Sunteți pe pagina 1din 5

https://www.skybrary.aero/index.

php/Risk_Assessment

Evaluarea riscului

Definiţie

Evaluarea riscurilor este o evaluare bazată pe gândire inginerească şi operaţională și o metodă de


analiză pentru a stabili dacă riscul realizat sau perceput este acceptabil sau tolerabil.

Riscul este potențialul evaluat pentru consecințele negative care rezultă dintr-un pericol. Este
probabilitatea ca potențialul riscului de a provoca vătămări să se realizeze. (Documentul ICAO
9859)

Risc înseamnă asocierea dintre probabilitatea globală sau frecvența apariției unui efect nociv
indus de un pericol și gravitatea acestui efect. (Regulamentul Comisiei Europene 1035/2011)

Obiectiv

Evaluarea riscului este efectuată pentru a determina magnitudinea riscului şi pentru a stabili ce
măsuri sunt necesare pentru a-l limita. Evaluarea riscurilor nu reprezintă un scop în sine, ci ar
trebui să contribuie la controlul riscurilor la un nivel acceptabil sau tolerabil.

Descriere

Modificările aduse unor anexe ale Convenției de la Chicago, aplicabile din noiembrie 2009, au
introdus cerințe armonizate pentru punerea în aplicare de către furnizorii de servicii de aviație a
sistemelor de management al siguranței (SMS). Operatorii de aeronave și alte organizații
furnizoare de servicii de aviație ar trebui să stabilească și să aplice un proces oficial de gestionare
a riscurilor în cadrul SMS organizațional. Gestionarea riscurilor ar trebui să asigure analiza
sistematică a riscurilor (în ceea ce privește probabilitatea apariției și severitatea efectelor de
pericol), evaluate (în termeni de tolerabilitate) și controlate la un nivel acceptabil (prin punerea
în aplicare a măsurilor de atenuare).
Evaluarea riscurilor este al doilea pas în procesul de gestionare a riscurilor. Odată ce pericolele și
efectele lor au fost determinate, este necesară o analiză pentru a evalua probabilitatea producerii
efectelor pericolelor și gravitatea acestor efecte asupra operării aeronavelor. Documentul ICAO
Doc 9859 - Manualul de Management al Siguranței subliniază importanța deosebirii între pericol
(potențialul de a provoca daune) și risc (probabilitatea ca această daună să se realizeze în timpul
unei perioade de expunere la risc).
Evaluarea riscului se bazează pe evaluarea următoarelor criterii: gravitatea unui pericol,
probabilitatea (frecvența) ȋntâmplării acestuia și tolerabilitatea efectelor sale.
Gravitatea pericolelor

Criteriul de bază folosit pentru a evalua gravitatea pericolelor este impactul asupra siguranței
unei aeronave, asupra persoanelor de la bordul ei și asupra altor persoane care ar putea fi afectate
în mod direct. Elementele care trebuie luate în considerare în evaluarea gravității ar include un
număr de indicatori, cum ar fi volumul de muncă al echipajului, timpul de expunere la pericol,
factorii agravanți etc. Un alt factor care trebuie luat în considerare sunt mijloacele de atenuare
care sunt considerate acceptabile, de exemplu, utilizarea eficientă a TCAS(Traffic Collision
Avoidance System) ca mijloc de atenuare a pericolului de coliziune pe calea aerului.

