Universitatea “Politehnica” din Bucuresti

Facultatea Automatica si calculatoare

Bazele managementului – Note de curs

S
TUDII DE FEZABILITATE

Studiile de fezabilitate au scopul principal de a fundamenta deciziile

tehnico-economice la nivelul structurii de tip organizaţional ce se
confruntă cu cerinţa susţinerii unui proces de dezvoltare, luând în
considerare implicaţiile asupra activităţii proprii ca şi cele asupra
ansamblului general în care se vor desfăşura.

Desigur că studiile de fezabilitate nu sunt un scop în sine, ci trebuie

considerate sinteze ale concepţiei tehnico-economice, bazându-se pe studii
economice şi financiare. Ele trebuie integrate într-un proces iterativ,
deoarece prin prin reluarea le intervale de timp viitoare, se pot propune
programe de realizare, investiţii, perfecţionări tehnice şi tehnologice care să
aibă consecinţe în ceea ce priveşte reducerea eforturilor (consumurilor,
cheltuielilor etc.) sau sporirea efectelor pozitive dorite (venitul, profitul etc),
asigurându-se totodată autofinanţarea dezvoltării viitoare.

Studiile de fezabilitate sunt strâns legate, condiţionându-se reciproc, de

studii de evaluare a patrimoniului, precedând procese de restructurare ce
vizează procese de modernizare, retehnologizare, reinginerare, deci altfel
spus, dezvoltare în general. La elaborarea studiilor de fezabilitate, ca şi la
reluarea periodică a acestora, trebuie să se asigure concordanţa lor cu
concluziile prognozelor tehnice şi tehnologice şi studiile de marketing deja
elaborate pentru domeniul de interes.

Având în vedere că proiectele au fost definite ca investitii, ele se constituie

în factori de dezvoltare economică, reprezentând o mobilizare importantă de
capital care urmăreşte obţinerea unei rentabilităţi viitoare şi/sau stabilirea
unor relaţii de natură economico-productivă.

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs

Există o largă varietate de investiţii care din punct de vedere a conţinutului

lor se grupează în:
 Achiziţionarea de active fixe (de natură corporală), reprezentând condiţia
preliminară a punerii în funcţiune a programelor productive, fiind în
general investiţii de expansiune,soldate cu creşteri de capacitate sau cu
noi structuri de producţie şi referindu-se la:
• Terenuri
• Clădiri
• Construcţii industriale
• Utilaje şi instalaţii
• Mijloace de transport
• Plantaţii
• Animale etc.
Caracteristic pentru astfel de investiţii este:
- o valoare materială mare (peste o limită prestabilită),
- faptul că participă la mai multe cicluri de realizare viitoare,
- nu îşi modifică forma şi conţinutul într-un ciclu productiv.

 Plasamente de rezerve (imobilizări necorporale), constând în:

• Cheltuieli cu cercetarea ştiinţifică, se referă atât la cercetarea proprie
finalizată cu brevete, licenţe, proiecte, produse-program, cât şi la
achiziţionarea de brevete, licenţe, know-how de natură tehnică şi
tehnologică, permiţând dezvoltarea pe termen lung.
• Dobândirea de titluri de proprietate, fie în sensul exercitării unei
influenţe în cadrul organizaţiei emitente, fie în sensul creerii
suportului pentru operaţiuni de speculaţii bursiere. Reprezintă
investiţii ce nu se uzează şi nu se supun amortizării.
• Lucrări de reparaţii capitale, de mentenanţă, permit redobândirea
caracteristicilor funcţionale iniţiale şi conferă posibilitatea încorporării
progresului tehnic.
• Acoperirea fondului de rulment, pe seama capitalurilor permanente,
definite ca procese investiţionale, ele după ce se constituie activele
imobilizate, restul rămâne pentru activele circulante finanţate pe baza
dotoriilor pe termen scurt.
• Cheltuieli pentru formarea personalului, în toate cazurile în care nu
sunt cuprinse în costurile de fabricaţie.

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs
• Investiţii obligatorii, impuse de societate cum ar fi investiţii împotriva
poluării, construcţii de diguri, lucrări de apărare împotriva
calamităţilor naturale, investiţii sociale.

În vederea aprecierii cât mai corecte a nivelului şi conţinutului investiţiei ce

compune proiectul, ca şi pentru a fundamenta deciziile referitoare la
acceptarea alternativelor de proiect, sunt necesare studii referitoare
alternativele posibile, o bună cunoaştere a concurenţei, dar şi o analiză
comparativă raportată la exigenţele pieţei, în general şi ale beneficiarilor, în
special.

