Sunteți pe pagina 1din 39

Mașini electrice de curent continuu

0
CUPRINS

I. MAȘINA DE CURENT CONTINUU..................................................................................2

II. CLASIFICAREA MAȘINILOR DE CURENT CONTINUU............................................3
III. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MAȘINII ELECTRICE.......................................5
IV. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL MAȘINII DE CURENT CONTINUU CU
COLECTOR.............................................................................................................................9
V. ECUAȚIILE DE FUNCȚIONARE ALE MAȘINII DE CURENT CONTINUU............13
VI. GENERATORUL DE CURENT CONTINUU...............................................................16
VI.1.PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL GENERATORULUI DE CURENT
CONTINUU...........................................................................................................................18
VI.2. CLASIFICAREA GENERATOARELOR....................................................................21
VII. MOTORUL DE CURENT CONTINUU.......................................................................22
VII.I. CARACTERISTICILE DE FUNCȚIONARE ALE MOTOARELOR DE CURENT
CONTINUU...........................................................................................................................23
VII.2 PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
................................................................................................................................................24
VII.3.CARACTERISTICILE MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU.......................26
VII.4. PORNIREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU.......................................30
VII.5. REGLAREA VITEZEI ÎN ACȚIONĂRILE CU MOTOARE DE CURENT
CONTINUU...........................................................................................................................32
VII.6. FRÂNAREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU CU EXCITAȚIE
DERIVAȚIE...........................................................................................................................33
VIII. BILANȚUL ENERGETIC AL MAȘINII DE CURENT CONTINUU........................34
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................37

1
I. MAȘINA DE CURENT CONTINUU

Prin maşină electrică, de regulă rotativă, înţelegem acea maşină care converteşte
puterea electrică în putere mecanică sau invers. Din punct de vedere funcţional, maşinile
electrice sunt reversibile, altfel spus, regimul de lucru – de motor , generator, frână – este
determinat de natura puterii primite. După natura tensiunii de alimentare, respectiv a
tensiunii furnizate la borne, maşinile electrice sunt clasificate în: maşini de curent continuu
și maşini de curent alternativ: asincrone, respectiv sincrone. Între primele aplicațtii ale
fenomenului inducției electromagnetice, descoperit în anul 1831 de Faraday, se află mașina
de curent continuu, respectiv dispozitivul de conversie electromecanică a energiei,
funcționând pe principiul electromagnetic. Generatorul de curent electric pulsatoriu,
inventat de Ritchie în 1833, marchează inventarea într-o formă primară a colectorului. Se
succed apoi dezvoltări legate și de numele unor inventatori cum ar fi:
 Hjorth – 1851, construirea generatorului cu autoexcitație;
 Siemens – 1856, construirea indusului în dublu T, respectiv plasarea înfășurărilor în
crestături;
 Pacinotti – 1860 construirea indusului în inel, prevăzut cu crestături, a cărui dezvoltare
industrială este făcută de Gramme începând cu anul 1866;
 Hefner-Alteneck – 1872, construirea indusului în tambur cu înfășurare într-un singur
strat;
 Weston – 1882, înfășurarea în două straturi;
 Mordey – 1883, utilizarea legăturilor echipotențiale;
 Mengos – 1884, înfășurarea pentru compensarea câmpului de reacție al indusului1.
Utilizarea polilor de comutație datează din anul 1885, perioadă care încheie practic
onfigurarea mașinii de curent continuu în structura în care aceasta se realizează și astăzi.
Regimul de motor a fost și este preponderent în utilizarea mașinilor de curent continuu, ca
urmare a posibilității reglării comode și în limite largi a turației. Mașinile de curent
continuu sunt folosite în cele mai diferite domenii ale tehnicii. Ele sunt folosite în
acționările cu reglaj de viteză, începând cu tracțiunea electrică urbană și feroviară și
cuprinzând toate domeniile de acționări electrice de suplețe din metalurgie, mașini, unelte,
1
BĂLĂ, C. ,,Maşini electrice”, Bucureşti, E.D.P., 1982

2
instalații de ridicat și transport. Întâlnim mașini de curent continuu și în compunerea
grupurilor electrogene de curent alternativ, folosite drept excitatoare, ca generatoare de
sudură folosite în industria chimică, ca motoare și generatoare pentru antrenarea
mecanismelor speciale, în automatizări sau în alte domenii. Puterea mașinilor de curent
continuu variază de la ordinul de mărime al wattilor până la mii de kilowatti.
Maşinile de curent continuu au în regim permanent tensiunile la borne şi curentul în
circuitul exterior. După principiul de funcţionare deosebim : maşini de curent continuu cu
colector şi maşini de curent continuu fără colector ( unipolare ). Maşinile de curent
continuu cu colector au fost din punct de vedere istoric primele generatoare de energie
electromagnetică. Avantajele curentului alternativ sinusoidal, în transportul şi distribuţia
energiei electrice au restrâns mult domeniul de foloșire a maşinilor de curent alternativ ca şi
generatoare. Ca motoare de curent continuu sunt utilizate pe scară tot mai largă , mai ales
odată cu dezvoltarea convertoarelor din electronica de putere , datorită posibilităţilor
simple de reglare. Motoarele de curent continuu cu colector se folosesc cu succes în
tracţiuni electrice ( tramvaie , troleibuze , trenuri electrice , electrocare ) , în acţionările
care necesită limite largi de reglaj al turaţiei şi în unele automatizări , ca elemente de
execuţie.

După tipul excitaţiei şi modul de conectare a înfăşurărilor de excitaţie,

maşinile de curent continuu se clasifică în:
A) Maşini cu o singură înfăşurare de excitaţie, care poate fi alimentată:
1. – de la o sursă separată (independentă);
2. – în derivaţie (paralel) faţă de înfăşurarea rotorului;
3. – în serie cu înfăşurarea rotorului.
B) Maşini cu mai multe înfăşurări de excitaţie, care pot fi alimentate:
1. – de la bornele înfăşurării rotorului, în serie şi derivaţie (excitaţie mixtă);

3
2. – de la surse separate şi de la bornele înfăşurării rotorului, în cazul unor maşini
speciale.

A2 A2
A1 A2 A1
A1 A2 A1
F1 B1 C1 B1

B2
C1
F2 B2 C2
C2
a) b) c) d)

Figura 2.1. Posibilităţi de excitare a maşinilor de curent continuu: a) cu excitaţie

independentă; b) cu excitaţie derivaţie; c) cu excitaţie serie; d) cu excitaţie mixtă

Pentru oricare din tipurile de mai sus, puterea de excitaţie este de ordinul
câtorva procente (2-5%) din puterea nominală a maşinii. La tipurile de excitaţie
separată şi derivaţie, curentul I e , din înfăşurarea de excitaţie, reprezintă câteva
procente din curentul nominal al maşinii, iar înfăşurările respective au multe spire şi
rezistenţa ohmică importantă. La tipul de excitaţie serie, înfăşurarea este parcursă de
curentul din indus şi ca atare se execută cu un număr mic de spire, având şi o
rezistenţă ohmică redusă.
În funcție de transformarea energiei întâlnim:
-motor: energie electrică- energie mecanică;
-generator: energie mecanică- energie electrică;
-convertizor: energie electrică- energie electrică.