Gravitatea pericolelor va fi determinată de efectele credibile asupra siguranței aeronavelor, în


cazul în care au fost luate în considerare rezultatul tuturor slăbiciunilor, eventualelor nereușite și
garanții (bariere) care ar putea exista în mediul operațional relevant. De exemplu, efectul cel mai
sever (consecința) va fi ales numai în astfel de cazuri în care sistemul total și-a epuizat
posibilitățile de a afecta ceea ce continuă să se întâmple și doar șansa determină rezultatul, de
exemplu, ingestia de către motoarele de aeronavă a păsărilor mai mari decât sunt proiectate și
certificate pentru a rezista și a continua funcționarea atunci când aceasta se produce simultan la
mai mult de un motor.
Gravitatea pericolelor va fi determinată de efectele acestora asupra siguranței aeronavelor, în
cazul în care au fost luate în considerare rezultatul tuturor slăbiciunilor, eventualelor defecţiuni şi
garanții (bariere) care ar putea exista în mediul operațional.
O evaluare credibilă a severității efectelor cauzate de pericole necesită o cunoaștere detaliată a
mediului de funcționare și a serviciilor (funcțiilor) care trebuie îndeplinite.

Probabilitatea producerii/apariţiei pericolului

Estimarea probabilității producerii unui pericol se realizează de obicei prin intermediul unei
examinări structurate utilizând o schemă de clasificare standard.
În unele cazuri, pot fi disponibile date care să permită realizarea unei estimări numerice directe a
probabilității apariției. Acesta este de obicei cazul când se estimează probabilitatea de defectare a
componentelor hardware ale unui sistem. Sunt adesea disponibile date extinse privind istoricul
ratelor de defecțiune ale componentelor.
Cu toate acestea, estimarea probabilității de apariție a pericolelor (și a efectelor acestora) asociate
erorilor umane nu este simplă, excepție făcând cazul în care există o rată de captură foarte
ridicată a datelor relevante privind evenimentele anterioare.
Schema de clasificare a probabilității prezentată mai jos este extrasă din Doc 9859 - Manualul de
Management al Siguranței. Aceasta specifică probabilitatea ca nişte categorii calitative, dar
include și valori numerice pentru probabilitățile asociate fiecărei categorii.
Definiţiile probabilităţilor de apariţie
Cu
Extrem de Extrem de
Izolat probabilitate Frecvent
improbabil izolat
rezonabilă
Puţin probabil
să se ȋntample
Puţin probabil pe parcursul
să se ȋntâmple duratei de Se poate
ȋn ceea ce viaţă ȋntâmpla o
priveşte operaţională a dată pe Se poate
Nu ar trebui
Definiţie sistemele de fiecărui parcursul ȋntâmpla o
să apară
calitativă acelaşi tip, sistem, dar s- vieţii dată sau de
niciodată
dar trebuie ar putea operaţionale a mai multe ori.
luată ȋn ȋntâmpla de unui singur
considerare câteva ori la sistem.
posibilitatea. câteva
sisteme de
acelaşi fel.
−7
10 − 10−5 − 10−3 −
Definiţie < 10−9 pe ore −9 −7 1 − 10−3 pe
10 pe ore 10 pe ore 10−5pe ore
cantitativă zburate ore zburate
zburate zburate zburate

Clasificarea riscului

Atât probabilitatea apariției unui efect periculos, cât și potențialul de severitate al acestui efect,
trebuie luate în considerare atunci când se decide asupra tolerabilității (acceptabilității) unui risc.
Este o practică obișnuită de a utiliza o matrice de clasificare a riscurilor în acest scop.
Un exemplu de matrice de clasificare a riscurilor utilizat în ATS(Air traffic service)
este furnizat mai jos. Acesta a fost extras din Doc 9859 - Manualul de Management al
Siguranței. Severitatea este clasificată ca fiind catastrofică, periculoasă, majoră sau minoră, cu un
descriptor pentru fiecare indicând gravitatea potențială a consecințelor. Probabilitatea apariției
este clasificată prin cinci niveluri diferite de definiții calitative și sunt furnizaţi descriptori pentru
fiecare probabilitate de apariție.
Probabilitatea de apariţie
Cu
Extrem de Extrem de
Izolat probabilitate Frecvent
improbabil izolat
rezonabilă
Catastrofic De analizat Inacceptabil Inacceptabil Inacceptabil Inacceptabil
severitate
Grad de

Periculos De analizat De analizat Inacceptabil Inacceptabil Inacceptabil


Major Acceptabil De analizat De analizat De analizat De analizat
Minor Acceptabil Acceptabil Acceptabil Acceptabil De analizat
Pot fi atribuie valori numerice pentru a măsura importantâ fiecărui nivel de severitate şi
probabilitate. O evaluare complexă a riscului, pentru a ajuta la compararea riscurilor, poate
deriva prin înmulțirea valorilor gravității și probabilității.

