Sunteți pe pagina 1din 4

Studiu de caz.

Prof. Logoped Maria Hongu


CJRAE-CLI Bacău-Buhuşi

Date generale : Nume şi prenume: H.A;data naşterii: 03.01.2002.


Diagnostic medical: hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă; implant cohlear.
Istoricul medical:
Mama, 25 de ani, sarcină cu probleme de menţinere, la 6 luni şi 7 zile copilul se naste
prematur, gradul 4, cântăreşte doar 860 de grame. Înregistreză o evoluţie lentă în primii ani de
viaţă din punct de vedere fizic şi psiho-motric, ţine capul la 4 luni, şade la 6 luni, merge la un an
şi 2 luni, controlul sfinterian este instalat la 2 ani.
La vârsta de 2 ani, parinţii observă lipsa parţiala a auzului, copilul nu reacţioneaza la anumite
zgomote, la vocea umana şoptită şi evident lipsa limbajului. La prima audiogramă reiese că are o
hipoacuzie medie progresivă. Copilul primeşte proteze auditive. După mai bine de un an, i se
schimbă protezele auditive cu altele mai performante.
Tot acum începe terapia logopedică. În acest timp familia observă că nici aceste proteze nu
sunt eficiente şi copilul este evaluat la Iaşi unde i se fac potenţiale evocate şi testele audiologice
unde primeşte diagnosticul de hipoacuzie neurosenzorială profundă, prin urmare copilul nu mai
auzea deloc!! Avea nevoie de implant cohlear al cărui cost depăşea 25.000 de euro.
După încă un an, copilul este implantat pe urechea stangă. Urmează lungul drum al
reabilitării auditive care include: activarea implantului, reglaje şi audiograme săptămânale dar şi
terapia logopedică.
Din iunie 2008, copilul a început procesul laborios al recuperării auditiv-verbale.
Concomitent cu şedinţele de reglare a procesorului (care sunt foarte importante), copilul
frecventează cabinetul de logopedie în cadrul căruia a început terapia specifică dezvoltării
capacităţii auditive precum şi a învăţării şi dezvoltării limbajului. Antrenamentul auditiv este
foarte important iar copilul se adaptează treptat la sunete, zgomote, voce. Implantul cohlear
converteşte sunetele în impulsuri electrice codificate; treptat, creierul atribuie semnificaţii acestor
impulsuri. Este nevoie însă de timp şi mult exerciţiu pentru decodificarea semnalului acustic.

Terapia logopedică

1
În activităţile de inceput,s-a urmărit permanenta stimulare a analizatorilor valizi: vizual,
kinestetic, tactil, în sensul compensării.
Implicarea şi responsabilitatea familiei este esenţială. Colaborarea logoped-familie trebuie
să se bazeze pe respect reciproc, încredere şi o atitudine corectă a logopedului, care trebuie să
conştientizeze familia cu privire la etapele ce trebuiesc parcurse şi să ajute familia.
În prezent, copilul comunică cu alţi copii şi cu adulţii, se integrează bine în colectivele pe
care le frecventează, este sensibil la evenimentele din jurul lui, se implică în cadrul unor activităţi
de lungă durată, este ordonat. Limbajul receptiv este dezvoltat şi îi dă posibilitatea să se orienteze
în spaţiu. Limbajul expresiv este limitat (din cauza privării de auz, copilul fiind protezat la vârsta
de 6 ani; foarte important: nu trebuie confundată vârsta cronologică cu vârsta auditivă). Memoria
auditiv-vizuală este bună, capacitatea de concentrare şi atenţia sunt fluctuante.

