie nece-
mod repetat atacat ca «moderat împotriva comunismului» de elementele sar`, dar nu ]i suficient` pentru a ac\iona în scopul transform`rii lumii.
RELA|II INTERNA|IONALE 194 195 R. COX

Cox compar` teoria critic` cu ceea ce el denume]te „teoria solu\ion`rii fiind bazat pe urm`rirea ob\inerii unui profit pe pia\`, în timp ce în soci-
problemelor“, concept folosit pentru a descrie teoriile care iau ca un dat et`\ile redistributive deciziile politice determin` ceea ce trebuie produs.
durabilitatea sistemului a c`rui dinamic` intern` inten\ioneaz` s` o descrie. Cox sus\ine c` orice compara\ie semnificativ` între capitalism ]i
Teoria critic` se axeaz` pe schimb`rile istorice la scar` mare ]i pe con- tipul redistributiv de dezvoltare trebuie plasat` într-un context global,
tradic\iile ]i conflictele care ar putea furniza poten\ial pentru transform`ri lu@ndu-se în considerare rela\iile dintre statele unde se concentreaz` aces-
sistemice emancipatoare. te dou` tipuri. De exemplu, dinamica ini\ial` ]i reprimarea dezvolt`rii
Încercarea sa cea mai sistematic` de a construi o teorie critic` pro- redistributive sunt explicate în mare m`sur` de presiunile interna\ionale
prie a rela\iilor interna\ionale poate fi g`sit` în lucrarea Production, Power asupra regimurilor ale c`ror economii, predominant bazate pe agricultur`,
and World Order: Social Forces in the Making of History (1987). Aceasta trebuie s` concureze cu \`rile dezvoltate industrial din Europa ]i cu Statele
asigur` cadrul conceptual de baz` folosit de Cox pentru a examina leg`- Unite. De]i dezvoltarea redistributiv` a ap`rut prin combinarea planifi-
tura dintre for\ele materiale de produc\ie, ideile ]i institu\iile din cadrul c`rii centrale ]i a propriet`\ii comune, dezvolt`rile recente au descoperit
rela\iilor interna\ionale în anumite perioade istorice. Ipoteza de baz` a modele diferite de schimbare în URSS ]i China. În URSS proprietatea
lucr`rii este c` for\ele de produc\ie creeaz` baza material` a rela\iilor comun` devenise total subordonat` necesit`\ilor planific`rii centrale, în
sociale, gener@nd capacitatea de exercitare a puterii în cadrul institu\iilor, timp ce în China a fost demontat` în agricultur` ]i înlocuit` cu forme de
puterea ]i produc\ia fiind, dialectic, în leg`tur`. Puterea determin` modul pia\` de munc` în întreprinderi.
de organizare a produc\iei. Lucrarea este structurat` în trei p`r\i. În a doua parte a c`r\ii, cercetarea lui Cox se axeaz` pe dezvoltarea
În prima parte, Cox distinge nu mai pu\in de 12 „patternuri“ de rela\ii sistemului statal modern ]i mai ales pe constr@ngerile impuse statelor de
de produc\ie, pe care le denume]te „moduri ale rela\iilor sociale de pro- economia politic` mondial`. Astfel de constr@ngeri sunt utile pentru a
duc\ie“. Acestea includ modurile de subzisten\`, \`ran-mo]ier, pia\a primi- explica transform`rile ]i contradic\iile diferitelor moduri de rela\ii sociale
tiv` a for\ei de munc`, casnic, autoangajare, pia\a muncii bazat` pe fabric`, de produc\ie. Subliniind importan\a for\elor materiale de produc\ie în
bipartit, corporatist-întreprinz`tor, tripartit, planificare local` ]i central`. determinarea rela\iilor sociale, Cox recunoa]te totodat` ]i rolul-cheie jucat
Fiecare dintre aceste moduri este studiat ca structur` de sine st`t`toare, cu de state ]i de rela\iile dintre state:
poten\ial propriu de dezvoltare ]i cu perspectiv` ideatic`/institu\ional`
„Statele creeaz` condi\iile în care moduri particulare de rela\ii sociale
individual`. Rela\iile sociale de produc\ie apar în trei feluri distincte ana-
devin dominante asupra tipurilor cu care coexist`. Ele structureaz` fie
litic: puterea social` acumulat`, care determin` natura produc\iei; struc-
în mod inten\ionat, fie accidental rela\ia dominator-subordonat în pro-
tura autorit`\ii, care este modelat` de dinamica intern` a procesului de cesul de acumulare … fiecare stat este constr@ns de pozi\ia sa ]i de
produc\ie; consecin\ele distributive ale produc\iei. Cox arat` cum aceste puterea sa relativ` în cadrul ordinii mondiale, fapt ce [i limiteaz`
aspecte ale rela\iilor sociale sunt legate între ele într-o manier` dialectic` voin\a ]i capacitatea de a schimba rela\iile de produc\ie.“3
]i este în mod deosebit interesat de modurile în care factorii enumera\i
intr` reciproc în contradic\ie ]i conflict în anumite faze istorice. Concep\iile lui Cox datoreaz` mult scriitorului comunist italian
În ciuda studiului panoramic al acestor modele ale rela\iilor de pro- Antonio Gramsci. 4 În particular, Cox folose]te ideea lui Antonio Gramsci
duc\ie, Cox s-a axat pe dou` moduri de dezvoltare, denumite de el capi- despre controlul hegemonic în societ`\ile capitaliste pentru a explica
talist ]i redistributiv. Dezvoltarea este asociat` cu ]i devine posibil` prin modul în care ideile dominante despre ordinea mondial` sunt utilizate
generarea unui surplus economic în cadrul unui mod de rela\ii sociale. pentru a sus\ine modele particulare de rela\ii dintre for\ele materiale, idei
Reproduc\ia simpl`, în care modul este doar reconstituit în urma unor ]i institu\ii la un nivel global. Gramsci se situeaz` în sfera schemei mar-
cicluri de produc\ie succesive, nu poate produce o dezvoltare semnifica- xiste, unde „baza economic`“ stabile]te condi\iile limitative pentru
tiv`. At@t capitalismul, c@t ]i formele redistributive ale dezvolt`rii acu- politic`, ideologie ]i stat. Esen\a operei lui Gramsci este îns` departe de
muleaz` pentru a se putea dezvolta ]i ambele pot organiza produc\ia pe c`i formele simple de reduc\ionism. El se adreseaz` în special naturii com-
asem`n`toare pentru a crea un surplus necesar dezvolt`rii ulterioare. Meca- plexe a rela\iilor dintre structur` ]i suprastructur`, care nu poate fi redus`
nismele ]i logica de acumulare difer` la cele dou` moduri, capitalismul doar la o simpl` reflectare a condi\iilor economice interpretate simplist.
RELA|II INTERNA|IONALE 196 197 R. COX

Originalitatea teoriei sale const` într-o serie de concepte literare folosite olului al XX-lea. Plec@nd de la lucr`rile lui Karl Polanyi, Cox se concen-
pentru a extinde ]i a transforma felul de a în\elege politica. Gramsci a fost treaz` pe ceea ce denume]te „interna\ionalizarea statului“. El se refer` la
în mare m`sur` preocupat de caracterul rela\iilor dintre stat ]i societatea procesul prin care institu\iile, politicile ]i practicile na\ionale se adapteaz`
civil`, care prevaleaz` în societ`\ile relativ moderne, mai ales în demo- la structurile ]i dinamicile evolutive ale economiei mondiale bazate pe
cra\iile capitaliste. El a atacat concep\ia reduc\ionist` despre stat ca stat de produc\ia capitalist`.
„clas`“, instrument de coerci\ie ]i dominare al claselor conduc`toare. Cox identific` trei dimensiuni ale acestui proces. {n primul r@nd,
Gramsci a insistat asupra rolului „educativ“ al statului, asupra semnifi- „exist` un proces de formare a unui consens interstatal în ceea ce prive]te
ca\iei sale în construc\ia acelor alian\e care ar putea ob\ine sprijinul nevoile ]i cerin\ele economiei mondiale, plasate într-un cadru comun din
diferitelor clase sociale ]i asupra rolului s`u în asigurarea „conducerii“ punct de vedere ideologic“. {n al doilea r@nd, participarea la negocierea
culturale ]i morale. De]i structura economic` poate fi determinant` în acestui consens este ierarhic`. {n al treilea r@nd, „structura intern` a
ultim` instan\`, Gramsci a acordat o mai mare autonomie efectelor for- statelor este în a]a fel adaptat` înc@t s` transforme în mod optim, la nivelul
melor reale ale luptei pentru conducere, pe un front larg ]i pe un num`r fiec`rui stat, consensul global în politica ]i practica na\ional`“. 6 El identi-
variat de institu\ii. El a sus\inut c` rolul partidului comunist a fost acela de fic` ]i trei etape istorice în procesul prin care statul a devenit din ce în ce
a se angaja ]i de a conduce într-o lupt` complex` pentru „hegemonie.“ O mai interna\ionalizat. Prima etap` a fost caracteristic` pentru anii ’30,
schimbare în strategia politic` socialist` era necesar`, departe de un atac c@nd statele erau mai puternice în raport cu economia mondial` ]i î]i
direct ]i frontal [mpotriva statului pentru c@]tigarea pozi\iilor strategice pe puteau proteja popula\ia de ea. A doua etap` s-a petrecut dup` 1945, o dat`
un num`r de fronturi. B`t`lia socialismului a fost receptat` ca „r`zboi al cu stabilirea sistemului de la Bretton Woods, care reprezint` un compro-
pozi\iilor“, în prim` instan\` împotriva for\elor capitaliste dominante din mis între responsabilitatea guvernelor în fa\a institu\iilor economiei mon-
societatea civil` ]i din cultur`. diale (mai ales sursele ei de lichiditate) ]i responsabilitatea în fa\a opiniei
Astfel, pentru Gramsci ]i pentru Cox, hegemonia la nivel global nu publice interne pentru performan\ele economice ]i pentru men\inerea
poate fi echivalat` cu simpla domina\ie material` sau militar` (ca în rea- nivelului de trai. A treia etap` implic` globalizarea statului, marc@nd o
lism) ]i nici nu poate fi privit` ca „bun“ public de urm`rit (ca în institu\io- restructurare a rela\iilor dintre stat ]i economia mondial` ]i compromisul
nalismul neoliberal): na\ional/interna\ional în favoarea institu\iilor transna\ionale ]i a re\elelor
de putere care domin` economia mondial` actual`. Interna\ionalizarea
„Gramsci a folosit conceptul de hegemonie pentru a exprima o unitate statului marcheaz` erodarea în continuare a rolului statului ca tampon pro-
între for\ele materiale obiective ]i ideile etico-politice – în termeni
tector împotriva economiei mondiale ]i dezvoltarea surselor interstatale
marxi]ti, o unitate a structurii ]i suprastructurii – în care puterea,
bazat` pe domina\ia asupra produc\iei, este explicat` [n mod ]tiin\ific de putere, de autoritate ]i de luare a deciziilor.
printr-o ideologie care încorporeaz` compromisul sau consensul dintre Astfel, Cox atrage aten\ia asupra unei perspective privind epoca
grupurile dominate ]i cele dominatoare.“5 ulterioar` r`zboiului rece diferite de cea dezb`tut` de curentul realist ]i de
cel liberal. Schimb`rile echilibrului de putere dintre state ]i presupusa
În majoritatea scrierilor sale, Cox este preocupat de ascensiunea ]i ascensiune a democra\iei în fa\a totalitarismului sunt folositoare pentru un
declinul ordinii mondiale hegemonice de-a lungul timpului. El distinge fenomen numit de Cox „perestroik` global`“ (global perestroika). El
trei „structuri succesive ale ordinii mondiale“: economia interna\ional` sus\ine ideea c` schimb`rile dramatice inspirate de „revolu\ia“ lui
liberal` (1789-1873); era imperialismului concuren\ial (1873-1945); Gorbaciov nu s-au limitat doar la teritoriul fostei URSS. O schimbare
ordinea mondial` neoliberal` (dup` 1945). structural` similar`, ]i anume dezintegrarea liberalismului global, a avut
Cea de-a treia ]i ultima parte a c`r\ii se axeaz` pe studiul crizelor loc ]i [n lumea capitalist` pe parcursul unei perioade mult mai îndelun-
economice globale din 1973-1974. El sus\ine c` restructurarea industrial` gate. În viziunea lui Cox, globalizarea capitalului, produc\iei ]i datoriilor
]i financiar` din ultimii 20 de ani a condus la sl`birea puterii sociale nu constituie parte a unei inevitabile tendin\e c`tre o lume postindustrial`
autonome colective a muncii ]i la cre]terea marginaliz`rii for\ei de munc`. ]i postmodern`, cauzate doar de un avans exponen\ial în tehnologia pro-
Acesta este contextul în care Cox examineaz` globalizarea la sf@r]itul sec- duc\iei ]i a comunica\iilor. Aceast` globalizare a fost cov@r]itor facilitat` de
RELA|II INTERNA|IONALE 198 199 R. COX

o ideologie dominant` neoconservatoare de deregulare menit` s` sl`beasc` tatea sa academic` de la Universitatea York, Cox a inspirat mul\i
for\ele tradi\ionale de opozi\ie, mai ales mi]c`rile sindicale. Politica dus` cercet`tori s` reanalizeze modul în care trebuie studiat` economia politic`
[n acest sens de unii ca Reagan ]i Thatcher în anii ’80 a contribuit la interna\ional`. Ar fi corect s` se spun` c` materialismul istoricist al lui
Gramsci este poate acum cea mai important` alternativ` la viziunea rea-
„rena]terea separatismului secolului al XIX-lea între economie ]i list` ]i la cea liberal` din domeniu.
politic`. Aspectele esen\iale ale conducerii economice trebuie s` fie de
aceea protejate fa\` de politic`, adic` de presiunea maselor. Acest
deziderat este atins prin practici confirmate, tratate, legisla\ie, inclusiv
prin prevederile formale ale Constitu\iei.“7

Astfel, în viziunea lui Cox, imaginea dominant` a rela\iilor inter- Note


na\ionale este în contradic\ie radical` cu cele mai benigne interpret`ri
existente în domeniu. El consider` c` era contemporan` a „capitalismului
supraliberal ]i mondializant“ este locul unor contradic\ii ]i lupte majore 1. Robert Cox, „Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations
între: retorica democra\iei ]i „deficitul democratic“ cauzat de interna\io- Theory“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 128.
2. Robert Cox, Approaches to World Order, Cambridge, Cambridge University
nalizarea statului; cererile cresc@nde în favoarea protec\iei interna\ionale Press, 1996, p. 23.
a mediului ]i capitularea autorit`\ii statului în fa\a corpora\iilor interna\io- 3. Robert Cox, Production, Power, and World Order: Social Forces in the Making
nale financiare ]i de afaceri; retorica victoriei asupra socialismului în of History, New York, Columbia University Press, 1987, p. 399.
r`zboiul rece ]i inechitatea accelerat` dintre state ]i din interiorul lor. 4. A se vedea în special lucrarea lui Robert Cox, „Gramsci, Hegemony, and
Ce trebuie f`cut? Cox aduce în prim plan ceea ce el descrie ca o International Relations: an Essay in Method“, [n Millennium: Journal of
nou` form` a multilateralismului, care nu trebuie limitat la reglementarea International Studies, nr. 12, 1983, p. 162-175.
orizontal` a rela\iilor dintre elitele statelor. El trebuie conceput ca: 5. Robert Cox, „Labour and Hegemony“, [n International Organisation, nr. 31,
1977, p. 387.
„un loc geometric pentru transformarea ordinii existente [în numele] 6. Robert Cox, Production, Power, and World Order, op. cit., p. 254.
unei concep\ii l`rgite asupra societ`\ii globale … multilateralismul tre- 7. Robert Cox, „Global Perestroika“, în lucrarea lui Ralph Miliband ]i a lui Leo
Panitch (ed.), The Socialist Register 1992, Londra, Merlin Press, 1992, p. 32.
buie definit din punctul de vedere al capacit`\ii sale de a reprezenta
8. Robert Cox, „Multilateralism and World Order“, [n Review of International
for\ele active în lume at@t la nivel local, c@t ]i global.“8 Studies, nr. 18, 1994, p. 162-163.
Deoarece statele au jucat un rol major în facilitarea procesului de Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
globalizare, Cox sus\ine c` for\ele sociale care se opun hegemoniei trebuie Krasner, Keohane ]i Ruggie.
s` se angajeze într-un „r`zboi de pozi\ii“, idee cu aspect de sugestie deo-
camdat`. De exemplu, Cox afirm` c` mi]carea sindical` trebuie s` se
mobilizeze la nivel global, s` construiasc` alian\e ]i coali\ii cu noile Principalele lucr`ri ale lui Robert Cox
mi]c`ri sociale. Globalizarea „de deasupra“ trebuie s` fie contracarat` de International Organisation: World Politics: Studies in Economic and Social Agencies,
cea „de dedesubt“, lucru considerat dificil chiar de Cox. {i va fi greu Londra, Macmillan, 1969.
Occidentului „progresist“ s` se uneasc` cu mi]c`rile sociale islamice pen- The Anatomy of Influence: Decision Making in International Organization (cu
tru a construi un fel de contrafor\` global`. F`r` îndoial`, Cox sus\ine c` Harold Jacobson et al.), New Haven, Yale University Press, 1972.
dificult`\ile pot fi dep`]ite dac` tendin\a globaliz`rii se va încetini sau chiar „Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations Theory“,
se va inversa. [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 126-155.
{n concluzie, opera lui Robert Cox este o contribu\ie major` la dez- „Gramsci, Hegemony and International Relations: an Essay in Method“, [n
voltarea teoriei critice în studiul rela\iilor interna\ionale. Prin toat` activi- Millennium: Journal of International Studies, nr. 12, 1983, p. 162-175.
RELA|II INTERNA|IONALE 200

Production, Power, and World Order: Social Forces in the Making of History, RICHARD A. FALK
New York, Columbia University Press, 1987.
„Global Perestroika“, în Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed.), The Socialist
Register, Londra, The Merlin Press, 1992, p. 26-143. Opera lui Richard Falk este dificil de clasificat în func\ie de o
Approaches to World Order (cu Timothy J. Sinclair), Cambridge, Cambridge tipologie prestabilit` prin intermediul c`reia sunt grupa\i g@nditorii impor-
University Press, 1996. Aceast` carte este o antologie a celor mai impor- tan\i din acest domeniu. }i aceasta din dou` motive. {n primul r@nd, Falk
tante articole ale lui Cox. Pentru o bibliografie complet` a operei sale, a se nu este un teoretician declarat care [ncearc` s` construiasc` modele ela-
vedea p. 537-544. borate ce pretind s` pun` în lumin` tipare ale rela\iilor dintre state. Aceasta
nu [nseamn` c` opera sa ignor` teoria, pentru simpul motiv c` folose]te
Lecturi suplimentare opera altora pentru sus\inerea propriilor teorii. Al doilea motiv ar fi c`
Cafruny, Alan Weston, „A Gramscian Concept of Declining Hegemony: Stages of Richard Falk încalc` frontiere ideologice în încercarea de a critica politi-
U.S. Power and the Evolution of International Economic Relations“, în ca extern` a statelor (mai ales a Statelor Unite ale Americii) ]i de a oferi
David P. Rapkin (ed.), World Leadership and Hegemony, Boulder, Colorado, sugestii pentru reforma sistemelor de state în grani\ele a ceea ce denu-
Westview Press, 1990, p. 97-118. me]te domeniul posibilului. Falk poate fi descris totu]i ca un analist critic
Gill, Stephen, „Historical Materialism, Gramsci, and International Political Economy“, al rolului legilor interna\ionale în cadrul politicilor globale care apeleaz`
în Craig N. Murphy and Roger Tooze (ed.), The New International Political înc` la principiile legale ]i constitu\ionale prin care sistemul de state poate
Economy, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1991, p. 51-75.
evolua într-o direc\ie cosmopolit`.
Gill, Stephen (ed.), Gramsci, Historical Materialism, and International Relations, Dac` Falk este dificil de clasificat, lucr`rile lui sunt greu de rezu-
Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
mat. Majoritatea autorilor studia\i în aceast` lucrare sunt cunoscu\i pentru
Gill, Stephen ]i Law, David, „Global Hegemony and the Structural Power of Capital“, sus\inerea ]i elaborarea unor teorii sau concepte deosebite. Nu este cazul
[n International Studies Quarterly, nr. 33, 1989, p. 475-499.
lui Richard Falk. Cititorul va fi uimit s` constate o grij` permanent` fa\`
Gill, Stephen ]i Mittelman, James (ed.), Innovation and Transformation in de problemele normative ale ordinii mondiale, fa\` de rolul legii în sus\i-
International Studies, Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
nerea ]i transformarea poten\ial` a sistemului de state ]i va fi surprins de
Polanyi, Karl, The Great Transformation, Boston, Massachusetts, Beacon Press, 1944.
varietatea ]i volumul lucr`rilor sale. 1
Încep@nd cu 1961, Richard Falk a lucrat la Universitatea Princeton.
În 1965 a fost numit profesor de drept interna\ional la Catedra Albert
Milbank. Falk, n`scut în 1930 la New York, î]i descrie originea de „evreu
asimila\ionist care neag` virtual chiar partea etnic` a iudaismului“. 2 Dup`
propriile sale afirma\ii, statutul de outsider a contribuit la sentimentul s`u
de semiapartenen\` la societatea american` ]i este posibil s`-i fi influen\at
]i dezvoltarea ulterioar` ca un critic sus\inut al politicii externe americane
încep@nd cu 1960. Falk a absolvit Universitatea din Pensylvania în 1952
cu licen\` în economie, înainte de a se hot`rî s` studieze dreptul. A
absolvit Facultatea de Drept a Universit`\ii Yale în 1955 ]i ]i-a completat
studiile cu doctoratul la Universitatea Harvard, în 1962. Dup` ce a predat
în cadrul Universit`\ii de Stat din Ohio ]i la Harvard la sf@r]itul anilor ’50,
a activat la Facultatea de drept a Universit`\ii Princeton [n urm`toarele trei
decenii. De asemenea, a predat la Universitatea Stanford ]i la cea din
Stockholm. {n 1985 a fost bursier Guggenheim.
RELA|II INTERNA|IONALE 202 203 R. A. FALK