4
III. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE MAȘINII ELECTRICE

Ca orice mașină electrică rotativă, mașina de curent continuu este alcătuită dintr-un
inductor, care în construcția clasică formează statorul, capabil să genereze în întrefier un
câmp magnetic heteropolar și dintr-un indus, care constituie rotorul mașinii, între care se
găsește un spațiu de aer numit întrefier. La mașina de curent continuu, întotdeauna armătura
inductoare este fixă și este reprezentată de stator, iar armătura indusă este mobilă și este
reprezentată de rotor.
În figura 3.1 pot fi evidențiate în detaliu elemente constructive specifice. Statorul
mașinii din figură are 2p = 4 poli, denumiți poli principali sau poli inductori. În mașinile de
curent continuu câmpul inductor este produs de înfășurarea de excitație așezată pe polii
principali sau de magneți permanenți. Polii de excitație, totdeuna în număr par, sunt
executați din tole de oțel electrotehnic cu grosimea de 0,5-1 mm strânse cu ajutorul unor
nituri, pe care sunt fixate bobinele de excitație. Bobinele se construiesc din conductoare
izolate de cupru pe șabloane având forma polilor sau direct în carcase izolate. Aceste
bobine sunt izolate de miezul polar și de carcasă.
Bobinele polilor de excitație se leagă în serie și se alimentează în curent continuu.
Legăturile bobinelor se realizează în așa fel încât fluxul magnetic să fie dirijat în dreptul
unui pol dinspre stator spre rotor (pol nord), iar în dreptul polului următor în sens invers
(pol sud). Câmpul magnetic creat de polii principali se închide prin jugul magnetic statoric,
care poate îndeplini uneori și rolul de carcasă a mașinii, cazul din figura 3.1, prin întrefierul
dintre stator și rotor și apoi prin miezul magnetic 2al rotorului. Jugul statornic îndeplinește
trei funcții: funcția magnetică prin care seașigură închiderea liniilor de câmp magnetic
inductor între polii consecutivi; funcția mecanică care susține polii principali și polii
auxiliari, arborele și rotorul, dispozitivul de fixare și pe cel de ridicare, cutia de borne;
funcția de protecție pentru polii inductori și pentru rotor.
2
NICOLAIDE, A., „Masini electrice. Teorie. Proiectare”, Editura Scrisul Romanesc, Craiova 1975.

5
Fig. 3.1
1 – carcasa; 2,3 – scuturi; 4 – pol principal; 5 – pol de comutație; 6 – miezul rotorului; 7 –
bandaj; 8 înfășurarea
rotorului; 9 – ax; 10 – suport portperii; 12 – colector; 13 – capac exterior; 14, 15 –
rulmenți; 16 – cutie de borne;
17 – bulon; 18 – bobina polului de comutație; 19 – bobina polului de excitație; 20 – inel de
ridicare;
21 – ventilator; 22 – perie; 23 – colier port-perie.

Carcasa este un cilindru din oțel turnat sau sudat, în interiorul căruia sunt fixați prin
șuruburi polii principali, iar la mașinile mai mari și polii auxiliari, numiți și poli de
comutație.
Statorul este format dintr-o carcasă de fontă sau de oţel în miezul căreia sunt fixaţi polii
( principali şi auxiliari ) cu bobinajele respective ( inductoare ) sau fără bobinaje în cazul
magneţilor permanenţi . În părţile laterale ale carcasei sunt situate cele două scuturi ce
poartă lagărele. La mașinile de puteri medii și mari între polii principali inductori se
plasează polii de comutație, ale căror bobine sunt conectate astfel încât câmpul magnetic al

6
acestora să alterneze de la un pol la altul (se folosește și denumirea de poli auxiliari pentru
acești poli).
Statorul mai cuprinde: scuturile, sistemul de perii și portperii, palierele și bornele,
un circuit magnetic și o înfășurare de excitație.
Indusul mașinii este sediul propriu zis al procesului de transformare a energiei, fiind
compus din : miezul feromagnetic, arbore, înfășurarea indusă și colector. Miezul
feromagnetic al rotorului se realizează din tole de oțel electrotehnic cu grosime de 0,5 mm,
izolate între ele, în scopul micșorării pierderilor prin curenți turbionari. Aceste tole sunt
executate din tablă laminată la rece, izolată cu oxizi ceramici. Tolele se împachetează direct
pe arbore prin presare și sunt solidarizate de arborele rotorului cu ajutorul unei pene.
1 – pol principal;
2 – jug magnetic statoric;
3 – crestătură rotorică;
4 – miez magnetic rotoric;
5 – arbore;
6 – înfăşurare de excitaţie.

Fig. 3.2. Secţiune transversală simplificată.

Miezul rotoric se prezintă sub forma unui cilindru având la periferie crestături
deschise în care sunt plasate conductoarele înfășurării rotorice. Aceste conductoare sunt
izolate față de pèreții crestăturii cât și între ele și sunt solidarizate cu miezul rotoric prin
pene și bandaje.
Colectorul este o piesă caracteristică mașinii de curent continuu la care se leagă
înfășurarea rotorică. Acesta este un corp cilindric constituit din plăcuțe de cupru, denumite
lamele. Lamelele colectorului sunt izolate una față de alta și sunt izolate față de piesele de
strângere. Capetele bobinelor înfășurării rotorice se lipesc cu cositor de aripioarele
(stegulețele) lamelelor colectorului. Colectorul se rotește solidar cu rotorul. Pentru a realiza
o legătură între înfășurarea rotorică care se învârtește și circuitele exterioare, pe colector
freacă o serie de perii, fabricate în general din grafit. Prin intermediul unei piese speciale,
portperie, periile realizează un contact sub presiune constantă cu lamele colectorului.
Portperiile sunt fixate pe un colier cu o serie de tije.
La mașinile de putere mică, întrefierul are o lărgime de 1-3 mm, ajungând la
mașinile de putere foarte mare până la 10-12 mm. În felul acesta, în valoare absolută

7
întrefierul nu este mare, însă cu toate acestea, el are o mare influență asupra
caracteristicilor mașinii și asupra funcționării ei.

