Sunteți pe pagina 1din 4

Corectarea unor defecte de vorbire prin repovestirea şi

dramatizarea poveştilor.
Prof. înv.preşcolar Runcan Andrea
Grădiniţa cu program normal Cristeştii-Ciceului

Copilul te lasă să pătrunzi în lumea lui, dacă ştii să fi alături de el şi dacă ştii să alegi
împreună cu el ceea ce poate să-i placă. De la vârsta preşcolară copiii trebuie să dobândească
capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima inteligent impresiile, gândurile, ideile,
ceea ce va constitui o bază în activitatea şcolară şi apoi în activitatea şi viaţa socială de mai târziu.
În procesul instructiv-educativ prin intermediul limbajului se realizează transmisia
cunoştinţelor,lărgirea orizontului unei noi reprezentări.
Copilul foloseşte vorbirea în fiecare zi şi in fiecare clipă a vieţii sale pentru elaborarea şi
comunicarea propriilor gânduri,pentru formularea cerinţelor,trebuinţelor şi a bucuriilor şi a
necazurilor în organizarea vieţii şi activităţii lui,însuşindu-şi limba copilul dobândeşte mijloace prin
care poate realiza comunicare cu cei din jur în forme superioare,poate ajunge,la cunoaşterea tot mai
deplină a realităţii obiective. Prin însuşirea vorbirii,copilul poate fi educat mai uşor.Prin intermediul
cuvântului,se contribuie la educarea lui intelectuală.Cuvântul sub formă de întrebare sau adresare
directă face să gândească,să analizeze,să compare,să clasifice,să tragă concluzii,să se ridice la
generalizări.Un rol deosebit în exersarea şi corectarea vorbirii îl reprezintă repovestirile.Acestea
sunt activităţi prin care copiii sunt puşi ân situaţia de-a reproduce conţinutul unor povestiri
cunoscute anterior,în scopul formării deprinderilor lor de a le expune cursiv şi logic şi al exersării
vorbirii contextuale şi monologate.
Prin intermediul repovestirilor educatoarea are ocazia să efectueze un control asupra
gradului în care au reţinut poveştile predate,să aprecieze în ce măsură reuşesc să le reproducă cu
siguranţa şi în succesiunea firească a desfăşurării faptelor,să constate temeinicia cunoaşterii şi
gradul de înţelegere al mesajului poveştii şi nu în ultimul rând să coreleze unele defecte din vorbirea
copiilor.
Nu de puţine ori şi nu în rare cazuri cauza unor tristeţi sau dureri sufleteşti o constituie tulburările
de limbaj la unii copii care deşi fac eforturi vizibile ,vorba lor este peltică,gângavă,ceea ce în
mijlocul colegilor de grupă le creează un penibil sentiment de jenă şi un apăsător complex de
inferioritate.
Ca urmare ei se retrag se închid în sine se izolează de colectivul în care limbajul lor
defectuos nu-i ajută să realizeze uşor atât de necesarele contacte sociale. Dacă sunt lăsaţi în voia
soartei copilăria lor nu mai este copilărie ,ci un adevărat chin.Cele mai multe tulburări de limbaj se
întâlnesc la copiii de vârstă preşcolară adică tocmai în perioada în care limbajul se formulează şi se
dezvoltă.Atunci când deficienţele de limbaj nu sunt consecinţa unor malformaţii fiziologice sau ale
unor boli infecţo-contagioase ale mici copilării ,ori boli ale aparatului auditiv aceste deficienţe se
pot corecta cu destul de mare succes de către educatoare în cadrul tuturor activităţilor alese cât şi în
partea a III-a programului prin activitatea didactică atractivă constând în teatru de
păpuşi,dramatizări,etc.
Legat de activitatea de repovestire am urmărit dezvoltarea capacităţii copiiilor de a
prelucra şi interpreta conţinutul textului literar al poveştii, de a folosi în expunere dialogul dintre
personaje,descrierile şi explicaţiile in motivarea situaţiilor de a pronunţa clar toate cuvintele şi de a
reţine cât mai multe cuvinte noi şi expresii frumoase din poveste.
În acest sens de un real folos mi-a fost casetofonul.Înregistrându-i adesea cum
povestesc copiii s-au străduit să redea cât mai plastic povestea să pronunţe clar toate cuvintele,ştiind
că vor rămâne înregistraţi şi vor fi un exemplu pentru ceilalţi colegi.
După predarea unui anumit număr de poveşti (3-4) şi repovestirea lor,am aplicat
copiilor o probă de evaluare,sarcina lor fiind aceea de a încercui obiectele,fiinţele care au făcut
parte din poveşti şi care încep cu sunetul ,,c”ex:cocoş,casă,castel,capră,cuptor,covată,etc.În urma
aplicării acestei probe de evaluare am constat că preşcolarii din grupă au cunoscut un număr mare
de poveşti,ceea ce i-a determinat să cunoască obiectele şi fiinţele care încep cu sunetul cerut.Viteza
de lucru a copiilor a fost mare şi au reuşit într-un timp scurt să-şi finalizeze lucrarea.Am putut
