Ce facem, dragă, cu copiii de Haloween?

Vasile Tudora

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc.

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc
(1 Cor. 10, 23)

Petrecându-mi întreaga copilărie şi adolescenţa în România natală, trebuie să mărturisesc că nu sunt

(încă) foarte ataşat de marile sărbători americane. Caut să mă adaptez, mai ales că familia mea a fost
naturalizată în urmă cu câțiva ani, dar, totuși, în zile ca aceasta, mă simt cam stingher. Lucrul acesta,
însă, mi-a dat șansa de a căuta un înțeles, de a scruta cu ochi noi și de a nu lua totul de-a gata. Iau de-
a gata numai sărbătorile tradiționale în care am fost crescut în România, la fel cum face un american
cu sărbătorile lui.

Sărbătorile întru care creștem, ne devin obișnuite odată cu trecerea anilor, până la punctul în care,
deși ținem rânduielile, decorațiunile și mâncarea, ele își pierd semnificația. Le ținem pentru că așa e
obiceiul, dar nu ne mai obosim să le găsim înțelesul adânc. Până și sărbători mari, precum Crăciunul,
Paștele sau Thanksgiving-ul își pierd rapid înțelesul prin consumerism și marketing.

Situația devine și mai complicate atunci când un creștin ortodox sosește în America, sau când un
american get-beget se alătură Bisericii Ortodoxe.

Perioada toamnă-iarnă este, astfel, o provocare particulară. Mai întâi vine Halloween-ul cu toate
decorațiunile grotești și distracția canalizată greșit. Chiar dacă reziști presiunii „tati, ne lași și pe noi
să mergem cu ne dați ori nu ne dați” pe care o pun copiii asupra ta, doar plimbându-te prin cartier
sau deschizând televizorul te expui, pe tine și pe copii, la o nedorită violență explicită și grotescă. Îmi
place să cred despre mine că am un simț al umorului destul de sănătos, dar unele chestii pe care le
vezi de Haloween sunt chiar bizare. Anul trecut, de exemplu, cineva a considerat că e amuzant să
pună sub mașina parcată pe stradă două false cadavre; vecinii însă au sunat la poliție. Sunt sigur că și
medicii de la ambulanță s-au distrat…

Dar în ciuda acestui talmeș-balmeș, unii își aduc aminte că noaptea de Halloween a fost la început
slujba vecerniei pomenirii sufletelor celor adormiți, adică All Hallows Eve. Am citi acum câteva zile
despre un domn care, de Haloween, șade pe veranda din fața casei și împarte lumânări aprinse, dar și
ceva dulce, copiilor care vin cu „ne dați or nu ne dați”. Dar le și explică copiilor faptul că lumânările
aprinse sunt pentru sufletele celor adormiți, pentru care ne rugăm cu deosebire în această zi. Da, știu
că nu este o sărbătoare ortodoxă, dar cred că e mult mai bine să faci așa decât să-i sperii pe copii cu
drujba.

Urmează îndată Thanksgiving-ul, dar nu fără probleme. De data asta, suntem de acord că este o
minunată sărbătoare de familie… cu excepția infamului curcan, care pică tocmai în mijlocul postului
Crăciunului! Pentru un preot ortodox, nu se cade. Ortodocșii americani convertiți sunt împărțiți între
dragostea lor pentru tradiția americană și dragostea pentru recent îmbrățișata Biserică Ortodoxă, iar
cei născuți ortodocși sunt împărțiți între tradiția lor ortodoxă și noua tradiție culinară locală de care
toată lumea pare să se bucure atât de mult în jurul lor. De fapt, cred că uităm că adevărata
mulțumire (Thanksgiving) vine din inimă, iar nu din cuptor, iar cel mai bun mod de a-ți exprima
dragostea nu vine din ceea ce bagi în gură, ci din ceea ce scoți pe gură. Cam asta e tot ce am de zis
despre Thanksgiving.
După armistițiul de Thanksgiving vine Crăciunul, un mare praznic pe perioada căruia ar trebui să ne
aflăm în pace. Dar până și Crăciunul, în esență o zi sfântă pentru creștinii de toate națiile, și-a pierdut
sensul. În „tradiția” recentă, în loc să ne pregătim pentru venirea lui Hristos, Mesia, prin rugăciune,
post și milostenie, mergem la petreceri în avanpremiera Crăciunului și cheltuim ceea ce a mai rămas
din bugetul anual pe decorațiuni și cadouri.

Îmi înțelegeți acum drama? Ca ortodox ce trăiesc în Lumea Nouă, simt o tensiune ce crește cu fiecare
zi între Sfânta noastră Tradiție, curată și întreagă, păstrată astfel prin sângele multor generații de
martiri, și societatea din jur care, pierzându-și multe din rădăcinile ei creștine, contestă acum tot
ceea ce am eu mai drag. Ca ortodox, sunt nevoit să aleg și să tot aleg, zilnic, iar alegerea devine din ce
în ce mai dificilă.

Astfel că, în cele din urmă, nu vă voi da nici un sfat cu privire la ce să faceți de Halloween, nici nu vă
voi spune ce să mâncați de Thanksgiving ori în ce mod să vă petreceți Crăciunul. Vă reamintesc doar
faptul că, ortodocși fiind, de multă sau de puțină vreme, avem o sfântă responsabilitate oriunde ne-
am afla, anume aceea de a păstra ceea ce am primit de la înaintași și de a o da mai departe la fel de
curată cum am primit-o. Suntem sarea pământului (Matei 5, 13); schimbăm lumea descoperindu-L pe
Hristos tuturor, iar nu lăsând lumea să ne schimbe pe noi.

Sursa: http://myocn.net/