Interesul lui Falk pentru politic` a ap`rut o dat` cu debutul activi- Un interes deosebit a fost acordat folosirii for\ei de c`tre state ca instru-
t`\ii sale didactice din Ohio la începutul anilor ’60, c@nd a asistat la unele ment de politic` na\ional` în contextul amenin\`rii cu un dezastru nuclear.
scene de rasism împotriva unor studen\i de culoare ]i s-a confruntat cu un Falk a atras aten\ia asupra necesit`\ii apari\iei unei ordini mondiale efi-
grup radical de cercet`tori care dezb`teau lucr`rile lui Marx, C. Wright ciente într-o lume violent`, aflat` sub spectrul celui de-al treilea r`zboi
Mills ]i Herbert Marcuse. A f`cut o mi]care bun` transfer@ndu-se la Uni- mondial; o astfel de perspectiv` ar putea s` se constituie într-un cataliza-
versitatea Princeton, unde a studiat dreptul interna\ional împreun` cu tor pentru adoptarea unanim` a unor schimb`ri institu\ionale interna\io-
]tiin\ele politice, rela\iile interna\ionale ]i alte ]tiin\e sociale. Aceasta i-a nale care s` conduc` la un control mai centralizat, chiar suprana\ional, al
permis lui Falk s`-]i plaseze opera în cadrul unui interes mai larg pentru folosirii for\ei. Pe de alt` parte, Falk a sus\inut c` „se constat` o dezvoltare
problemele ordinii globale ]i ale injusti\iei din acest domeniu, furniz@ndu-i gradual` a con]tiin\ei morale ]i a compasiunii umane pentru a permite
o baz` util` pentru integrarea experien\ei din dreptul interna\ional [n valo- reorganizarea bazei politice a existen\ei umane la nivel global“.4 În anii
rile normative. Spre deosebire de al\i cercet`tori, Falk a c`utat s` joace ’70, a afirmat c` ONU ar trebui s` aib` un rol mult mai activ ca ter\` parte
rolul „cet`\eanului-pelerin“ ]i a [mbinat munca academic` cu activismul în solu\ionarea r`zboaielor civile care au fost adesea provocate ]i sus\inute
politic. de marile puteri prin expansiunea r`zboiului rece în \`rile lumii a treia.
În 1981, Falk a publicat Human Rights and State Sovereignty,
„Menirea esen\ial` a unui cet`\ean-pelerin este de a descoperi modul sus\in@nd c` dezvoltarea drepturilor omului trebuie s` aib` loc prin trans-
în care pot deveni dezirabile, chiar dac` imposibile, mi]c`rile sociale. formarea structurilor tradi\ionale, mai ales prin sprijinirea mi]c`rilor po-
Mi]c`rile împotriva sclaviei, colonialismului, discrimin`rii sociale ]i pulare care se opun for\elor imperialiste reprezentate de SUA. El a afirmat
patriarhatului sunt doar c@teva exemple. Preocuparea mea principal`
c` formele capitalismului interna\ional sunt cel mai mare impediment în
este de a crea o mi]care pentru abolirea r`zboiului ]i agresiunii ca insti-
calea reformei ]i c`, din punct de vedere ideologic, socialismul este supe-
tu\ii sociale, fapt care implic` construc\ia gradual` a unei noi ordini
rior capitalismului prin inten\ia de a distribui bun`starea în mod echitabil.
mondiale care s` asigure satisfacerea nevoilor de baz` ale tuturor
oamenilor, s` salveze mediul [nconjur`tor, s` apere drepturile funda- Capitalismul exploateaz` anumite clase sociale, diviziunea orizontal` a
mentale ale individului ]i ale grupurilor, f`r` a limita în nici un fel lumii politice f`c@nd dificil` pentru cei de la baza ierarhiei economice
resursele diversit`\ii culturale, ]i care s` ac\ioneze în scopul solu- accesul dincolo de grani\ele proprii. Falk a sugerat c` reforma global` ar
\ion`rii pa]nice a conflictelor dintre societ`\i.“3 trebui s` înceap` prin înfr@ngerea imperialismului ]i prin urm`rirea asidu`
a respect`rii drepturilor politice ]i economice ale omului. Sus\inerea acor-
În anii ’60, Falk a fost un oponent activ al interven\iei SUA peste dat` de Falk socialismului se baza pe promisiunile acestuia, în discordan\`
hotare, în special în Vietnam. La sf@r]itul anilor ’60, s-a implicat în World cu „realiz`rile reale“ ale statelor socialiste existente.
Order Models Project (WOMP) împreun` cu un grup de cercet`tori radi- Dup` [ncheierea r`zboiului rece, spre sf@r]itul anilor ’80, ]i dup`
cali]ti. Scopul acestui proiect este de a explora modalit`\ile în care o nou` diminuarea aparent` a pericolului unui r`zboi nuclear, Falk a continuat s`
ordine mondial` poate fi creat` pentru: (1) diminuarea violen\elor colec- sus\in` transformarea sistemului westphalian ]i s` promoveze scopurile
tive pe scar` larg`; (2) cre]terea bun`st`rii sociale ]i economice; (3) reali- sale cosmopolite. {n viziunea lui, „stabilitatea“ sistemului de state nu tre-
zarea justi\iei politice în cadrul respect`rii drepturilor fundamentale ale buie s` fie evaluat` doar prin absen\a conflictelor interstatale (a]a-numita
omului; (4) men\inerea ]i reabilitarea calit`\ii mediului. Falk ]i-a asumat ordine interna\ional`), ci ]i prin criteriile ordinii mondiale în cadrul c`reia
sarcina s` prefigureze o ordine care s` dezvolte aceste valori ]i s` [ncura- interesele statale sunt subordonate celor individuale. Interesul na\ional
jeze procesele de tranzi\ie care ar putea duce la crearea unei asemenea este [n esen\` mai pu\in important dec@t interesul global, iar sf@r]itul
ordini. r`zboiului rece nu diminueaz` necesitatea unei transform`ri structurale. În
În anii ’70, Falk a fost unul dintre primii care au examinat moda- absen\a interesului global, sistemul interna\ional va continua s` pro-
lit`\ile în care sistemul westphalian de state suverane ]i independente ar fi moveze conceptul „imperativelor de stat“. Acestea includ promovarea
putut fi extins. El a identificat dificult`\ile existente ]i a ac\ionat pentru cre]terii economice a statelor-na\iuni, m`surat` doar prin produsul intern
mobilizarea opiniei publice din zonele industrializate ]i mai ales din SUA. brut, competi\ia economic` ]i tehnologic`, folosirea institu\iilor interna-
RELA|II INTERNA|IONALE 204 205 R. A. FALK

\ionale doar pentru realizarea scopurilor interne, bariere politice împotri- cazul în care elitelor economice ]i/sau geopolitice le este îng`duit s`-]i
va liberei circula\ii ]i neimplicarea în sus\inerea unor politici ecologice ]i urmeze propriile scopuri.
demografice eficiente la nivel interna\ional. Falk nu descrie perioada ulte-
rioar` anului 1989, în termeni triumfali]ti, ca „sf@r]itul Istoriei“ ]i ca vic- „Exist` loc pentru speran\` ]i spa\iu politic pentru manifestarea ini\ia-
tivei creatoare. Promovarea drepturilor omului ]i a constitu\ionalit`\ii
torie a democra\iei asupra rivalilor ei, ci dimpotriv` ca epoc` istoric` ce stabile]te baza pe care globalizarea de jos [n sus poate evolua în sen-
faciliteaz` l`rgirea „orizontului aspira\iilor plauzibile“ pentru a include sul echilibr`rii ]i neutraliz`rii aspectelor negative ale globaliz`rii de
extensii mult mai ambi\ioase ale dreptului ]i institu\iilor în raport cu sus [n jos. Din acest joc interactiv al for\elor opuse se poate imagina o
guvernarea vie\ii politice ]i economice. Era ulterioar` r`zboiului rece este nou` ordine mondial` care s` slujeasc` interesele indivizilor ]i totu]i
caracterizat` de pericole noi ]i de noi oportunit`\i pentru schimb`rile s` fie înr`d`cinat` în realit`\ile curentelor politice. A imagina o viitoare
structurale. ordine mondial` modelat` în întregime de for\ele democratice
Pericolele sunt at@t geopolitice, c@t ]i economice. Din punct de ve- transna\ionale ar reprezenta o utopie ]i o naivitate. A imagina o tensi-
dere geopolitic, Falk nu este convins c` destr`marea URSS implic` ]i une creatoare cresc@nd` din numeroasele tendin\e pro ]i contra globali-
destabilizarea echilibrului de putere politic`. El subliniaz` mai ales modul z`rii este un demers ra\ional, iar rezultatul va fi f`r` [ndoial` pozitiv.“7
în care unii anali]ti politici ]i strategi americani încep s` indice China ca
o superputere în devenire, care ar putea, prin politicile sale din regiunea Acesta este contextul adecvat pentru a în\elege precau\ia lui Falk în
Asia-Pacific, s` amenin\e interesele SUA. Efortul Coreii de Nord de a-]i acceptarea postmodernismului în teoria social`, precum ]i propunerile
dezvolta capacit`\i nucleare, amenin\`rile Chinei de a-]i alipi Taiwanul sale recente de reform` a ONU. În lucrarea Explorations at the Edge of
Time (1992), Falk se angajeaz` într-o critic` acerb` a no\iunilor moderne
prin for\` ]i disputele teritoriale existente între China, Japonia ]i Vietnam
de ra\iune, adev`r ]i progres. Acestea favorizeaz` descrierile „omului
reprezint` posibile „detonatoare“ ale unui nou r`zboi rece între SUA ]i
ra\ional“ (subiectul cunosc`tor) care înt@lne]te ]i st`p@ne]te o singur`
China. Acest conflict va fi mai pu\in unul ideologic ]i mai mult o rivali-
realitate cognoscibil` (obiectul cunoscut). Rezultatul acestei înt@lniri este
tate tradi\ional` între mari puteri, mascat` de tonuri culturale ]i rasiale.
încrederea în posibilitatea unei cunoa]teri exacte a „lumii reale“ în scopul
Din punct de vedere economic, Falk este preocupat de ceea ce el identi-
facilit`rii control`rii ]i st`p@nirii acesteia. Discursul esen\ialist, unitar ]i
fic` a fi inegalitatea continu` creat` de capitalismul global pe care [l con-
universal despre modernitate exclude ]i minimalizeaz` diferen\a, pluralis-
sider` complet opus promov`rii unei democra\ii participative. „O alterna- mul ]i formele de cunoa]tere care nu întrunesc standardele „]tiin\ifice“ de
tiv` a economiei de pia\`, a]a cum este reprezentat` de efortul de consti- ra\ionalitate. Falk este prudent în repudierea postmodern` a iluminismului
tuire a regimului de pia\` liber` în Europa ]i America de Nord, va accen- care promoveaz` un relativism facil ]i submineaz` ideea drepturilor uni-
tua diferen\ele dintre Nord ]i Sud ]i va neglija condi\ia celor dezavantaja\i versale ale omului, dar îi sus\ine în acela]i timp pe cei care identific`
de pretutindeni.“5 „partea întunecat` a modernit`\ii“ ]i care pun în lumin` costurile umane ]i
Pe de alt` parte, acelea]i for\e tehnologice care reduc importan\a de mediu ale încerc`rii de a ob\ine controlul asupra noastr` ]i a mediului
grani\elor (de exemplu Internetul) sunt ]i for\ele motrice poten\iale pentru înconjur`tor. {n aceast` lucrare, Falk invoc` ideea „cet`\eanului pelerin“
activizarea mi]c`rilor incipiente în promovarea valorilor p`cii mondiale. ]i î]i catalogheaz` convingerile ca form` a „utopismului înr`d`cinat“ care
Acest fapt trebuie s` încurajeze proiectul „constitu\ionalit`\ii globale“ ca tinde spre o reform` global` de-a lungul „autostr`zii D-5“ (denuclearizare,
mecanism care s` conduc` la un anumit tip de „democra\ie transna\ional`“ demilitarizare, depolarizare, democratizare, dezvoltare).
bazat` pe eficacitatea unui sistem legislativ interna\ional care s` îmbine În anii ’90, Falk a fost în avangarda dezbaterii despre reforma
interesele individuale cu cele statale. În anii ’90, entuziasmul de [nceput ONU, fiind ]i un oponent fervent al r`zboiului din Golf, deoarece
al lui Falk pentru mi]c`rile revolu\ionare de eliberare ]i pentru socialism pretindea c` ONU a fost manipulat` în sensul legitim`rii intereselor SUA
a f`cut loc unei apropieri de ceea ce el denume]te „societatea civil` glo- ]i nu a intereselor ordinii globale. Pe de o parte, invazia Kuwaitului de
bal`“. 6 Acest concept include coali\ii temporare de indivizi ]i de grupuri c`tre Irak în 1990 a reprezentat o provocare a voin\ei ]i capacit`\ii ONU
care activeaz` în sensul promov`rii scopurilor care tind a fi ignorate în de a r`spunde eficient despotismului ]i agresiunii în numele securit`\ii
RELA|II INTERNA|IONALE 206 207 R. A. FALK

colective. Pentru prima dat` în istoria institu\iilor moderne interna\ionale Note


a fost oferit un r`spuns prompt ]i eficient acestei crize, r`spuns care a
întrunit o majoritate cov@r]itoare. SUA „au afi]at disponibilitatea ]i capa-
citatea de a înfrunta Irakul ]i de a crea un front comun în cadrul Consi-
1. Biografia lui Richard Falk con\ine mai mult de 40 de pagini, iar cei interesa\i
liului de Securitate pentru a cere Irakului retragerea necondi\ionat` din
de o list` complet` a lucr`rilor publicate pot g`si CV-ul s`u pe Internet la urm`-
Kuweit“.8 Pe de alt` parte, tot Falk afirm` c` efectul aplic`rii unor toarea adres`: http://www.wws.princeton.edu/faculty/falkpapers/cv.html.
rezolu\ii ale Consiliului de Securitate în timpul crizei a oferit sprijin ofi- 2. Richard Falk, „Manifesting World Order“, în Joseph Kruzel and James N. Rosenau
cial unui r`zboi pe care ONU a fost incapabil` s`-l controleze ]i ale c`rui (ed.), Journeys Through World Politics, Toronto, Lexington Books, 1989, p. 161.
obiective au dep`]it scopul restaur`rii suveranit`\ii Kuweitului. În acest 3. Ibid., p. 163.
sens, aspectele practice ale scoaterii Irakului din Kuweit ar fi fost mai bine 4. Richard Falk, Legal Order in a Violent World, Princeton, New Jersey, Princeton
gestionate prin folosirea for\ei militare a SUA ]i a alia\ilor lor sub supra- University Press, 1968, p. x-xi.
vegherea strict` a Consiliului de Securitate, cum este stipulat [n Carta ONU 5. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, [n Current History, nr. 92,
(capitolul VII). Acest lucru ar fi facilitat un control mai strict al desf`- 1993, p. 149.
]ur`rii de efective militare ]i al modului în care acestea au fost folosite. 6. A se vedea în special „Evasions of Sovereignty“, în R. B. J. Walker and Saul H.
În opinia lui Falk, ONU nu va reu]i s` se disocieze de „imperativele Mendlovitz (ed.), Contending Sovereignties: Redefining Political Community,
sistemului de state“ dec@t dac` va deveni mai independent` din punct de Boulder, Colorado, Lynne Rienner, 1990, p. 61-78.
vedere financiar fa\` de statele puternice, iar Consiliul de Securitate va fi 7. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, op. cit., p. 149.
mai responsabil at@t în fa\a comunit`\ii interna\ionale a statelor din 8. Richard Falk, „Reflections on the Gulf War Experience“, [n Juridisk Tidskrift,
Adunarea General`, c@t ]i fa\` de actorii neguvernamentali ai sistemului nr. 3, 1991, p. 182.
9. A se vedea în special Richard Falk, „Grounds to Reject Intervention“, [n Peace
interna\ional. De asemenea, Falk este prudent fa\` de afirma\iile dup`
Review, nr. 8, 1996, p. 467-470.
care, în anii ’90, fie SUA, fie ONU ar trebui s` adopte politici de
interven\ie umanitar` pentru a face fa\` num`rului cresc@nd de r`zboaie
civile. Falk sus\ine c` procentul ac\iunilor umanitare propriu-zise nu este Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull
foarte ridicat ]i c` este o utopie s` se considere c` o mare putere va ac\iona ]i Galtung.
în sprijinul celor oprima\i. Marile puteri se concentreaz` mai degrab` în
mod selectiv asupra victimelor r`zboaielor civile ]i asupra guvernelor Principalele lucr`ri ale lui Richard Falk
totalitare în scopul sus\inerii propriilor interese. 9 În conformitate cu ve-
Law, Morality, and War in the Contemporary World, New York, Frederick A. Praeger, 1963.
derile sale asupra situa\iei globale, Richard Falk afirm` c` este foarte pe-
riculos s` se acorde încredere statelor în rezolvarea situa\iilor care Legal Order in a Violent World, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1968.
reprezint` manifest`ri patologice ale sistemului de state însu]i. This Endangered Planet: Prospects and Proposals for Human Survival, New
Desigur, este posibil s` [l consider`m pe Falk un idealist confuz, în York, Random House, 1971.
anii ’60 el fiind criticat pentru ceea ce unii autori au interpretat a fi un A Global Approach to National Policy, Cambridge, Massachusetts, Harvard University
accent antiamerican în majoritatea lucr`rilor sale ]i pentru naivitatea de Press, 1975.
care a dat dovad` în ceea ce prive]te natura uman` sau beneficiile socia- A Study of Future Worlds, New York, Free Press, 1975.
lismului. Falk a recunoscut c` unele din predic\iile sale sumbre privitoare
la viitorul planetei erau bazate pe statistici eronate, care aveau drept surs` „The World Order Models Project and its Critics: a Reply“, [n International
analizele Clubului de la Roma, ]i c` unii ar putea considera încrederea sa Organization, nr. 31, 1978, p. 531-535.
în cosmopolitismul legal o simpl` utopie. „Anarchism and World Order“, în Richard A. Falk and Samuel S. Sim (ed.), The
Cu toate acestea, Falk a demonstrat importan\a dreptului inter- War System: An Interdisciplinary Approach, Boulder, Colorado, Westview
na\ional în studiul rela\iilor interna\ionale nu doar ca un pachet static de Press, 1980, p. 37-57.
legi, ci ]i ca instrument esen\ial ]i dinamic al schimb`rii sociale. Human Rights and State Sovereignty, New York, Holmes & Meier, 1981.
RELA|II INTERNA|IONALE 208

The End of World Order: Essays on Normative International Relations, New York, ANDRÉ GUNDER FRANK
Holmes &Meier, 1983.
Reviving the World Court, Chariottesville, University Press of Virginia, 1986.
The Promise of World Order: Essays in Normative International Relations, Frank este bine cunoscut ca un cercet`tor de frunte al „teoriei
Brighton, Wheatsheaf Books, 1987. dependen\ei“ în studiul dezvolt`rii. Teoria dependen\ei respinge radical
Revolutionaries and Functionaries: The Dual Face of Terrorism, New York, Dutton, 1988. diagnozele de dup` cel de-al doilea r`zboi mondial ]i prognozele privind
dezvoltarea lumii a treia pe baza abord`rii moderniz`rii liberale, de]i
Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of World
Poverty, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1992. aceast` teorie, a]a cum se prezint` în zilele noastre, a fost înglobat` în teo-
ria sistemelor mondiale de c`tre promotorii radicalismului în studiul eco-
Explorations at the Edge of Time: The Prospects for World Order, Philadelphia,
Temple University Press, 1992. nomiei politice interna\ionale.
Frank s-a n`scut în 1929, în Germania, dar familia sa a emigrat în
The Western State System, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1992.
SUA la începutul anilor ’30 pentru a evada din Germania nazist`. A urmat
On Humane Governance: Toward a New Global Politics: The World Order Models Colegiul Swarthmore, unde a studiat economia, ]i a început doctoratul la
Project Report of the Global Civilization Initiative, Cambridge, Polity
Universitatea din Chicago, în 1950. Studiile s-au întins pe durata mai mul-
Press, 1995.
tor ani din cauz` c` Frank a contestat corectitudinea tezei economice a lui
Keynes, fapt ce a atras antipatia profesorilor s`i. }i-a sus\inut teza de doc-
Lecturi suplimentare
torat cu o diserta\ie asupra m`sur`rii comparative a productivit`\ii în agri-
Bull, Hedley, The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977. cultura ]i industria Ucrainei, dup` care s-a axat pe studiul insuficien\ei
Franck, Thomas, The Power of Legitimacy Among Nations, Oxford, Oxford University g@ndirii conven\ionale asupra dezvolt`rii, care se afla în stare incipient` la
Press, 1990. acea dat`. La începutul anilor ’60, a renun\at la postul de la Universitatea
Kruzel, Joseph and Rosenau, James (ed.), Journeys Through World Politics, Lexington, de Stat din Michigan pentru a lucra în America de Sud (în Chile), unde a
Massachusetts, Lexington Books, 1989, p. 153-164. pus la punct majoritatea lucr`rilor sale, analiz@nd natura ]i dinamica dez-
volt`rii dintr-o perspectiv` radical`.
De-a lungul anilor ’60, Frank a scris mai multe lucr`ri care s-au
bucurat de un succes enorm în America, mai ales c` începuse escaladarea
r`zboiului din Vietnam. Dup` r`sturnarea regimului Allende din Chile
printr-o lovitur` de stat orchestrat` de generalul Pinochet, Frank s-a întors
în 1973 în Germania pentru a prelua un post la Institutul Americii Latine
din cadrul Universit`\ii Deschise din Berlin. În 1978 a devenit profesor [n
cadrul School of Development Studies de la University of East England,
unde a început studiul sistematic al economiilor statelor socialiste din
estul Europei ]i ]i-a continuat cercet`rile referitoare la istoria capitalis-
mului global. Timp de mul\i ani a predat ]i a cercetat [n cadrul Univer-
sit`\ii din Amsterdam, Olanda, iar în prezent este profesor la Universitatea
din Toronto.
Opera lui Frank de la sf@r]itul anilor ’50 ]i din anii ’60 trebuie
în\eleas` ca reac\ie la concep\ia tradi\ional` asupra cerin\elor „dezvolt`rii“
în lumea a treia ]i ca deconstruc\ie a acestei teorii. Aceast` concep\ie a fost
caracterizat` de dou` ipoteze principale, pe care Frank a luptat s` le sub-
mineze. {n primul r@nd, teoria economic` avea tendin\a s` identifice dez-
RELA|II INTERNA|IONALE 210 211 A. G. FRANK

