Capitolul I- Conceptul de sanatate.Conceptul de marketing in domeniul sanatatii.

1.1.Caracterizarea conceptului de sanatate.Obiectivele sanatatii

Pastrarea sanatatii si lupta impotriva bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari
ale omului. Sanatatea nu este insa numai o problema individuala, ci priveste in egala masura
societatea in ansamblul sau.
Nu exista o definitie unica a sanatatii, ci o pluralitate de definitii, pluralitate care tine de
cunostintele acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si ontru ca sanatatea are un
caracter procesual, evolutiv. De aici rezulta si tentativa de a defini sanatatea multicriterial si de a
fi masurata in functie de niste criterii de referinta.
In lista foarte larga a definitiilor date sanatatii se folosesc mai multe criterii pentru
definire, fiecare societate adoptand unul, doua sau toate cele trei criterii utilizate cel mai
frecvent.
Criteriile utilizte pentru definirea sanatatii sunt:
-Bunastarea functionala;
-capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si de munca;
-conditia umana care il face pe individ creativ.
Potrivit definitiei adoptate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, „Sanatatea este acea stare
de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii”.
Concept multidimensional, sanatatea nu se refera asadar strict la absenta bolii, implicand un plan
fizic, unul psihic si un altul social. Sanatatea nu poate fi separata de mediul social, de conditiile
social-economice in care oamenii traiesc si muncesc. Din aceasta perspectiva, sanatatea
constituie un factor important in determinarea calitatii vietii.
Caracteristicile acestei definitii sunt:
-este acceptata de toata lumea ca o „aspiratie”;
-realizarea ei presupune responsabilitatea societatii;
-subliniaza caracterul pozitiv si multiaxial al sanatatii.
Sanatatea grupurilor umane ar putea fi definita ca fiin o sinteza a sanatatii individuale apreciata
intr-o viziune sistemica, globala(ecosistemica).
Factorii care influenteaza starea de sanatate a populatiei au fost descrisi in diferite feluri.
1.Factori biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populatiei).
2.Factori ambientali( factorii mediului fizic si social: factori fizici, chimici, socio-culturali,
educationali)
3. Factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile. Stilul de viata depinde de comportamente
care, la randul lor, sunt conditionate de factori sociali, deci stilul de viata este rezultatul factorilor
sociali si al comportamentelor.
4. Serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).
Modelul epidemiologic al factorilor care determina sanatatea
(dupa Dever)
Sănătatea individuală stă la baza conceptului de sănătate publică.
Sanatatea publica reprezinta ansamblul cunostintelor, deprinderilor si atitudinilor populatiei
orientat spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii.
Obiectul sanatatii publice: grupurile umane.
Scopul serviciilor de sănătate publică este antrenarea membrilor comunităţii pentru păstrarea şi
promovarea unui mediu de viaţă sănătos, reducerea disconfortului, a bolii, incapacitatii si
decesului premature.
Obiectivele sanatatii publice:
1.Promovarea sanatatii, care vizeaza ca oamenii sa fie tot mai sanatosi, apti de a participa la viata
sociala se realizeaza prin prin dezvoltarea masurilor sanogenetice cu contributia tuturor
sectoarelor comunitatii si a grupurilor sociale (promovarea unor stiluri de viață sănătoase, prin
abordarea aspectelor legate de nutriție, activitate fizică, consumul de alcool, fumatul și consumul
de droguri, riscurile legate de mediu și leziunile). Având în vedere îmbătrânirea populației,
nevoile de sănătate specifice ale persoanelor în vârstă impun, de asemenea, mai multă atenție;
2. Ocrotirea sanatatii prin mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor, imbunatatirea monitorizarii
si pregatirii pentru situatii de urgenta;
3.Controlul morbiditatii prin combaterea bolilor si consecintelor lor
4. Redobandirea sanatatii, la a carei realizare, contributia medicilor, a serviciilor sanitate si
sociale este substantial.
- să ia toate măsurile pentru combaterea bolilor transmisibile şi netransmisi-bile;
- să asigure asistenţă sanitară, înalt calificată, la momentul oportun pentru în-grijirea populaţiei;
- să asigure dezvoltarea echilibrată şi sănătoasă a naţiunii printr-o politică de-mografică
pertinentă, de planificare familială;
- să asigure asistenţa sanitară completă, a mamei, copilului şi tineretului;
- să identifice şi să înlăture factorii de risc, care influenţează negativ sănăta-tea;
- să antreneze toate categoriile de cetăţeni la acţiunile de combatere a îmbol-năvirilor.

