 1.Domeniul de folosre a elementelor de constructii metalice.

Conditii de realizare a structurilor

metalice cu performante ridicate.
-cladiri si structuri industriale , sedii de firme, depozite , platforme , hale industriale etc.
-cladiri multietajate (cladiri administrative)
-constructii cu deschideri mari( Sali de expozitie , Sali de sport etc.)
-constructii inalte (turnuri si piloni pentru telecomunicatii)
-constructii din tabla (buncare si silozuri, rezervoare de mare capacitate, platforme fixe de foraj)
-structuri si elemente metalice pentru instalatii si utilaje tehnologice( instalatii pentru rafinari si parti ale
complexelor petrochimice)
-alte constructii metalice : scari, pasarele, sustineri de conducte pentru traversari rauri , trambuline de
schi, structuri pentru centrale eoliene.

• Constructii de lemn in forma de arce,clasificarea,domenii de aplicae,indicatii generale pentru

proiectare.
Arcele fac parte din categoria sistemelor constructive plane cu împingeri şi se pot realiza cu
tirant sau fără tirant. Se utilizează la construcţii civile, industriale, poduri, etc. Reazemă pe fundaţii,
ziduri, stâlpi cărora le transmit reacţiuni verticale şi împingeri. Prezintă avantajele unor consumuri mici
de materiale şi dau posibilitatea realizării unor deschideri mari.

Clasificare:
- după schema statică (cu două sau trei articulaţii, cu tirant sau fără tirant)
după modul de execuţie (sisteme tradiţionale sau sisteme moderne)

Arce cu trei articulaţii din grinzi drepte

- se realizează din două grinzi cu secţiune simplă sau compusă aşezate oblic;
- se folosesc pentru deschideri de 6-30 m;
- particularităţile speciale sunt legate de îmbinări, tiranti etc.
Arce cintre
- se realizează din elemente de tip lamele (in 2, 3 sau 4 rânduri);
- au deschideri mici;
- distanţa dintre arce este de 0,75 – 1,50 m.
Arce cu trei articulaţii din grinzi segment de cerc
- au talpa superioară curbă;
- se realizează cu deschideri mari;
- se realizează din grinzi cu inima din scânduri încrucişate bătute în cuie sau grinzi cu inima subţire din
placaj (h/L=1/30).
Sisteme moderne - caracteristici
- sunt sisteme realizate din arce încleiate cu deschideri de 20-100 m şi chiar mai mult;
- au capacitate portantă, rigiditate şi durabilitate ridicată;
- se realizează cu două sau cu trei articulaţii, cu sau fără tirant;
- arcele cu tiranţi reazemă pe stâlpi sau ziduri: f/L=1/6 – au deschiderea de 20-30 m;
- arcele fără tirant reazemă direct pe fundaţii: f/L=1/2-1/4 – au deschiderea de 30-60 m şi chiar mai mult
(100-120 m) – se realizează cu trei articulaţii;
- pentru deschideri mari se folosesc arce masive aşezate la 6-9 m interax, iar pentru deschideri mici arce
uşoare aşezate la distanţa de 3-4 m interax;
- realizarea arcelor implică rezolvarea detaliilor de realizare a articulaţiilor (la cheie, la naşteri), îmbinării
cu elementele metalice (tiranţi, piese pentru articulaţii etc.) precum şi rezolvarea detaliilor de rezemare
(pe stâlpi, ziduri sau fundaţii).
În prezent Arcele sunt cele mai răspândite elemente portante structurale de bază ale acoperişurilor
construcţiilor cu diferită destinaţie. Sunt aplicate pentru construcţiile industriale, agricole, culturale,
sportive, cu deschideri de 12....80 m, iar în unele cazuri mai mari de 100 m.
Sunt construcţii industriale, executate din lemn lamelat încleiat, cu secţiuni de calcul foarte
dezvoltate corespunzătoare deschiderilor marişi capacităţii portante impresionate.
Sunt construcţii simple,expresive arhitectural, cu un număr mic de elemente.
 Posedă rezistenţă înaltă la acţiunea focului şi durabilitate contra proceselor biologice şi a mediului
agresiv.
Calculul - se face pentru ipoteza cea mai defavorabilă la compresiune cu încovoiere în planul curburii,
conform prevederilor pentru barele drepte solicitate la compresiune excentrică, pentru momentul
încovoietor maxim (Mmax) şi forta axială aferentă (Naf), ţinând seama de coeficientul de corecţie kcurb
subunitar cu care se afectează valoarea σac. Lungimea de flambaj a arcului se consideră în funcţie de
caracteristicile acestuia şi de modul de încărcare, după cum s-a precizat mai sus. Pentru valori mici ale
momentului încovoietor, arcul se calculează la compresiune cu flambaj pentru valoarea forţei axiale N
care acţionează la ¼ din deschidere.
• 2.Materiale folosite la realizarea structurilor metalice.Structura otelului si proprietatile lui
mecanice.