Fig.3.3. Colectorul maşinii de curent continuu:

1 - lamelă conductoare ; 2- lamelă izolantă; 3- steguleţ.
Forma exterioară a mașinii
Mașina se execută într-o formă sau alta, în special în funcție de :
o Modul de protecție al mașinii
o Modul de răcire al mașinii
Din punctul de vedere al modului de protecție se deosebesc :
a) Mașini deschise, care nu sunt prevăzute cu protecția părților rotative sau a părților
conductoare de curent ;
b) Mașini protejate, prevăzute cu o protecție a mașinii împotriva pătrunderii în interior a
corpurilor străine și a pătrunderii stropilor de apă;
c) Mașini capsulate3, adică protejate împotriva aerului exterior, dar nu în mod ermetic. Dacă
mașina are o construcție care impiedică timp de 4 ore pătrunderea umezelii în interiorul
mașinii, atunci când aceasta este cufundată în apă, se numește ermetic închisă;
d) Mașini protejate împotriva exploziilor-sunt acelea care trebuie să suporte explozia gazului în
interiorul mașinii fără a transmite flacăra din interiorul mașinii în exterior sau în sens
invers.
Din punct de vedere al modului de răcire se deosebesc:
- mașini cu ventilație naturală ;
- autoventilate ;
3
NICOLAIDE, A., „Masini electrice. Teorie. Proiectare”, Editura Scrisul Romanesc, Craiova 1975.

8
- mașini cu ventilație exterioară.

IV. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE AL MAȘINII DE CURENT

CONTINUU CU COLECTOR

Mașina de curent continuu cu colector este de fapt o mașină de curent alternativ,

înzestrată cu un organ special, colectorul, care redresează curentul alternativ în curent
continuu în condiții determinate.

Figura 4. Schema de funcționare a mașinii de curent alternativ

În figura 4. cei doi poli stabili N și S, produc un flux magnetic constant, ale cărui
linii de forță sunt îndreptate, după regula generală, de la polul N către polul S. În spațiul
dintre cei doi poli se rotește indusul, pe suprafața căruia se așează într-un plan diametral,
spira ab-cd. Capetele spirei sunt legate de două inele fixate pe ax, așadar se rotesc cu
aceeași viteză unghiulară ca și indusul. Pe inele freacă periile fixe A și B, la care se leagă
circuitul exterior.
Considerăm că indusul mașinii este pus în mișcare de către un motor primar
oarecare (de exemplu o turbină cu abur având o viteză de rotație constantă n, în sens
contrar acelor ceasornicului). Deoarece conductorii ab și cd se găsesc în condiții identice-
unul față de polul N, iar celălat față de polul4 S, este suficient să urmărim un singur

4
FRANSUA, A., MĂGUREANU, R.,,Maşini şi acţionări electrice-Îndrumar de laborator”, Bucureşti,I.P.B,
1982

9
conductor, de exemplu conductorul ab. Valoarea instantanee a tendiunii electromotoare
indusă în conductor la rotația indusului, se determină după legea inducției
electromagnetice, formulată de Faraday:
e  v  l  Bx

în care,
v- viteza de deplasare a conductorului față de câmpul magnetic ;
l- lungimea părții active a conductorului (partea conductorului care taie
liniile câmpului magnetic) ;
Bx- inducția magnetică în locul unde se găsește conductorul la
momentul dat.
Deoarece valorile v și l rămân constante , relația de mai sus se poate scrie în modul
următor :
e  const  B x ,
adică felul variației tensiunii electromotoare în conductor este în întregime determinat de
felul distribuției inducției magnetice sub poli.
Porțiunea de circumferință a indusului, corespunzătoare unui pol, se numește pas
polar. În figura 4 sunt în total doi pași polari, unul corespunzator polului N, iar celălalt
corespunzător polului S.
În continuare, pentru simplificarea raționamentelor, considerăm că sub polii N și S
inducția magnetică este distribuită după o lege sinusoidală (figura 4.1)
În acest caz, tensiunea electromotoare indusă în conductor prin rotația indusului
variază în timp tot după o lege sinusoidală. Pentru a determina direcția acestei tensiuni
electromotoare, metoda cea mai simplă este de a ne folosi de regula mâinii drepte.

Figura 4.1 Figura 4.2

10
Forma sinusoidală a inducției Regula mâinii drepte
magnetice (t.e.m.)

Regula constă în următoarele : se așează palma mâinii drepte în câmpul magnetic,

astfel încât liniile de inducție magnetică să fie îndreptate spre palmă. Degetul mare se
îndoaie în planul palmei la 900 și se îndreaptă în direcția de mișcare a conductorului (figura
6 ) ; celelalte degete ale mâinii vor arăta direcția tensiunii electromotoare induse în
colector.
Aplicând regula mâinii drepte la conductorul ab din figura 4 se poate vedea că atunci
când trece sub polul N, în el se induce o t.e.m. îndreptată din planul desenului către
privitor, iar când el trece sub polul S, atunci t.e.m. este dirijată în sens invers, dinspre
privitor spre planul hârtiei. Astfel, în conductorul studiat se introduce o t.e.m. alternativă în
timp, care iși schimbă sensul de două ori la fiecare rotație a indusului.
Timpul T, în care se produce o schimbare totală a t.e.m., se numește perioada t.e.m..
Numărul de perioade în unitatea de timp se numește frecvență. În general, când mașina are
p perechi de poli, frecvența t.e.m. induse se determină după formula :
pn
f 
60
unde n este viteza de rotație a indusului.
În figura 4 se vede că fiecare perie este legată prin inel numai cu un conductor
oarecare : peria A cu conductorul ab, iar peria B cu conductorul cd. Prin urmare, la bornele
circuitului exterior ia naștere o tensiune alternativă în timp și prin el circulă un curent
alternativ. Pentru a redresa acest curent, adică pentru a transforma dispozitivul într-o
mașină prin al cărei circuit exterior să circule un curent redresat, se folosește colectorul.

