CAPİTOLUL 1

GENERALITǍŢI

1.1. Domeniu de aplicare

1.1.1. Ghidul analizează comportarea în timp a planşeelor din lemn, utilizate la

construcţiile civile, industriale şi de depozitare, cu un număr redus de niveluri şi prezintă
soluţii de consolidare a elementelor structurale ale planşeelor respective. Ghidul
corespunde Eurocodului 5 (Pr 1995) din seria de coduri europene în curs de definitivare.

1.1.2 Metodologia propusǎ pentru consolidarea planşeelor din lemn constǎ în:
 evaluarea nivelului de asigurare a cerinţei de rezistenţă şi stabilitate pentru
planşeele din lemn, sub efectul încǎrcǎrilor permanente şi utile;
 evaluarea modului de conlucrare a elementelor structurale ale planşeelor din
lemn cu subansamblele structurale ale clădirii, în vederea preluării încărcărilor
orizontale provenite din vânt şi/sau seism, pentru asigurarea efectului de şaibǎ
orizontalǎ;
 fundamentarea propunerilor de intervenţie necesare, pentru consolidarea
construcţiilor existente;
 proiectarea lucrărilor de intervenţie la planşee şi la legǎturile planşeu-structurǎ
de rezistenţǎ verticalǎ, cu specificarea condiţiilor de asigurare a calitǎţii acestora.

1.1.3. Planşeele din lemn ca subansambluri structurale dispuse orizontal sau

înclinat, îndeplinesc rolul de compartimentare a clădirilor pe verticală si preiau încărcările
permanente şi utile şi le transmit elementelor de rezistenţă verticale; pentru construcţiile
amplasate în zone seismice planşeele trebuie sǎ asigure rigidizarea în plan orizontal a
elementelor structurale verticale pentru preluarea acţiunilor seismice.

1.1.4. Planşeele din lemn sunt utilizate la:

 construcţii cu pereţi structurali din zidărie;
1
  construcţii realizate cu structura de rezistenţă verticală din lemn.

1.1.5. Pentru asigurarea finisajelor, a protecţiei termice şi fonice, elementele

structurale ale planşeului din lemn – grinzile şi podina de circulaţie – sunt cuplate cu
elemente nestructurale: izolaţii, pardoseală, tavan.

1.1.6. Pentru calculul şi verificarea planşeelor din lemn sunt luate în considerare
două tipuri de stări limită:
 starea limită ultimă (S.L.U.);
 starea limită a exploatării normale (S.L.E.N.) sau starea limită de serviciu
(S.L.S.).
Stările limită ultime sunt asociate cedării structurii sau oricărei ruperi a unui element
structural. Astfel, se regăsesc următoarele situaţii:
 pierderea echilibrului static;
 rupturi datorate deformaţiilor excesive;
 fenomene de instabilitate şi de transformare a structurii în mecanism.
Stările limită ale exploatării normale se referă la:
 deformaţii care afectează aspectul sau exploatarea normală a construcţiei;
 vibraţii care determină inconfortul persoanelor sau deteriorarea structurii;
 alteraţii (incluzând dezvoltarea fisurilor şi crăpăturilor) care sunt susceptibile de
a avea efect nefavorabil asupra durabilităţii structurii.

1.2. Principii generale de conformare a planşeelor din lemn

1.2.1. La analiza modului de conformare a planşeelor existente din lemn, trebuie să

se ţină cont că forţele seismice care iau naştere în toate elementele clădirii, ca forţe masice
sunt preluate de planşee, care au o comportare ca diafragmă orizontală şi transmit
structurii verticale aceste forţe masice.

2
 1.2.2. La verificarea planşeelor existente trebuie să se asigure că nu există
discontinuităţi în transmiterea eforturilor, de exemplu goluri mari în planşee.

1.2.3. Într-o construcţie corect alcătuită din punct de vedere structural pentru
preluarea încărcărilor verticale şi a celor orizontale, planşeele joacă un rol esenţial prin:

- colectarea forţelor de inerţie şi transmiterea acestora la elementele verticale ale

structurii;

- acţiunea de diafragmă orizontală, care asigură angajarea solidară a elementelor verticale

în preluarea forţelor seismice orizontale.

1.2.4. Verificarea prin calcul a planşeelor cu alcătuiri neregulate (cu forme

neregulate şi cu goluri relativ mari etc) şi verificarea planşeelor pentru structuri neregulate
(cu lipsă de uniformitate în plan şi pe verticală) se va baza pe modele de calcul în măsură
să evidenţieze suficient de fidel comportarea acestor elemente la grupările de acţiuni pe
care le preiau.

1.2.5. Planşeele trebuie să fie capabile să transmită cu suficientă capacitate de

rezistenţă efectele acţiunii seismice la elementele structurii la care sunt conectate.

Aspectele specifice ale verificării planşeelor existente din lemn se referă la :

- preluarea eforturilor din încovoiere;

- transmiterea reacţiunilor la reazeme prin legătura dintre aceste elemente şi grinzile de

lemn ale planşeului ;

- preluarea încărcărilor aplicate în masa planşeului, în vederea transmiterii acestora la

elementele verticale. Atunci când planşeele nu pot fi considerate din punct de vedere
practic şaibe rigide, în raport cu componentele structurii laterale se va ţine seama de
efectul deformabilităţii lor asupra distribuţiei forţelor laterale. În acest scop se pot utiliza

3
modele de calcul simplificate, în care ansamblul structurii, inclusiv planşeele, este
reprezentat printr-o reţea de grinzi.