voltarea economic` cu cre]terea economic`, m`surat` cu indicatori statis- iar fondurile suplimentare vor fi investite pentru o cre]tere ulterioar`.
tici simpli precum cre]terea PIB. Problemele ]i aspectele relevante pentru Concluzion@nd, în vreme ce cre]terea economic` este un criteriu impor-
dinamica dezvolt`rii institu\ionale ]i pentru transformarea valorilor au tant al dezvolt`rii, aceasta din urm` implic` un num`r de schimb`ri struc-
fost l`sate în afara sferei formul`rii politicilor ]i analizelor economice. turale ]i comportamentale secven\iale. S-a ajuns la [n\elegerea moderni-
Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, s-a pornit de la premisa c`, de z`rii ca „mi]care ascendent`“ a întregului sistem social ]i cultural de la un
vreme ce „statele dezvoltate“ din America de Nord ]i din vestul Europei stadiu de evolu\ie economic` la urm`torul, necesar` ]i în rela\ie direct` cu
erau deja dezvoltate, provocarea pentru statele s`race era de a aplica o democratizare fundamental`. În contextul r`zboiului rece, paradigma
politici similare care le-ar ajuta s` ob\in` o cre]tere rapid` conform teoriei moderniz`rii a asigurat o diagnoz` ]i un tratament care au oferit un model
c`, dac` o \ar` cre]te, „se dezvolt`“ în acela]i timp. Astfel, subdezvoltarea alternativ de cre]tere economic` celui ilustrat de URSS sau China, justi-
era definit` printr-o compara\ie a \`rilor bogate cu cele s`race, dezvoltarea fic@nd cheltuielile masive f`cute de SUA pentru a sus\ine acest proces de
reprezent@nd reducerea discrepan\elor printr-un proces limitativ p@n` cre]tere [n \`rile mai s`race.
c@nd \ara „nedezvoltat`“ devenea „dezvoltat`“. Pe durata c@t a activat în America Latin`, în anii ’60, Frank, ca ]i
În al doilea r@nd, chiar ]i acei autori care au luat în discu\ie ecua\ia al\i g@nditori radicali precum Rudolfo Stavenhagen ]i Fernando Cardoso,
cre]terii ]i dezvolt`rii economice au presupus c` obstacolele din calea ]i-a schimbat mult concep\iile. El a afirmat c` dualismul parsonian era
dezvolt`rii \`rii studiate erau mai mult interne dec@t externe. În anii ’50 exagerat ]i c` nu existau dovezi empirice care s` sus\in` teoria lui Rostow
g@ndirea consacrat` dezvolt`rii era dominat` de ipoteza durkheimian` a despre stadiile dezvolt`rii. Dimpotriv`, Frank a sus\inut c` „subdez-
schimb`rii sociale printr-un consens ]i o ra\ionalizare cresc@nde. Acestea voltarea“, departe de a fi caracteristic` \`rilor ]i regiunilor insuficient inte-
necesitau aplicarea de ra\ionamente impersonale, mai degrab` obiective grate [n economia mondial`, era de fapt o consecin\` a includerii acestor
dec@t subiective, în construc\ia rela\iilor interumane. Sociologul Talcott \`ri în ceea ce mai t@rziu va fi denumit sistemul mondial capitalist.
Parsons distingea societ`\ile „moderne“ de cele „tradi\ionaliste“. În gene- Pentru a în\elege subdezvoltarea contemporan` trebuie s` ne con-
ral, ultimele tind s` pun` accent pe interesele colective în dauna celor indi- centr`m asupra r`d`cinilor istorice ale rela\iilor metropol`-satelit, la nivel
viduale, rela\iile dintre persoane fiind bazate pe reguli nescrise, particu- interna\ional ]i în interiorul na\iunilor „subdezvoltate“; ora]ele conside-
lare, ]i mai pu\in pe valorile universale, conform c`rora se afirm` egali- rate sateli\i la nivel interna\ional sunt metropole ale \`rilor-satelit. Argu-
tatea indivizilor indiferent de statutul acestora, iar obliga\iile sociale sunt menta\ia sa poate fi rezumat` [n c@teva afirma\ii complementare.
difuzate printr-o re\ea de grupuri ]i nu reprezint` obliga\ii contractuale, {n primul r@nd, „dezvoltarea“ metropolelor na\ionale ]i a celor
asumate explicit, pentru perioade limitate ]i scopuri particulare. subordonate acestora este limitat` de statutul lor de sateli\i. {n al doilea
Poate c` cel mai cunoscut text al paradigmei moderniz`rii este cel r@nd, sateli\ii înregistreaz` o dezvoltare economic` mai mare c@nd leg`-
al lui Walt Rostow, Stages of Economic Growth (1960). Rostow credea c` turile lor cu metropola sunt mai slabe ]i nu c@nd sunt mai puternice. {n al
societ`\ile tradi\ionaliste din China, Orientul Mijlociu ]i Europa medie- treilea r@nd, zonele cele mai pu\in dezvoltate în prezent sunt în general
val` aveau în comun o limit` superioar` a nivelului de atins, deoarece cele care au avut cele mai str@nse leg`turi cu metropolele în trecut. {ntre-
poten\ialul ]tiin\ei ]i cel al tehnologiei fie nu erau disponibile, fie nu erau prinderile comerciale, capabile s` r`spund` unei cereri m`rite a pie\ei
aplicate sistematic. Pentru a se dezvolta sau „a decola“ (take off) conform mondiale ]i mai pu\in a celei interne sunt acelea care s-au stabilit în \`rile-
formul`rii sale, societ`\ilor trebuie s` le fie familiare ideile moderne satelit pentru a beneficia de accesul la materia prim` ieftin` ]i de costurile
despre progres, educa\ia trebuie s` aib` o r`sp@ndire de mas`, este nece- sc`zute de produc\ie ]i ale m@inii de lucru. {n ultimul r@nd, institu\iile eco-
sar s` existe infrastructura financiar` ]i o palet` de întreprinz`tori indivi- nomice care în prezent par r`mase în urm` sunt cele ce erau prospere în
duali preg`ti\i s` ri]te pentru a ob\ine profit. Societ`\ile tradi\ionale vor trecut, dar care au dec`zut în timp, o dat` cu încorporarea sateli\ilor în sis-
urma calea dezvolt`rii ]i a moderniz`rii dup` parcurgerea unor etape ale temul mondial. Astfel, pentru a în\elege procesul „subdezvolt`rii“, trebuie
industrializ`rii, c@nd veniturile se vor ridica la un nivel care s` permit` s`-l privim ca pe o manifestare periferic` a expansiunii capitalismului.
popula\iei s` consume mai mult dec@t este necesar supravie\uirii, c@nd Contrazic@nd paradigma moderniz`rii, capitalismul este maladia ]i nu
propor\ia cet`\enilor implica\i în munca calificat` sau birocra\ie va cre]te, tratamentul. {n ceea ce prive]te ajutorul economic ca mijloc de stabilire a
RELA|II INTERNA|IONALE 212 213 A. G. FRANK

unor condi\ii prealabile pentru „decolare“, Frank a afirmat contrariul. El a Frank a analizat ]i rolul cre]terii ]i stagn`rii de-a lungul ciclurilor
sus\inut c` statele-satelit erau de fapt exportatoare de capital c`tre metro- procesului de acumulare din istoria lumii. El a afirmat c` stagnarea ]i criza
polele care le exploatau ]i pretindeau c` politicile lor economice le ajut`. au fost consecin\ele limit`rii for\elor de produc\ie care, de-a lungul timpu-
La jum`tatea anilor ’60, Frank era un revolu\ionar care credea c` lui, au încercat s` previn` reapari\ia situa\iilor de criz`. Depresiunile care
schimb`rile pozitive puteau ap`rea doar dac` statele-satelit, fie împreun`, au urmat au dus la accentuarea presiunii „interne“ în fiecare \ar` pentru a
fie separat, ar fi distrus leg`tura ce le încorpora în sistemul economic ca- reorganiza produc\ia: \`rile care au avut succes, de exemplu Anglia, au
pitalist mondial, iar acesta la r@ndul lui ]i-ar schimba radical politicile ac\ionat astfel [nc@t s`-]i instaureze domina\ia asupra celorlalte state în
economice fa\` de ele. Frank a fost un sus\in`tor înfocat al revolu\iei cursul urm`torului stadiu al ciclului economic. Frank a sus\inut c` SUA au
cubaneze conduse de Fidel Castro ]i un admirator al reformelor radicale devenit o \ar` în dezvoltare, nu una subdezvoltat`, deoarece, pe de-o parte,
economice ale lui Mao Tse Dung din China. au beneficiat de o substan\ial` acumulare comercial` de bani datorit`
pozi\iei-cheie în cadrul triunghiului comercial atlantic, în cursul secolului
„Concluzia acestor reflec\ii teoretice ]i politice ... era c` participarea al XVIII-lea. Pe de alt` parte, puterea colonizatoare, Marea Britanie, a
continu` la sistemul capitalist mondial putea [nsemna numai o con- avut o atitudine [ng`duitoare [n colonii, permi\@ndu-le micilor fermieri
tinu` dezvoltare a subdezvolt`rii. Concretiz@nd, nu ar exista nici echi-
locali s` produc` un surplus financiar care a fost folosit pentru dezvoltarea
tate, nici eficien\` ]i nici dezvoltare economic`. Solu\ia politic` ar fi de
ulterioar`. La polul opus, a ar`tat Frank, s-a aflat politica colonial` dus`
a deconecta statele-satelit de la sistem, pe plan extern, ]i de a tranzita
spre un socialism care s` se bazeze pe sine, pe plan intern (sau c`tre o de Marea Britanie în India. Aici el a subliniat modul [n care britanicii i-au
nedefinit` cooperare socialist` interna\ional`), pentru a face posibil` o exploatat pe \`rani prin sistemul de taxe ]i au organizat produc\ia exclusiv
dezvoltare economic` independent` sau nondependent`.“1 în scopul exportului de materii prime ]i al importului de produse manu-
facturate provenite din Marea Britanie. Acestea sunt doar o parte din afir-
În anii ’70, Frank ]i-a sintetizat, revizuit ]i extins analiza asupra ma\iile sale conform c`rora \`rile subdezvoltate datoreaz` aceast` stare
modului în care sistemul mondial capitalist producea subdezvoltarea în pozi\iei lor [n cadrul expansiunii sistemului capitalist global.
lumea a treia în dou` lucr`ri majore, publicate la sf@r]itul acelui deceniu, Situ@nd „dezvoltarea subdezvolt`rii“ (the development of underde-
Dependent Accumulation and Underdevelopment (1978) ]i World velopment) într-o analiz` istoric` mai larg` a evolu\iei capitalismului
Acumulation 1492-1789 (1978). În aceste lucr`ri, Frank distinge trei etape mondial, Frank a afirmat c` „dezvoltarea“ trebuie în\eleas` ca un produs
ale acumul`rii capitalismului mondial: mercantilismul (1500-1770), capi- al unei anumite perioade istorice date, ]i anume lunga cre]tere de dup`
talismul industrial (1770-1870) ]i imperialismul (1870-1930). De asemenea, 1945, v`zut` din perspectiva Americii Latine. Acea etap` fiind deja
el []i sintetizeaz` cercet`rile istorice radicale pentru a demonstra existen\a încheiat`, aten\ia trebuie mutat` de la problema dezvolt`rii într-o anumit`
unor „cicluri lungi“ succesive de expansiune ]i stagnare în evolu\ia sis- perioad` istoric` contemporan` c`tre în\elegerea fazelor succesive de dez-
temului capitalist mondial. În tranzi\ia de la mercantilism la industria- voltare într-un context istoric mai larg. Numai aceasta ne-ar permite s`
lizare, Frank afirm` c` triumful revolu\iei comerciale a fost produsul studiem procesul complex ]i anevoios al dezvolt`rii capitalismului la
cuceririlor coloniale ]i al comer\ului extrem de profitabil cu sclavi. Acest scar` global`, a]a cum s-a impus în unele \`ri în anumite perioade de timp.
triumf a fost centrul a dou` triunghiuri ale comer\ului, cel atlantic ]i cel De-a lungul ultimului deceniu, Frank s-a concentrat asupra con-
oriental, reunite de rolul jucat de Europa (]i mai ales de Marea Britanie) tinu`rii analizei sistemului capitalist mondial, sub auspiciile aceluia]i
în fiecare din ele. Astfel, revolu\ia industrial` nu a fost doar un fenomen „pesimism intelectual“ care [l caracteriza. În termenii idealurilor sale, el
european, deoarece a implicat ]i transfer substan\ial de metale pre\ioase ]i apreciaz` [nc` „dezvoltarea“ nu doar ca o simpl` expresie sau produs al
de materii prime din colonii c`tre anumite \`ri care de\ineau fondurile, cre]terii economice, ci ca un proces multilateral al schimb`rii economice,
investite mai t@rziu sub form` de capital [n lansarea capitalismului indus- sociale ]i tehnologice, prin care bun`starea oamenilor poate fi îmbun`-
trial ]i manufacturier. Un rol important în decizia dac` o \ar` este dez- t`\it`. {nseamn` c` bun`starea oamenilor este [n sine complex` ]i nu tre-
voltat` sau subdezvoltat` l-a jucat, în urm`torii 200 de ani, pozi\ia cumu- buie privit` doar ca o capacitate de a consuma mai multe bunuri indiferent
lativ` (sau noncumulativ`) în cadrul diverselor triunghiuri comerciale. de rezultatul acestei ac\iuni, de exemplu asupra mediului înconjur`tor. La
RELA|II INTERNA|IONALE 214 215 A. G. FRANK

sf@r]itul secolului al XX-lea, Frank nu mai era at@t de încrez`tor în pers- Lumpenbourgeoisie: Lumpendevelopment; Dependence, Class, and Politics in Latin
pectivele socialismului, [n condi\iile în care procesul socialist se limiteaz` America, trad. Marion Davis Berdecio, New York, Monthly Review Press, 1973.
la o anumit` \ar`. În plus, el a ar`tat c`, de]i diviziunea între societ`\i On Capitalist Underdevelopment, New York, Oxford University Press, 1975.
tradi\ionaliste ]i moderne a reprezentat o construc\ie mitic` a economiei „Dependence is Dead, Long Live Dependence and the Class Struggle: an Answer
politice liberale din ani ’50, în zilele noastre asist`m la apari\ia unei noi to Critics“, [n World Development, nr. 5, 1977, p. 355-370.
forme dualiste între acele regiuni ]i sectoare care sunt integrate în econo- World Accumulation, 1492-1789, New York, Monthly Review Press, 1978.
mia mondial` ]i cele care, în mod sistematic (]i [ntr-un num`r cresc@nd), Mexican Agriculture 1521-1630: Transformation of the Mode of Production,
sunt marginalizate. Acest proces nu este reprezentabil geografic prin com- Cambridge, Cambridge University Press, 1979.
pararea diferitelor state, deoarece transcende grani\ele teritoriale pentru a Dependent Accumulation and Underdevelopment, New York, Monthly Review Press, 1978.
include/a exclude anumite regiuni ]i sectoare din economia mondial` în
Crisis in the World Economy, Londra, Heinemann, 1980.
a]a-numitele \`ri „dezvoltate“.
În lumina e]ecului socialismului „real“ de a se rupe de pia\a mon- Crisis in the Third World, Londra, Heinemann,1981.
dial`, Frank s-a al`turat celor care au identificat un poten\ial de progres [n Reflections on the World Economic Crisis, Londra, Hutchinson, 1981.
noile mi]c`ri sociale ap`rute în zonele marginalizate de sistemul capitalist Critique and Anticritique: Essays on Dependence and Reformism, Londra,
mondial. Desigur, r`m@ne de v`zut dac` aceste mi]c`ri bazate pe emanci- Macmillan, 1984.
parea sexelor sau pe protec\ia mediului vor avea capacitatea de a-]i ReOrient: Global Economy in the Asian Age, Berkeley, University of California Press, 1998.
îndeplini scopurile proprii sau se vor uni pentru de a forma o for\` contra-
hegemonic` mai larg` în politicile mondiale contemporane. Frank identi- Lecturi suplimentare
fic` aceste for\e ca o parte esen\ial` a demersului c`tre o democra\ie civil`
participativ` la nivel mondial. Booth, D., „André Gunder Frank: an Introduction and Appreciation“, în Ivar Oxaal,
Tony Barnett ]i David Booth (ed.), Beyond the Sociology of Development,
Londra, Routledge & Kegan Paul, 1975, p. 50-85.
Chew, Sing C. ]i Denemark, Robert A. (ed.), The Underdevelopment of Development:
Essays in Honor of André Gunder Frank, New York, Sage, 1996.
Note Foster-Carter, Aiden, „From Rostow to Gunder Frank: Conflicting Paradigms in the
Analysis of Underdevelopment“, [n World Development, nr. 4, 1976, p. 167-180.
Higgott, Richard L., Political Development Theory: The Contemporary Debate,
Londra, Croom Helm, 1983.
1. André Gunder Frank, „The Underdevelopment of Development“, [n Scandinavian
Journal of Development Alternatives, nr. 10, 1991, p. 28. Acesta este un excelent Leys, Colin, The Rise and Fall of Development Theory, Indiana, Indiana University
eseu autobiografic în care Frank relateaz` modul în care via\a ]i munca sa s-au Press, 1996.
dezvoltat încep@nd cu anii 1950. Nove, Alex, „On Reading André Gunder Frank“, [n Journal of Development Studies,
nr. 10, 1974, p. 445-455.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox Rostow, Walt W., The Stages of Economic Growth, New York, Cambridge University
]i Wallerstein. Press, 1960.
Principalele lucr`ri ale lui André Gunder Frank Smith, Tony, „The Underdevelopment of Development Literature: the Case of
Dependency Theory“, [n World Politics, nr. 31, 1979, p. 247-288.
Capitalism and Underdevelopment in Latin America: Historical Studies of Chile
and Brazil, New York, Monthly Review Press, 1967.
Latin America: Underdevelopment or Revolution: Essays on the Development of
Underdevelopment and the Immediate Enemy, New York, Monthly
Review Press, 1970.
217 J. GALTUNG

JOHAN GALTUNG (mutually assured destruction) au afirmat c` acesta a ajutat la men\inerea


„p`cii“ între cele dou` superputeri. }i Galtung define]te pacea ca opusul
violen\ei, dar [n concep\ia lui violen\a (]i implicit pacea) nu const` pur ]i
Personalitate proeminent` [n domeniul cercet`rilor privind pacea simplu [n utilizarea controlat` a for\ei de c`tre oameni, ci este „tot ce
interna\ional`, Johan Galtung este cunoscut pentru analizele sale despre [mpiedic` autorealizarea uman` ]i poate fi evitat“. 1 În consecin\`, Galtung
ceea ce denume]te „violen\a structural`“ (structural violence) din politica concepe autorealizarea fiin\ei umane în termeni de satisfacere a nevoilor
mondial` ]i pentru încerc`rile de a dezvolta o teorie „structuralist`“ a umane fundamentale, care pot fi fiziologice, ecologice, economice ]i chiar
imperialismului inspirat` de marxism, dar nu limitat` la acesta. Asemenea spirituale. Ideea sa de „violen\` structural`“ este, a]adar, mult mai extins`
lucr`rilor apar\in@nd altor autori men\iona\i în acest manual, precum dec@t abordarea conven\ional`, de c`tre majoritatea cercet`torilor anglo-
Anthony Giddens ]i John Burton, opera lui Galtung implic` o serie de dis- americani din domeniul rela\iilor interna\ionale, a r`zboiului ]i a utiliz`rii
cipline din domeniul ]tiin\elor sociale, lucru normal pentru un cercet`tor for\ei armate în rela\iile dintre state.
cu o viziune holist` ]i explicit normativ` despre cercet`rile asupra p`cii. {n continuare, nu numai c` preocuparea sa s-a extins, ci s-a [mbo-
Opera lui Galtung poate fi privit` ca o încercare de unificare a metodelor g`\it ]i cu abordarea efectelor violen\ei structurale asupra victimelor. {n
]tiin\elor sociale cu etica emancipatoare a ordinii mondiale. acest context, el distinge patru tipuri de violen\` [n politica mondial`.
Johan Galtung s-a n`scut în 1930, în Norvegia, într-o familie bo- Primul este violen\a „clasic`“ din literatura tradi\ional`, care se refer` la
gat`. Tat`l s`u, medic, i-a oferit de timpuriu, prin talentul ]i d`ruirea sa provocarea de suferin\` prin r`zboi, tortur` sau pedepse inumane ]i degra-
profesional`, un model pe care Galtung ]i l-a însu]it ]i l-a folosit în dante. {n al doilea r@nd, Galtung se refer` la „s`r`cie“ ca lips` a condi\iilor
munc`. Ca elev s-a sim\it constr@ns de programa ]colar` a vremii. mate riale de via\`, precum locuin\a, [mbr`c`mintea, alimentele ]i apa. Cel
În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, nazi]tii l-au închis pe de-al treilea, „represiunea“, const` [n pierderea libert`\ii indivizilor de
tat`l lui Johan Galtung într-un lag`r de concentrare. Galtung a ajuns un a-]i alege ]i a-]i exprima propriile convingeri. {n fine, Galtung trateaz`
pacifist convins. El a refuzat s` fie înrolat în armata norvegian` ]i a fost „alienarea“ ca o form` de violen\` structural` [mpotriva identit`\ii ]i a
trimis la închisoarea de la Oslo, în 1951. De]i p`rin\ii lui ]i-au dorit s` nevoilor noastre nonmateriale de a tr`i [ntr-o comunitate ]i de a stabili
devin` medic, Galtung a refuzat ]i a urmat sociologia, matematica ]i filo- rela\ii cu ceilal\i. Violen\a structural` se refer` la al doilea, al treilea ]i al
zofia în cadrul a dou` facult`\i. În particular, Galtung a fost inspirat de patrulea tip de violen\`. În viziunea lui Galtung, nu este nevoie ca aceas-
etica pacifist` a lui Gandhi ]i a început s` publice de timpuriu în ziare ]i ta s` fie observat` între cel care o ini\iaz` ]i victim`. Ea se poate constitui
reviste. În 1958, el a plecat în SUA pentru a ocupa un post de asistent în cadrul unei anumite ordini sociale sau structuri politice ]i economice.
unversitar în sociologie la Universitatea Columbia din New York, dar s-a {n m`sura [n care violen\a structural` nu este un fenomen necesar, Galtung
întors la Oslo în 1960. A jucat un rol important în organizarea Institutului o consider` preocupare a studiilor de pace pentru a-i în\elege modul de
Interna\ional pentru Cercet`ri despre Pace (PRIO ), sub egida c`ruia a pu- manifestare ]i pentru a putea fi, în final, eradicat`.
blicat majoritatea lucr`rilor din ultimii 30 de ani. În 1964, Galtung a con- Ca o consecin\` direct` a interesului lui pentru violen\a structural`,
tribuit ]i la înfiin\area periodicului Journal of Peace Research, al c`rui Galtung a examinat modul în care structurile sociale din interiorul ]i din-
editor a fost 10 ani. A predat în mai multe \`ri, înclusiv în America Latin` tre state men\in ]i perpetueaz` violen\a de acest tip. În 1971, el a publicat
]i Japonia, în prezent fiind „profesor de studii pentru pace“ la Universi- concluziile asupra analizei imperialismului, prezent@nd o teorie structu-
tatea din Hawaii. A ob\inut primul doctorat în studii despre pace în Hawaii ral` [n care, de]i inspirat` din experien\a sa din America Latin` ]i din con-
]i a primit, în 1987, premiul „Right Livelihood“ pentru cercet`rile sale în tactul cu teoria radical` a dependen\ei, a încercat s` înglobeze variabile
domeniu. noneconomice, aplicabile at@t statelor capitaliste, c@t ]i celor socialiste.
Cei mai mul\i dintre noi se refer` la pace în mod intuitiv, în termeni Examin@nd dinamica imperialismului care genereaz` inegalitatea evident`
de nega\ie, ca fiind absen\a r`zboiului sau a conflictului armat. De exem- din interiorul statelor ]i dintre ele, Galtung se disociaz` de Marx ]i Lenin
plu, în timpul r`zboiului rece, cei care au sus\inut conceptul de descura- ]i sus\ine c` imperialismul nu este doar o rela\ie economic` bazat` pe
jare nuclear` (nuclear deterrence) ]i distrugerea reciproc` garantat` nevoia inerent` de extindere a capitalismului. El este o rela\ie structural`
RELA|II INTERNA|IONALE 218 219 J. GALTUNG