O primă posibilitate în fundamentarea proiectelor, în asimilarea şi

dezvoltarea unor afaceri o constituie evaluarea şi analiza financiară pe baza
unor indicatori de apreciere a economicităţii şi eficienţei economice a
investiţiilor, cum ar fi:
 Valoarea investiţiei:
It = Id + Icl + Icx + Tteren + Ac
în care: It reprezintă valoarea investiţiei totale;
Id = investiţia directă, se stabileşte prin devize pe obiect (în calcule
estimative, preliminare, se poate stabili pe baza unor produse, proiecte de
referinţă);
Icl = investiţia colaterală, pentru asigurarea condiţiilor de
funcţionare normală (de exemplu: utilităţi - alimentarea cu apă, gaze
naturale, energie electrică, aer comprimat, sisteme de prelucrare a datelor,
de transmitere a informaţiilor, de comunicaţii, transport etc.);
Icx = efortul investiţional făcut în alte sectoare de activitate ( de
exemplu pentru punerea la punct a sistemelor calităţii la furnizorii de
materii prime, componente, pentru depozitare ş.a.);
Tteren = cheltuieli legate de ocuparea terenului (exproprieri,
degajarea şi amenajarea terenului, taxe, compensarea unor producţii
agricole, pomicole prin scoaterea unor terenuri din circuitul productiv
agricol, implicaţii/consecinţe ale poluării etc.). În timp, datorită
preocupărilor din ce în ce mai severe, privind ocuparea spaţiilor
productive, se proconizează că va creşte importanţa în structura şi
conţinutul cheltuielilor a acestei componente;
Ac = alte implicaţii financiare (de exemplu: creşteri de active
circulante, imobilizări de fonduri, chltuieli pentruformare profesională,
perisabilităţi, cheltuieli neprevăzute etc.).

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs

Într-o altă modalitate de prezentare:

It = Vut + LCM + Ci
în care: Vut = valoarea utilajelor, echipamentului industrial (din ţară, din
import);
LCM = lucrări de construcţii montaj;
Ci = alte cheltuieli (de exemplu: elaborarea documentaţiei
tehnico-economice, licenţe, cheltuieli pentru asistenţă de
specialitate).

 Cheltuieli echivalente (recalculate)

Zj = Ij + T*(Cgpj + Cgej)
unde: Zj = reprezintă cheltuielile echivalente (pot surprinde abordarea
implicaţiilor economice, atăt din punct de vedere al producătorului,
căt şi cel al beneficiarului, utilizatorului);
Ij = valoarea investiţiei (de exemplu: pentru achiziţionarea
echipamentului industrial j);
T = durata pe parcursul căreia se stabilesc cheltuielile, putând
fi:
 De - durata de exploatare economică,
 Df - durata de exploatare fizică,
 tm - durata de recuperare normată (de regulă),
 alte termene (cum ar fi un interval ales de producător
sau beneficiar);
Cgpj = cheltuieli generale de producţie pentru produsul j;
Cgej = cheltuieli generale de exploatare (în serviciu) ale
produsului j.

Relaţia de definiţie a indicatorului în cazul general este:

Z = ∑ I hj + ∑ (Cgpj + Cgej )
T T

h =1 h =1

Indicatorul se explicitează într-o varietate largă, specifică fiecărui

produs/program şi regim de exploatare (proiect sau real), ţinând seama şi de
acţiunea unor factori variabili care pot interveni ( de exemplu: modificări ale
preţurilor la combustibili, energie, materii prime, salarii etc.).

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs
 Investiţia specifică

I
Is = , în care Cp reprezintă capacitatea de producţie (potenţialul
Cp productiv) a unităţii economice, depinzând de
disponibilitatea de timp, timpii normaţi şi coeficientul
mediu de îndeplinire a normei (consumul de timp).

În cazul activităţilor comerciale se pot utiliza: valoarea investiţiei la un

metru pătrat suprafaţă comercială, valoarea investiţiei la 1000 lei desfaceri
etc.

 Durata de recuperare - definită ca intervalul de timp în care din efectele

economice (acumulări, profit) se egalează (recuperează) efortul
investiţional făcut (It).
tr = I t / A sau tr = It / p.

Investiţie Efecte Investiţie

Efecte
economice cumulată econ.
cumulate

Ch
S2
Ph

Ih
S1
timp timp
0 d tr De Df 0 d tr
Evoluţia în timp a investiţiei, Evoluţia în timp a
producţiei şi cheltuielilor. investiţiei şi efectelor cumulate

În figurile de mai sus este prezentat cazul general al unui proces

investiţional, evidenţiind eforturile şi efectele economice, evoluând în timp,
unde semnificaţia notaţiilor este următoarea:
0 = momentul lansării procesului investiţional,
d = terminarea procesului investiţional şi începerea obţinerii efectelor
economice,

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs
tr = durata de rtecuperare (egalarea efortului investiţional [S1] de
rezultatele [acumulări, profit] până la cel moment [S2]; S1 = S2,
De = durata de serviciu (de exploatare) economică; Ph = Ch,
Df = durata de exploatare fizică.