11
Figura 4.3. Schema funcționarii mașinii de curent continuu
Principiul de funcționare este următorul : capetele spirei ab-cd se leagă la două
segmente de cupru sau lamele de colector (figura 4.3), izolate unul de altul și față de ax și
care se rotesc cu viteza unghiulară a indusului. Pe lamele colectorului freacă periile fixe A
și B la care se leagă circuitul exterior. Spre deosebire de primul caz, poziția periilor A-B pe
colector are o mare însemnatate. Pentru a obține rezultate cât mai bune, periile trebuie
așezate în așa fel, încât ele să treacă de pe o lamelă pe alta, exact în momentul când t.e.m.
indusă în spiră este zero. Ca și în cazul precedent, prin rotația indusului, în spira ab-cd, se
vor induce tensiuni electromotoare alternative, dar fiecare din perii va veni în contact
numai cu acea lamelă de colector și respectiv cu acel conductor, care se găsește sub polul
dat. De exemplu, peria A vine întotdeauna în contact cu acea lamelă a colectorului la care
este legat conductorul de sub polul N ; peria B vine întotdeauna în contact numai cu
conductorul de sub polul S.
Deci în circuitul exterior, curentul circulă întotdeauna într-o singură direcție și anume
de la peria A la peria B, cu alte cuvinte, se produce redresarea curentului alternativ indus în
spira ab-cd, într-un curent pulsatoriu în porțiunea exterioară a circuitului (figura 4.4). Dacă
mașina este acționată de un motor separat, adică dacă mașina funcționează ca generator,
atunci peria A de la care curentul trece în circuitul exterior, se socotește pozitivă și se
notează cu semnul plus, iar peria B, prin care curentul revine în mașină se socotește
negativă și se notează cu semnul minus.

12
Figura 4.4. Curentul redresat

CONTINUU

Se consideră cazul maşinii cu înfăşurarea de excitaţie alimentată separat şi se

determină relaţia dintre tensiunea electromotoare indusă, tensiunea la borne şi curentul
prin înfăşurarea indusului, când maşina funcţionează în sarcină.
a. Maşina funcţionează ca generator. La mersul în gol al maşinii în înfăşurarea
rotorului se induce o tensiune electromotoare E o pe fiecare cale de curent, egală cu
tenșiunea UAO care se poate măsura la bornele maşinii. Dacă maşina funcţionează în
sarcină debitând un curent IA, tensiunea electromotoare indusă E va diferi faţă de E o, ca
urmare a reacţiei indusului. Dar şi tensiunea UA la bornele maşinii va diferi faţă de
tensiunea electromotoare E, datorită căderilor ohmice de tensiune în circuitul indusului.

Figura 5. Modul de asociere a sensurilor pozitive pentru tensiuni şi curenţi

la un generator de c.c.

13
O relaţie între E, U A şi IA se poate scrie considerând circuitul maşinii-generator din
fig.5 (cu sensurile pozitive conform regulii de asociere la circuitele generatoare) şi
aplicând legea inducţiei electromagnetice unui contur plecând de la borna B care se
închide prin înfăşurarea indusului, a polilor auxiliari şi eventual înfaşurarea de
compensaţie, apoi de la borna A prin aer, pe o linie a tensiunii la borne, până la borna B
de plecare:

RAIA + ΔUP + UA = E
în care RA însumează rezistenţa totală a circuitului (rezistenţa înfăşurării indusului, a
înfăşurării polilor auxiliari şi a înfăşurării de compensaţie), iar ΔU P este căderea de
tensiune în contactul perie-colector.
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia de funcţionare a maşinii de curent continuu în
regim de generator.
Dacă reacţia transversală a indusului este practic compensată, se poate conșidera şi
Φ  Φ0 atunci E  Eo, iar ecuaţia de funcţionare se simplifică, după înglobarea lui ΔUp,
în căderea ohmică de tensiune R AIA, adică:

RAIA+ UA = Eo
cu:
p n
E0    N 0 .
a 60

b. Maşina funcţionează ca motor.

14
Se consideră că maşina este conectată la bornele A, B ale unei reţele de curent
continuu, absorbind curentul I A prin circuitul indusului, iar înfăşurarea de excitaţie este
alimentată separat (fig.5.1)

motor de c.c.

Conductoarele înfăşurării rotorului fiind străbătute de curent şi aflându-se în

câmpul polilor de excitaţie, asupra rotorului se va exercita un cuplu elec -
tromagnetic de valoare:

p
M  N  IA  
2a

care va pune în mişcare indusul în sensul dat de vectorul jxB δ . Mişcarea este
accelerată până în momentul în care cuplul electromagnetic este egalat de cuplul total
rezistent, apoi mişcarea devine uniformă cu viteza n. Secţiunile înfăşurării indusului
rotindu-se în câmpul polilor de excitaţie, în spirele respective se induc tensiuni
electromotoare, pe o cale de curent rezultând o tensiune electromotoare de valoare:

p n
E  N  .
a 60

Ecuaţia de funcţionare a maşinii mergând ca motor se scrie considerând circuitul

din figura 5.1(cu sensurile pozitive conform regulii de asociere la circuitele
receptoare) şi aplicând legea inducţiei electromagnetice unui contur care începe de la
borna A, străbate spirele înfăşurării rotorului, ale înfăşurării polilor auxiliari şi
înfăşurării de compensaţie, ajunge la borna B şi se închide apoi prin aer la borna A, pe
o linie a tensiunii la borne

RAIA + ΔUP - UA = E

15
sau incluzând pe ΔUp în căderea de tensiune RAIA și ordonând termenii:

UA=RAIA-E

Mașina de curent continuu funcționează în regim de generator , în sensul ca

primește energie mecanică pe la arbore și debitează energie electrică pe la bornele
indusului. Din punct de vedere al modului de alimentare a înfășurării de excitație distingem
mai multe tipuri de generatoare de curent continuu:
a. Generatoare cu excitație separată, caz în care înfășurarea de excitație este alimentată de la o
sursă separată;
b. Generatoare cu autoexcitație, când înfășurarea de excitație este alimentată de bornele
înfășurării rotorului(indusului);
Acestea din urmă se împart în : generatoare derivație, generatoare serie, generatoare
cu excitație mixtă. Mărimile ce caracterizează funcționarea unui generator de curent
continuu sunt : curentul de excitație, Ie, turația n, tensiunea electromotoare Ue , tensiunea
la borne Ub și curentul în indus IA.5
Pentru funcționarea unui generator de curent continuu sunt importante următoarele
caracteristici:

5
CIOC, I., NICA, C., „Proiectarea masinilor electrice”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1994.

16
- caracteristica de mers în gol, Ue = f(Ie), pentru IA = 0 și turație n constantă; reprezintă
dependenţa între tensiunea la bornele indusului şi curentul de excitaţie, când circuitul
indusului este deschis şi rotorul antrenat din exterior la turaţie nominală.
Fig.6

- caracteristica de mers în sarcină, Ub = f(Ie), pentru valoare dată a curentului IA în indus și

turație n constantă; se ridică pentru rezistenţa de sarcină Rs = const. şi la turaţie nominală
constantă. Se regleaza curentul de excitaţie în acelaşi sens notînd perechile de valori ale
funcţiei : U b = f ( Ie ) / I = ct, n = n n
- caracteristica externă, Ub = f(IA), pentru valoare dată curentului de excitație Ie sau
valoare dată a rezistenței Re a circuitului de excitație și turație n constantă;
U b = f ( I ) / Ie = ct = IeN, n = n n

Fig.6.1
- caracteristica de reglaj, Ie = f(IA), pentru tensiune la borne Ub dată și valoare constantă a
turației n. Arată în ce sens şi cu cât anume trebuie variat curentul de excitaţie pentru ca,
atunci când curentul de sarcină I variază tensiunea U la bornele generatorului să rămână
constantă. Reprezintă dependenţa dintre curentul de excitaţie si curentul de sarcină
exprimată de relaţia :

17
I e = f ( I ) / U b = U n = ct., n = n n= ct

CURENT CONTINUU

Maşina de curent continuu este folosită îndeosebi ca motor electric datorită

caracteristicilor mecanice avantajoase pe care le are. Ea poate funcţiona şi ca generator
electric sau ca frână electromagnetică. Principial funcţionarea ca generator a maşinii de
curent continuu poate fi explicată cu ajutorul schemei din figura de mai jos.