de dominare, definit` în termeni politici, economici, militari, culturali ]i 2) interac\iunea dintre periferie ]i periferie lipse]te;
de comunicare. A]a cum violen\a nu se limiteaz` la formele directe de 3) interac\iunea multilateral` a celor trei lipse]te;
agresiune, nici imperialismul nu se limiteaz` la colonizarea politic` sau la 4) interac\iunea cu lumea exterioar` este monopolizat` de centru, ]i
neocolonizarea economic`. Controlul asupra producerii ]i r`sp@ndirii astfel se explic` nivelul înalt de concentrare a produsului din
informa\iei, accesul la tehnologia avansat` de înarmare, accesul la edu- fiecare na\iune periferic` în c@teva na\iuni centrale.
ca\ie, participarea la luarea deciziilor – inegalit`\ile structurale legate de În mod evident, teoria structural` a lui Galtung despre imperialism
toate acestea ]i de domeniile învecinate reprezint`, de asemenea, aspecte se aseam`n` mult cu punctul de vedere marxist-leninist, [ns` are un ca-
ale imperialismului ca fenomen multidimensional. racter mai pu\in economic ]i este mult mai abstract`. În 1971 era mai mult
Galtung crede c` lumea poate fi divizat` în na\iuni centrale ]i un proiect de cercetare dec@t un model teoretic complet. În acela]i timp,
na\iuni periferice, aceast` diviziune [ntre centru ]i periferie exist@nd ]i în nu era clar ce recomand`ri ar rezulta din acceptarea acestei teorii. Ca paci-
interiorul na\iunilor. Ea este esen\ial` pentru men\inerea structurii imperi- fist, Galtung era nelini]tit de propunerile radicale de revolu\ie violent`. El
alismului, pe care Galtung o define]te ca „un sistem care divide colectivi- sus\inea totu]i c` instaurarea socialismului în unele state nu ar putea
t`\ile ]i rela\ioneaz` p`r\ile divizate într-o armonie de interese sau într-un garanta dispari\ia imperialismului ]i a violen\ei structurale, deoarece
conflict de interese. 2 El sus\ine c`, de]i exist` o lips` de armonie între imperialismul poate lua multe forme, China ]i URSS fiind la fel de culpa-
na\iunile centrale ]i cele periferice, reproducerea rela\iei centru-periferie bile în men\inerea structurii ca ]i SUA. Recomand`rile lui Galtung au fost
în interiorul lor împiedic` eradicarea acesteia. Inegalitatea este mai mare ini\ial negative, const@nd din repudierea teoriei clasice a modernismului,
[ntre centru ]i periferie [n r@ndul na\iunilor de la periferie dec@t [n r@ndul conform c`reia periferia trebuie s` se sustrag` domina\iei centrului chiar
na\iunilor de la centru, [nc@t cele de la periferia centrului nu reu]esc ade- ]i prin c`i violente, pentru promovarea revolu\iei în anumite na\iuni peri-
sea s` [n\eleag` sau s` perceap` c` se afl` [ntr-o pozi\ie structural` simi-
ferice, în speran\a c` vor inspira unele transform`ri cantitative ale sis-
lar` cu partenerii lor de la periferie. Ca urmare, este greu s` se alc`tuiasc`
temului interna\ional.
alian\e [ntre periferii pentru a combate armonia de interese dintre centrul
De]i Galtung a folosit teoria structural` despre imperialism (struc-
na\iunilor de la centru ]i centrul na\iunilor de la periferie. {n acela]i timp,
tural theory of imperialism) pentru a gr`bi „defeudalizarea“ structurilor
mecanismul imperialismului asigur` ordinea ierarhic` permanent` [ntre
care men\ineau violen\a structural`, de exemplu prin dezvoltarea unei
na\iunile de la centru ]i cele de la periferie, pentru c` [ntotdeauna centrul
periferiei „constituie doar cureaua de transmisie (de exemplu, firme co- încrederi mai mari a periferiei în for\ele proprii ]i prin promovarea unei
merciale, companii de comer\) pentru valori (de exemplu, materii prime) mai bune comunic`ri ]i cooper`ri între zonele periferice ale na\iunilor peri-
c`tre na\iunile de la centru“. 3 Galtung sugereaz` c` dou` mecanisme ale ferice, valabilitatea teoriei sale a fost contestat` de unii cercet`tori. Au fost
imperialismului sunt deosebit de importante. eviden\iate dou` puncte principale slabe. {n primul r@nd, [n ciuda angaj`rii
{n primul r@nd, el sus\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` evidente a lui Galtung fa\` de metodele ]i idealurile ]tiin\elor sociale, este
dintre centru ]i periferie garanteaz` c`, de]i ambele p`r\i par s` c@]tige totu]i foarte dificil s` fie generate ipoteze derivate din acest model care s`
prin interac\iune, c@]tigul lor nu este acela]i. Astfel, de]i na\iunile peri- poat` fi testate empiric. C@teva concepte sunt mai degrab` enun\uri ]i nu
ferice pot fi r`spl`tite financiar pentru exportul de materii prime, na\iunile postulate, iar unii termeni-cheie folosi\i, de exemplu „interese“, nu sunt
centrale au capacitatea de a dob@ndi valoarea materiilor prime prin proce- suficient de clar delimita\i conceptual astfel înc@t ipotezele ce [i con\in s`
sarea acestora în produse finite mai scumpe, care sunt exportate apoi poat` fi testate.
na\iunilor periferice. Galtung sus\ine c`, prin transformarea „materiei“ în Dup` Chris Brown, critica marxismului practicat` de Galtung este
„form`“, centrul beneficiaz` de avantajele efectelor de multiplicare ale simplist`, iar modelul structural folosit este doar ceva mai mult dec@t o
industrializ`rii care înso\e]te procesarea materiilor prime. Galtung mai sus - generalizare a formelor de imperialism prevalente în secolul al XIX-lea. 4
\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` au loc într-o structur` de inter- Ceea ce [i lipse]te acestui model este latura privitoare la schimb`rile isto-
ac\iune feudal` global`. Aceasta are patru tr`s`turi principale: rice ]i la rolul actorilor fie în perpetuarea, fie în transformarea structurii.
1) interac\iunea dintre centru ]i periferie este vertical`; Spre deosebire de opera mai elaborat` a lui Giddens sau Wendt, men-
RELA|II INTERNA|IONALE 220 221 J. GALTUNG

\iona\i în aceast` lucrare, Galtung folose]te un determinism structuralist, sunt p`r\i ale unei tendin\e istorice ]i nu indicatoare ale unor
de]i analiza sa asupra originii structurii îns`]i este foarte schematic`. r`sturn`ri iminente ]i dramatice de situa\ie.
În ultima perioad`, Galtung nu a r`spuns la aceste critici. Deoarece 2. Este necesar s` cultiv`m o con]tiin\` global` care s` exprime o
modelul s`u reprezint` [nc` un instrument pedagogic util, elaborarea ]i dedicare în serviciul [ntregii umanit`\i, dar care s` ]i recunoasc`
perfec\ionarea lui a fost preluat` de al\i „teoreticieni ai sistemului mon- prioritatea sprijinirii celor care se afl` [n nevoie.
dial“ precum Immanuel Wallerstein. Galtung s-a dedicat examin`rii r`d`- 3. Toate nivelurile de ac\iune sunt relevante.
cinilor violen\ei directe inerente civiliza\iilor ]i societ`\ilor violente struc- 4. Mi]carea pentru pace ar trebui s` evite crearea unor noi diviziuni
tural. El face o distinc\ie între dou` tipuri de structuri sociale – „alfa“ ]i verticale ale muncii; ar trebui s` fie recunoscute diferite capac-
„beta“. Prima este caracteristic` societ`\ilor industriale occidentale, cu o it`\i ]i oportunit`\i, [ns` f`r` a fi transpuse în termeni de putere,
birocra\ie dezvoltat`, corpora\ii puternice ]i leg`turi sociale fragmentate. prestigiu sau ambele.
În aceste societ`\i, indivizii sunt aliena\i fa\` de ei în]i]i ]i fa\` de ceilal\i, 5. At@t strategiile orientate c`tre actor c@t ]i cele destinate structurii
ac\ion@nd „la distan\`“ prin opera\ii gen contract ]i nu prin leg`turi de sunt relevante.
s@nge. În contrast, Galtung proiecteaz` (deoarece acestea nu exist`) struc- 6. Ac\iunile pentru pace trebuie s` fie generate în mod spontan.5
turi „beta“ ]i societ`\i în care nu se afl` surse de violen\` structural` ]i Studiul lui Lawler asupra traiectoriei operei lui Galtung este foarte
alienare. Astfel de societ`\i ar ac\iona la „mic` distan\`“, integr@ndu-]i critic mai ales în ceea ce prive]te lucr`rile mai recente ale acestuia, care
membrii ]i ar fi unite de obliga\ii morale ]i familiale, nu de obliga\ii con- înseamn` cu pu\in mai mult dec@t promovarea temelor budhiste despre
pacifism ]i sus\inerea valorilor alfa cu idealuri beta, ceea ce constituie o
tractuale legale. Aceste societ`\i ar fi de mic` extindere, s-ar bizui pe pute-
cale pu\in realist` de transformare global`! Lawler identific` dou` pro-
rile proprii, ar avea o redus` diviziune a muncii ]i ar satisface necesit`\ile
bleme majore ale operei lui Galtung.
normale de comunitate ]i participare la via\a social`. Este adev`rat, aces-
Mai înt@i, tentativa lui Galtung de a combina ]tiin\ele sociale cu o
te structuri nu ar fi bogate în sens material, dar Galtung afirm` c` ]i soci- viziune emancipatoare asupra lumii nu a reu]it. La fel ca la John Burton,
etatea de consum occidental` suport` costurile „supradezvolt`rii“, care se încercarea lui Galtung de justificare a „nevoilor“ umane pe criterii obiec-
manifest` sub forma degrad`rii mediului înconjur`tor. tive a condus la no\iuni vagi, idealiste, despre „s`n`tatea“ social`, care se
Desigur, Galtung identific` în toate societ`\ile forme de amestec de cereau a fi demonstrate. Realitatea social` nu poate fi analizat` în acela]i
elemente alfa ]i beta ]i este preocupat de rezultatele dezechilibrului asi- fel ca trupul uman, mai ales la nivel global. Din punctul de vedere al lui
metric dintre acestea în societ`\ile industrializate moderne. În lucrarea sa Lawler, cercet`rile lui Galtung despre pace „presupuneau posibilitatea
The True Worlds: A Transnational Perspective (1980), Galtung a schi\at unei reforme dirijate de valori care se pretinde c` ar reflecta interesele uni-
conturul unui proiect emancipator care ar facilita intensificarea valorilor versale ale membrilor acelei societ`\i.“6 Cuv@ntul-cheie este aici „se
„beta“ într-o societate absorbit` treptat de structurile sociale „alfa“. Dac` pretinde“. Galtung apeleaz` mult prea des la propriile sale valori în ana-
se dore]te angajarea într-un proiect de promovare a „p`cii pozitive“ la liza violen\ei structurale ]i se situeaz` în acele forme clare de dogmatism
nivel global, este necesar s` se renun\e la modul de produc\ie capitalist, s` pe care chiar el le condamn` în opera altora. Ca urmare, Galtung poate fi
se dezintegreze imperiile ]i s` se dep`]easc` formele teritoriale de organi- plasat în cap`tul opus al spectrului ideologic în raport cu un g@nditor pre-
zare politic`. Apel@nd la pacifismul lui Gandhi ]i folosind elemente ale cum Kenneth Waltz. Punctele tari ale unuia sunt lacunele celuilalt. „Un
liberalismului ]i marxismului, Galtung le recomand` cititorilor s`i s` evite accent exagerat al caracterului distinct al domeniului interna\ional a fost
condamnarea unor indivizi sau state pentru racilele noastre sociale ]i s` se înlocuit cu adoptarea necritic` a holismului teoriei sistemelor, [nv`luit`
concentreze mai mult pe structurile sociale ce le genereaz`. În excelenta [ntr-un cosmopolitism moralizator.“7
sa analiz` a vie\ii ]i lucr`rilor lui Galtung, Peter Lawler rezum` astfel vi- În al doilea r@nd, opera lui Galtung ridic` problema selec\iei
ziunea acestuia despre studiul p`cii [n anii ’80: agen\ilor care ar putea sau ar trebui s` se angajeze în procesul global de
1. {n ciuda constr@ngerilor structurale, pacea ar trebui privit` ca un reform`. Dac` gradul de violen\` structural` este at@t de mare ]i de greu
proces. Eforturile actuale pentru realizarea unui viitor dezirabil de controlat cum este prezentat, atunci este pu\in probabil ca apelul la bu-
RELA|II INTERNA|IONALE 222 223 J. GALTUNG

dism s` rezolve problemele. Pe de alt` parte, dac` am dori s` identific`m „A Structural Theory of Imperialism: 10 Years Later“, [n Millennium: Journal of
sau s` construim actori ai schimb`rii în direc\ia valorilor dezirabile „beta“, International Studies, nr. 9, 1981, p.181-196.
atunci ar trebui s` sus\inem mult mai multe propuneri concrete de Essays in Methodology, Copenhaga, Christian Ejlers: Methodology and Ideology
reform`. Ele ar trebui s` fie justificate prin faptul c` î]i au originea în valo- (vol. I), 1977.
rile occidentale de universalitate ]i în încercarea de a reconcilia libertatea Papers on Methodology (vol. II), 1979.
cu egalitatea. Methodology and Development (vol.III), 1988.
Pe scurt, opera lui Johan Galtung continu` s` inspire ]i în acela]i Essays in Peace Research, Copenhaga, Christian Ejlers: Peace, Research,
timp s` restr@ng` cercet`rile pentru pace de la sf@r]itul secolului al XX-lea. Education, Action (vol. I), 1975.
Multe dintre ideile sale, mai ales cele referitoare la „violen\a structural`“ Peace, War and Defence (vol.II), 1976.
(structural violence) ]i la „imperialismul structural“ (structural imperia- Peace and Social Structure (vol. III), 1978.
lism), continu` s` joace un rol important în domeniu, ridic@nd multe
întreb`ri la care al\ii vor trebui s` r`spund`. Aceste idei nu vor putea fi Peace and World Structure (vol. IV), 1980.
îns` promovate cu succes dac` refuz`m s` recunoa]tem limitele ]tiin\elor Peace Problems: Some Case Studies (vol. V), 1980.
sociale în a ne înarma cu justific`ri pentru valori ]i interese a c`ror ap`rare Transarmament and the Cold War (vol. VI), 1988.
este ra\iunea de a fi a cercet`rilor despre pace. The True Worlds: A Transnational Perspective, New York, The Free Press, 1980
There are Alternatives! Four Roads to Peace and Security, Nottingham,
Spokesman Books, 1984.
„Twenty-five Years of Peace Research: Ten Challenges and Some Responses“, [n
Journal of Peace Research, nr. 22, 1985, p. 141-158.
Note
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“,
1. Johan Galtung, Transarmament and the Cold War: Peace Research and the [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 220-228.
Peace Movement, Copenhaga, Christian Ejlers, 1988, p. 272. Holm, Hans Henrik and Rudeng, Erik, Social Science, For What?: Festschrift for
2. Johan Galtung, „A Structural Theory of Imperialism“, [n Journal of Peace Research, Johan Galtung, Oslo, Universitetsforlaget, 1980.
nr. 8, 1971, p. 82.
3. Ibid., p. 83. Lawler, Peter, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research, Boulder,
4. Chris Brown, „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Colorado, Lynne Reinner, 1995. Aceast` carte con\ine o bibliografie ampl`
Questions“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 220-228. a operei lui Johan Gatlung.
5. Peter Lawler, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research, Boulder, Neufeld, Beverly, „The Marginalization of Peace Research“, [n Millennium: Journal
Colorado, Lynne Reinner, 1995, p. 185-186. of International Studies, nr. 22, 1993, p. 165-184.
6. Ibid., p. 224.
7. Ibid., p. 227.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la


Burton, Wallerstein, Waltz ]i Wendt.

Principalele lucr`ri ale lui Johan Galtung


„A Structural Theory of Aggression“, [n Journal of Peace Research, nr. 1, 1964, p. 95-119.
„A Structural Theory of Imperialism“, [n Journal of Peace Research, nr. 8, 1971,
p. 81-94.
225 V. I. LENIN

VLADIMIR I. LENIN Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia, din 1903, c`ruia i se
opunea frac\iunea men]evicilor (minoritari).
Ruptura în dou` a acestui partid s-a produs, în mare parte, din cauza
Vladimir I. Lenin a fost r`spunz`tor pentru instaurarea la putere a ideilor lui Lenin despre organizarea partidului ]i tactica revolu\ionar`.
Partidului Comunist în Rusia precum ]i pentru prima dictatur` comunist` Nici chiar Karl Marx nu s-a a]teptat la o r`sturnare revolu\ionar` a capi-
din lume. A condus Revolu\ia din octombrie 1917 prin care comuni]tii au talismului în Rusia. Conform teoriei sale privind evolu\ia istoriei, capita-
preluat puterea ]i a continuat s` conduc` URSS p@n` c@nd a murit, în 1924. lismul liberal ar fi urmat s` se pr`bu]easc` doar în acele \`ri în care era
N`scut la 24 aprilie 1870, numele s`u real era Vladimir Ilici Ulianov; a foarte dezvoltat ]i [n care lupta dintre capitali]ti ]i muncitori era deschis`
adoptat numele de Lenin în 1901. Ambii p`rin\i erau instrui\i. Tat`l s`u era ]i intens`, ca [n Germania. Rusia era un stat represiv predominant agricol,
profesor ]i administrator de ]coal`, în timp ce mama sa era fiic` de medic. în care burghezia ]i muncitorimea din industrie erau pu\in numeroase
Lenin a avut doi fra\i ]i trei surori. comparativ cu masa de \`rani neorganiza\i. Totu]i, Lenin a afirmat c`,
Ca adolescent, a avut c@\iva prieteni apropia\i ]i s-a dedicat studiu- dac` revolu\ia avea s` reu]easc` în Rusia, acest lucru ar fi fost posibil doar
lui. A înv`\at s` citeasc` la numai cinci ani ]i a fost un elev str`lucit. sub coordonarea unui partid disciplinat, compus din revolu\ionari de pro-
Radicalismul lui politic s-a datorat, în parte, experien\ei tr`ite sub guver- fesie care s`-i poat` organiza pe muncitori, chiar ]i în secret, dac` era
narea \arului Alexandru al III-lea. Tat`l lui Lenin a murit în 1886, iar necesar. În acea perioad`, Lenin era foarte dezam`git c` revolu\ia nu p`rea
fratele s`u a fost sp@nzurat în 1887 pentru participarea la un complot e]uat s` izbucneasc` în Germania a]a de repede cum sperase el, atac@nd teoria
împotriva \arului. În acela]i an, Lenin a absolvit studiile liceale cu rezul- revizionist` conform c`reia interesele clasei muncitoare puteau fi atinse
tate excelente. Înscriindu-se la Facultatea de drept a Universit`\ii din doar prin reform` constitu\ional`.
Kazan, a fost exmatriculat cur@nd pentru c` a organizat mi]c`ri de protest În 1905, se p`rea c` era momentul propice pentru declan]area revo-
în r@ndul studen\ilor împotriva lipsei libert`\ii din Rusia. S-a mutat la lu\iei în patria lui. Rusia se afla în r`zboi cu Japonia, iar [n cele mai multe
Sankt Petersburg, unde ]i-a continuat studiile de drept la universitate, de]i ora]e ruse]ti muncitorii se agitau pentru o mai mare libertate politic` ]i o
nu i s-a permis s` frecventeze cursurile din cauza activismului s`u politic mai corect` distribuire a p`m@ntului ]i bun`st`rii. Grevele se extindeau cu
din Kazan. }i-a luat licen\a în drept în 1891. În timp ce practica avocatu- repeziciune, iar \arul a f`cut uz de for\` pentru st`p@nirea situa\iei. El a
ra, a fost absorbit de teoria marxist` ]i a organizat ac\iuni radicale de reu]it s` în`bu]e revolu\ia ]i chiar a ini\iat m`suri pentru liberalizarea
protest împotriva \arului la Sankt Petersburg. A c`l`torit prin toat` Europa, (temporar`) a sistemului politic, acord@nd libertate de exprimare, gra\iind
contact@nd al\i marxi]ti, ]i a preg`tit apari\ia unui ziar propagandistic la exila\i politici, acord@nd drepturi limitate de vot ]i organiz@nd un parla-
Sankt Petersburg, Cauza proletar`, c@nd a fost arestat de poli\ie ]i încar- ment rus (Duma). Lenin s-a întors în Rusia pentru a organiza o revolt`
cerat timp de un an. În 1897 a fost surghiunit în Siberia, unde a tr`it trei general`, dar a plecat din nou la sf@r]itul anului. Din 1905 p@n` la revo-
ani p@n` c@nd a primit permisiunea s` p`r`seasc` Rusia. În exil a conti- lu\ia din 1917 ]i-a continuat activit`\ile revolu\ionare în str`in`tate, scri-
nuat studiul teoriei marxiste ]i a publicat una dintre operele sale cruciale, ind pamflete ]i edit@nd ziare. În 1912, bol]evicii au înfiin\at Pravda
Dezvoltarea capitalismului [n Rusia. În 1898 s-a c`s`torit cu o revolu- (Adev`rul), care era v@ndut în St. Petersburg ]i unde Lenin publica regu-
\ionar` care se afla de asemenea în exil, Nadejda Konstantinova lat articole.
Krupskaia, iar în 1900 a emigrat în Germania. Ocazia de a prelua puterea în Rusia s-a ivit pentru Lenin în 1917;
În timpul ]ederii în Germania, Lenin a continuat s` organizeze el nu ar fi reu]it niciodat` dac` nu ar fi existat primul r`zboi mondial ]i
opozi\ia împotriva \arului Nicolae al II-lea (care devenise \ar în 1894, impactul s`u devastator asupra Rusiei. Conflictul a început în august 1914,
dup` moartea tat`lui s`u), public@nd ziare care erau trimise în Rusia ]i c@nd Germania a declarat r`zboi Rusiei, ]i s-a terminat dup` aproape patru
scriind pamflete revolu\ionare. În 1902 a publicat Ce este de f`cut? {n ani de lupte s@ngeroase. Guvernul german chiar a sus\inut cu fonduri
acest pamflet ]i-a exprimat punctul de vedere asupra organiz`rii partidu- activit`\ile politice ale lui Lenin, în virtutea promisiunii acestuia de a
lui, prefigur@nd organizarea bol]evicilor, al c`ror nume deriv` din bol]instvo semna un tratat de pace imediat dup` ce ar c@]tiga puterea în Rusia. Lenin
(majoritate), frac\iunea cea mai numeroas` desprins` la Congresul era preg`tit s` fac` acest lucru deoarece credea c` revolu\ia rus` putea s`
RELA|II INTERNA|IONALE 226 227 V. I. LENIN

