Sunteți pe pagina 1din 9

Ecosisteme – structura si functii

CUPRINS

Cursul 3 • Parametrii ce determină structura biocenozei

Structura biocenozei • Nişa ecologică

• Numărul de specii
2017
• Rolul funcţional al speciilor în biocenoză

Dan Cogalniceanu

La scară spaţială şi temporală mică


STRUCTURA BIOCENOZEI procesele sunt atât abiotice cât şi biotice
Distribuţia speciilor nu este întâmplătoare.
Procesele ce determină compoziţia specifică a unei Procese abiotice (perturbări):
biocenoze variază în funcţie de scara spaţială şi Uragane
temporală. Incendii
• La scară spaţială şi temporală mare Inundatii
procesele determinante sunt doar procese Eruptii vulcanice
abiotice:
– tectonica plăcilor Procese biotice:
– modificările nivelului mării Procese evolutive: adaptarea si extinctia locala
Procese ecologice: capacitatea de dispersie, relatii
– modificări climatice
interspecifice (predatorism, parazitism, competiţie,
– modificări ale curenţilor oceanici mutualism etc.).
– catastrofe naturale majore (ex. impact asteroizi)

BOGĂŢIA SPECIFICĂ ÎN PRINCIPALELE MEDII DE VIAŢĂ


NIŞA ECOLOGICĂ
Nişa ecologică reprezintă rolul unei
populaţii în ecosistem. Nişa include spaţiul
ECOSISTEM SUPRAFATĂ
PE GLOB
PROCENTUL
SPECIILOR
BOGĂŢIA
SPECIFICĂ
fizic ocupat de indivizii populaţiei, cerinţele
(%) CUNOSCUTE
1
RELATIVĂ
2
de mediu, precum şi poziţia populaţiei în
ACVATIC DULCICOL 0,8 2,4 3
reţeaua trofică.
TERESTRU 28,4 77,5 2,7
Nişa ecologică a unei populaţii nu include
ACVATIC MARIN 70,8 14,7 0,2
doar spatiul fizic unde trăiesc indivizii
1
însumarea nu duce la 100% deoarece aproximativ 5,3% din speciile simbionte sunt excluse. componenţi, ci şi totalitatea cerinţelor de
2
Calculat ca raportul dintre procentul speciilor cunoscute şi procentul suprafeţei ocupate de
ecosistem.
mediu precum şi relaţiile de hrană stabilite
cu alte populaţii.

1
Nişa fundamentală/potenţială NIŞA ECOLOGICĂ

Include totalitatea resurselor care pot fi Nişa ecologică include trei componente:
utilizate în absenţa competiţiei.
– nişa spaţială

– nişa trofică
Resursa B

Resursa B

Specia 1
Specia 2

– nişa multidimensională
Resursa A Resursa A

NIŞA SPAŢIALĂ (habitat) NIŞA SPAŢIALĂ (habitat)


Se referă strict la spaţiul fizic (abiotic
a. In cazul unei populaţii de insecte
sau biotic) ocupat de indivizii unei
corticole, habitatul lor este reprezentat
populaţii din cadrul unui ecosistem.
de scoarţa copacilor;
b. Pentru o populaţie de guvizi habitatul
Habitatul reprezintă locul (volumul sau este reprezentat de zona nisipoasă sau
suprafaţa) unde îşi desfăşoară activitatea stâncoasă litorală;
un individ, indivizii unei populaţii sau un
c. Pentru o populaţie de endoparaziţi
ansamblu de indivizi din populaţii diferite.
habitatul este reprezentat de organele
Include atât factorii abiotici de mediu
din corpul gazdei parazitate.
(spaţiul fizic) cât şi alte organisme.

Spectrul trofic la hering


NIŞA TROFICĂ ca juvenil si adult
Indică
poziţia
populaţiei
respective
în reţeaua
trofică.

2
Stadii de viaţă diferite pot ocupa
Reţeaua trofică
din Atlanticul nişe ecologice distincte
de Nord

Mormoloci Adulţi
Stadiul de viata

- acvatic - terestru
Habitat
- detritus, alge - nevertebrate
Hrana

NIŞA NIŞA
MULTIDIMENSIONALĂ MULTIDIMENSIONALĂ
2 factori
Se referă la 1 factor
modul în care
sunt distribuiţi
indivizii dintr-o
populaţie în 3 factori
raport cu 2 factori

variaţia
factorilor
abiotici.