Principial, definirea duratei de recuperare a investiţiei se realizează cu o

relaţie de forma:

d d+ t r d tr
∑Ih = ∑ A h sau ∫ I(t )dt = ∫ [P(t ) − C(t )]dt
h=1 h=1 0 0

Indicatorul nu poate fi şi nu este neglijat de nici un investitor (bancă, agent

economic), pentru că îi oferă imaginea duratei necesare pentru a+şi recupera
efortul investişional făcut. El se compară cu valoarea acceptabilă (poate fi o
valoare normată - tr). Indicatorul reflectă criteriul lichidităţii. Prin lichiditate
financiară se înţelege capacitatea întreprinderii de a transforma în bani
activul de care dispune. Se acceptă proiectul/programul, dacă tr < trn.

Durata de recuperare curge din momentul în care încep rezultatele

economice. În cazul punerii parţiale în funcţiune, sunt situaţii în care,
datorită unor valori mai mici ale efectelor economice obţinute în prima
perioadă, rezultă valori mai mari ale termenului de recuperare, comparativ
cu regimuri intense de exploatare, dar mai întârziate. Clarificări pot fi aduse
referindu-ne la momentul de origine a programului investiţional şi, astfel,
aprecia asemenea situaţii.

 Media imobilizărilor

Media imobilizărilor (Mi) reprezintă valoarea medie a imobilizărilor pe o

anumită perioadă de timp (an, semestru, trimestru, lună) a investiţiilor
făcute, depinde de evoluţia ăn timp a procesului investiţional şi, deci, se
determină pentru diverse variante ale procesului de investiţie.
d

∑ (d − h + 1) I h
Mi = h =1

unde: d = durata procesului investiţional (de proiectare, achiziţionare,

execuţie etc.);

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs
h = momentul de imobilizare a fondurilor (poate fi
corespunzător plăţilor anuale, semestriale, lunare etc. la
începutul sau la sfârşitul perioadei respective);
d-h+1 = reprezintă intervalul de timp cât este imobilizată
investiţia;
Ih = suma investită la momentul h.

În cazul unei puneri parţiale în funcţiune, se separă intervalul [0,d] în cele

două perioade specifice:
 înainte de punerea parţială în funcţiune; se ia în considerare valoarea
Ih ,
 după punerea parţială în funcţiune; se ia în considerare Ih* = Ih - Ah,
Ah fiind efectele economice (acumulări, profit) obţinute prin punerea
parţială în funcţiune.
j −1 d

∑ (d − h + 1)Ih + ∑ (d − h + 1)I*h
h =1 h= j
Mi =
d

Efectele economice (Em) ale imobilizării sunt: Em = α en d Mi, iar în cazul

modificării mediei imobilizării, între două variante ale procesului
investiţional, cu o valoare ΔMi, efectul economic va fi, similar: Em = α en d
ΔMi,
unde: en = coeficientul normat al eficienţei economice (este inversul duratei
normate de recuperare; de exemplu: pentru trn=4 ani, en=0,25 lei/lei
investiţi,
α = coeficient de corecţie în funcţie de modul de eşalonare a
investiţiei,
α Є [0,2 - 0,8].
Valorile coeficientului α.
Modul de eşalonare a investiţiei Valoarea coeficientului α
1. Eşalonare normală 0,50
2. Eşalonare crescătoare
2.1. uniform crescătoare 0,33
2.2. neuniform crescătoare, după o parabolă de
gradul II 0,25
2.3. neuniform crescătoare, după o parabolă de
gradul III 0,20
3. Eşalonare descrescătoare
3.1. uniform descrescătoare 0,667

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.

 Universitatea “Politehnica” din Bucuresti
Facultatea Automatica si calculatoare
Bazele managementului – Note de curs
3.2. neuniform decrescătoare, după o parabolă
convexă de gradul II 0,625
3.3. neuniform descrescătoare, după o parabolă
convexă de gradul III 0,60
3.4. neuniform descrescătoare, după o parabolă
concavă de gradul II 0,75
3.5. neuniform descrescătoare, după o parabolă
concavă de gradul III 0.80

 Coeficientul de eficienţă a investiţiei

Pentru o investiţie totală It şi efecte economice totale At şi profit p, se

determină:

e(A) = At/It sau e(p) = p/It (lei/leu investit).

Acumulări totale
COST
profit Acumulări pentru
societate
TVA
Preţ de producţie Accize
Preţ de livrare Ac
Preţ de vânzare cu Amănuntul

Legendă: COST = suma cheltuielilor în procesul productiv,

TVA = taxa pe valoarea adăugată,
Ac = adaos (rabat) comercial.

Tipologia şi structura preţurilor

Influenţa factorului timp în aprecierea eficienţei investiţiilor se referă la

faptul că între momentul aprecierii mărimilor refritoare la cheltuili, venituri
şi momentul de efctuare a plăţii apar diferenţe de valoare datorate condiţiilor
de conjunctură diferite dintre cele două momente.

 titular de curs: Conf.dr.ing.Doina Corina Serban, 2003.