se extind` [n toat` Europa ]i s` r`stoarne ]i guvernul german. Dup` aceea, sus\inea c` [ntre corpora\ii ]i b`nci competi\ia ne[ntrerupt` se va
instaurarea socialismului [n Europa Occidental` ar fi facilitat [ns`]i dez- interna\ionaliza. Acest proces va duce inevitabil la r`zboaie între statele
voltarea economic` a Rusiei.1 {n cea mai cunoscut` lucrare a sa (cel pu\in capitaliste angajate în extinderea unui control imperialist ]i care înt@mpin`
pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale), Imperialismul, cel mai dificult`\i pe pie\ele controlate de cartelele altor state. În acest sens, impe-
avansat stadiu al capitalismului (publicat` [n 1916), Lenin a sus\inut c` rialismul ar reprezenta cel mai înalt stadiu al capitalismului, dar ]i faza
primul r`zboi mondial a reprezentat faza terminal` a sistemului capitalist. terminal` a acestuia. Statele capitaliste nu puteau opri procesul de acumu-
Influen\at de unele idei ale lui John Hobson ]i ale socialistului austriac lare de bog`\ie care necesita exploatarea muncitorilor ]i însu]irea plusva-
Rudolf Hilferding, Lenin a afirmat c` primul r`zboi mondial a oferit cla- lorii. Ele erau obligate s` participe la acest proces care ar duce la pr`bu-
sei muncitoare ocazia de a se revolta împotriva capitalismului ]i a revelat ]irea lor.
falimentul reformelor revizioniste care împiedicau schimb`rile radicale în De]i argumenta\ia leninist` era în parte o încercare polemic` de a-i
statele capitaliste. El a sus\inut c` sistemul capitalist a suferit dou` convinge pe muncitori s` nu lupte unii cu al\ii, ci s` coopereze la r`stur-
schimb`ri importante la sf@r]itul secolului al XIX-lea. narea sistemului care în primul r@nd a dus la r`zboi, ea era ]i o contribu\ie
{nt@i, Lenin a afirmat c` exista o tendin\` inexorabil` de concen- important` la evolu\ia teoriilor radicale despre imperialism. Dac` este
trare ]i „cartelare“ în procesul de industrializare. Capitalismul nu mai era tratat` ca o teorie empiric` asupra comportamentului statelor în general ]i
caracterizat de concuren\a dintre firme ]i [ntreprinderi mici, ci era tot mai ca o explica\ie a r`zboiului în particular, presupunerea ideologic` leninist`
dominat de corpora\ii uria]e care se bucurau de monopolul controlului pe c` o corelare a capitalismului cu imperialismul (unele state capitaliste
pie\ele lor interne. La r@ndul ei, industria modern` necesita investi\ii angaj@ndu-se în ac\iuni imperialiste la sf@r]itul secolului al XIX-lea) este
imense de capital pentru a continua s` fie competitiv` tehnologic pe pia\a suficient` pentru a sus\ine c` sistemul capitalist d` na]tere imperialismu-
pe cale s` devin` mondial`. Expansiunea pie\ii pe plan interna\ional cerea lui. Exist` [ns` mai multe probleme.
cre]teri asem`n`toare pe scara produc\iei. În al doilea r@nd, Lenin afirma În primul r@nd, dup` cum arat` Howard Williams, nu toate statele
c`, pe l@ng` capitalul industrial, sf@r]itul secolului al XIX-lea a cunoscut capitaliste sunt angajate în procesul imperialismului:
o dezvoltare cu totul deosebit` a capitalului financiar reprezentat de b`nci:
„Nivelul coloniz`rii întreprinse de SUA, considerate la sf@r]itul seco-
„Pe m`sur` ce b`ncile se dezvolt` ]i se concentreaz`, acestea evolu- lului al XIX-lea statul cel mai capitalist, era într-adev`r foarte mic.
eaz` de la mici de\in`toare de capital la puternice monopoluri, care SUA p`reau a dezvolta modele diferite de colaborare cu mai multe
de\in întreaga pia\` de capital b`nesc al tuturor capitali]tilor ]i micilor na\iuni nedezvoltate: aici exportul de capital ]i deschiderea de pie\e
întreprinz`tori, precum ]i majoritatea mijloacelor de produc\ie ]i a aveau loc f`r` anexare. America Latin` beneficiase [n cea mai mare
surselor de materii prime din multe \`ri.“2 parte de rela\ii politice independente cu SUA.“3

Lenin credea c` imperialismul era produsul direct al combina\iei În al doilea r@nd, rela\ia dintre teoria economic` ]i comportamentul
acestor variabile ale naturii capitalismului. Pe de o parte, profiturile politic dedus` din teoria lui Lenin ar fi trebuit s` conduc` la alian\e
imense ob\inute de corpora\ii ]i b`nci le ofereau acestora posibilitatea de politice, lucru care nu s-a petrecut. De exempul, Parkinson observ` c` teo-
a atrage de partea lor categorii influente din clasa muncitoare, în acest fel ria lui Lenin ar fi prezis o alian\` str@ns` între Germania ]i SUA în timpul
perpetu@nd ideea c` sistemul capitalist nu este în mod necesar doar o primului r`zboi mondial, în lumina form`rii unui cartel între monopolurile
simpl` rela\ie de sum` zero între de\in`torii de capital ]i muncitori. Pe de din Germania ]i SUA din industria electric`.4
alt` parte, Lenin sus\inea c`, în timp ce instaurarea monopolului pe pia\` {n ultimul r@nd, a]a cum afirm` Kenneth Waltz, dac` teoria lui
înlocuia competi\ia la nivel intern, pe plan interna\ional m`rea nivelul de Lenin, care leag` capitalismul de imperialism ]i r`zboi, ar fi fost adev`rat`,
conflict între cartelele corporatiste ]i b`nci. Pe plan intern, salariile puteau atunci cum s-ar explica comportamentul imperialist al statelor din epoca
cre]te o dat` cu acumularea de capital, dar, pe plan extern, capitalismul era precapitalist` sau comportamentul imperialist al statelor care nu export`
[n c`utare permanent` de costuri de produc\ie mici ]i de materii prime, de capital ori al statelor care nu sunt capitaliste? A]a cum arat` el, „diversi-
noi pie\e ]i de oportunit`\i de investi\ii a capitalului excedentar. Lenin tatea condi\iilor interne ale statelor ]i a politicii lor externe era impresio-
RELA|II INTERNA|IONALE 228 229 V. I. LENIN

nant`. {ns` corelarea acestora cu teoria în cauz`, nu!“5 Pe scurt, în pofida nu c@]tiga teren ]i în restul Europei. În absen\a sprijinului interna\ional, ar
meritelor ei ca teorie par\ial` despre comportamentul statelor, lucrarea lui fi fost nevoit s` instaureze un regim totalitar pentru a controla teritoriul
Lenin trebuie considerat` ratat` ca teorie general`. Ea atribuie o prea mare vast al Rusiei ]i pentru a se asigura c` poporul ar pl`ti pre\ul necesar pen-
importan\` unui num`r prea mic de procese ]i ignor` dinamica politic`, tru a \ine pasul cu \`rile capitaliste cele mai dezvoltate. De]i exist` ele-
care nu poate fi redus` la ac\iunea for\elor economice. mente care sugereaz` c` nu ]i l-a dorit pe Stalin ca urma], este sigur c`
Desigur, teoria lui Lenin a fost folositoare în justificarea politicii Lenin a pus bazele regimului terorii instaurat de Stalin la sf@r]itul anilor
„inerent pa]nice“ a Uniunii Sovietice, dup` ce el a ajuns la conducerea ei ’20 ]i în anii ’30. În ciuda neîncrederii sale în na\ionalismul rus ]i [n
[n 1917. Lenin a afirmat c` r`zboiul s-ar termina c@nd comunismul ar entuziasmul bol]evic pentru gloria militar`, Lenin a început s` se com-
înlocui capitalismul în întreaga lume. {n acest caz, folosirea for\ei de URSS porte în acela]i fel cu statele capitaliste pe care le condamnase înaintea
era justificat` dac` gr`bea acest proces. Astfel, unele r`zboaie puteau fi venirii sale la putere în Rusia. În vreme ce a subestimat capacitatea
justificate dac` gr`beau sau înt@rziau instaurarea comunismului. Lenin statelor capitaliste de a atenua inegalitatea de putere ]i bun`stare cauzat`
afirma în 1918, spre sf@r]itul primului r`zboi mondial: „Caracterul r`zbo- de existen\a unei „pie\e libere“, Lenin a exagerat de asemenea în credin\a
iului ... depinde de ce clas` finan\eaz` r`zboiul ]i ce linie politic` continu` c` statele pretins socialiste vor putea promova politici sociale egalitariste
r`zboiul respectiv.“ Astfel, Lenin justifica utilizarea for\ei împotriva la un cost social ]i economic acceptabil pentru cet`\enii lor.6
Poloniei burgheze [n 1920 ]i a Georgiei men]evice în 1921. Lenin a murit în ianuarie 1924 din cauza unei hemoragii cerebrale.
Dup` cum promisese în 1914, Lenin a solicitat pacea cu Germania El suferise c@teva atacuri cerebrale înc` din 1922, care [l f`cuser` incapa-
de îndat` ce a venit la putere [n Rusia în 1917. În martie 1918 a semnat bil s` exercite conducerea efectiv` a partidului ]i na\iunii. Guvernul i-a
tratatul de la Brest-Litosvk, care a oferit Germaniei regiunea baltic`, conservat trupul ]i l-a expus într-un mausoleu special, în Pia\a Ro]ie din
Finlanda, p`r\i mari din Polonia ]i Ucraina. În schimb, Germania l-a aju- Moscova, care a fost unul dintre cele mai onorate monumente p@n` la
tat pe Lenin s`-]i men\in` puterea, i-a permis s` demobilizeze ceea ce mai pr`bu]irea comunismului ]i a Uniunii Sovietice.
r`m`sese din for\ele armate. Privind retrospectiv, Lenin a fost prea opti-
mist c` sc@nteia revolu\iei din Rusia se va întinde ]i în vestul Europei, iar
trauma revolu\iei ]i a urm`rilor ei în Rusia a f`cut imposibil` instaurarea
unui regim politic ]i economic comunist. Din 1918 p@n` în 1920, \ara a
fost implicat` într-un r`zboi civil ]i Lenin a fost nevoit s` renun\e la unele Note
din planurile sale mai radicale de distrugere imediat` a capitalismului. În
martie 1921 el a introdus un program numit „Noua politic` economic`“.
Acesta a înlocuit multe dintre m`surile radicale socialiste adoptate în 1918
1. Pentru o bun` introducere [n domeniul revolu\iei ruse ]i al evolu\iei conceptelor
în timpul „comunismului prin r`zboi“. Micilor investitori ]i fermierilor li lui Lenin, a se vedea John Dunn, Modern Revolutions, edi\ia a II-a, Cambridge,
s-a permis un comer\ limitat. Investitorii str`ini au fost invita\i s` Cambridge University Press, 1989, p. 24-47.
investeasc` în Rusia, iar \`ranilor li s-a permis s` v@nd` alimente pe pia\a 2. V. I. Lenin, Imperialism as The Highest Stage of Capitalism, Moscova, Foreign
privat`. Lenin chiar a solicitat Marii Britanii, Fran\ei, Germaniei ]i SUA Languages Press, 1968, p. 28.
credite financiare, recunoa]tere comercial` ]i diplomatic`, ceea ce nu era 3. Howard Williams, International Relations in Political Theory, Milton Keynes,
la îndem@na unui regim care refuzase s` pl`teasc` datoriile Rusiei ]i care Open University Press, 1992, p. 129.
promova revolu\ia mondial`. 4. F. Parkinson, The Philosophy of International Relations: A Study in the History
of Thought, Londra, Sage, 1977, p. 118-119.
În 1919, Lenin a înfiin\at Cominternul (sau Interna\ionala Comu-
5. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, Reading, Massachusetts,
nist`). Condus de la Moscova, Cominternul exporta revolu\ii ]i partide în Addison-Wesley, 1979, p. 24.
toate p`r\ile lumii ]i încerca s` ob\in` sprijin interna\ional pentru bol]evici 6. „Fantezia c` industrializarea ar putea avea succes în Rusia sub domina\ia egali-
în timpul r`zboiului civil. {n 1920, Lenin a încercat s` exporte revolu\ia tarist` a unui proletariat vigilent ]i ca rezultat al unui program generos de ajutor
peste hotare, fiind convins c` \ara sa nu putea supravie\ui dac` acest regim extern al B`ncii Socialiste Interna\ionale se poate încadra între cele mai [exage-
RELA|II INTERNA|IONALE 230

rate] fantezii ale acestui secol sau ale oric`rui alt secol.“ John Dunn, Modern ANDREW LINKLATER
Revolutions, p. 46.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hobson Mark Hoffman a descris sugestiv opera lui Andrew Linklater ca un
]i Waltz. „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“. De-a lungul ultimelor dou`
decenii, Andrew Linklater a încercat s` construiasc` un proiect teoretic ]i
Principalele lucr`ri ale lui V. I. Lenin
practic în cadrul unei discipline a c`rei autonomie în r@ndul ]tiin\elor
Toward the Seizure of Power: The Revolution of 1917: From the July Days to the sociale reprezint` o barier` în calea acestui proiect. De]i exist` indicii c`
October Revolution, Londra, Lawrence, 1929.
grani\a dintre studiul rela\iilor interna\ionale ]i alte discipline este din ce
The War and the Second International, Londra, M. Lawrence, 1931. în ce mai neclar`, argumenta\ia împotriva unei discipline autonome a
Economics and Politics in the Era of the Dictatorship of the Proletariat, rela\iilor interna\ionale este, [n mod ironic, potrivnic` viziunii lui Andrew
Moscova, Foreign Language Publishing House, 1951. Linklater. Cu alte cuvinte, el a fost angajat într-o critic` dubl`. {n primul
On the International Working Class and Communist Movement, Moscova, Foreign r@nd, a afirmat c` diviziunea strict` între teoria politic` ]i rela\iile
Languages Publishing House, 1960. interna\ionale nu este necesar` ]i trebuie explicat`. În al doilea r@nd,
On the Foreign Policy of the Soviet State, Moscova, Progress Publishers, 1964. Linklater a trebuit s` fac` fa\` unei alte provoc`ri (chiar mai periculoase
Against Imperialist War: Articles and Speeches, Moscova, Progress Publishers, 1966. ca argumenta\ie) la adresa proiectului s`u din partea postmodernismului.
Development of Capitalism in Russia, Edi\ia a II-a, Moscova, Progress Publishers, 1967. P@n` în prezent, în cariera sa, echilibrul dintre criticism ]i angajarea con-
Proletarian Revolution and the Renegade Kautsky, Moscova, Foreign Language structiv` at@t în teoria c@t ]i [n practica rela\iilor interna\ionale au fost [n
Press, 1970. mod clar [n favoarea criticismului, de unde termenul „clarificarea funda-
What Is to Be Done?, Peking, Foreign Languages Press, 1973. mentelor“. Pe viitor, este posibil ca aceast` abordare s` se schimbe pe
m`sur` ce opera lui Andrew Linklater evolueaz`, iar al\i tineri cercet`tori
The Lenin Anthology (editat` de Robert Tucker), New York, W. W. Norton, 1975.
accept` s` r`spund` provoc`rii de a rezolva problemele din agenda sa.
Imperialism as The Highest Stage of Capitalism, Moscova, Foreign Language Press, 1968. Aceast` agend` este, a]a cum vom vedea, foarte ambi\ioas` ]i pre-
The State and Revolution, trad. Robert Service, Londra, Penguin, 1992. ten\ioas`.
Andrew Linklater este în prezent profesor de rela\ii interna\ionale
Lecturi suplimentare la Universitatea Keele din Staffordshire, Anglia. El lucreaz` la
Egan, David ]i Egan, Melinda, V. I. Lenin: An Annotated Bibliography of English Departamentul de rela\ii interna\ionale din Keele din 1993. Linklater a
Language Sources to 1980, Metuchen, New Jersey, Scarecrow Press, 1982. studiat ]tiin\ele politice ]i rela\iile interna\ionale la Universitatea din
Harding, Neil, Lenin’s Political Thought, New York, St Martin’s Press, 1978. Aberdeen, iar filozofia politic` la Oxford, înainte de a sus\ine doctoratul
Harding, Neil, Leninism, Durham, North Carolina, Duke University Press, 1996. în rela\iile interna\ionale la London School of Economics în 1978. În
Lukács, Georg, Lenin: A Study on the Unity of his Thought, trad. Nicholas Jacobs, urm`torii 15 ani a lucrat [n Australia, la Universitatea din Tasmania ]i la
Londra, NBL, 1970. Universitatea Monash din Melbourne. În 1991 a înfiin\at Centrul pentru
Page, Stanley W., The Geopolitics of Leninism, New York, Columbia University Rela\ii Interna\ionale din Monash.
Press, 1982. Principalele teme ale operei lui Andrew Linklater pot fi g`site în
Ulam, Adam B., Lenin and the Bolsheviks: The Intellectual and Political History diserta\ia sa de doctorat, pe care a publicat-o prima dat` în 1982 sub titlul
of the Triumph of Communism in Russia, Londra, Seeker & Warburg, 1966. Men and Citizens in the Theory of International Relations. Aceasta este o
Wolfe, Bertram D., Three Who Made a Revolution: A Biographical History, lucrare de referin\` pentru cei interesa\i de ipotezele filozofice ale teoriei
Harmondsworth, Penguin, 1966. „criticiste“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Cartea a fost inspirat` de
activitatea Comitetului Britanic pentru Teoria Rela\iilor Interna\ionale,
care avea la baz` defini\ia lui Martin Wight despre teoria interna\ional`:
RELA|II INTERNA|IONALE 232 233 A. LINKLATER

„o tradi\ie a specula\iilor despre rela\iile dintre state []i] o tradi\ie imagi- sorii s`i, Kant nu subordoneaz` prescrip\iile ra\iunii manifest`rilor parti-
nat` ca dubl` specula\ie despre stat pentru care termenul de «teorie culare ale naturii ]i obiceiurilor. Andrew Linklater afirm`:
politic`» este adecvat“. 2 Andrew Linklater, la fel ca ]i Comitetul Britanic,
abordeaz` una dintre cele mai vechi probleme ale teoriei interna\ionale, ]i „Proiectul kantian debuteaz` cu stabilirea scopurilor pe care oamenii
au obliga\ia necondi\ionat` s` le promoveze ca fiin\e ra\ionale, înzes-
anume dihotomia responsabilit`\ilor „man qua man“ ]i „man qua citizen“, trate cu capacitatea de a evada din spa\iul determin`rii naturale; el
cu un excurs istoric explicativ al filozofiei (pretins inadecvate) care a ridi- sus\ine [n continuare transformarea radical` a lumii politice în direc\ia
cat problema ]i a prezentat o solu\ie unic` la aceasta. acelei condi\ii în care fiin\ele umane tr`iesc potrivit imperativelor
Argumentul principal al c`r\ii este c` distinc\ia, operabil` [n teoria bazate pe natura lor ra\ional` comun`.“4
interna\ional` modern`, dintre, pe de o parte, umanitatea/universalitatea
etic` ]i, pe de alt` parte, societatea civil`/particularitatea etic` ar putea fi Apoi Andrew Linklater descrie, cu unele detalii, elementele cen-
dep`]it`. Distinc\ia este ea [ns`]i baza diviziunii dintre teoria politic` ]i trale ale g@ndirii kantiene ]i modul în care abordarea progresiv` a eticii
studiul rela\iilor interna\ionale. Corespunde, de asemenea, „lumii reale“ [n politice a acestuia ofer` o alternativ` la domina\ia imaginii realiste a
m`sura [n care, [n timp ce apar\inem cu to\ii rasei umane ]i sim\im c` rela\iilor interna\ionale. Dar Linklater este con]tient c` „ra\ionalismul“ lui
avem obliga\ii unii fa\` de al\ii ca fiin\e umane, suntem [n acela]i timp Kant, credin\a acestuia în posibilitatea legifer`rii con\inutului imperativu-
cet`\eni ai unor state separate. {n consecin\`, obliga\iile umane ce ne revin lui categorial de a trata indivizii ca scopuri în sine (nu ca mijloace) doar
au o mic` influen\` asupra actelor noastre, iar Linklater este preocupat de pe baza ra\iunii este vulnerabil` în fa\a a ceea ce el denume]te „istoricis-
diferitele argumente filozofice care au fost propuse [n cursul istoriei pen- mul critic“. El accept` argumentul c` „ra\ionalismul kantian“ nu reu]e]te
tru a justifica aceast` stare de lucruri. s` prezinte condi\ia istoric` a apari\iei sale ca produs al culturii intelec-
Aceste sentimente ]i credin\e, argumenteaz` el, sunt bazate pe un tuale occidentale. Linklater accept` ]i argumentul hegelian potrivit c`ruia
interes uman fundamental, care nu poate justifica divizarea politic` a ra\iunea îns`]i
„omului“ [n state suverane separate. A]adar, \inta principal` a lui Linklater „este mai cur@nd cuprins` în forme foarte diferite de via\`, dec@t într-o
este de a recupera ]i a redefini obiectivul universalist al teoriei politice form` mic`, universal` [n mintea indivizilor presociali ... iar istoricis-
[ntruchipate [n opera lui Kant. Aceasta va preg`ti scena pentru transfor- mul trebuie s` c@]tige un avans important dincolo de pozi\ia abstract`
marea fiin\ei umane, [ncuraj@nd oamenii s` g@ndeasc` cu mai mult` com- a ra\ionalismului, chiar dac` plaseaz` astfel ... bazele teoriei politice
pasiune la obliga\iile lor fa\` de „str`ini“. {n tradi\ia kantian`, „oamenii“ interna\ionale într-o zon` confuz`.“5
sunt substitui\i de „cet`\eni“ ca subiectele purt`toare ale preocup`rii mo-
rale, iar imaginea sistemului interna\ional ca „t`r@m al revenirii ]i repe- Linklater dore]te s` salveze cosmopolitismul etic kantian de acu-
t`rii“ este [nlocuit` cu o abordare progresiv` a dezvolt`rii istorice. za\ia de relativism ]i face aceasta apel@nd la ceea ce denume]te „istorie
În sus\inerea tradi\iei kantiene, Linklater se angajeaz` într-o critic` filozofic`“. Suntem capabili s` transcendem sursa ra\ionalist` a libert`\ii
prin urm`rirea evolu\iei ei de-a lungul istoriei. Aplec@ndu-se asupra operei
detaliat` a majorit`\ii teoreticienilor Iluminismului, incluz@ndu-i pe
lui Hegel ]i a lui Marx, Linklater afirm` c`, în timp ce libertatea este apre-
Pufendorf, Vattel ]i Gentili. Critica fundamental` a teoriei contractului so-
ciat` întotdeauna în moduri diferite în contexte culturale particulare, este
cial este c` aceast` teorie implic`, f`r` o justificare explicit`, grani\ele sta-
posibil s` fie construite „ideal-tipuri“ de rela\ii între societ`\i de-a lungul
tului modern în delimitarea scopului oric`rui tip de contract social pe care
timpului ]i s` fie urm`rit` dezvoltarea istoric` a ra\iunii umane. Sau cel
teoreticianul este preocupat s`-l sus\in` sau s`-l critice. Pe parcursul lu- pu\in aceasta pare a fi menirea atribuit` de Linklater teoreticienilor poli-
cr`rii, Linklater îi critic` pe teoreticienii politici pentru c` au e]uat în a pune ticii interna\ionale. El afirm` c`, în loc s` fie men\inut` diviziunea aca-
[n discu\ie semnifica\ia arbitrar` moral a grani\elor geografice. „Teoria pre- demic` dintre teoriile politice ]i studiul rela\iilor interna\ionale, ar trebui
supune tocmai ceea ce, de fapt, trebuie stabilit, anume legitimitatea asocierii
suverane ]i ra\ionalitatea diviziunii umanit`\ii în state suverane separate.“3 „s` privim în interiorul societ`\ilor la modul în care grupuri, [nstr`inate
Linklater afirm` c` tradi\ia kantian` este cea mai indicat` baz` de unul de altul, ajung s` identifice posibilit`\i de a avea rela\ii bazate pe
pornire pentru teoria politic` interna\ional`. Spre deosebire de predece- egalitate ]i dreptate; putem s` includem o examinare a recunoa]terii
RELA|II INTERNA|IONALE 234 235 A. LINKLATER

