Sunteți pe pagina 1din 4

Dislalie complexă – strategii terapeutice, ameliorative şi colective

studiu de caz

Ed.Prescoviță Valentina - Aneta

Ed.Macoveţchi Oana - Marilena

Școala Gimnazială Nr.1 Onești


Numele şi prenumele DV..
Locul şi data naşterii O. 14.04.2010
Familie legal constiuiă, climar echilibrat; influenţe din partea bunicilor.
Caracteristici ale dezvoltării fizice:
- este bine dezvoltat din punct de vedere fizic
- deficienţe, nevoi speciale (senzoriale, motorii)
- dislalie complexă (poliformă),diagnosticată de logoped:
- pronunţă foarte greu sunetele (în majoritate) ceea ce îi dă o stare de timiditate şi de agresivitate,
uneori,datorită incapacităţii de a se exprima.
Metode de cunoaştere: observaţia permanentă, convorbirea, testul,jocul de rol,acvariul;

PLAN DE INTERVENŢII
În realizarea acestui plan am pus accent pe continuitatea activităţilor de la grădiniţă în familie şi
pe o implicare mai mare a familiei în realizarea obiectivelor.
Obiectiv I – să pronunţe corect sunetele;
Activităţi specifice:
- exerciţii pentru gimnastica buzelor: (ridicarea buzei superioare, buza de jos rămânând pe loc,
lăsarea pronunţată în jos a buzei inferioare, se fac buzele trompă, se mişcă la dreapta, la stânga şi se
rotesc etc.),
- exerciţii pentru gimnastica obrajilor: (suptul obrajilor printre măsele, rânjetul: buzele se întind
puternic în părţi, în sus, odată cu comprimarea obrajilor şi dezvelirea dinţilor, umflarea
obrajilor, pe rând, în timpul acestor exerciţii se pot pronunţa sunetele: s, z, b, ,m, , etc.)
- gimnastica limbii: (cu limba scoasă şi gura puţin deschisă copilul va duce vârful limbii în sus,
spre nas, în jos spre barbă, la dreapta, la stânga, lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu
zgomot.),
- gimnastica maxilarelor:(închiderea şi deschiderea gurii cu putere, ajutându-se de mâini, după ce
se va deschide suficient, se va pronunţa sunetul „c”, cu limba bine sprijinită în spatele dinţilor
incisivi inferiori)
- Jocuri exerciţiu: onomatopee; frământări de limbă; exerciţii de emitere; aceste exerciţii se pot face în
orice moment liber al educatoarei (în special dimineaţa) şi la
începutul activităţilor de dezvoltare şi educare a limbajului.
Obiectiv II – să se exprime corect în propoziţii;
Activităţi specifice:
- Jocuri didactice (denumire de obiecte, pronunţarea cuvintelor, formulare de propoziţii,despărţire în
silabe ),
- jocuri – exerciţiu – citire de imagini, activităţi de convorbire cu teme diferite, activităţi de memorizare
cu teme diferite, corectarea pronunţiei într-un mod obişnuit, în orice moment al zilei, pentru a nu-l
stresa în legătură cu tulburarea sa.
Obiectiv III – să caracterizeze fenomene, obiecte, fiinţe, plante, animale, folosind cuvintele
corespunzătoare;
Activităţi specifice
Activităţile din grădiniţa, care cer copilului o folosire corespunzătoare a cuvintelor; (observări,
ştiinţă, alfabetizare, artă), folosirea corespunzătoare a cuvintelor care definesc noţiuni, categorii de
obiecte, verbalizarea oricărei acţiuni făcute.
Obiectiv IV – să manifeste încredere în forţele proprii, în cei din jur (familie, cadre didactice),
realizând că este iubit şi nu este vina lui pentru această tulburare de vorbire;
Am discutat cu copilul pentru a-l convinge, să se exprime liber, să se manifeste firesc
şi să persevereze în a exersa pronunţia sunetelor şi a cuvintelor; convorbiri cu D. pentru a-l convinge
să nu-i fie frică să vorbească şi să comunice ce doreşte, să întrebe dacă vrea să ştie ceva.Am discutat
cu copiii din grupă pentru a avea un comportament apropiat faţă de D., să vorbească cu el, să-l
corecteze fără a-i crea disconfort afectiv .Am discutat cu familia pentru a continua activităţile din
cămin, repetând cu el orice cuvânt, vorbind clar tot timpul; activităţi în care D. să aibă rolul principal,
să conducă un joc, să coordoneze activitatea de la un centru.
Reguli ale comportamentului educatoarei pentru reuşita planului de intervenţie
 Am promovat constant spiritul de echipă;
 L-am încurajat pe D în tot ceea ce face;
 Am oferit o definire realistă a succesului şi eşecului;
 L-am recompensat pe D pentru fiecare succes şi am fost alături de el la un eşec;
 Am insistat ca exerciţiile de logopedie să fie făcute în continuare şi de specialist;
 Am evitat pedepsele;
 L-am corectat permanent, fără a insista foarte mult;
 L-am încurajat să vorbească clar şi rar tot timpul;
 I-am arătat şi i-am dovedit lui D că este iubit şi apreciat în fiecare moment petrecut la cămin;
 Am ținut cont de abilităţile copilului : cognitive, afective, interactive.
CONCLUZII
Acordând o atenție aparte acestui copil,prin intermediul terapiei logopedice ,consilierii
pedagogice și implicării familiei am reușit să facilitez integrarea funcțională a copilului în grupa de
preșcolari.Participarea lui firească la activitățile instructiv –educative din grădiniță,munca și
colaborarea dintre noi, logoped ,părinți a constituit un cerc de susținere afectivă și integrare a lui D. în
cadrul grupei,ajutându-l să-și corecteze pronunția,ritmul și fluența vorbirii,să-și construiască bazele
unei imagini de sine pozitive,bazate pe încrederea ca poate să fie la fel ca orice coleg.
BIBLIOGRAFIE:
1. Păunescu C., ,,Tulburările de vorbire la copil’’, Ed.Medicală, Bucureşti, 1966;
2.Verza E., ,,Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei’’, Tipografia
Universităţii, Bucureşti, 1987;
3. Vrăşmaş E., ,,Terapia tulburărilor de limbaj – intervenţii logopedice’’,E.D.P.,Bucuresti, 1997.