Particularităţi terapeutice
Terapia logopedică a copilului cu implant cohlear este complexă şi intensivă (se desfăşoară
zi de zi). Reabilitarea presupune educarea personalităţii, integrarea copilului în medii sociale
diferite. Cu cât recuperarea începe mai devreme, cu atât şansele deprinderii vorbirii şi integrării
cresc.
Din cauza deficieţei de auz, mobilitatea aparatului fonoarticulator nu s-a dezvoltat adecvat
şi sunt necesare exerciţii de educare şi control.Un aspect extrem de important este motivarea
copilului pentru a emite sunete. Acest lucru se poate realiza prin schimburi de jucării,
verbalizarea acţiunilor copilului de către adult, descrierea obiectelor din jur de către adult,
manifestarea bucuriei la încercările copilului de a verbaliza.
Zilnic, copilul trebuie să lucreze exerciţii pentru dezvoltarea aparatului fonoarticulator
(umflatul obrajilor, imitarea căscatului, imitarea mestecatului, închisul/deschisul gurii, imitarea
zâmbetului, scoaterea limbii, trecerea limbii peste buza superioară/inferioară, peste dinţi,
emiterea vocalelor “a”, “i”, “o” concomitent cu închiderea mecanică a nărilor etc).
Urmează apoi exerciţiile pentru respiraţie (suflat baloane de săpun, hârtiuţe, stins
lumânarea, suflat cu paiul în paharul cu apă, suflat mici obiecte pe masa etc). Esenţiale sunt şi
exerciţiile de intuire (prin care copilul înţelege diverse vibraţii în emiterea sunetelor) şi exerciţiile
pentru analizatorul vizual şi cel tactil care au un rol important în vorbire. Analizatorul vizual este
esenţial în labiolectură ca formă de înţelegere a mesajului verbal. Copilul trebuie să atingă
diverse texturi (mâncare, boabe, materiale textile) şi să se obisnuiască cu folosirea imaginilor ca
suport pentru cuvinte.
2
O dată realizată această etapă se trece la următoarea şi anume antrenamentul auditiv:
deprinderea copilului cu utilizarea sunetele ca reper şi modalitate de comunicare. Copilul este pus
să recunoască şi să reproducă sunete diverse (de fluier, de toba, de muzicuţă etc). Copilul trebuie
să se orienteze după sunete, să caute un ceas deşteptător sau un telefon care sună, să vină atunci
când este chemat, să execute sarcini simple (de exemplu, “Du-te la masă”, “Bea apă” etc.).
Învăţarea sunetelor se realizează prin imitaţie şi având ca suport grafemul. Nu este prea
devreme ca un copil de 3 ani de exemplu să înceapă terapia. Se porneşte cu vocalele (a, e, i, o,
u), iar ordinea consoanelor este dată de nivelul de achiziţii ale copilului. Se repetă sunetul având
alături grafemul pană când copilul poate reproduce după terapeut/părinte.
În tot acest proces familia reprezintă cheia succesului. Implicarea ei, realizarea exerciţiilor
oferite de logoped în mod susţinut, zi de zi, asigură succesul recuperării limbajului la copiii cu
implant cohlear. Pe lângă exersare familia oferă copilului un suport efectiv care nu poate fi
înlocuit nici de cel mai bun specialist. Recuperarea limbajului la copilul cu implant cohlear nu
este imposibilă, însă presupune mult efort, implicare proactivă şi muncă în echipă.
Activitate de antrenament auditiv după modelul “Exersării sarcinilor specifice de tipul
stimul-răspuns”.
Conţinutul terapiei: antrenament auditiv după modelul “Exersării sarcinilor specifice de
tipul stimul-răspuns;
Tipul terapiei: terapii specifice şi de recuperare auditiv-verbală;
Obiectiv de referinţă: Formarea şi dezvoltarea deprinderii de a diferenţia şi identifica, pe
cale auditivă, stimuli sonori de natură verbală;
Obiective operaţionale:
1. să identifice fără ecranare, cuvinte trisilabice;
2. să identifice pe cale auditivă cu ecranare, cuvinte trisilabice;
3. să formuleze propoziţii corecte din punct de vedere gramatical folosind cuvintele date.
Resurse procedurale: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, jocul didactic;
Resurse materiale: planşă cu mediul de safari, jetoane cu imagini, soft educaţional ECHO,
paravan pentru ecranare, jucării reprezentând animalele sălbatice din safari, desen cu trasee prin
safari.

1. Conversaţie iniţială:
Profesorul prezintă copilului o imagine reprezentând zona de junglă africană şi conduce o
conversaţie despre mediul de viaţă de acolo, ce plante şi animale trăiesc în zona respectivă.
3
2. Prezentarea audio-vizuală a setului de cinci cuvinte trisilabice şi a imaginilor lor:
Profesorul arătă copilului un set de jetoane cu diferite animale sălbatice, obiecte, alte
animale care nu trăiesc în zona de safari şi cere elevilor să identifice animalele sălbatice care
trăiesc în safari: elefant, crocodil, girafa, maimuţa, leopard.Se prezintă jetoanele alese, fiecare
animal este prezentat, identificat şi denumit de către profesor şi elev .
3. Prezentarea pe cale auditivă a setului de cuvinte trisilabice în ordine aleatoare, identificarea
cuvintelor şi înregistrarea rezultatelor:
a. Profesorul prezintă cu ecranare cuvintele, iar copilul trebuie să aşeze jetoanele cu animale;
b. Joc “Ascultă şi ajută!”. Profesorul arată un desen cu un traseu prin pădure reprezentând mai
multe trasee prin safari: de la un copac la o baltă uscată, de la un copac la o maşină de teren, de
la o baltă la un copac, de la un copac la alt copac.
Sarcina jocului: Profesorul prezintă cuvintele cu ecranare, iar copilul trebuie să mute animalul
din nou atunci când aude cuvântul corespunzător animalului identificat.
4. Etapa fixării
Se lucrează în pereche cu un alt copil. Cei doi sunt de o parte şi de alta a unei cortine de
mimi-teatru. Un copil are jucării corespunzătoare animalelor sălbatice din safari, celălalt are
planşa cu mediu de safari. Copilul care are planşa de safari cere celuilalt copil să-i dea animalele
pentru a le aşeza în mediul lor natural de viaţă. Apoi rolurile se inversează.
5. Evaluare
Exerciţii de identificare a cuvintelor trisilabice corespunzătoare animalelor, folosind un
soft educaţional. Copilul are sarcina de a asocia cuvântul auzit cu imaginea corespunzătoare.

Bibliografie:
1. Georgeta Burlea, Roxana Cristina Milici : ‘’ Exerciţii pentru formarea şi dezvoltarea
aptitudinii de şcolaritate’’, Ed. Polirom 2008
2. Iolanda Mititiuc,Teodara Purle :’’ Incursiune în universul copiilor cu tulburări de
limbaj’’, Ed. CDRMO, Iaşi 2005
’’....Să învăţăm cu... plăcere. Fişe de exerciţii logopedice în comunicarea orală şi scrisă’’,
supliment de revistă, Învăţământ Preşcolar, 2007