din partea lor a posibilit`\ii de a-]i dep`]i propriul particularism, care a redactat c@teva „manifeste“ care se înscriu în teoria critic` a ultimului
apare ca urmare a [nstr`in`rii ]i care rezult` [n rela\ii cu caracter nece- deceniu, iar toate acestea cer o concentrare direct` asupra problemei
sar, [n procesul descoperirii ]i aplic`rii principiilor universale [n cadrul comunit`\ii în afacerile interna\ionale ]i a naturii, evolu\iei ]i schimb`rii
unei societ`\i inclusive.“6 principiilor de includere ]i excludere moral`.8
În termeni tematici, agenda teoriei critice ca „stadiu urm`tor“ în
În lucrarea Men and Citizens Linklater nu detaliaz` modalitatea evolu\ia rela\iilor interna\ionale cuprinde cel pu\in trei aspecte: filozofico-
concret` de ac\iune. Din 1982, c@nd a fost publicat` aceast` carte pentru normativ, sociologic ]i practic. Aspectul filozofic se concentreaz` pe
prima dat`, nu a mers prea departe pe acest drum. El a încercat s` invoce ra\ionalitatea principiilor excluderii ]i includerii morale în via\a social`, [n
o teorie prin care statele-na\iuni pot fi dep`]ite, f`r` s` fie subordonate li- mod deosebit pe principiul suveranit`\ii, care asigur` includerea „cet`\e-
bert`\ile individuale ale cet`\enilor fa\` de organiza\ii suprana\ionale, dar nilor“ ]i excluderea „str`inilor“. Acest aspect tinde s` fie preocupat de
mecanismul acestei transform`ri, ca ]i teoria în sine nu sunt bine contu- motiva\ia preferin\ei pentru stat, [n\eles ca opus societ`\ii statelor, sau
rate. De aceea, termenul de „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“ este pentru comunitatea [ntregii umanit`\i ca viziune dezirabil` asupra comu-
potrivit cu activitatea sa. Nu se poate spune c` este o judecat` prea aspr`, nit`\ii generice. În zilele noastre, teoreticienii critici au dorit totu]i s` l`r-
at@t timp c@t în domeniu mai este mult de clarificat. Încep@nd cu 1982, geasc` aria dezbaterii prin axarea pe alte principii de includere ]i excludere
Linklater s-a angajat într-o critic` sus\inut` a logicii teoretice ]i a practi- [n afacerile interna\ionale, asociindu-le cu no\iunile de clas`, ras` ]i sex.
cilor sociale de excludere ]i heteronomie în istoria rela\iilor interstatale ca {n acest context, Linklater este oarecum preocupat de ascensiunea
]i în teoria rela\iilor interna\ionale. postmodernismului. De]i admir` modul în care opera lui Foucault, de
Ca parte a acestei critici, Linklater sugereaz` c` este posibil` exemplu, atrage aten\ia asupra rela\iei complexe dintre putere ]i
dep`]irea „paradigmelor“ consacrate din studiul rela\iilor interna\ionale cunoa]tere în institu\iile moderne, el crede c` nu trebuie s` ne pierdem
prin examinarea modurilor în care ac\ioneaz` individual fiecare para- capacitatea de judecat` moral` universal` prin exagerarea importan\ei
digm` în anumite situa\ii pe socoteala altora, privilegiate în raport cu alte „diferen\ei“ ]i a respectului pentru „cel`lalt“. Aspectele sociologice ale
paradigme presupus „rivale“. Acest fapt se constituie în argumentul de teoriei critice interna\ionale se axeaz` pe variabilitatea istoric` a principi-
baz` al celei de-a doua lucr`ri majore a sa, Beyond Realism and Marxism: ilor de includere ]i excludere moral`. Pornind de la premisa filozofic`
Critical Theory and International Relations (1990). Realismul ne ofer` o potrivit c`reia capacitatea moral` uman` nu trebuie presupus` (spre
imagine a politicii interna\ionale ca lupt` pentru putere, bazat` pe absen\a deosebire de Kant) sau considerat` un lucru dat, ci trebuie cuprins` într-o
unei autorit`\i politice superioare asupra statelor. Dar acesta privilegiaz` teorie a istoriei, Linklater identific` trei forme de înv`\are social`: înv`-
necesitatea în dauna libert`\ii ]i nu ne indic` modalit`\ile de „emancipare“ \`tura de a face fa\` la condi\iile conflictuale sau de rivalitate strategic`;
din aceast` condi\ie. Marxismul, pe de alt` parte, ne spune pu\ine lucruri înv`\`tura de a gestiona schimb`rile economice ]i tehnologice sau ra\iona-
despre sursele r`zboiului care apare în cadrul competi\iei interstatale. lizarea tehnico-instrumental`; înv`\`tura moral-practic`. Linklater afirm`
Trebuie s` ne ridic`m deasupra acestor dou` curente, iar Linklater îi spri- c` istoria umanit`\ii demonstreaz` capacitatea neprev`zut` de transcen-
jin` pe sociologii istorici care au trasat ascensiunea statului în contextul dere a limit`rilor particulare ale libert`\ii ]i chiar a întregului spectru al
for\elor economice ]i sociale capitaliste transna\ionale, al dezvolt`rii ]i formelor de excludere. Cel de-al treilea aspect tematic al teoriei critice
industrializ`rii. Dup` cum s-a ar`tat în aceast` lucrare la capitolele despre interna\ionale este cel practic sau, dup` Linklater, „praxiologic“ de exa-
Giddens, Mann, Tilly ]i Wallerstein, de]i este adev`rat c` ace]tia analizez` minare a oportunit`\ilor concrete de interven\ie în rela\iile interna\ionale
statul în contextul rela\iilor „interne“ ]i „interna\ionale“ ]i sunt preocupa\i pentru l`rgirea obiectivului obliga\iilor morale peste grani\ele teritoriale.
de modul [n care aceste categorii se constituie [ntr-un sens istoric, [n Ce putem observa din toate acestea? Studiile lui Linklater se
lucr`rile lor exist` pu\ine date despre ceea ce Linklater nume]te „proiec- situeaz` la un nivel înalt de abstractizare, neput@nd fi în\elese u]or la o
tul practic de extindere a comunit`\ii dincolo de statul-na\iune“.7 Înainte prim` lectur`. Deoarece o mare parte a operei lui este situat` la nivel de
de a studia o problem` major` legat` de abordarea „critic`“ a rela\iilor metateorie, ultimul aspect al agendei sale este probabil cel mai pu\in dez-
interna\ionale, ar fi util s` rezum`m cercet`rile sale în domeniu. Linklater voltat din proiectul s`u. De fapt, se poate constata [n scrierile sale o ambi-
RELA|II INTERNA|IONALE 236 237 A. LINKLATER

guitate între nevoia de a dep`]i sistemul statal (subliniat` în prima sa Note


lucrare) ]i o tendin\` de a accepta sistemul statal ca un mediu [n schimbare
]i reform`. Aceast` ultim` tendin\` este ilustrat` în lucrarea sa mai recent`
despre posibilit`\ile etice ale „cet`\eniei interna\ionale“ promovate [n 1. Mark Hoffman, „Restructuring, Reconstruction, Reinscription, Rearticulation: Four
politica extern` australian`.9 Voices in Critical International Theory“, [n Millennium: Journal of International
Principala problem` a operei lui Linklater este nevoia de „recupe- Studies, nr. 20, 1991, p. 173.
rare“ a accentului ini\ial pus pe teoria politic`, în fa\a accentului ulterior 2. Martin Wight, „Why Is There No International Theory?“, în Martin Wight and
pus pe sociologie ]i pe filozofia istoriei. A]a cum am ar`tat pe scurt, opera Herbert Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
lui Linklater începe cu o critic` a încerc`rilor de a justifica dou` sfere con- International Politics, Londra, Alien & Unwin, 1966, p. 16.
ceptuale separate de obliga\ie moral`, cea „intern`“ ]i cea „extern`“. Apoi 3. Andrew Linklater, Men and Citizens in International Relations, edi\ia a II-a,
el trece la examinarea modurilor în care dou` paradigme influente, realis- Londra, Macmillan, 1990, p. 77.
4. Ibid., p. 99.
mul ]i marxismul, împieteaz` asupra studiului sistematic al „scalei tipo-
5. Ibid., p. 130.
logice“ a societ`\ilor ]i al rela\iei dintre ele. {n final, opera sa con\ine 6. Ibid., p. 166.
lucr`ri de stabilire a unei interdiscipline „postpozitiviste“ a rela\iilor inter- 7. Andrew Linklater, Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and
na\ionale, inspirate de „}coala teoriei critice de la Frankfurt“ ]i de opera International Relations, Londra, Macmillan, 1990, p. 171.
filozofului german Jurgen Habermas. Prin opera sa, Habermas a încercat 8. A se vedea, în special, Andrew Linklater, „The Question of the Next Stage in
s` concilieze respectul pentru realiz`rile statului modern constitu\ional cu International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“, [n Millennium:
critica marxist` a dinamicii sociale distructive ]i antidemocratice a dez- Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 77-98.
volt`rii capitalismului. Dar s-ar putea sus\ine ideea c` accentul pus pe 9. Andrew Linklater, „What Is a Good International Citizen?“, în Paul Keal (ed.),
opera lui Habermas ca surs` de inspira\ie pentru teoria critic` interna- Ethics and Foreign Policy, St Leonards, Alien & Unwin, p. 21-43.
10. Robert H. Jackson, „Pluralism in International Political Theory“, [n Review of
\ional` militeaz` împotriva dimensiunii „praxiologice“ a proiectului lui
International Studies, (apr. 1992), p. 274.
Linklater, lucru ilustrat ]i de Robert Jackson:
„[Linklater] nu asigur` nici o baz` filozofic` în [abordarea] cazurilor Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Beitz,
de conflict între culturi care tinde s` capete amploare ]i care, [n mod Cox, Giddens, Mann, Walzer ]i Wight.
conving`tor, constituie dileme morale fundamentele ale societ`\ii
interna\ionale. Habermas ]i Foucault, ata]a\i de teoria sociologic`, ne Principalele lucr`ri ale lui Andrew Linklater
ofer` pu\in sprijin în abordarea categoriilor normative. O «sociologie „Rationality and Obligation in the States-System: the Lessons of Pufendorf’s Law of
comparativ` a codurilor morale», bazat` pe studii istorice de caz, nu se Nations“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 9, 1981, p. 215-228.
situeaz` în vecin`tatea problemei. Dac` nu se opteaz` pentru relati- „Realism, Marxism and Critical International Theory“, [n Review of International
vism, se poate opta pentru standarde comportamentale precum nevoile Studies, nr. 12, 1986, p. 301-312.
fundamentale, drepturile omului, binele comun ]i altele. Nu este o Men and Citizens in International Relations, edi\ia a II-a, Londra, Macmillan, 1990.
solu\ie s` sus\inem [n continuare recunoa]terea ]i respectul pentru
«altul» ]i includerea lui, a ei sau a lor în sfera egalit`\ii ]i a ob\inerii de Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations, Londra,
drepturi. Includerea doar am@n` solu\ionarea problemelor nerezolvate Macmillan, 1990.
ale determin`rii fa\etelor comportamentale ale «celorlal\i», care merit` „The Problem of Community in International Relations“, [n Alternatives, nr. 15, 1990,
sau nu s` fie identificate ]i respectate. Chiar în situa\ia în care to\i sunt p. 135-153.
integra\i în comunitate, trebuie înc` s` se interzic` anumite conduite „Marxism and International Relations: Antithesis, Reconciliation and Transcendence“,
inamicale fa\` de comunitate. Excluderea sau includerea nu este o în Richard L. Higgott and James L. Richardson (ed.). International Relations:
problem` de clas`, ras`, sex, cast`, na\ionalitate sau alt` categorie Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, The
sociologic`; este o problem` de conduit` uman`.“10 Australian University Press, 1991, p. 70-91.
RELA|II INTERNA|IONALE 238

„The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical


Perspective“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 77-98.
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE
Boundaries in Question: New Directions in International Relations (co-editor cu
John Macmillan), Londra, Pinter, 1995.
„Neorealism in Theory and Practice“, în Ken Booth and Steve Smith (ed.), International
Relations Theory Today, Cambridge, Polity Press, 1995, p. 241-262.
„Political Community“, în Alex Danchev (ed.), Fin de Siècle: The Meaning of the
Twentieth Century, Londra, Tauris Academic Publishing, 1995.
Theories of International Relations(co-editor Scott Burchill), Basingstoke, Macmillan, 1996.
„The Achievements of Critical Theory“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 279-298. Preocup`rile principale ale autorilor importan\i din aceast` sec\iune
The Transformation of Political Community, South Carolina, University of South se îndreapt` asupra no\iunilor de drept ]i moralitate care opereaz` între
Carolina Press, 1997. state. Ei ridic` probleme centrale de teoria rela\iilor interna\ionale pe care
reali]tii ]i liberalii tind s` le neglijeze. Termenul „societate interna\ional`“
Lecturi suplimentare [nseamn` c`, în ciuda absen\ei unei autorit`\i centrale, statele adopt` mo-
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Londra, dele de conduit` care se constituie pe baza constrângerilor morale ]i legale
Harvester Wheatsheaf, 1992. ]i se supun acestora. În acest caz, rela\iile interna\ionale nu pot fi în\elese
Brown, Chris, „Turtles All the Way Down: Antifoundationalism, Critical Theory and în mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (a]a cum sus\in
International Relations“, [n Millennium: Journal of International Studies, reali]tii) ]i devine posibil s` nu fie necesar` transformarea radical` a
nr. 23, 1994, p. 213-236. ordinii interna\ionale pentru a înf`ptui justi\ia ]i pacea global` (a]a cum
solicit` radicalii). Pentru Martin Wight, teoria rela\iilor interna\ionale re-
Cox, Wayne S. and Sjolander, Claire T. (ed.), Beyond Positivism: Critical Reflections prezint` o alternativ` la realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna-
on International Relations, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994.
\ionale. Hedley Bull pretinde c` „institu\iile“ societ`\ii statelor (r`zboiul,
Devetak, Richard, „The Project of Modernity and International Relations Theory“, marile puteri, dreptul interna\ional, diploma\ia ]i echilibrul de putere)
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 24, 1995, p. 27-51. sunt cruciale pentru men\inerea ordinii interna\ionale. Ace]ti gânditori
Keyman, E. Fuat, Globalisation, State, Identity, Difference: Toward a Critical ne încurajeaz` s` privim rela\iile interna\ionale ca pe o aren` social` unde
Social Theory of International Relations, Atlantic Highlands, New Jersey, competitorii – state suverane – se rela\ioneaz` nu numai în calitate de con-
Humanities Press, 1997. curen\i la putere ]i bun`stare, ci ]i ca de\in`tori ai unor drepturi speciale,
Neufeld, Mark, The Restructuring of International Relations Theory, Cambridge, ai unor privilegii ]i obliga\ii. Din punctul de vedere al metodei, ei
Cambridge University Press, 1995. accentueaz` importan\a abord`rii istorice. Regulile societ`\ii interna\io-
Spegele, Roger D., Political Realism in International Theory, Cambridge, Cambridge nale s-au format în Europa în contextul unei anumite culturi cre]tine occi-
University Press, 1996. dentale. Cum s-au reprodus acestea în decursul timpului pe m`sur` ce
societatea interna\ional` s-a extins în afara Europei? Depinde societatea
Suganami, Hiderni, „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull, Beitz, statelor de o cultur` comun` de norme ]i a]tept`ri ale statelor? Care sunt
and Linklater“, [n Review of International Studies, nr. 12, 1986, p.145-158. punctele tari ]i punctele slabe ale societ`\ii interna\ionale? Michael
Walzer ]i John Vincent sunt în mod special preocupa\i de rela\ia dintre
drepturile omului ]i drepturile statelor suverane. Ei caut` modalit`\i în
care s` reconcilieze societatea statelor cu valorile cosmopolite. Spre
deosebire de ei, Terry Nardin demonstreaz` c` orice încercare de a aduce
obiective cosmopolite în societatea interna\ional` va submina funda-
mentele procedurale ]i valoarea coexisten\ei.
241 H. BULL

HEDLEY BULL tinc\ie între rolul pe care asemenea institu\ii îl joac` atât în subminarea cât
]i în men\inerea ordinii interna\ionale, deoarece recunoa]te c` societatea
interna\ional` este numai unul dintre cele trei „elemente“ competitive din
Hedley Bull este bine cunoscut studen\ilor datorit` celei mai citite politica mondial`, celelalte fiind elemente ale unei st`ri hobbesiene a
dintre lucr`rile sale, The Anarchical Society (1977). Este un exemplu rar r`zboiului ]i acele tipuri de loialitate transna\ional` care traverseaz`
de manual bazat pe ra\ionament, iar popularitatea acestuia, atât printre grani\ele teritoriale ]i deseori le submineaz` (cum ar fi ideologia). Fiecare
profesori, cât ]i printre studen\i, î]i are originea într-una dintre princi- capitol analizeaz` atent rolul fiec`rei institu\ii, modul în care acesta s-a
palele caracteristici ale gândirii ]i operei publicate a lui Bull, anume pre- schimbat în timp ]i modalitatea de evaluare a rolului din perspectiva unei
ocuparea minu\ioas` pentru ordine. J. D. B. Miller observa c` „[el] ana- preocup`ri morale mai presante cu privire la ceea ce nume]te „ordinea
lizeaz` lucrurile secven\ial. Multe dintre articolele sale încep cu o serie de mondial`“. Aceasta este
probleme numerotate, la care începe s` r`spund` pe etape, întregul for-
mând o entitate logic` de o putere impresionant`.“ 1 Una dintre preo- „fundamental` ]i primordial` ... deoarece elementele ultime ale marii
cup`rile centrale ale lui Bull a fost ordinea în rela\iile interna\ionale. Ce societ`\i a umanit`\ii nu sunt statele ... ci indivizii. Acesta este momen-
este aceasta? Care sunt cele mai potrivite instrumente teoretice care s` fie tul pentru interven\ia rela\iilor interna\ionale, îns` problema unei or-
utilizate în studiul ei? Cum variaz` ea în timp ]i spa\iu? Cum poate fi re- dini mondiale se pune indiferent de structura politic` sau social` a glo-
bului ... dac` ordinea interna\ional` chiar are valoare, acest lucru se
conciliat` ordinea interna\ional` cu promovarea justi\iei, dac` acest lucru
datoreaz` numai faptului c` este util` pentru ob\inerea ordinii în soci-
este totu]i posibil? Acestea sunt întreb`rile principale la care multe dintre
etatea uman` ca întreg.“3
lucr`rile lui încearc` s` r`spund`.
Probabil cel mai impresionant aspect al lucr`rii sale principale este Ca manual, The Anarchical Society este înc` o lectur` obligatorie
examinarea sistematic` a conceptului de „ordine“ pe baza unor defini\ii pentru majoritatea celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. Totu]i, ca
foarte clare ]i a unor categorii teoretice. Bull define]te ordinea în general mod de argumentare, este mai pu\in conving`toare. În ciuda aten\iei acor-
ca model de activitate care sus\ine obiectivele sociale elementare ale soci- date detaliilor ]i rigorii distinc\iilor analitice, cartea ilustreaz` atât punc-
et`\ii, cum ar fi men\inerea securit`\ii membrilor ei fa\` de violen\a de tele tari, cât ]i punctele slabe ale influen\elor care au condus la scrierea ei,
orice fel, asigurarea respect`rii acordurilor ]i protejarea drepturilor de pro- iar acestea pot fi urm`rite în forma\ia intelectual` ]i personal` a lui Bull.
prietate. Apoi el adapteaz` aceste obiective la caracteristicile specifice Hedley Bull s-a n`scut la Sydney în anul 1932. El a absolvit Uni-
societ`\ii interna\ionale, unde ele se manifest` sub forma conserv`rii sta- versitatea din Sydney în anul 1952, luând cu brio examenele la filozofie ]i
telor suverane membre ]i a men\inerii p`cii ca stare normal` a coexisten\ei drept. În acel moment filozoful australian John Anderson i-a influen\at
dintre ele. Bull face o distinc\ie important` între un sistem interna\ional ]i puternic modul de gândire. El le-a insuflat studen\ilor o rigoare critic` ]i
o societate interna\ional`. Societatea este caracterizat` de consensul din- o preocupare egal` pentru marile probleme ale vie\ii sociale ]i politice,
tre state, conform c`ruia acestea au interese comune ]i se concep ca rela- care puteau fi în\elese numai pe baza unei aten\ii necesare acordate con-
\ionate reciproc în contextul unor reguli ]i institu\ii comune. Bull sus\ine textului istoric. Bull s-a mutat la Oxford în 1953 ]i a ob\inut doctoratul în
c`, de]i societ`\ii interna\ionale îi lipse]te un suveran global, rela\iile ]tiin\e politice, înainte s` ob\in` un post de asistent la London School of
interna\ionale sunt mai mult decât o sum` de modele constante de com- Economics. Acolo a început s` predea rela\ii interna\ionale ]i s` audieze
peti\ie între statele care î]i urm`resc propriile interese. faimoasele prelegeri ale lui Martin Wight. De la Wight a înv`\at c`, în
Restul lucr`rii sale reprezint` o examinare atent` a „institu\iilor“ studiul rela\iilor interna\ionale, istoria ideilor ar putea fi în\eleas` ca un
societ`\ii interna\ionale, care nu ar trebui reduse la organiza\iile inter- dialog continuu între reali]ti, revolu\ionari ]i ra\ionali]ti.
na\ionale, ci care se refer` la „seturi de obiceiuri ]i practici stabilite pen- Mo]tenirea lui Martin Wight a fost profund`, deoarece el a avut în
tru a realiza obiective comune“.2 Acestea includ echilibrul de putere, drep- vedere trei „]coli de gândire“ pe care Bull le-a folosit apoi în descrierea
tul interna\ional, diploma\ia, r`zboiul însu]i (în anumite condi\ii) ]i ideilor concurente privind natura ]i valoarea ordinii ]i societ`\ii interna-
func\ia managerial` îndeplinit` de marile puteri. El opereaz` atent o dis- \ionale. Spre deosebire de Wight, care ]i-a utilizat categoriile în scopuri
RELA|II INTERNA|IONALE 242 243 H. BULL