În funcție de abordările și metodologiile utilizate, riscul poate fi exprimat în mai multe moduri,
de exemplu:
-Numărul de decese dintr o perioadă de timp;
-Rata pierderilor (de exemplu, numărul de accidente mortale pe kilometru sau mile zburate / ore
de zbor, etc.);
-Probabilitatea accidentelor grave în anumite perioade de timp sau per număr de ore zburate;
-Valoarea estimată a pierderilor față de venitul operațional anual;etc.

Ȋn cadrul industriei aviatice, sunt disponibile numeroase versiuni ale matricelor de evaluare a
riscurilor. Unele definiții și categorii variază, dar conceptul general rămâne același.

Evaluarea tolerabilității

Rezultatul clasificării riscurilor este utilizat pentru a determina riscurile asupra cărora organizația
ar trebui să acționeze. Luarea deciziilor va necesita criterii clar definite privind riscul acceptabil
sau tolerabil și riscul. Evaluarea tolerabilității (acceptabilitatea) este esențială în luarea deciziilor
raționale de alocare a resurselor organizaționale limitate împotriva acelor riscuri care reprezintă
cele mai mari amenințări și acest proces poate necesita adesea o analiză cost-beneficiu. ICAO
explică procesul de definire al tolerabilității riscului astfel:
“Utilizând o matrice de risc pentru a atribui valori riscurilor, poate fi atribuit un interval de
valori pentru a clasifica riscurile ca fiind acceptabile, nedorite sau inacceptabile. Acești termeni
sunt explicați mai jos:
- Acceptabil înseamnă că nu trebuie luate măsuri suplimentare (cu excepția cazului în care riscul
poate fi redus cu costuri şi eforturi minime);
-Nedorite (sau tolerabile) înseamnă că persoanele afectate sunt pregătite să trăiască cu riscul
pentru a avea anumite beneficii, înțelegând că riscul este diminuat cât mai bine posibil;
- Inacceptabil înseamnă că operațiunile în condițiile curente trebuie să înceteze până când riscul
este redus la un nivel cel puţin admisibil.”

Metode cantitative și calitative pentru evaluarea riscurilor

În conformitate cu documentul ICAO 9859 - Manualul de Management al Siguranței, există


multe opțiuni - formale și mai puțin formale - de a aborda aspectele analitice ale evaluării
riscurilor. Pentru anumite riscuri, numărul variabilelor și disponibilitatea datelor adecvate, cât și
a modelelor matematice pot conduce la rezultate credibile cu metode cantitative (care necesită
analiza matematică a datelor specifice). Cu toate acestea, ICAO afirmă că puține pericole din
aviație se pretează la o analiză credibilă numai prin metode cantitative. În mod tipic, aceste
analize sunt completate calitativ prin analiza critică și logică a faptelor cunoscute și a relațiilor
acestora.
Administrația Federală a Aviației în Circulara Consultativă 150 / 5200-37 (Introducere în SMS
pentru Operatorii Aeroportului) sugerează că determinarea severității ar trebui să fie
independentă de probabilitatea apariției și viceversa, probabilitatea de apariție nu ar trebui să fie
luată în considerare ȋn determinarea severității. De-a lungul timpului, datele cantitative au
susținut sau modificat determinările de severitate și probabilitate, însă determinările riscului
inițial vor avea, cel mai probabil, un caracter calitativ, bazat pe experiență și judecată mai mult
decât pe date concrete.