Sunteți pe pagina 1din 2

(Art, 2018, Varianta 9, p.

40)

SUBIECTUL I (40 de puncte)


Citeşte următorul fragment:
Experienţa războiului a fost fundamentală pentru Camil Petrescu. El e unul din
scriitorii care a făcut din această experienţă-limită a fiinţei umane o verificare a
conştiinţei în plan intelectual. în primul rând, bineînţeles, „a demistificat" şi el, a
destituit vorbele goale şi toată emfaza şi grandilocvenţa ce falsifică până la substituire
noţiunea de eroism. Războiul înseamnă noroi, arşiţă, frig, foame, umezeală, păduchi,
murdărie, mirosuri imunde, diaree şi mai ales frică. Iar toate acestea laolaltă au un efect
dublu şi contradictoriu. Pe de o parte, aşa cum scrie Camil Petrescu într-un loc,
războiul „a fost drama personalităţii, nu a grupei anonime, nu cataclism anonim. De
aceea în Ciclul morţii n-am descris niciodată un măcel colectiv, ci numai viata
interioară a insului.” Pe de altă parte, tocmai caracterul acesta individual, personal, al
dramei războiului face posibile camaraderia, sacrificiul, sentimentul profund care leagă
oamenii între ei. „Ne soseau gazete dinapoia frontului cu descrieri nesărate de eroisme
conforme imaginaţiei sedentarilor, care erau arse cu furie şi acompaniate de cântece
obscene dinadins", scrie Camil Petrescu. Fraza aceasta are un ton autentic ostăşesc, cu
brutalitatea şi luciditatea bărbătească a veritabilei solidarităţi umane, cea generată [...]
de o necesitate implacabilă.
Acest „realism” şi această denunţarea războiului şi implicit a ipocriziei virtuţilor
proclamate caracterizează cărţile cele mai de seamă ce s-au scris despre Primul Război
Mondial. [...]
Camil Petrescu a regăsit accepţia veritabilă a noţiunii de eroism, asumând şi
asimilând cu luciditate realităţile fizice şi psihice ale războiului. Drama războiului nu a
fost pentru el numai existenţială, ci şi intelectuală, adică, mai exact spus, a ştiut să facă
din ea o experienţă a spiritului, o cale a cunoaşterii.
Alexandru Paleologu, Gestul lui Gheorghidiu, în Bunul-simţ ca paradox
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu
privire la text.
1. Menţionează sensul din text al termenului a demistificat în secvenţa „a
demistificat” şi el, a destituit vorbele goale şi toată emfaza şi grandilocvenţa ce falsifică
până la substituire noţiunea de eroism. 4 puncte
2. Indică sintagma folosită de scriitorul Camil Petrescu pentru a defini drama
războiului, precizând şi o sintagmă pe care o plasează în opoziţie cu aceasta 4 puncte
3. Explică motivul pentru care gazetele dinapoia frontului erau arse cu furie. 4 puncte
4. Precizează titlul unei creaţii literare a lui Camil Petrescu, inspirată din experienţa
frontului. Valorifică textul dat. 4 puncte
5. Prezintă accepţia noţiunii de eroism la Camil Petrescu, în urma experienţei
războiului. 4 puncte

B. Redactează un text de 150 - 300 de cuvinte, în care să argumentezi raportul dintre


frică şi eroism în război, pe baza informaţiilor din textul dat. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea ipotezei/tezei/premisei; 2 puncte
- menţionarea poziţiei pe care o ai faţă de ipoteza/teza/premisa formulată; 2 puncte
- enunţarea şi dezvoltarea a două argumente care să susţină poziţia adoptată;12 p.
- formularea unei concluzii pertinente; 2 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1 punct
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1 punct

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)


Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţia următorului fragment.
Evidenţiază rolul a două trăsături ale basmului cult.
Toate ca toate, dar asta n-o mai putea suferi Lia.
Atinsă în mândria ei, ea-şi pierdu sărita şi cu ea toată ruşinea. Băgă dar mâna în
ţestul cu alifie şi se frecă la ochi, la tâmple, la crucea pieptului şi în palmi, apoi se
scutură ca trezită din somn şi rămase în faţa lui aşa cum o ştia el, desculţă şi în
cămăşuţă curată.
- Asta e! strigă Limir-împărat, şi sări să o cuprindă în braţe, dar nu-i simţi bine
trupul cald, când Lia îi dete brânci atingându-l la obraji şi la crucea pieptului cu mânile
ei pline de alifie şi se desfăcu din braţele lui ca şarpele lunecos.
-O să alergi tu după mine cum am alergat eu după tine! grăi dânsa, apoi se
depărtă iute, dimpreună cu alaiul ei, încalecă şi plecă în goană mare.
A şi alergat Limir, bietul de el.
Atins şi ici şi colo de alifie, el nu mai era nici viu, nici mort, ci numai aşa - leşinat
şi lihnit. Porunci dar ca iute-iute să încalece cu toţii şi s-o urmărească pe Lia. [...]
Răsăreau florile şi acum pe urmele paşilor ei şi se clătinau plecându-se spre ea,
dar nu mai erau triste, ci-i cântau voioase: „Bună eşti, harnică eşti, frumoasă şi la fire
dulce eşti şi puţin ai să mai stai cu noi, că vine într-o răsuflare ursitul tău."
A şi sosit în curând, şi văduva cea săracă nu mai ştia ce să înceapă când s-a
pomenit la coliba ei cu Limir-împărat el însuşi, venit ca să cerşească alifie şi să-i
peţească fata.
Ioan Slavici, Limir-împărat

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)


Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile
realismului dintr-un roman studiat, ce aparţine lui Liviu Rebreanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea a două trăsături, care permit încadrarea textului narativ studiat în
curentul literar realismul;
- prezentarea subiectului textului narativ, prin raportare la cele două trăsături
evidenţiate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj, specifice
prozei realiste, din seria: conflict, modalităţi de caracterizare, limbajul naratorului/
limbajul personajelor, incipit-final.