pedagogice ]i a refuzat s` se identifice cu oricare dintre ele, Hedley Bull dere pentru viitor. El a considerat c` existau limite foarte stricte în apli-
a încercat în mod clar s` articuleze ]i s` apere ra\ionalismul sau ceea ce a carea metodelor cantitative sau comportamentale de analiz`.
numit o abordare neogrotian` a teoriei ]i practicii rela\iilor interna\ionale. Argumentele lui Bull trebuie în\elese în contextul unei dezbateri
Precaut cu privire la pericolele constante ale anarhiei ]i ale prezen\ei cam aprinse asupra viitorului metodelor de cercetare în rela\iile inter-
politicii de putere ]i cu toate acestea în\eleg`tor fa\` de chemarea cos- na\ionale, precum ]i al preocup`rilor lui privind accentul exagerat pe rolul
mopolit` a unei prezumtive „societ`\i mondiale“ care ar considera priori- teoriei jocului [n strategiile domeniului nuclear. Bull credea c` domeniul
tar` dreptatea individual` fa\` de cea a statelor, el a încercat s` medieze rela\iilor interna\ionale are în centrul s`u considera\ii interdisciplinare ]i
între extreme. A realizat acest lucru, postulând o societate interna\ional` inten\ia actorilor al c`ror comportament teoreticienii încearc` s` îl în\e-
ca ordine real`, îns` fragil` din punct de vedere normativ, subminând ast- leag`. Prin urmare, teoria ]i practica nu pot fi desp`r\ite una de alta, prima
fel tendin\a realist` de a pune în rela\ie sistemul ]i societatea, men\inând func\ionând ca un „instrument“ mai mult sau mai pu\in util pentru a expli-
în acela]i timp speran\a c` o astfel de ordine normativ` ar putea fi extins` ca o „realitate dat`“. Mai mult, el a afirmat c`, pe m`sur` ce tradi\ia cla-
pentru a reflecta pe viitor mai multe probleme cosmopolite. Viziunea lui sic` a recunoscut interdependen\a dintre explica\ie ]i evaluare sau judeca-
Bull a fost în mod fundamental moderat`, iar aceast` tentativ` de mediere ta moral`, a]a-numi\ii „scienti]ti“ au trasat o distinc\ie artificial` între ele
între extreme reu]e]te în multe din lucr`rile sale referitoare la interven\ie, ]i au încercat s` subordoneze practica teoriei.
la istoria societ`\ii interna\ionale ]i la poten\ialul controlului armamentu- De aceea, conceptele sale teoretice nu s-au dep`rtat niciodat` prea
lui în medierea între c`utarea superiorit`\ii strategice în timpul r`zboiului mult de în\elesul pe care l-au dobândit în lumea dinamic` a discursului
rece ]i dorin\a contrar` de dezarmare complet`. diplomatic. Astfel, conceptul de „mare putere“, spre exemplu, nu este
În anul 1958, Bull a devenit membru al nou-înfiin\atei Comisii definit niciodat` exclusiv pe baza unor indici observabili ]i m`surabili.
Britanice de Teorie Politic` Interna\ional`, apoi a petrecut o perioad` de Conceptul include o semnifica\ie normativ` care nu numai c` presupune
timp în Statele Unite pentru a observa ]i a participa la dezvoltarea disci- un discurs mai cuprinz`tor cu privire la interac\iunea social`, ci, de aseme-
plinei în institu\ii ca Harvard ]i Chicago. Acolo a fost preocupat de pro- nea, le confer` actorilor astfel defini\i drepturi ]i responsabilit`\i speciale
bleme de strategie nuclear` ]i, dup` ce s-a întors în Anglia, la Institutul de fa\` de alte state. În mod analog, în ciuda ambiguit`\ii, „echilibrul de pu-
Studii Strategice, ]i-a finalizat lucrarea principal` The Control of the Arms tere“ nu poate fi redus la un termen pur descriptiv pentru distribuirea de
Race (1961). Ca urmare, a fost [ncadrat [n Direc\ia de cercetare pentru capacit`\i coercitive; el relev` un principiu de comportament, o institu\ie so-
controlul armamentului ]i al dezarm`rii din Ministerul Afacerilor Externe, cietal` ]i un scop care trebuie men\inut în cadrul societ`\ii interna\ionale.
dup` care s-a întors în Australia, în 1966, ca profesor de rela\ii inter- În mod neobi]nuit, în ciuda ader`rii sale la promovarea unei teorii
na\ionale la Australian National University. Bull a revenit la Oxford în normative în studiul rela\iilor interna\ionale, Bull însu]i a încercat s` reali-
anul 1977 pentru a prelua Catedra de rela\ii interna\ionale Montague zeze o distinc\ie între ordine ]i justi\ie, sus\inând c` cea de-a doua este un
Burton ]i a r`mas acolo pân` la moartea sa prematur` de cancer în 1985. ideal subiectiv inerent. De aceea, el nu ofer` o „viziune personal` asupra
Anterior public`rii c`r\ii The Anarchical Society, Bull a fost cunos- a ceea ce ar însemna un comportament just [sau] o analiz` filozofic` a cri-
cut datorit` atacurilor sale necru\`toare împotriva abord`rii comportamen- teriilor necesare pentru a-l recunoa]te“.5 Pe m`sur` ce a prelucrat diferite
taliste (sau „]tiin\ifice“) în studiul rela\iilor interna\ionale, care a dominat no\iuni de justi\ie avansate de al\i autori ]i concretizate în cereri pentru o
în multe universit`\i americane spre sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. Se schimbare just` (în special de statele lumii a treia) ]i a examinat compati-
poate observa influen\a lui Martin Wight în articolul publicat de Bull în bilitatea lor cu men\inerea ordinii interna\ionale, el s-a ab\inut de la a
1966, unde a realizat o distinc\ie clar` (]i oarecum polemic`) între teoria sus\ine pe oricare dintre ele. Spre sfâr]itul vie\ii, Bull s-a preocupat din ce
„clasic`“ ]i cea „]tiin\ific`“. 4 A]a cum Wight a afirmat c` filozofia istoriei în ce mai mult de problema ordinii mondiale ]i de fragilitatea crescând` a
este analoag` cu teoria politic` în studiul rela\iilor interna\ionale, Bull a principalelor institu\ii ale societ`\ii interna\ionale. Aceast` preocupare a
sus\inut c` fundamentele cercet`rii ]i educa\iei se reg`sesc mai degrab` în avut dou` motive principale.
filozofie, drept ]i istorie decât în încercarea inutil` de a descoperi „legi ale În primul rând, Bull a devenit tot mai critic la adresa Statelor Unite
comportamentului“ între state ca baz` a dezvolt`rii unor predic\ii de încre- ]i a Uniunii Sovietice. Declinul destinderii din anii ’70 ]i reluarea cursei
RELA|II INTERNA|IONALE 244 245 H. BULL

înarm`rilor nucleare la începutul anilor ’80 le-a sl`bit dreptul de a fi pri- \ionale. În acest caz, este neclar de ce ordinea, în general, nu era valoarea
vite drept conduc`tori cu r`spundere în cadrul societ`\ii interna\ionale ca în raport cu care Bull a evaluat meritele societ`\ii interna\ionale ]i ale
întreg. Acest declin a fost regretabil în special pentru c`, dintre toate insti- institu\iilor acesteia, mai degrab` decât s` opereze diferen\e între ordine în
tu\iile societ`\ii interna\ionale, numai marile puteri sunt ]i actori. Dac` ele general, ordinea interna\ional` în societatea statelor ]i ordinea mondial`
nu îndeplinesc rolurile pe care Bull le atribuie, atunci este dificil s` se vad` ca valoare cosmopolit`.
modul în care alte institu\ii pot func\iona pentru a preveni pr`bu]irea soci- În al doilea rând, este oarecum regretabil c` Bull nu a reu]it s`
et`\ii interna\ionale. În anii ’80, el a criticat aspru în special SUA: dep`]easc` viziunea lui Wight cu privire la cele trei curente tradi\ionale
ale teoriei interna\ionale (realism, ra\ionalism ]i revolu\ionarism). Dac`
„Prin declara\iile lor beligerante ]i prin preg`tirile pentru o nou` inter- cineva se situeaz` în tradi\ia ra\ionalist` sau neogrotian`, este important s`
ven\ie militar`, prin politicile lor modelate evident pentru a exprima
elimine afirma\iile realiste sau revolu\ionare. Bull nu a f`cut aceasta. Prin
mai degrab` dispozi\ii decât pentru a ob\ine rezultate, prin incapaci-
tatea lor de a rezista for\elor interne ale ]ovinismului ]i avidit`\ii au urmare, cititorul nu este sigur dac` s` aleag` tradi\iile în func\ie de repre-
f`cut multe pentru a-]i submina propria pozi\ie de lider al Occidentului zent`rile lor concurente cu privire la politica mondial` sau dac` fiecare
]i pentru a accentua hido]enia fe\ei pe care o ar`tau lumii a treia.“6 dintre acestea „acoper`“ anumite elemente ale unei lumi complexe. Pro-
blema în leg`tur` cu ultima afirma\ie, a]a cum relev` R. J. Vincent, este
În al doilea rând, Bull a descris istoria societ`\ii interna\ionale în c` „persoana ... î]i schimb` mereu pozi\ia în raport de argumentele adop-
termenii expansiunii geografice, proces care s-a accelerat în mod drama- tate de al\ii“.8
tic o dat` cu decolonizarea ]i cu crearea a peste 100 de state noi, precum În ciuda unor asemenea dificult`\i ]i chiar dac` Bull însu]i nu a
]i sl`birea consensului cultural care pusese bazele societ`\ii statelor în tre- reu]it s` ofere r`spunsuri conving`toare, marile probleme ridicate de el
cut. Institu\iile societ`\ii interna\ionale au fost exportate din Europa în r`mân ]i ast`zi pertinente. Utilizând vocabularul foarte diferit al teoreti-
restul lumii. Puterea lor a depins de noii membri care au fost interesa\i s` cianului politic Jürgen Habermas, putem afirma c` în centrul operei lui
le sus\in`. Bull s-a temut c` „orice revolt` împotriva Occidentului“, în Hedley Bull s-a aflat întotdeauna „un interes constitutiv în conservarea ]i
special dac` se baza pe percep\iile r`spândite ale neocolonialismului eco- extinderea intersubiectivit`\ii asupra în\elegerii reciproce cu privire la ori-
nomic ]i ale inegalit`\ii crescânde dintre cei boga\i ]i cei s`raci, ar fi peri- entarea ac\iunii“.9 Dac` r`zboiul rece nu va fi înlocuit de o nou` „ciocnire
clitat chiar institu\iile care trebuiau reformate de cei care beneficiaser` cel a civiliza\iilor“ ]i dac` problemele ordinii interna\ionale continu` s`
mai mult de pe urma lor pe baza unui interes propriu de tip iluminist.7 creasc` în ceea ce prive]te obiectivele ]i complexitatea, atunci modul în
Dup` moartea lui Bull ]i din perspectiva sfâr]itului r`zboiului rece, care societatea statelor ar trebui ]i ar putea fi reformat` pentru a fi în ser-
atât întreb`rile puse de el, cât ]i modul în care a încercat s` r`spund` la ele viciul ordinii mondiale este probabil cea mai important` problem` a
au fost sursa unui interes reînnoit cu privire la opera sa ]i la lucr`rile altor prezentului.
autori asocia\i cu „]coala englez`“ de teoria rela\iilor interna\ionale. Chiar
]i a]a, exist` posibilitatea identific`rii unor limite în abordarea sa. În spe-
cial dou` dintre acestea merit` men\ionate.
În primul rând, Bull a avut tendin\a de a îmbina ordinea interna-
\ional`, definit` din punct de vedere empiric ca o stare de lucruri dinami- Note
c` în cadrul sistemului statelor (un fapt), cu ordinea definit` ca o valoare
în func\ie de care s` se evalueze societatea interna\ional` în raport cu alte
structuri institu\ionale alternative. Ordinea era cantitativ` (mai mult sau 1. J. D. B. Miller, „Hedley Bull, 1932-85“, în J. D. B. Miller, R. J. Vincent, Order
mai pu\in) sau calitativ`? Uneori el a sugerat c` ordinea a variat în func\ie and Violence: Hedley Bull and International Relations, Oxford, Claredon Press,
de timp ]i spa\iu ]i cu toate acestea nu a încercat s` ofere vreun criteriu cu 1990, p. 11.
care s` se poat` m`sura o asemenea varia\ie. Alteori a afirmat c` societatea 2. Hedley Bull, The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977, p. 74.
statelor ca întreg trebuia valorificat` deoarece era sursa ordinii interna- 3. Ibid., p. 22.
RELA|II INTERNA|IONALE 246 247 H. BULL

4. Hedley Bull, „International Theory: the Case for a Classical Approach“ în World Hugo Grotius and International Relations (împreun` cu Benedict Kingsbury ]i
Politics, nr. 18, 1966, p. 363-377. Adam Roberts), Oxford, Oxford University Press, 1992.
5. Hedley Bull, The Anarchical Society, p. 78.
6. Hedley Bull, „The Great Irresponsibles? The United States, the Soviet Union and
World Order“, în International Journal, nr. 35, 1980, p. 437. Lecturi suplimentare
7. Consulta\i în special Hedley Bull, Justice in International Relations, (the Hagey Buzan, Barry, „From International System to International Society: Structural
Lectures), Ontario, University of Waterloo, 1983. Realism and Regime Theory Meet the English School“, în International
8. R. J. Vincent, „Order in International Politics“, în J. D. B. Miller ]i R. J. Vincent, Organization, nr. 47, 1993, p. 327-352.
Order and Violence: Hedley Bull and International Relations, Oxford, Claredon
Press, 1990, p. 47. Evans, Tony and Wilson, Peter, „Regime Theory and the English School of
9. J. Habermas, Knowledge and Human Interests, Boston, Beacon Press, 1971, p. 310. International Relations: a Comparison“, în Millennium: Journal of
International Studies, nr. 21, 1992, p. 329-352.
Hoffman, Stanley, „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“,
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Nardin, în International Affairs, nr. 62, 1986, p. 179-196.
Vincent ]i Wight.
Jones, Roy, „The English School of International Relations: a Case for Closure“,
în Review of International Studies, nr. 7, 1981, p. 1-13.
Principalele lucr`ri ale lui Hedley Bull Miller, J. D. B. and Vincent, R. J. (eds.), Order and Violence: Hedley Bull and
The Control of the Arms Race: Disarmament and Arms Control in the Missile Age, International Relations, Oxford, Claredon Press, 1990.
New York, Praeger, 1961. Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Analogy: Bull, Beitz and
„Society and Anarchy in International Relations“, în Martin Wight and Herbert Linklater“, în Review of International Studies, nr. 12, 1986, p. 145-158.
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of Vincent, R. J., „Hedley Bull and Order in International Relations“, în Millennium:
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 35-50. Journal of International Studies, nr. 17, 1988, p. 195-214.
„The Grotian Conception of International Relations“, [n Martin Wight and Herbert Wheeler, Nicholas J., „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society:
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“, în Millennium: Journal
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 51-73. of International Studies, nr. 21, 1992, p. 463-488.
„International Relations as an Academic Pursuit“, în Australian Outlook, nr. 26,
1972, p. 251-265.
„The Theory of International Politics: 1919 – 1969“, în Brian Porter (ed.), The
Aberystwyth Papers, Londra, Oxford University Press, 1972, p. 30-58.
„Martin Wight and the Theory of International Relations“, în British Journal of
International Studies, nr. 2, 1976, p. 101-116.
The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977.
„The Great Irresponsibles? The United States, the Soviet Union, and World Order“,
în International Journal, nr. 35, 1980, p. 437-447.
„Hobbes and International Anarchy“, în Social Research, nr. 48, 1981, p. 717-739.
„The International Anarchy in the 1980’s“, în Australian Outlook , nr. 37, 1983, p. 127-131.
The Expansion of International Society (împreun` cu Adam Watson), Oxford, Claredon
Press, 1984.
Intervention in World Politics (ed.), Oxford, Oxford University Press, 1984.
Justice in International Relations, Waterloo, Ontario, University of Waterloo, 1984.
Hedley Bull on Arms Control, Basingstoke, Macmillan, 1987.
249 T. NARDIN

TERRY NARDIN nu precizeaz` ce ar trebui spus sau f`cut într-un caz particular. Aceast`
diferen\iere este reflectat` de cele dou` moduri categoric diferite de
asociere uman` deosebite de Oakeshott ]i pe care le-a numit universitas ]i
Profesorul Terry Nardin pred` teorie politic` interna\ional` la Uni- societas. Prima reprezint` o asociere de oameni uni\i pentru atingerea unui
versitatea Wisconsin-Milwaukee. Sunt dou` motive pentru a-l include în obiectiv comun, cum ar fi o echip` de fotbal. Astfel, practicile acesteia sunt
aceast` sec\iune care cuprinde teoreticienii societ`\ii interna\ionale. {nt@i „prudente“ în con\inut, proiectate pentru a atinge un scop. Dimpotriv`,
pentru c` opera sa difer` în unele aspecte importante de cea a altor repre- societas reprezint` o rela\ie „moral`“ între agen\i liberi care î]i însu]esc
zentan\i ai „]colii engleze“ analiza\i în aceast` lucrare (Bull, Vincent, strict doar autoritatea rezultat` din unele condi\ii necesare asocierii ]i
Wight) ]i apoi deoarece î]i bazeaz` interpretarea proprie cu privire la natu- ac\iunii, îns` care, pe de alt` parte, le permite celor implica\i urm`rirea
ra dreptului interna\ional între state pe fundamentele filozofice ale filozo- propriilor obiective.
fului politic englez Michael Oakeshott (1901-1990), care a fost profesor Aceste dou` concepte, împreun` cu „vocabularul“ asociat fiec`ruia,
de ]tiin\e politice la London School of Economics pe când Martin Wight reprezint` în opinia lui Oakeshott polul în jurul c`ruia graviteaz` gândirea
î]i \inea acolo faimoasele cursuri despre teoria politic` interna\ional`. Din european` despre statul modern. Aceasta poate fi considerat` drept „teleo-
câte cunosc, Nardin este singurul care a scris despre societatea interna- cra\ie“, un efort comun de a c`uta satisfacerea unui set de sine st`t`tor de
\ional` ]i a utilizat opera lui Oakeshott pentru a-]i justifica interpretarea obiective comune, caz în care rolul guvernului este de a rezolva proble-
proprie a caracterului special al rela\iilor dintre state, iar pentru a în\elege mele corespunz`toare, oricare ar fi acestea. Sau practicile sale se pot limi-
lucr`rile lui Nardin este necesar s` se înceap` cu opera mentorului s`u in- ta la un cadru de conduit` care nu specific` nici un astfel de obiectiv ]i
telectual. care ofer` pur ]i simplu o recompens` negativ`, eliminarea unor circum-
Oakeshott a fost probabil cel mai important gânditor politic englez stan\e care altfel ar putea afecta îndeplinirea scopurilor indivizilor. „Aso-
al secolului. El a dezvoltat un concept de societate civil` de mare fine\e ]i cierea civil`“, societatea conceput` în acest ultim mod, nu ofer` mântuirea
a analizat unele dintre cele mai importante probleme ridicate de dez- (prin promisiunea îndeplinirii unui obiectiv comun), îns` organizarea în
voltarea statului modern. De asemenea, el a influen\at considerabil modul acest fel a problemelor umane [l restric\ioneaz` pur ]i simplu pe cel care
în care se studiaz` ]i se pred` istoria gândirii politice. De]i unele lucr`ri este capabil s` caute „o via\` bun`“ într-o manier` proprie.
ale sale sunt complexe, cele mai multe, în special eseurile, sunt caracteri- Terry Nardin utilizeaz` în mod explicit acest cadru pentru a justifica
zate de o elegan\` notabil` a stilului. El a fost un nonconformist în sensul o interpretare unic` a societ`\ii interna\ionale. Lucrarea sa Law, Morality,
c` a refuzat multe dintre elementele normale ale epocii sale. În ciuda repu- and the Relation of States (1983) preia distinc\ia primar` efectuat` de
ta\iei de conservator, a fost destul de radical în unele chestiuni particulare. Oakeshott între „asocierea civil`“ ]i „asocierea întreprinz`toare“ ]i o
De exemplu, a fost un ap`r`tor fervent al elitismului din universit`\i, aplic` la nivel global, de]i Nardin modific` u]or conceptele în ceea ce
sus\inând c` acestea nu ar trebui s` fie confundate cu ]colile tehnice, ci ar prive]te distinc\ia dintre asocierea „orientat` spre scop“ ]i cea „practic`“.
trebui s` men\in` valori academice riguroase care s` fie urmate pentru Cel din urm` se refer` la „un set de probleme care trebuie luate în conside-
semnifica\ia lor intrinsec`. rare atât în actul de decizie ]i de execu\ie, cât ]i în evaluarea deciziilor ]i
De asemenea, Oakeshott a fost foarte sceptic cu privire la presu- ac\iunilor“. 1 Nardin reproduce pur ]i simplu modurile de asociere ale lui
pusele „virtu\i“ ale statului modern. Concep\ia sa abordeaz` conduita Oakeshott la nivel interna\ional, astfel încât statele îndeplinesc rolul pe
uman` ca fiind constituit` din agen\i inteligen\i care reac\ioneaz` la care Oakeshott l-a atribuit indivizilor în societatea civil`. Pentru Nardin,
situa\iile întâmpl`toare pentru a-]i atinge scopurile ]i care ac\ioneaz` ast- societatea interna\ional` reprezint` o asociere practic` între state:
fel prin prisma existen\ei unor practici multiple. Ace]ti agen\i se împart în
dou` categorii diferite. Ei pot fi „pruden\i“, fapt ce se refer` la un compor- „Fiecare este devotat propriilor obiective ]i propriei concep\ii despre
tament util proiectat pentru atingerea scopului dat, sau pot fi „morali“, bine. Binele comun al acestei comunit`\i cuprinz`toare const` nu în
supunându-se unor reguli care nu sunt utile ]i care nu specific` ac\iunea. obiectivele pe care unii membri ai ei, iar uneori chiar cei mai mul\i,
De exemplu, principiul conform c`ruia indivizii trebuie s` ac\ioneze corect doresc s` le urm`reasc` în mod colectiv, ci în valorile de dreptate,
RELA|II INTERNA|IONALE 250 251 T. NARDIN

pace, securitate ]i coexisten\`, care pot fi atinse numai prin participarea sali]ti» [politica statelor] nu trebuie evitat` sau inversat`. Este mai
în cadrul unui organism comun care s` stabileasc` practici autorizate.“2 degrab` ceva dublu negativ decât ceva pozitiv.“4