CARACTERIZAREA NISEI ECOLOGICE Lăţimea nişei

Nişa ecologică a unei populaţii este


caracterizată prin: nişă îngustă nişă largă

1. lăţimea nişei

2. gradul de suprapunere

3
LĂŢIMEA NIŞEI ECOLOGICE SUPRAPUNEREA NIŞELOR
Lăţimea poate fi măsurată în cazul
Reprezentarea
populaţiilor animale cel mai adesea în schematică a
raport cu: suprapunerii
nişei multi-
dimensionale
(1) gradul de utilizare a habitatului sau (în acest caz
habitatelor potenţiale (nisa habitat), bidimensională)
pentru două
specii).
(2) gradul de utilizare al resursei de
hrană (resursa trofică – nisa trofica).

SUPRAPUNEREA
SUPRAPUNEREA NIŞELOR
NIŞELOR
Utilizarea resurselor in prezenta
unui competitor Reprezentarea nişelor trofice în
funcţie de dimensiunile hranei
pentru două populaţii
aparţinând unor specii ce
consumă acelaşi tip de hrană,
dar de dimensiuni diferite.
Specia 2 (a) Suprapunerea nişelor
Resursa B

Specia 1 generează competiţie pentru


Resursa B

Resursa B

Specia 1 resursa trofică;


Specia 2
(b) Evitarea competiţiei se
realizează prin specializarea
pe un anumit domeniu de
Resursa A dimensiuni al hranei ce duce
Resursa A Resursa A
la îngustarea nişei.

Exemplu de specializare in vederea reducerii competitiei pentru resurse


Forma capului la câteva specii reprezentative de cinteze din Insulele
Excluderea Galapagos (Geospiza sp.), precum şi la păsările din familia Drepanididae din
competitivă Insulele Hawaii ce au suferit adaptări similare.

a unei specii
de parameci
crescută în
acelaşi
mediu de
cultură cu
altă specie

4
Cintezele de Galapagos - adaptări

Evitarea
competiţiei prin
partiţia
habitatului şi
implicit a resursei
trofice

Specializare in utilizarea resursei


trofice
Caracteristicile structurale ale
biocenozei
Partitionarea
resursei
trofice la
pasari • Structura biocenozei nu este rezultatul
insectivore însumării întâmplătoare de specii.
functie de
inaltimea
arborilor si de • Speciile sunt asociate în biocenoze după
perioada din anumite reguli.
zi/noapte

Noapte Zi

Cum caracterizam structura biocenozei? Cum caracterizam structura biocenozei?


1. Numarul de specii (bogatia specifica) 2. Echitabilitatea (abundenta diferitelor specii)

5
Parametri ce influenteaza
Cum caracterizam structura biocenozei?
structura biocenozei
3. Compozitia specifica

Structura biocenozei este caracterizata


prin:

1. Numărul de specii (reprezentate prin


cate o populatie)

2. Modul de asamblare al populaţiilor în


biocenoze

Dinamica numarului de
Numărul de specii din biocenoză specii functie de nisa
ecologica
Reprezentarea schematică a
Mediul este numărului de specii în raport cu
mult mai resursa disponibilă. Exploarea
resursei este mai slaba in
complex pentru graficul de sus si mai eficienta
organisme mici in cel de jos. Cresterea
decât pentru numarului de specii se poate
cele mari. realiza prin
a. exploatarea mai eficienta a
resursei
b. specializarea niselor
c. suprapunerea niselor
d. exploatarea intregului domeniu
de resurse disponibile

ROLUL POPULATIILOR/SPECIILOR ÎN ECOSISTEM


Redundanta funcţională

a. Ipoteza diversitate-
stabilitate • Existenţa într-un sistem a unor niveluri multiple
de redundanţă reduce probabilitatea dispariţiei
b. Ipoteza “niturilor” respectivului sistem şi măreşte şansele sale de a
persista în timp.
c. Ipoteza redundanţei
• Speciile cheie, specii de care depinde
d. Ipoteza
supravieţuirea multor alte specii, sunt un
nedeterminării
exemplu al unei funcţii ecologice importante
pentru care nu există redundanţă.