Fig.6.2
Se consideră o spiră ce se poate roti (acţionată mecanic din exterior) într-un câmp
magnetic constant produs de nişte electromagneţi alimentaţi în curent continuu sau de nişte

18
magneţi permanenţi (cazul din figură). Se ştie că în spiră se induce o tensiune
electromotoare variabilă sinusoidal6 în timp:
d
ue    BS sin ( t   0 ) cu valoarea efectivă Ue = BSω/ 2 = 2 π
dt
fBS/ 2 = 4.44 f B S

Fig.6.3
 100 

Forma de variaţie în timp a tensiunii electromotoare este reprezentată în figură cu

linie întreruptă pentru α0 = 0.
În scopul redresării acestei tensiuni sinusoidale capetele spirei mobile se conectează
la două segmente, 1 şi 2, ale unui inel colector. În cazul nostru latura spirei aflată sub polul
nord este conectată la segmentul 1 al inelului colector iar latura aflată sub polul sud este
conectată la segmentul 2 al inelului colector.
Tensiunea este culeasă cu ajutorul unor perii colectoare şi se alimentează cu această
tensiune o sarcină (rezistenţă, consumator de curent continuu). Pentru cazul nostru
segmentul de inel 1 este în contact cu peria 1 iar segmentul de inel 2 este sub peria
colectoare 2. Atunci când latura spirei conetată la segmentul 1 iese de sub polul nord şi
intră sub polul sud segmentul 1 al inelului colector iese şi el de sub peria 1 şi intră sub peria
2. În felul acesta la peria 1 este totdeauna conectată latura aflată sub polul nord iar la peria

6
NICOLAIDE, A., „Masini electrice. Teorie. Proiectare”, Editura Scrisul Romanesc, Craiova 1975.

19
2 este permanent conectată latura spirei aflată sub polul sud. Ca atare peria 2 a sistemului
din figură se comportă ca borna pozitivă a unui generator iar peria 1 este borna negativă a
generatorului, sensul de circulaţie al curentului (determinat cu regula mâinii drepte) fiind
cel din figură.
Înfăşurarea generatorului care produce câmpul magnetic inductor, numită înăşurare
de excitaţie, este situată în stator şi este alimentată în curent continuu. Câmpul magnetic
inductor statoric poate fi produs şi cu ajutorul unor magneţi permanenţi. Înfăşurarea de
excitaţie a maşinii de curent continuu poate fi alimentată în mai multe feluri: de la surse
exterioare de curent continuu, când se zice că avem excitaţie separată, sau chiar de la
bornele generatorului de curent continuu, când se zice că avem generator cu autoexcitaţie.
În ultimul caz înfăşurarea de excitaţie poate fi conectată în paralel, în serie sau mixt faţă de
înfăşurarea rotorică.
Înfăşurarea rotorică a generatorului de curent continuu, numită indusul maşinii, în
care se induce tensiunea electromotoare este o înfăşurare specială de curent continuu care
se conectează la un colector prevăzut cu mai multe segmente de inel izolate între ele.
Rolul colectorului este acela de a redresa mecanic tensiunea electromotoare indusă
în rotor şi de a furniza în exterior o tensiune constantă (curent continuu).
Mărimile nominale ale maşinii de curent continuu sunt:
 regimul de funcţionare (generator sau motor)
 puterea nominală; la generatoare este puterea electrică disponibilă la borne iar la
motoare este este puterea mecanică la arbore, în kW,
 curentul la bornele principale (în circuitul exterior), în A,
 tensiunea la borne, în V,
 turaţia nominală, în rot/min,
 tensiunea şi curentul de excitaţie în regim nominal pentru maşina cu excitaţie separată,
 serviciul nominal şi gradul de protecţie
Generatoarele de curent continuu pot fi: cu excitaţie separată, cu excitaţie în derivaţie
(paralel), cu excitaţie în serie sau cu excitaţie mixtă în funcţie de modul de conectare al
înfăşurării de excitaţie fţă de înfăşurarea indusului
Relaţiile de bază pentru generatoarele de curent continuu sunt:
 pentru tensiunea electromotoare E = kE n Ф
 pentru cuplul electromagnetic M = k M Ф Ia
 tensiunea la bornele generatorului U = E – R a Ia

20
unde kE şi kM sunt constante constructive, Ф este fluxul magnetic rezultant al maşinii, Ia
este curentul indusului, Ra rezistenţa indusului, iar n este turaţia maşinii.

După modul de conectare a excitației:

a) Generatorul cu excitație separată la care înfăşurarea de excitaţie este alimentată de la o sursă
separată

b) generatoare cu autoexcitaţie
- generatorul cu excitaţie derivaţie

Fi
g.5. 4

- generatorul de c.c. cu excitaţie serie

21
VII. MOTORUL DE CURENT CONTINUU

Maşinile electrice de curent continuu ca şi cele de curent alternativ sunt reversibile ,

putând funcţiona ca generatoare sau ca motoare după cum sunt antrenate sau antrenează
mecanisme .
Atât la generatoare cât şi la motoare, după felul excitaţiei distingem : maşini cu
excitaţie derivaţie ( paralel ) , serie sau mixtă ( compound ) .
Motoarele cu excitaţie derivaţie alimentate de la o sursă de tensiune constantă sau
având numai înfăşurarea de excitaţie la tensiune constantă , iar indusul alimentat de la o
sursă de tensiune variabilă ( motoare cu excitaţia alimentată separat ) sunt folosite la
acţionarea maşinilor unelte grele ; în comparaţie cu motoarele asincrone , ele permit
reglajul turaţiei în limite largi şi în mod continuu . Regimurile lor tranzitorii de pornire ,

22
frânare şi inversare a sensului de rotaţie au durată relativ scurtă , iar caracteristica de viteză
este dură ( rigidă , adică viteza se modifică puţin când variază cuplul de sarcină ) .
Motoarele cu excitaţie serie sunt folosite în tracţiunea electrică , la acţionarea
tramvaielor , troleibuzelor , electrocarelor , la demararea motoarelor autovehiculelor şi la
unele macarale telescopice . Ele au caracteristică mecanică moale ( viteza scade mult la
creşterea cuplului de sarcină ) , au cuplu mare la pornire , suportă mai bine suprasarcinile şi
nu sunt sensibile la căderile mari de tensiune 7.
Motoarele cu excitaţie mixtă se utilizează la acţionările mecanismelor cu regim
variabil , cu număr mare de conectări şi frânare dinamică la oprire . Caracteristicile lor sunt
intermediare în raport cu cele ale motoarelor derivaţie şi serie .