observa în ce măsură constituie o contribuţie importantă poveştile la îmbogăţirea vocabularului,cât
şi la activizarea acestuia,la dezvoltarea gândirii,a imaginaţiei.
O altă probă cu grad de dificultate mai mare a fost aceea în care copiii au trebuit să
enumere calităţile unui personaj anume dintr-o poveste ,iar aceste cuvinte să le folosească în
formularea unor scurte propoziţii.
Cu aceste calităţi enumerate copiii,au avut sarcina să formuleze scurte propoziţii corect formulate
din punct de vedere gramatical.
În concluzia acestei probe pe lângă altele date în activităţile de dezvoltarea vorbirii
copiilor,m-au ajutat să-mi dau seama la ce nivel intelectual se află copiii în acest moment,dar mai
ales de ce posibilităţi de exprimare şi de cunoaştere dispun.
Dacă de fiecare dată se va manifesta o exigenţă în repovestirile copiilor,se va contribui
la dezvoltarea vorbirii,a gândirii,voinţei şi al educării unui limbaj corect care îl ajută în activitatea
şcolară de mai târziu.
Didactica modernă situează dramatizarea în rândul metodelor de stimulare a
comunicării verbale.În practica grădiniţei dramatizarea desemnează o formă dirijată de joc cu roluri
în care se reconstituie cu ajutorul copiilor o poveste sau un basm.Dincolo de caracterul distractiv
dramatizarea este programată în grădiniţă în scopul aprofundării de către copii a unor texte
literare,al desluşirii conţinutului şi semnificaţiei ideilor,pe care le vehiculează,al înţelegerii mai
bune a mesajului lor artistic.În vederea reuşitei dramatizării este necesar ca preşcolarii să cunoască
foarte bine sensul literar al povestirii.Însuşirea corespunzătoare a textului ce va fi dramatizat se
realizează în grădiniţa de copii prin modalităţi foarte variate:povestirea textului de către
educatoare,repovestirea cu ajutorul copiilor,repovestirea cu ajutorul tablourilor şi după
diafime.Pentru preşcolarii din grupele mijlocii şi mari am ales în mod progresiv pentru dramatizare
poveştile:Scufiţa Roşie,Iedul cu trei capre,Punguţa cu doi bani,Fata babei şi fata
moşneagului.Dramatizarea se poate iniţia numai atunci când conţinutul poveştii a fost însuşit foarte
bine de întreaga grupă.
Repartizarea criteriilor rolurilor copiilor,acestea se transpun prin limbaj,gesturi,mimică
în adevărate personaje de poveste.Dacă vom oferi de fiecare dată o costumaţie adecvată,copiii se
vor simţi foarte bine,vor depune tot efortul pentru a vorbi şi a acţiona întocmai personajelor al căror
rol îl joacă.
Serbările în care am inclus şi câte o dramatizare,au devenit de fiecare dată adevărate
spectacole pe care copiiii nu le uită uşor,reluând de multe ori ei singuri jocul lor,aceste poveşti de
neuitat.Atunci cînd observăm dorinţa copiilor de a se juca de-a dramatizarea,încerc să nu fiu nici
absolut prezentă,dar nici aparent absentă,prezenţa mea fiind una relativă şi anume pentru a facilita
doar în condiţiile unei îndrumări permanente ,manifestarea cât mai liberă şi mai independentă a
copiilor în interpretarea diferitelor roluri şi în redarea conţinutului de idei exprimate în povestiri.
Având de multe ori în grupele pe care le-am condus ,copii mai puţin comunicativi,care
aveau un mic defect în pronunţarea unor cuvinte şi refuzau de multe ori să vorbească sau să
participe la o acţiune sau alta prin dramatizare am reuşit de multe ori să-i fac mai activi,mai
comunicativi şi mai stăpâni pe faptele lor. Punându-le şi simpla coroniţă de zână pe cap sau un coif
de pitic sau simple aripi de pasăre sau fluture,aceşti copii se rupeau pur şi simplu de realitate,făcând
abstracţie de la cei din jur,dând tot ce aveau mai bun în ei pentru ca personajul jucat de ei să fie cel
mai frumos şi să vorbească cât mai corect. Se poate spune că poveştile cu repovestirile şi
dramatizarea lor sunt mijloace eficiente de exersare a vorbirii sub toate
aspectele:fonetic,lexical,gramatical, de formare a deprinderilor copiilor de a-şi exprima cu
uşurinţă,gândurile,impresiile ,de a le reda în mod inteligibil ,cursiv şi logic,deprindere care le este
necesară în procesul comunicării cu cei din jur şi procesului succesiunii însuşirii cunoştintelor şi
mai apoi în activiataea şcolară.
Bibliografie:
Cerghit I.-Metode de învăţământ ,E.D.P.Bucureşti1980;
Doboş O.Doboş T.-Prevenirea şi corectarea defectelor de vorbire la copiii preşcolari în vederea
şcolarizării, în integrarea copilului în activitatea şcolară,culegere metodică editată de Revista de
pedagogie;
Jurcău Emilia-Cum vorbesc copiii noştri,Editura Dacia,Cluj-Napoca