1.2. Structura sistemelor de sanatate. Clasificare.

Sistemul de sănătate este:

= ansamblul organizaţiilor de sănătate care îl compun.
= totalitatea resurselor de promovare a sanatatii, de profilaxie, de ingrijiri medicale, incluzand organizatiile sanitare
si relatiile dintre ele.
= ansamblul resurselor ce ofera ingrijiri medicale si promoveaza un stil de viata sanatos.
Acestea sunt diferite din punctul de vedere al structurii organizatorice, al logisticii, al scopului
propus, al culturii organizaţionale, însă numitorul lor comun este reprezentat de pacient.
Organizaţiile de sănătate sunt sisteme structurate de interacţiune cu scopul promovării,
menţinerii şi ameliorării stării de sănătate a populaţiei, a unor diferite categorii profesionale. Ele
pot fi: spitale, centre de diagnostic şi tratament, policlinici, dispensare, cabinete medicale,
laboratoare medicale, staţii de salvare, farmacii
Sistemul de sănătate este direct dependent de finanţare – respectiv de procentul din
PIB alocat – care este destinată descoperirii bolilor în stadii incipiente, reducerii morbidităţii
şi optimizarii relaţiei cost-eficienţă.
 Pricipalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de sănătate performant se
referă la: acoperirea generală; accesibilitate promptă; pertinenţa faţă de nevoi; echitatea;
posibilitatea de alegere; eficacitatea; eficienţa înaltă; accesibilitatea
socială largă; responsabilitatea statului faţă de sănătatea publică.

Caracteristicile unui sistem sanitar performant

acoperire generala

responsabilitatea
accesibilitate
statului fata de
prompta
sanatatea publica

accesibilitate
sociala
Sistemul pertinenta fata de
nevoi
larga sanitar

echitate
eficacitate si eficienta
posibilitate de alegere
1.3. Conceptul de marketing

Termenul de marketing este de origine anglo-saxonă („to market” – a desfăşura tranzacţii de

piaţă, a cumpăra, a vinde) şi are începutul în anul 1902 în SUA. Pentru prima dată apare în
Buletinul Universităţii din Michigan, care descriind obiectul unui curs universitar privind
distribuţia produselor, foloseşte expresia „ ...diferite metode de marketing ale bunurilor”.
În mai multe definiţii date marketingul în literatura americană şi europeană, este prezentat în
majoritatea cazurilor ca activitate comercială, dar şi ca ştiinţă şi artă, disciplină ştiinţifică şi
metodă.
Conform definiţiei Asociaţiei Americane de Marketing (AMA), marketing-ul este procesul de
planificare şi realizare a conceptelor, a stabilirii preţului, a promovării şi distribuţiei idei-lor,
bunurilor şi serviciilor, în vederea creării schimbărilor care să ajute indivizii şi organizaţiile să-şi
atingă scopurile.
Marketing-ul este o activitate orientată spre satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi obţinerea
profitului.
După Philip Kotler (anii 70) marketingul este ansamblul ac-tivităţii umane orientate în direcţia
efectuării şi stimulării schimbărilor care pot avea loc pe piaţă.
În Europa, a fost considerat ca o nouă ştiinţă a vânzării (Pa-ris, 1967), „Managerii întreprinderii
sunt medicii întreprinderii, pentru că managerii, la fel ca medicii, trebuie să pună „diagnos-ticul”
întreprinderii şi să prescrie modul de tratament. Cu alte cuvinte, managerii cercetează starea reală
din întreprindere şi elaborează planuri, programe, strategii pentru consolidarea, dez-voltarea sau
restrângerea activităţii întreprinderii în funcţie de rezultatele studiilor de piaţă, ale cercetării de
marketing”.
O serie de definiţii leagă noţiunea de marketing de cea de vânzări şi adesea în practică se face
confuzie între marketing şi vânzare, diferenţa fiind următoarea:
vânzarea – reprezintă latura comercială din ansamblul acti-vităţii de marketing; comerţul, în
general, este definit ca o tranzacţie de schimb, fără să includă în accepţiunea sa nici ideea de
analiză sistematică a pieţei, nici pe cea de definire a unei strategii de a avea succes;
marketingul – pune accentul pe analiza consumatorului şi satisfacerea nevoilor acestuia,
orientează resursele firmei spre crearea de bunuri şi servicii pe care le doresc potenţialii
consumatori şi adaptează activitatea acesteia la schimbările survenite în caracteristicile şi nevoile
consumatorului.