VII.I. CARACTERISTICILE DE FUNCȚIONARE ALE

MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU

Unele proprietăţi importante , specifice regimurilor de funcţionare ale diverselor tiuri

de motoare electrice , sunt conţinute în expreșiile analitice sau reprezentările grafice ale
caracteristicilor naturale sau artificiale de funcţionare. Dintre cele mai importante
caracteristici se menţionează : caracteristica cuplu-viteză ( caracteristică mecanică ) ,
caracteristica viteză – curent şi caracteristica randament- sarcină .
Regimurile elctromecanice permanente de funcţionare ale motoarelor de curent
continuu sunt determinate de ecuaţiile de mai jos şi se referă la tensiunea la borne ,
tensiunea electromotoare de rotaţie , cuplul electromagnetic , echilibrul cuplurilor rotorice
şi fluxul magnetic principal :

7
DORDEA, T. ,,Maşini electrice”, Bucureşti, E.D.P., 1980

23
U  E  rI
E  K
M  KI
M  M r ( )
  f ( I , ie )

Cuplul rezistent Mr care se opune mişcării de rotaţie a rotorului include cuplul de

sarcină al mecanismului antrenat, cuplul datorat frecărilor în lagăre, de ventilaţie şi cel
corespunzător pierderilor în fierul rotorului. El trebuie dat în general grafic sau analitic ca
funcţie de viteza de rotaţie Ω . Pentru simplificare se consideră uneori cazul particular când
cuplul rezistent este un parametru independent de turaţie .
Fluxul magnetic Φ este o funcţie neliniară a curenţilor din înfăşurările maşinii .
Dacă se consideră compensată reacţia indusului , prin efectul polilor auxiliari şi a unor
înfăşurări de compensaţie, fluxul Φ se poate aproxima ca fiind egal cu cel inductor Φ 0,
adică o funcţie dependentă numai de curentul de excitaţie ( caracteristica de magnetizare a
maşinii ) .
Prin rezolvarea celor cinci ecuaţii de mai sus se pot determina mărimile E,I,Ω,M, Φ ce
caracterizează regimul permanent .

CURENT CONTINUU

24
F

_
-

+ +
sursă

Figura 7.2

Pentru a explica funcţionarea motorului de curent continuu şi pentru a pune în

evidenţă reversibilitatea maşinii de curent continuu vom relua figura explicativă a
funcţionării maşinii de curent continuu în regim de generator. Se înlocuiește sarcina
(rezistenţa/consumatorul) alimentată de generator cu o sursă de curent continuu având polul
+ conectat la polul + al generatorului. Sursa va debita prin spira rotorică un curent electric
având sens opus curentului pe care îl debita maşina în regim de generator. Pe figură am
indicat sensul acestui curent prin nişte săgeţi-bloc. Asupra laturii spirei aflată sub polul
nord va acţiona o forţă electromagnetică: F’ = B I a’ l ,având sensul indicat în figură, iar
asupra laturii aflată sub polul sud va acţiona o forţă egală şi de sens contrar. B este inducţia
câmpului magnetic, l este lungimea laturii spirei aflată în câmp magnetic 8 iar Ia’ este
curentul din spira rotorică. Ca urmare asupra spirei va acţiona un cuplu electromagnetic:
M’ = F’ d = B ( l d ) I a’= B S Ia’ = Ф Ia’ care va roti spira în sensul de rotaţie pe care îl avea
maşina în regim de generator.
În practică motoarele de curent continuu au în rotor o înfăşurare de curent continuu cu
mai multe spire astfel că în expresia cuplului electromagnetic mai intervine numărul de
spire şi alţi coeficienţi ce depind de construcţia maşinii:

8
TUNSOIU, Gh.,SERACIN, E.,SAAL, C. Acţionări electrice, Bucureşti, E.D.P., 1982

25
M’ = kM Ф Ia’
Se remarcă şi de această dată rolul de redresor mecanic al colectorului (inel format
din două segmente) astfel că totdeauna sensul curentului prin spira/spirele de sub polul
nord va fi acelaşi, deci şi sensul de acţiune al cuplului electromagnetic este acelaşi. S-au
notat cu indicele “prim” mărimile corespunzătoare regimului de “motor” al maşinii de
curent continuu. În regim de motor sensul curentului rotoric Ia’ este opus faţă de sensul
curentului Ia debitat de generatorul de curent continuu.
Trebuie menţionat fapul că în spira ce se roteşte în câmpul magnetic produs de
înfăşurarea de excitaţie de pe stator se va induce şi în acest caz o tensiune electromotoare a
cărei expresie este aceeaşi ca la generator, iar sensul ei este de asemenea acelaşi cu cel de la
generator, deci invers sensului curentului absorbit de motor:
E = BSω/ 2 = B S Ω / 2 = Ф ( 2 π n / 60 ) / 2 = kE n Ф

Deoarece valoarea acestei tensiuni electromotoare a maşinii de curent continuu este

mai mică decât valoarea tensiunii de alimentare maşina va absorbi un curent electric şi va
funcţiona în regim de motor electric. Coeficientul constructiv kE este în practică mai
complex datorită construcţiei efective a maşinii; rotorul are o înfăşurare de construcţie
specială conectată la lamelele unui colector pe care alunecă nişte perii colectoare prin
intermediul cărora se alimentează cu curent continuu înfăşurarea rotorică numită şi în acest
caz indusul motorului de curent continuu.
Câmpul magnetic inductor este produs de bobine situate pe polii statorici ai
motorului; acestea constituie înfăşurarea de excitaţie a motorului de curent continuu.
Alimentarea înfăşurării de excitaţie a motorului de curent continuu se poate face în mai
multe feluri:
 de la o sursă de curent continuu separată; motor cu excitaţie separată,
 de la bornele motorului, înfăşurarea de excitaţie fiind conectată în paralel cu înfăşurarea
principală (indusul, înfăşurarea rotorică); motor cu excitaţie derivaţie,
 de la bornele motorului, înfăşurarea de excitaţie fiind conectată în serie cu înfăşurarea
principală (indusul, înfăşurarea rotorică); motor cu excitaţie serie,
 de la bornele motorului, înfăşurarea de excitaţie având două porţiuni, una conectată în
paralel cu înfăşurarea principală (indusul, înfăşurarea rotorică) iar cealaltă conectată în
serie cu indusul; motor cu excitaţie mixtă.
Schemele de conexiuni ale înfăşurării de excitaţie sunt aceleaşi ca la generatorul de curent
continuu.