Structura cristalina a otelului si constituentii de baza

In stare solida metalele prezinta o structura cristalina caracterizata prin asezarea ordonata a atomilor in
spatiu, pe baza unor legi caracteristice fiecarui metal.
Cristalul esteun graunte metalic cu dimensiuni de ordinul sutimilor de mm care se formeaza cand atomii
se dispun dupa o retea spatiala avand rolul unui sistem de coordonate tridimensional. In fiecare retea
cristalina a unui grup fundamental de atomi se repeta dupa 3 dimensiuni si formeaza celula cristalina
elementala.
Otelul si aluminiu cristalizeaza in sistem cubic caracteristic prin doua noduri de asezare a atomilor:
a)cu volum centrat
b)cu fete centrate
Constituentii de baza a otelului:
-ferita cu sistem de cristalizare cubic cu volum centrat
-cementita este un compus chimic cu continut de carbon pana la 6.67%
-perlita continut de carbon 0,8%

Proprietatile mecanice ale otelurilor

-rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care cauta sa le
distruga integritatea
-elasticitatea este proprietatea metalelor de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea
sarcinilor
-plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de a nu mai reveni la
forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor
-tenaciatatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor mari numai dupa
deformari vizibile
-fragilitatea este opusa tenacitatii
-duritatea este rezistenta metalelor fortelor exterioare , care le deformeaza superficial
-rezistenta la soc reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o cantitate de energie inainte de a se
rupe, atunci cand este lovit brusc de un corp solid
-rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor de a rezista la actiunea unor solicitari repetate.

• Examinarea cladirilor rezidentiale executate din lemn. Avantaje, puncta slabe.

AVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN

Avantajele sunt determinate de calităţile lemnului ca material de construcţie, şi anume:

Rezistenţa relativ mare, înţelegând prin aceasta raportul dintre rezistenţa admisibilă sau de calcul şi
densitatea materialului.
Prelucrarea uşoară, o altă caracteristică specifică lemnului ca material de construcţie. Cheltuielile
necesare pentru exploatarea pădurilor, cât şi pentru amenajarea fabricilor de cherestea sunt mult mai
reduse faţă de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv oţelului. Construcţiile din lemn se
pot executa în orice anotimp, fără a necesita măsuri speciale.
Ansamblarea, demontarea, mutarea, refacerea şi consolidarea construcţiilor de lemn se pot face fie
total, fie parţial, cu cheltuieli minime şi cu foarte multă uşurinţă.
Coeficientul de dilatare termică liniară în lungul fibrelor este foarte redus
(4 x 10-6), de 2-3 ori mai mic decât cel al oţelului şi al betonului armat şi, ca urmare, la construcţiile de
lemn nu este necesar să se prevadă rosturi de dilataţie.
Coeficientul de conductibilitate termică al lemnului (λ) este de asemenea mult mai redus decât în cazul
oţelului, al betonului armat sau chiar al zidăriei de cărămidă. Valoarea mică a coeficientului de
conductibilitate termică (λ = 0,2) face ca lemnul să opună la trecerea unui flux termic o rezistenţă de
300-400 ori mai mare decât oţelul şi de 7-10 ori mai mare decât betonul obişnuit, ceea ce justifică
folosirea lui ca material termoizolant.
Durabilitatea construcţiilor din lemn corespunzătoare, care poate fi considerabil înbunătăţită în cazul în
care este asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat împotriva
putrezirii şi a focului.
Stabilitatea chimică: lemnul rezistă bine la acţiunea multor compuşi chimici şi gaze. În ambianţe agresive
neînsemnate (slabe) lemnul poate fi utilizat fără a fi tratat, iar în condiţii de agresivitate medie sau
puternică lemnul este folosit după un tratament special de protecţie.
Merită să fie subliniat de asemenea faptul că, spre deosebire de construcţiile metalice şi de beton
armat, construcşiile moderne din lemn încleiat nu sunt supuse coroziunii şi, în consecinţă, nu necesită
măsuri de protecţie, dovedind ţn acelaşi timp o foarte bună comportare la suprasolicitarea climaterică.

DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN

Dezavantajele sunt determinate de:

Anizotropia şi neomogenitatea structurii lemnului: spre deosebire de alte materiale de
construcţie, lemnul are o structură anizotropă şi neomogenă, din care cauză rezistenţele mecanice ale
acestuia variază cu unghiul pe care îl formează direcţia forţei (efortului) cu direcţia fibrelor. Anizotropia
şi neomogenitatea lemnului se manifestă cu atît mai mult cu cît dimensiunile acestuia sunt mai mari.
Influenţa negativă a umidităţii asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale lemnului, care este
foarte mare. Creşterea umidităţii pînă la atingerea punctului de saturaţie al fibrei, determină pe lîngă
mişcarea rezistenţei mecanice la rupere şi o creştere însemnată în volum prin umflare.
Sortimentul limitat de material lemnos, atît în ceea ce priveşte forma şi dimensiunile secţiunii
transversale, cît şi lungimea limitată a pieselor, îngreunînd astfel proiectarea şi executarea construcţiilor
din lemn.
Diferite defecte: defecte naturale (defecte de formă, de structură, nodurile şi crăpăturile),
defecte cauzate de insecte şi moluşte, contragerea şi umflarea, putrezirea şi inflamabilitatea lemnului
etc.
În prezent, datorită cercetărilor efectuate şi în domeniul studiului lemnului, o mare parte din
neajunsurile materialului lemnos menţionate pot fi înlăturate printr-o tratare corespunzătoare a
acestuia cu substanţe ignifuge şi fungicide, pe de o parte, şi printr-o tehnologie modernă de prelucrare şi
de fabricaţie, pe de altă parte.

• 3.Fabicarea otelurilor.Laminarea. Marcarea otelurilor. Alegerea otelului pentru structurile

metalice

Fabricarea otelului
Otelul este un aliaj de Fe si C.
Otelurile se elaboreaza prin reducerea continutului de carbon.
Elaborarea de realizeaza in convertizor si in cuptorul electric.
Pentru otelurile slab aliate, sunt prescrise feroaliajele care se introduc in cuptor.
Procedeele de afanare cu oxigen folosesc convertizoare tip LD in care caldura necesara provine din
arderea diferitelor elemente.
Procedeele de afanare sunt:
-cuptorul Semens Martin unde incalzirea se realizeaza cu flacara prin arderea unui gaz. In timpul
elaborarii masa topita este acoperita cu zgura , iar aerul trece pe deasupra ei si nu vine in contact direct
cu metalul topit.
-cuptoare electrice unde incalzirea este produsa de arcul electric. Cuptorul functioneaza cu fonta solida
si fier vechi. Se produc oteluri aliate care au un cost mai mare.

Laminarea la rece
Se aplica benzilor laminate la cald, se obtin benzi cu grosimi mici cu o suprafata mult mai curata decat a
laminatelor la cald care pastreaza dupa laminare o serie de oxizi imprimati pe fata metalului
Formare la rece se utilizeaza la obtinerea profilelor cu pereti subtiri, cu diferite forme ale sectiunii
transversale. Acestea se obtin prin matritare sau laminare la rece. Table cutate sau ondulate se executa
prin presarea tablelor subtiri.

Oteluri pentru constructii metalice

-oteluri de uz general(OL)
- oteluri cu rezistenta marita la coroziune
- oteluri cu granulatie fina pentru constructiile sudate
- oteluri cu rezistenta la rupere fragila
¬- oteluri cu limita de curgere ridicata
- oteluri aliate pentru elemente speciale
Otelurile de uz general pentru constructii sunt oteluri carbon, cu carbon de 0,25%.
Marca otelului este definite in general dupa valoarea minima a rezistentei la rupere, evidentiata printr-
un sistem de notatii:
-domeniul de utilizare
-rezistenta minima la rupere
-clasa de calitate
-gradul de dezoxidare
Otelurile de uz general frecvent utilizate :
-OL 34 –otel cu caracteristici plastice remarcabile
-OL 37-oteluri pentru constructii
-OL 44 – otel slab aliat
-OL 52-are calitatile mecanice de rezistenta mai ridicate

• Proiectarea constructiilor de lemn in forme de cadre.Avantaje,domenii de aplicare.Schema de

calcul.