6
Categorii de specii-cheie, “keystone species”,
precum şi efectele potenţiale ale dispariţiei lor
CATEGORIA EFECTELE DISPARIŢIEI
Prădători de vârf * Cresc efectivele speciilor pradă precum şi cele ale
prădătorilor mai mici
* Suprapăşunat
Ierbivore mari şi termite * Se accelerează succesiunea ecologică
* Scade diversitatea habitatelor Polenizatori
Animale ce sapă vizuini * Modificări în structura şi diversitatea complexelor
de ecosisteme
* Scade diversitatea habitatelor
Polenizatori * Imposibilitatea reproducerii pentru o serie de
plante
Dispersia seminţelor * Dispariţia generaţiilor tinere la o serie de specii de
(zoochorie) plante
Bacterii fixatoare de azot * Modifică circuitul biogeochimic al azotului
Microorganisme parazite şi * Explozia demografică a speciilor gazdă
patogene

Importanta speciilor in Consecinţa dispariţiei


ecosistem prădătorilor de vârf

Dispariţia lupului din sudul României a


permis extinderea arealului şacalului.

Lup Şacal

Relaţiile dintre
prădătorii de
vârf şi
mezoprădători

Prugh et al.
2009,
Prugh et al. 2009, Bioscience Bioscience

7
Efecte in Orca se hraneste cu lei de mare

cascada

Leul de mare al lui


Steller se hraneste cu Cand scade numarul leilor
cod negru (Pollachius ) de mare se hraneste cu
vidre de mare

“Kelp forest”

Vidrele se hranesc cu arici de mare.


Aricii de mare se hranesc cu macroalge (kelp) pe
care la densitati mari la desprind de pe fundul apei.
Puietul de peste se ascunde in “padurile de kelp”.

Crestrea padurilor de kelp


contribuie la cresterea
diversitatii si a biomasei
pestilor (A). Redundanta funcţională
Mult kelp contribuie la COP si
permite dezvoltarea scoicilor
filtratoare (B).
In zone cu vidre de mare
numeroase, pescarusii (Larus
glaucescens) consuma in
Redundanţa specifică este greu de evaluat
principal peste (F), in timp ce deoarece nici o specie nu îndeplineşte o singură
in ecosistemele fara vidre
consuma preponderent funcţie în ecosistem. Mai mult, o specie care
nevertebrate (I) (C).
Vulturii plesuvi (Haliaeetus realizează o anumită funcţie în anumite condiţii
leucocephalus) se hranesc in
zonele cu vidre cu peste (F), de mediu, identică cu cea îndeplinită de alte
mamifere (M), si pasari (B) in
pondere aproximativ egala. specii, poate fi singura din acel grup care să
Disparitia vidrelor de mare
Histrogramele albastre – ecosisteme cu face ca ponderea pasarilor poată realiza acea funcţie în alte condiţii (de
vidre de mare. marine in hrana sa devina
Histrogramele maro – ecosisteme fara dominanta (D). exemplu de temperatură, umiditate, etc.).
vidre de mare

8
Rolul funcţional al
speciilor în Specii ecologic-echivalente
ecosistem
Numărul de tipuri
funcţionale este
ilustrat prin
dreptunghiurile
orizontale numerotate
de la 1 la m. Numărul
speciilor funcţional
analoage în cadrul
fiecărui tip funcţional
este indicat prin
lungimea
dreptunghiului.

Relaţiile dintre bogăţia specifică şi


Pe măsură ce se acumulează
specii genetic şi funcţional proprietăţile ecosistemului
unice, are loc o creştere
rapidă a funcţiilor realizate
de ecosistem. După ce s-a
atins un prag critic bogăţia
specifică minimă critică
(BSMC), sau când sunt mai
multe specii per grup
funcţional (redundanţă), se
atinge asimptota. După
BSMC speciile nou incluse
sunt considerate
redundante. Dacă însă
dispar specii cheie, aceasta
poate cauza un declin
dramatic în funcţiile
îndeplinite de ecosistem.
Graficul superior indică că
stabilitatea ecosistemului şi
asigurarea biologică (adică
constanţa în funcţionare) e
minimă sub BSMC, dar
creşte repede, chiar şi la
nivele scăzute de redundanţă