26
VII.3.CARACTERISTICILE MOTOARELOR DE CURENT
CONTINUU
Schema electrică echivalentă a unui motor de curent continuu este ca aceea prezentată
în figura de mai jos.

Figura 7.3

În această schemă Ra reprezintă

I a rezistenţa înfăşurării rotorice ( a
Ra indusului ) a motorului de curent
Ex continuu, U este tensiunea de
U E alimentare a motorului iar Ia’ este
Ie curentul absorbit de motor
(curentul principal din indusul
Ue
motorului ). E reprezintă
tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea rotorică, aceasta are sens opus curentului
rotoric.
Ex este înfăşurarea de excitaţie a motorului alimentată cu tenșiunea U e iar Ie este
curentul absorbit de înfăşurarea de excitaţie.
Scriind teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru circuitul indusului avem:
-E = Ra Ia’ – U
U E
de unde: Ia’ =
Ra

La pornire, când turaţia motorului este nulă, tensiunea electromotoare E indusă în

înfăşurarea rotorică este nulă şi ca urmare, curentul absorbit de motor este foarte mare, el
poate fi de 6...20 de ori mai mare decât curentul nominal. Prin urmare este necesară
reducerea acestuia cu ajutorul unui reostat de pornire înseriat cu circuitul rotoric. Curentul
de pornire al motorului va fi:
U
Ip 
Ra  R p

Valoarea turaţiei motorului de curent continuu se poate exprima astfel:

27
M' R M'
U  Ra U a
E U  Ra I a ' kM  kM 
n   
kE  kE  kE  kE 
Această expreșie ne arată care sunt factorii ce influenţează turaţia motorului de
curent continuu.
Cele două tipuri principale de motoare de curent continuu, cu excitație derivatie și
cu excitație serie au comportament diferit la funcționarea în sarcină, motiv pentru care vor
fi fianalizate separat.
a) Caracteristica vitezei în functie de curentul de excitație, n(Ie), pentru tenșiune la
borne Ub data și cuplu rezistent Mr nul, denumită și caracteristica vitezei la mersul în gol,
indică posibilitatea de reglaj a turației acestui tip de motor prin modificarea fluxului
inductor. Variația rezistenței reostatului de câmp Rc, de la valoarea zero către o valoare
maxim admisibilă, impusă de turația maxim admisibilă a mașinii sau a instalației, face ca
turația să crească.
b) Caracteristica vitezei în funcție de curentul absorbit la mersul în sarcină, n(I), pentru
valori date ale tensiunii la borne Ub și curentului de excitație Ie
c) Caracteristica mecanică este dependentă turației în funcție de cuplul rezistent la ax,
n(Mr), pentru valori date ale tensiunii la borne Ub și curentului de excitație Ie. Cuplul de
pornire, care este proporțional cu curentul de pornire, este de 5..6 ori cuplul nominal; prin
urmare panta caracteristicii mecanice n(Mr).
d) Caracteristicile de funcționare propriu-zise reprezinta dependentele turației n, ale
cuplului M la ax și randamentului în functie de puterea utila P2, pentru tensiune la borne
Ub și curent de excitație Ie date.
Motorul de curent continuu cu excitaţie în derivaţie sau separată are o
caracteristică mecanică n(M’) rigidă deoarece fluxul magnetic de excitaţie 9Ф este constant
(tenșiunea Ue este constantă). Aceste motoare se folosesc în acţionări electrice unde turaţia
este practic constantă independent de sarcină (cuplul M’). Regalarea turaţiei la aceste
motoare se poate face prin modificarea tensiunii U de alimentare sau prin modificarea
curentului de excitaţie (deci a fluxului de excitaţie Ф). Din expreșia turaţiei n se observă că
la o eventuală funcţionare în gol a motorului, când M’ = 0, dacă fluxul de excitaţie Ф scade
turaţia motorului poate creşte foarte mult.

9
TUNSOIU, Gh.,SERACIN, E.,SAAL, C. Acţionări electrice, Bucureşti, E.D.P., 1982

28
Se prezintă în figura de mai jos caracteristica mecanică a motorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie sau separată (cazul a) precum şi caracteristicile mecanice la
modificarea tensiunii (cazul b) şi la modificarea curenului de excitaţie (cazul c).

n n Ie=const. n U=const.

O Mn M O M O
a b c

Caracteristica mecanică Caracteristicile mecanice Caracteristicile mecanice

a motorului cu excitaţie ale motorului cu excitaţie ale motorului cu excitaţie
derivaţie sau separată derivaţie sau separată la derivaţie sau separată la
modificarea tensiunii modificarea excitaţiei

Fig.7.4

Se observă că turaţia se poate modifica în limite largi prin modificarea tensiunii de

alimentare (cazul b) dar este necesară o sursă de curent continuu cu tenșiune reglabilă.
Prin modificarea curentului de excitaţie turaţia se modifică, dar nu în limite prea largi.
Se folosesc în practica acţionărilor electrice șisteme cs combină cele două principii de
modificare ale turaţiei.
Motorul de curent continuu cu excitaţie serie are o caracteristică mecanică de
forma celei prezentate în figura de mai jos.

n
M
nmax

nn

29

M
O M
Mmin Mn Mmax
Fig.7.5
Caracteristica mecanică are o formă de variaţie suplă, favorabilă sistemelor de
tracţiune electrică. Astfel, se observă că la o creştere accidentală a cuplului rezistent, când
intervine inerent o micşorare a turaţiei motorului (când maşina urcă o pantă, de exemplu)
cuplul dezvoltat de motor creşte până ce va egala cuplul mecanic rezistent. Această
caracteristică este extrem de utilă la maşinile de ridicat sau la maşinile de extracţie. Este
important de menţionat faptul că motorul cu excitaţie serie nu poate funcţiona în gol , adică
fără să antreneze mecanic un utilaj care să aibă un cuplu nrezistent. Dacă valoarea cuplului
scade foarte mult turaţia motorului creşte la valori foarte mari, indmișibile. De aceea pentru
a limita turaţia motorului la o valoare nmax este necesar ca valoarea cuplului să nu scadă sub
o valoare minmă Mmin.
Turaţia motorului cu excitaţie serie se poate regla prin modificarea tensiunii de
alimentare sau prin modificarea curentului de excitaţie.
Motorul de curent continuu cu excitaţie mixtă are două înfăşurări de excitaţie: una
conectată în derivaţie (paralel) şi alta conectată în serie. De regulă înfăşurarea serie este
cuplată magnetic adiţional rezultând astfel caracteristici mecanice de formă intermediară
între cele ale motorului derivaţie şi serie. Asemenea motoare se folosesc în tracţiunea
electrică, de exemplu la troleibuze. La aceste motoare se poate modifica uşor turaţia prin
reglarea curentului de excitaţie.
Motorul cu excitație compund10
În functie de sensul solenațiilor de excitație, serie s și derivatie d , fluxurile asociate
pot fi adiționale, respectiv diferențiale. În funcție de ponderea acestora în fluxul inductor
total, motorul cu excitație compund poate avea caracteristici diferite, în raport cu motoarele
de tip derivație, respectiv serie.