1.2.6. Legătura dintre planşeele din lemn şi elementele de reazem trebuie să fie
realizată prin ancoraje metalice, capabile să preia eforturile laterale de lunecare.

1.2.7. Pentru a spori stabilitatea pereţilor structurali, precum şi pentru asigurarea

rigidităţii spaţiale a construcţiei, capetele grinzilor de lemn trebuie să fie ancorate în
pereţii structurali pe care reazemă prin ancore din oţel lat (v. cap.6). De asemenea, se
recomandă ca grinzile de lemn să fie ancorate şi în pereţii paraleli cu acestea prin ancore
de oţel beton. Pentru a spori rigiditatea laterală a planşeelor din lemn se recomandă ca la
consolidarea clădirii să se realizeze centuri din beton armat sub planul grinzilor şi să se
ancoreze grinzile de lemn în aceste centuri prin bare din oţel beton sau cu profile metalice
(v. cap. 6). O altă metodă pentru a mări rigiditatea laterală a planşeelor din lemn este
realizarea unui planşeu de tip platelaj prin dispunerea a două rânduri de scânduri, dispuse
încrucişat la 45o faţa de linia pereţilor (v. cap. 5).

1.3. Investigarea şi diagnosticarea stării tehnice a planşeelor din lemn

1.3.1. La investigarea stării tehnice a planşeelor din lemn se va constata:

 umiditatea lemnului, care nu trebuie să depăşească 18%;

 existenţa unor eventuale zone degradate prin putrezire sau prin atacul ciupercilor;

 starea de rezistenţă şi de deformaţie a elementelor structurale ale planşeului.

1.3.2. Analiza performanţelor de rezistenţă şi de rigiditate a planşeelor existente din

lemn se face prin:

4
  depistarea cauzelor degradărilor elementelor structurale şi a celor de închidere ale
planşeelor, care pot conduce la stabilirea deciziilor de intervenţie;

 analiza structurii planşeului în ceea ce priveşte dispunerea elementelor de rezistenţă

şi de rigidizarea acestora de elementele structurale verticale;

 analiza prin calcul a stării de rezistenţă şi a deformaţiei elementelor componente ale

planşeului, având în vedere ca prescripţiile privind calculul elementelor structurale
din lemn s-au modificat în timp;

 efectuarea unor încercări de laborator privind materialul lemnos existent în planşeu;

 efectuarea unor încercări de laborator sau in situ asupra elementelor componente şi

a îmbinărilor folosite la planşeele existente.

1.3.3. Deteriorarea grinzilor şi a elementelor de închidere la planşeele din lemn se

poate datora:

 utilizării la execuţia planşeului a unor grinzi din lemn umed sau insuficient tratat cu
substanţe antiseptice;

 izolării deficitare a capetelor grinzilor;

 aerisirii insuficiente a spaţiilor de sub pardoseala planşeului;

 existenţei unor surse de umezire a planşeului.

1 1.3.4. La stabilirea soluţiilor de consolidare trebuie luate măsuri pentru:

 evitarea umezirii ulterioare a elementelor din lemn utilizate la planşeu;

 asigurarea unei bune circulaţii a aerului sub straturile de pardoseală, pentru

ventilarea zonei;

 evitarea producerii de umiditate în exces, la nivelul pardoselii;

 evitarea utilizării lemnului umed la înlocuirea elementelor alterate prin umezire;

5
  evitarea utilizării ca strat de umplutură a rumeguşului de lemn, deoarece este
combustibil, higroscopic şi putrezeşte uşor.

1.3.5. Protecţia elementelor planşeelor din lemn se realizează prin:

 prevederea unor canale de aerisire în structura planşeului, când umiditatea spaţiului

ambiant este mai mare de 60%;

 protejarea lemnului cu materiale izolante hidrofug în zonele de contact cu

elementele de construcţie care au umiditate sporită;

 protejarea zonelor de lemn în contact cu zidăria (la reazemele grinzilor de lemn) cu

straturi de carton sau pânză bitumată, iar capătul grinzii, tăiat oblic (pentru a asigura
o suprafaţa mai mare de aerisire) va fi distanţat minimum 2 cm de zidărie.
1.4. Simboluri si notaţii:
b , h - dimensiunile secţiunii transversale ale elementului;
d - diametrul tijei;

f - coeficient de frecare;
kdef - coeficient în funcţie de durata de acţiune a incărcărilor şi de clasa de serviciu a
construcţiei ;
R - efortul efectiv în tijă ;
Rcap - capacitatea portantă minimă a tijei;
u - deformaţia(săgeata) unui element;
ufin - deformaţia maximă din exploatarea unui element;
u1 - săgeata (deformaţia transversală pe axul elementului) datorată incărcărilor permanente;
u2 - săgeata datorată incărcărilor temporare;
ui - săgeata datorată deformaţiei îmbinărilor;
uc - contrasăgeata iniţială a grinzii neîncărcate;
V - reacţiune.