Aplicând distinc\ia lui Oakeshott la societatea interna\ional`, Nardin evit` toate problemele asociate cu conceptualizarea socie-
Nardin consider` implicit ceea ce Oakeshott era preocupat s` împiedice, t`\ii interna\ionale ca via media. El nu prive]te societatea civil` interna-
adic` subordonarea societas fa\` de universitas la nivelul politicii interne. \ional` ca pe unul dintre elementele competitive din cadrul rela\iilor inter-
Nardin se distan\eaz` de mentorul s`u atunci când admite c` lupta dintre na\ionale, a]a cum face Bull. De asemenea, el nu crede c` practicile auto-
aceste „moduri de conduit`“ a fost pierdut` în cadrul grani\elor statului ritare ale societ`\ii interna\ionale mediaz` între realism ]i revolu\ionarism,
modern. Nardin nu ofer` explicit un asemenea argument, îns` acesta este a]a cum sus\ine uneori Wight. De fapt, Nardin ignor` pur ]i simplu astfel
compatibil din punct de vedere logic cu cadrul general al teoriei sale. de preten\ii. El nu este interesat de dilemele reconcilierii ordinii cu justi\ia
Astfel, nu ar trebui ca societatea statelor ]i dreptul interna\ional s` în societatea interna\ional`, deoarece ordinea acesteia este deja just`,
fie în\elese ca o asociere orientat` spre un scop. Statele nu împ`rt`]esc atunci când justi\ia se refer` la regulile procedurale ale coexisten\ei
acelea]i scopuri, fiecare dintre ele î]i urm`re]te propria viziune cu privire statelor. Societatea interna\ional` se prezint` astfel ca o Gesellschaft (în
la o via\` bun` în numele cet`\enilor s`i. Aceasta nu înseamn` c` statele limba german`, Gesellschaft = societate – n. trad.) fragil`, care permite o
nu au unele scopuri comune ]i nu-]i dau avizul în cadrul unor acorduri pluralitate de Gemeinschafts (Gemeinschafts = comunit`\i – n. trad.) gene-
pentru a îndeplini aceste scopuri în mod concret. Dar societatea statelor ]i
rate intern. În lumina diversit`\ii evidente, atât prin prisma tradi\iilor etice,
institu\ia ei central` în domeniul dreptului nu sunt probleme asupra c`rora
cât ]i a valorilor incluse ]i exprimate de majoritatea statelor lumii, sigurul
statele s` î]i dea acordul. Con\inutul unor tratate speciale ar putea fi
r`spuns ra\ional este în consecin\` de a accepta ]i a face fa\` relativismu-
subiect de acord ]i negociere, îns`, a]a cum afirm` Brown, „ceea ce tre-
lului etic. „Relativismul ... rezult` din dezacordul evident privind exis-
buie s` fie considerat drept tratat ]i modul în care statele se angajeaz` prin
ten\a multor adev`ruri, fiecare determinat de standardele utilizate pentru a
tratate sunt, în mod logic, probleme mai importante decât con\inutul
oric`rui tratat anume“. 3 Aceste probleme mai importante \in de domeniul defini ]i a m`sura adev`rul.“5 Aceasta nu neag` îns` posibilitatea exis-
„practicilor autorizate“ din dreptul interna\ional. Nardin pretinde c` soci- ten\ei unor criterii metaetice – Nardin nu este cu siguran\` un sceptic în
etatea statelor trebuie s` fie în\eleas` ca fiind constituit` prin asemenea ceea ce prive]te morala – numai c` mai trebuie s` descoperim care ar fi
practici, care reprezint` ele însele condi\ia posibilit`\ii de cooperare con- acel criteriu.
]tient` între state. Statele nu pot renun\a la participarea la aceste practici Consecin\ele modului în care Nardin abordeaz` societatea interna-
f`r` a-]i abandona statutul lor de membri ai societ`\ii interna\ionale astfel \ional` sunt, f`r` îndoial`, conservatoare. Societatea interna\ional` este o
analizate. societas procedural`. Ea protejeaz` interesele comune ale statelor pentru
Modul în care Nardin abordeaz` analiza societ`\ii interna\ionale a avea o coexisten\` stabil`, dar este subminat` dac` statele sau al\i actori
este foarte diferit de maniera în care aceasta este conceput` de Wight, Bull încearc` s` o transforme într-o asocia\ie orientat` spre un scop. Justi\ia
]i Walzer. El nu are nevoie s` apere societatea interna\ional`, ca pe un înseamn` reguli impar\iale, care impun obliga\ii cu for\` egal` tuturor
„lucru bun“, fa\` de preten\iile realismului ]i revolu\ionarismului, care statelor, indiferent de distribu\ia puterii ]i a bog`\iei între ele. În acest sens
sunt punctele de pornire ale lui Wight ]i Bull. Datorit` acestui fapt, abor- Brown remarc`:
darea sa este relativ superioar` acestora. În cadrul „]colii engleze“, valoa-
rea societ`\ii interna\ionale este afirmat` printr-o presupus` tradi\ie sau „regula ... care interzice exproprierea f`r` compensa\ii a bunurilor
printr-un model de gândire a c`rui identitate se define]te per a contrario. aflate în posesia str`inilor ... este impar\ial` deoarece o firm` din
Via media (calea de mijloc) se define]te, dup` Forsythe: Bangladesh care func\ioneaz` în SUA ar fi la fel de îndrept`\it` s`
beneficieze de protec\ie ca ]i o societate american` care ac\ioneaz` în
„prin respingerea fiec`rei extreme. Pentru «reali]ti» constrângerile Bangladesh, iar, din perspectiva lui Nardin, faptul c` firmele din
morale ar trebui s` se aplice ]i chiar se aplic` statelor. Pentru «univer- Bangladesh sunt fragile nu este deloc elocvent.“6
RELA|II INTERNA|IONALE 252 253 T. NARDIN

Nardin se opune oric`rei încerc`ri de a împov`ra societatea inter- fost nevoit s` constate c`: (a) statele au o valoare moral` inerent` ]i de
na\ional` cu scopuri comune, cum ar fi obliga\ia de a realiza un fel de aceea trebuie respectate; (b) este mai important s` fie respectate statele
justi\ie distributiv` între Nord ]i Sud. În lipsa unui acord cu privire la ceea decât oamenii sau comunit`\ile care le compun“. 9 Dac` Nardin nu poate
ce ar înseamna aceasta, încerc`rile de a o aplica vor e]ua ]i vor submina îndeplini ambele sarcini, nu este clar de ce are sens s` credem c` distinc\ia
consensul rafinat care exist` deja cu privire la justi\ia procedural`. În mod lui Oakeshott este de mare ajutor în analiza eticii societ`\ii interna\ionale.
similar, Nardin se opune legisla\iei interna\ionale care ar permite inter- Statele nu sunt persoane particulare. Este posibil ca ele s` nu con\in` nici
ven\ia în afacerile interne ale statelor. Justi\ia cere „independen\a ]i egali- o form` de „via\` bun`“ pentru cet`\enii lor. S` ne gândim, de exemplu, la
tatea din punct de vedere legal a statelor, dreptul la autoap`rare, datoria de Cambodgia sub conducerea lui Pol Pot. Oare exist` limite pentru diversi-
noninterven\ie, obliga\ia de a respecta tratatele ]i restric\ii cu privire la tatea politic` ]i etic` pe care dreptul interna\ional ar trebui s` o recunoasc`?
conduita în r`zboi“.7 Este interesul comun al statelor de a sus\ine aceast` Cel pu\in Michael Walzer, a c`rui abordare a eticii interna\ionale pre-
concep\ie limitat` asupra justi\iei, care este o condi\ie prealabil` a coexis- supune c` legitimitatea drepturilor statului este dependent` de un „echili-
ten\ei lor. bru“ moral între state ]i comunit`\ile pe care le protejeaz`, admite unele
Nu exist` nici o îndoial` c` opinia auster` a lui Nardin despre justi- excep\ii de la regula noninterven\iei.
\ia interna\ional`, conservatoare în ceea ce prive]te implica\iile politice, Ideile lui Nardin despre rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile
reprezint`, de asemenea, o distan\are destul de radical` fa\` de „]coala statului s-au schimbat de la publicarea c`r\ii Law, Morality and the Relation
englez`“. Mul\i dintre membrii acesteia (cum ar fi John Vincent) se tem of States în 1983. În 1986 el a publicat un articol unde critic` încerc`rile
de incapacitatea ei de a încorpora elemente de justi\ie cosmopolit` ]i lui Walzer de a deduce drepturile statului din drepturile fundamentale ale
sus\in c` supravie\uirea acesteia depinde de o astfel de încorporare, oricât omului ]i, în acela]i timp, propune limite stricte pentru situa\iile care per-
de dificil ar fi s` se realizeze. Nardin afirm` chiar cazul contrar. Dac` mit interven\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. 10 Nardin sus\ine c`
încearc` s` devin` un fel de asocia\ie orientat` spre un scop, cu timpul va este chiar posibil s` se justifice interven\ia în afacerile interne ale statelor
deveni tot mai slab`, nu mai puternic`. pe baza viol`rii drepturilor omului de c`tre acestea ]i, în acela]i timp, s`
Totu]i, aceasta nu înseamn` c` nu este interesat de promovarea se impun` constrângeri importante ]i severe interven\iei din considera\ii
drepturilor omului la nivel global. El chiar men\ioneaz` importan\a lor, etice cu privire la cel ce de\ine dreptul de interven\ie, lucru care ar face ca
dar, în concordan\` cu cadrul lui Oakeshott, pune accent pe primatul drep- interven\ia s` fie foarte dificil de justificat în practic`:
turilor politice ]i civile fa\` de cele economice ]i sociale: „1. Interven\ia armat` pentru a proteja drepturile omului [poate] fi
întreprins` numai dup` ce alte remedii mai pu\in drastice au fost
„A insista asupra respect`rii drepturilor omului înseamn` a pretinde
ca politicile ]i legile unei comunit`\i s` reflecte principiile impar\i- încercate ]i au e]uat.
alit`\ii cu privire la persoane ]i la scopurile lor, fapt inerent în ideea 2. Interven\ia trebuie, [n fapt, s` elimine abuzul pe care a inten\io-
unei asocia\ii practice.“8 nat s` îl remedieze.
3. Înc`lcarea drepturilor omului trebuie s` fie atât de serioas` încât s`
Valabilitatea abord`rii lui Nardin cu privire la studiul eticii ]i al merite costul în vie\i omene]ti pe care l-ar putea produce interven\ia.
societ`\ii interna\ionale const` în aderen\a sa riguroas` la consecin\ele 4. Efectele destabilizatoare anticipate ale interven\iei umanitare
adopt`rii renumitei dihotomii a lui Oakeshott între cele dou` ideal-tipuri asupra stabilit`\ii interna\ionale trebuie s` fie minime.“ 11
de asociere uman`. Dac` aceast` abordare este conving`toare sau nu depinde Din nefericire, cât timp aceste criterii accentueaz` dificultatea jus-
foarte mult de validitatea aplic`rii distinc\iei la rela\iile interna\ionale, tific`rii interven\iei chiar dac` violarea drepturilor omului reprezint` un
considerând statele ca ]i când ar fi persoane particulare. Toate criticile pe argument potrivit în favoarea interven\iei, recunoa]terea de c`tre Nardin a
care Nardin le-a primit î]i au originea în aceast` singur` presupunere. leg`turii dintre drepturile statului ]i drepturile omului submineaz` dis-
Pentru c`, în cazul în care statele nu ar trebui considerate ca având viziuni tinc\ia orientat` spre scop/practic pe care se bazeaz` pentru a-]i justifica
autonome despre „via\a bun`“, atunci întregul cadru se sprijin` pe funda- abordarea conservatoare a societ`\ii interna\ionale. Aceasta sugereaz` c`
mente intelectuale ]i morale foarte fragile. Simon Caney observ` c` „el a dreptul statelor de a se bucura de privilegiile apartenen\ei la societatea
RELA|II INTERNA|IONALE 254 255 T. NARDIN

interna\ional` este mai degrab` limitat decât absolut. De asemenea, aceas- 6. Chris Brown, op. cit., p. 219.
ta sl`be]te argumentele în favoarea unei societ`\i interna\ionale bazate pe 7. Terry Nardin, „Law, Morality, and the Relations of States“, p. 270.
diversitate etic` ]i cultural`. A]a cum relev` Brown, „dac` diversitatea 8. Ibid., p. 276.
înseamn` c` statele au dreptul s` î]i maltrateze popula\ia, atunci este greu 9. Simon Caney, „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on
Nonintervention“, în International Political Science Review, nr. 18, 1997, p. 29.
de spus de ce urmeaz` s` evalu`m o astfel de diversitate“.12 Caney afirm`
10. Terry Nardin ]i Jerome Slater, „Nonintervention and Human Rights“, în Journal
c`, dac` diversitatea etic` ]i cultural` trebuie respectat`, atunci aceasta ar
of Politics, nr. 48, 1986, p. 86-96.
putea justifica de fapt interven\ia împotriva statelor care nu reu]esc s` 11. Ibid., p. 93-94.
respecte diversitatea cultural`, religioas` ]i etnic` în interiorul grani\elor 12. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Approaches,
lor teritoriale.13 De asemenea, el sus\ine c` încercarea lui Nardin de a face Hemel Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 125.
o distinc\ie între drepturile politice ]i civile ]i drepturile economice ]i 13. Simon Caney, op. cit., p. 29.
sociale ]i de a acorda o mai mare prioritate celor dintâi nu este convin- 14. Cu privire la aceast` not` ave\i în vedere distinc\ia lui Robert Jackson între state
g`toare, deoarece cele din urm` sunt la fel de importante ca ]i primele ]i cvasi-state în sistemul interna\ional. Jackson afirm` c` a intervenit o muta\ie
pentru c` le permit indivizilor ]i statelor s` se angajeze în orice fel de fundamental` în statutul suveranit`\ii statelor în dreptul interna\ional pe parcur-
asociere orientat` spre scop sau spre practic`. sul ultimilor 200 de ani. În timp ce, în secolul al XIX-lea, dreptul interna\ional
Pe scurt, proiectul lui Terry Nardin reprezint` o contribu\ie dis- acorda drepturi de suveranitate entit`\ilor care î]i puteau demonstra capacitatea
tinct` la studiul rela\iilor interna\ionale. Abordarea sa este complet diferit` de a oferi elemente politice ]i economice de baz` cet`\enilor lor, procesul deco-
de cele ale altor membrii ai „]colii engleze“ atât ca premise filozofice, cât loniz`rii, inspirat el însu]i de regula egalit`\ii rasiale, a dat na]tere fenomenului
]i ca implica\ii normative. Totu]i, r`mâne neclar dac` el evit` problemele ]i de suveranitate negativ`. Ast`zi multe state se bucur` de privilegiul de a apar\ine
dilemele pe care Bull, Vincent ]i Wight le-au avut în lucr`rile lor. Nardin societ`\ii interna\ionale f`r` a avea capacitatea de a furniza bunuri de baz`
cet`\enilor lor. Consulta\i Robert H. Jackson, Quasi-States: Sovereignty,
consider` c` membrii societ`\ii interna\ionale, ca indivizi, sunt demni de
International Relations, and the Third World, Cambridge, Cambridge University
respect ]i independen\`. Dar este clar c` mul\i dintre ei nu o merit`. 14 În
Press, 1990.
absen\a unei sus\ineri clare a analogiei, construc\ia teoretic` a lui Nardin 15. Consulta\i Nicholas Wheeler, „Guardian Angel or Global Gangster? A Review of the
cu privire la rela\iile interna\ionale se sprijin` pe fundamente nesigure. În Ethical Claims of International Society“, în Political Studies, nr. 44, 1996, p. 123-135.
ciuda eforturilor sale, dezbaterea problemei dac` societatea statelor este
un „înger p`zitor“ sau un „gangster global“ va continua mult timp.15
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Vincent, Walzer ]i Wight.

Principalele lucr`ri ale lui Terry Nardin


Note Law, Morality, and the Relations of States, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1983.
„The Problem of Relativism in International Ethics“, în Millennium: Journal of
1. Terry Nardin, Law, Morality, and the Relations of States, Princeton, New Jersey, International Studies, nr. 18, 1989, p. 149-167.
Princeton University Press, 1983, p. 6.
2. Ibid., p. 19. „International Ethics and International Law“, în Review of International Studies,
3. Chris Brown, „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“, nr. 18, 1992, p. 19-30.
în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 215. „Ethical Traditions in International Affairs“, în Terry Nardin ]i David R. Mapel
4. Murray Forsythe, „The Classical Theory of International Relations“, în Political
(ed.), Traditions of International Ethics, Cambridge, Cambridge
Studies, nr. 26, 1978, p. 413.
5. Terry Nardin, „The Problem of Relativism in International Ethics“, în Review of University Press, 1993, p. 1-22.
International Studies, nr. 18, 1989, p. 150.
RELA|II INTERNA|IONALE 256

Lecturi suplimentare JOHN VINCENT


Brown, Chris, „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“,
în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 213-222.
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, John Vincent a murit subit la 2 noiembrie 1990. Avea numai 47 de
Hemel Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992. ani ]i abia trecuse un an de la numirea sa ca profesor de rela\ii interna-
Caney, Simon, „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Noninter- \ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics.
vention“, în International Political Science Review, nr. 18, 1997, p. 27-37. Moartea sa a însemnat mai mult decât o tragedie personal` pentru cei care
Jackson, Robert H., Quasi-States: Sovereignty, International Relations, and the l-au cunoscut; a fost ]i o pierdere mare pentru a]a-numita „]coal` englez`“
Third World, Cambridge, Cambridge University Press, 1990. a rela\iilor interna\ionale. Mai mult, problemele puse de Vincent ]i rigu-
Oakeshott, Michael, Rationalism in Politics and Other Essays, Londra, Methuen, 1962. rozitatea cercet`rii sale intelectuale sunt relevante în special în epoca de
dup` r`zboiul rece. Ar fi fost interesant de observat modul în care Vincent
Oakeshott, Michael, On Human Conduct, Oxford, Clarendon Press, 1975.
ar fi r`spuns la aten\ia care este acordat` celor dou` elemente prezente în
cel mai înalt grad în lucr`rile sale. Primul este problema „interven\iei“ în
teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale, despre care a publicat prima sa
carte notabil` în 1974. Chiar înainte s` moar` a reanalizat câteva dintre
argumentele din lucr`rile sale anterioare, iar în gândirea sa se poate obser-
va o muta\ie semnificativ`. Al doilea element este problema drepturilor
omului în politica mondial`: în ce constau ele, gradul în care se poate
m`sura evolu\ia respect`rii lor ]i dificult`\ile inerente încerc`rii de a pro-
mova drepturile omului în diploma\ia interna\ional`.
John Vincent s-a n`scut în anul 1943. Christopher Hill îl descrie ca
pe o persoan` cu „dezvoltare târzie“, care nu a reu]it extraordinar în acti-
vitatea sa ]colar` ]i care a intrat cu dificultate la universitate dup` absol-
virea liceului. Hill a observat c` „excep\ionalele sale calit`\i au ie]it la
iveal` numai dup` terminarea studiilor universitare ]i nici atunci nu a atins
capacitatea sa maxim`, ci abia aproape de 40 de ani“. 1 El a absolvit cea
mai veche facultate de rela\ii interna\ionale din Marea Britanie, Universi-
tatea din |ara Galilor de la Aberystwyth. Apoi a studiat la Universitatea
Leicester (master în studii europene) ]i la Australian National University
(unde ]i-a luat doctoratul), fiind îndrumat de mentorul s`u, Hedley Bull.
Înainte de a-i urma Susanei Strange ca profesor de rela\ii interna\ionale la
Catedra Montague Burton de la London School of Economics, în anul
1989, Vincent a predat la universit`\ile Keele ]i Oxford. El a editat presti-
gioasa Review of International Studies timp de trei ani înainte de a fi
numit profesor la Londra.
În excelenta analiz` a operei lui Vincent, Neumann îl caracterizeaz`
ca pe un membru autentic al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale, influ-
en\at în special de lucr`rile lui Martin Wight ]i Hedley Bull. Neumann
sugereaz` c` membrii acestei ]coli de gândire au în vedere cinci probleme
în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 2 În primul rând, ei sunt intere-
RELA|II INTERNA|IONALE 258 259 J. VINCENT

sa\i de analiza comparativ` a „sistemelor interna\ionale“ în timp ]i spa\iu, ]i practic probleme cum ar fi interven\ia ]i rolul drepturilor omului în soci-
în special în termenii practicii ]i culturii diplomatice. În al doilea rând, au etatea interna\ional`, el a reprezentat mai degrab` modul în care valori ]i
o predilec\ie comun` pentru analiza rela\iilor interna\ionale în cadrul a preocup`ri concurente pot coexista cu succes în gândirea unui autor. Într-una
ceea ce Hedley Bull denumea „societatea statelor“. 3 Se ajunge astfel la a din celebrele sale expresii, Vincent se arat` suspicios cu privire la „întregul
se accentua mai curând rolul voin\ei decât cel al necesit`\ii în analiza com- efort de a-i analiza pe marii gânditorii ca ]i cum ar fi colete la oficiul
portamentului statelor. Alan James arat` c`: po]tal“ ]i f`r` îndoial` c` ar fi avut o p`rere critic` cu privire la modul în
care am clasificat gânditorii importan\i în aceast` carte:
„O societate ... se supune ]i în acela]i timp exprim` dorin\ele ]i
capriciile celor care fac parte din ea. Ea reflect` ac\iunile ]i reac\iile „Critica realist` a lui Carr este urmat` de un capitol despre limitele
membrilor s`i. }i acei membri ... vor fi influen\a\i de ra\ionamentele realismului. Realistul Martin Wight din lucrarea Power Politics se
lor, de speran\ele, scopurile, credin\ele, temerile, grijile ]i de toate deosebe]te de ra\ionalistul Martin Wight din studiul Western Values in
celelalte elemente ale condi\iei umane ... de aceea termenul societate, International Relations. Evaluarea de c`tre Morgenthau a politicii
cu conota\iile sale voluntare, este mult mai potrivit decât termenul sis- interna\ionale privite ca lupt` pentru putere include o analiz` a echili-
tem pentru a caracteriza colectivitatea statelor.“4 brului de putere ca factor stabilizator în politica statelor ]i chiar a
importan\ei consensului moral de care depinde, în cele din um`, stabi-
În al treilea rând, membrii ]colii men\ionate dezbat continuu gradul litatea unui sistem.“5
schimb`rii în cadrul societ`\ii statelor. Exist` vreo dovad` c` aceasta se
extinde astfel încât s` includ` ]i actori care nu sunt state? Legitimitatea În lucr`rile lui Vincent se poate observa o fin` evolu\ie de la o
regulilor care unesc statele depinde de recunoa]terea acestora doar de state sus\inere strict` a interpret`rii pluraliste a societ`\ii statelor la una mai
sau necesit` sus\inerea unui num`r mai mare de sus\in`tori? Ce înseamn` solidar`. Spre deosebire de cei mai mul\i oameni, Vincent a devenit din ce
echilibrul relativ dintre „pluralism“ ]i „solidaritate“ în societatea interna- în ce mai radical pe m`sur` ce a înaintat în vârst` ]i nu invers. Aceasta ar
\ional`? Oare institu\iile sale (descrise pe larg în renumita lucrare a lui putea s` aib` o leg`tur` cu insatisfac\ia sa crescând` fa\` de mo]tenirea
Bull) sunt compatibile cu o cultur` a consensului de procedur` între state intelectual` a fostului s`u mentor, Hedley Bull, de]i chiar ]i Bull a avut o
sau ele se transform` într-o direc\ie mai solidar` pentru a promova ]i o evolu\ie asem`n`toare spre sfâr]itul vie\ii sale. Acea evolu\ie explic` con-
mai mare omogenitate între state? În al patrulea rând, cele trei renumite tradic\ia aparent` dintre ra\ionamentele centrale din principalele sale c`r\i,
elemente ale lui Wight cu privire la gândirea interna\ional` sunt foarte Nonintervention and International Order (1974) ]i Human Rights and
importante pentru membrii „]colii engleze“. Distinc\ia sa cu privire la International Relations (1986).
„modelele g