Consumul de material lemnos creşte cu aproximativ 20%-25% în cazul structurii de rezistenţă de tip
„framing” datorită numărului crescut de elemente, care nu este compensat volumetric de valorile
reduse ale caracteristicilor geometrice în secţiune transversală. Consumul de material lemnos se poate
compensa în costul total al clădirii având în vedere că pereţii despărţitori sunt deja realizaţi.
Rezistenţa la foc este mai mare la structurile tradiţionale având o suprafaţă expusă la foc mai mică
comparativ cu structura de tip „framing”.
Cadrele din lemn tradiţionale oferă libertatea recompartimentării spaţiului interior fără
a afecta rezistenţa sau stabilitatea structurii.”
Structura de cadre – descriere
Solutia propusa de ProfDrIng Victor Hagiu are drept obiectiv structura de rezistenta pentru cladiri
(locuinte, spatii comerciale) avand regim de inaltime parter (P), parter si etaj (P+E), parter si doua etaje
(P+2E), cu toate elementele (piesele) componente necesare realizarii unei structuri de rezistenta care
raspunde la cele mai importante exigente de calitate prevazuta de Legea Calitatii in constructii si de
Directiva Europeana.
Structura pe cadre din lemn ‘dublu T’ este o structura de rezistenta de tipul cadre, respectiv
elementele principale ce alcatuiesc structura de rezistenta sunt stalpi si grinzi. Elementele structurii de
rezistenta, stalpii si grinzile sunt din lemn avand sectiunea transversala in forma de dublu T. Sectiunea
dublu T se obtine prin ansamblarea a 3 lamele din lemn care au dimensiunile sectiunii transversale in
raportul x-3x.
Aceste dimensiuni sunt X=50mm, 3X = 150mm. Dimensiunea de baza X=5omm a rezultat (prin
incercari si calcule) ca fiind cea optima din analiza raportului intre grosimea materialului de 50mm, lemn
masiv din molid sau brad alb, si rezistenta la forfecare pentru aripa libera a talpii din sectiunea dublu T,
specifica materialului.
• 4.Calcul prin metoda starilor limita a constructiilor metalice

Metoda stărilor limită(MSL): Această metodă se caracterizează printr-o apropiere mai substanţială a
calculului de lucrul real al construcţiei şi al materialului din care se execută construcţia datorită inlocuirii
coeficientului unic de siguranţă printr-o serie de coeficienţi care ţin seama de factorii care influenţează
rezistenţa şi comportarea materialelor.
Prin stare limită se înţelege acea stare a unei construcţii în care exploatarea ei în condiţii normale
este imposibilă.
• Calculul si proiectarea elementelor de constructive din lemn supuse incovoierii oblice.Influenta
temperaturii asupra capacitatii portante.

In cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc, distributia eforturilor

unitare normale pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi considerata liniara doar in prima faza
a incarcarii, cand acestea sunt mici.
Odata cu cresterea incarcarii, cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata
incepe sa treaca in domeniul elasto-plastic, diagrama eforturilor unitare normale devenind usor
curbilinie in zona comprimata, dar ramanand liniara in zona intinsa. Daca incarcarea creste si mai mult,
eforturile unitare normale cresc in continuare, astfel ca materialul din zona comprimata trece in
domeniul plastic, iar in zona intinsa incepe plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind
si in aceasta zona curbilinie). In stadiul ultim, intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici
zone in vecinatatea axei neutre care se pastreaza in domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la
extremitatile sectiunii ating valoarea de rupere.
Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii) care explica
aparitia deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii,
determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor din zona
intinsa.
Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima parte
de incarcare cand σs este mai mica decat σp (limita de proportionalitate), peretii celulelor se comporta
in conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de proportionalitate este
depasita, peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocand astfel deformatii mari, cu caracter
permanent. Dupa turtirea completa a peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand
astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o marire considerabila a solicitarii.

Temperatura. Experienţele arată că pentru o creştere neânsemnată a temperaturii, rezistenţele scad.

Reducerea rezistenţelor este cu atât mai ânsemnată cu cât umiditatea este mai mare. Astfel, în urma
ridicării temperaturii de la 25 la 50ºC, rezistenţa la întindere şi forfecare scade cu 15-20%, iar la
compresiune cu 20-40%. Din aceste motive, utilizarea construcţiilor de lemn în cazul unei acţiuni de
lungă durată a temperaturii care depăşeşte 50ºC, nu este admisă.
La temperaturi sub 0ºC, rezistenţa lemnului creşte, indiferent de umiditatea acestuia, cu
deosebire că în acest caz lemnul devine mai casant, ca urmare rezistenţa la încovoiere scade.