10
CIOC, I., NICA, C., „Proiectarea masinilor electrice”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1994.

30
VII.4. PORNIREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU

Problemele generale privind limitarea curenţilor şi a cuplurilor de pornire se pun şi în

cazul motoarelor de curent continuu. Menţionăm trei preocedee de pornire : prin conectare
directă , cu reostat de pornire şi prin reducerea tensiunii de alimentare .
a. Pornirea prin conectare directă se poate foloși numai la motoare de mică putere
construite în mod special astfel încât curentul de pornire să nu depăşească valori de ordinul
Ip = 5In. Motoarele de curent continuu uzuale, mai ales cele de mare putere, au rezistenţa
internă foarte mică . Astfel pentru un motor de 100 kW rezistenţa inernă este de ordinul 5%
Un/In. La pornire ( când turaţia şi tensiunea electromotoare sunt nule ) dacă se conectează
indusul direct la reţea ( la motoarele cu excitaţia derivaţie şi mixtă după conectarea
prealabilă a circuitului de excitaţie ) rezultă un curent de pornire de până la 20 In , care
solicită periile, bobinajul şi arborele, la încălzire , respectiv la forţe şi cupluri
electrodinamice inadmișibil de mari ; la colector poate apărea „focul circular” , iar reţeaua
de alimentare este şi ea afectată de un şoc ce poate fi dăunător, în lipsa unei protecţii
adecvate . De aceea pornirea prin conectare directă nu se foloseşte în mod uzual .
b. Pornirea cu reostat este metoda cea mai răspândită . Reostatul de pornire ,
metalic, răcit în aer sau ulei , este conectat în serie pentru a reduce curentul de pornire la

U
valori de ordinul I p  r  R  2 I n . El este divizat în câteva trepte care sunt comutate
p

U E
automat sau manual pe măsură ce scade curentul I  r  R , ca urmare a apariţiei şi a
p

În figura 7.6. sunt reprezentate caracteristicile artificiale la pornirea cu reostat în

Rp R
două trepte , R p  şi p  0 , pentru care s-a ales Ipmax = 2In , iar Ipmin = 1,1 In .
2 2

31
Fig. 7.6
c. Pornirea prin reducerea tensiunii de alimentare 11se foloseşte la unele instalaţii
de mare putere , mai ales în cazurile când sunt necesare porniri dese şi când reostatul de
pornire este voluminos şi produce pierderi de energie însemnate. Pentru reducerea tensiunii
de alimentare a indusului ( nu şi a inductorului ) se folosesc : maşini „subvoltoare
supravoltoare ” conectate în serie , divizarea tensiunii de la baterii de acumularoare sau
grup special motor generator .

CURENT CONTINUU

Reglajul reostatic presupune introducerea unei rezistențe suplimentare, Rp, în serie

cu înfășurarea indusului. Pentru a putea compara între ele metodele de reglare a turației se
utilizează următorii indici: game de reglaj, domeniul, caracterul și indicele economic al
reglajului.
11
SORAN, I. F.,Acţionări electrice,Litografia I.P.B.1990

32
Deși teoretic poate prezenta o gamă infinită, totuși pentru micșorarea pierderilor pe
reostatul Rp, valorile acesteia sunt limitate la trei, maximum cinci. Domeniul reglajului este
monozonal, toate caracteristicile artificiale reostatice fiind plasate sub caracteristica
mecanică naturală. Caracterul reglajului care este continuu sau în trepte, în funcție de tipul
reostatului utilizat. Indicele economic este favorabil din punct de vedere al investițiilor
(reostatul este relativ ieftin), dar nefavorabil din punct de vedere al pierderilor.
Reglarea turației cu ajutorul tensiunii de alimentare, în cazul căreia mașina este
alimentată de la o sursă de curent continuu, a cărei tensiune este reglabilă. Modificarea
valorii tensiunii de alimentare a motorului conduce la modificarea turației de mers în gol
ideal și implicit a turației. Gama de reglaj are valori importante, de ordinul zecilor și din
motive de saturație, valorii tensiunii de alimentare sunt inferioare tensiunii nominale, ceea
ce determină caracterul monozonal al reglajului. Reglajul cu ajutorul tensiunii este în
general continuu, iar metoda nu implică apariția unor pierderi suplimentare, dar neceșită
investiții deosebite.
Reglarea turației prin modificarea fluxului se realizează cu ajutorul reostatului
suplimentar Rc, din circuitul înfășurării de excitație.Această metodă prezintă următoarele
particularități: gama de reglaj are valori mici, domeniul este monozonal, caracterul este
continuu sau în trepte, în funcție de tipul reostatului utilizat, indicele economic este
favorabil din ambele puncte de vedere, întrucât se lucrează în circuite de curenți mici.

VII.6. FRÂNAREA MOTOARELOR DE CURENT CONTINUU CU

EXCITAȚIE DERIVAȚIE

O mașină de curent continuu funcționează în regim de frână atunci când dezvoltă un

cuplu negativ, opus mișcării. În cazul motoarelor cu excitație derivație se disting
următoarele metode de frânare: frânare recuperativă, dinamică, contracurent.

33
Frânarea recuperativă este o metodă avantajoasă din punct de vedere al bilanțului
energetic întrucât permite recuperarea energiei, însă nu permite oprirea mașinii, ci așigură
doar o limitare a turației.
Frânarea dinamică se realizează prin decuplarea indusului de la rețea și se cuplează
înfășurarea indusului pe o rezistență de frânare Rf, care este reglabilă, ceea ce permite
modificarea corespunzătoare a cuplului de frânare. Mașina primește energie mecanică de la
masele în mișcare și energie electrică pe la bornele înfășurării de excitație. Energia electrică
obținută, după acoperirea pierderilor din motor, este dișipată pe rezistența de frânare.
Frânarea contracurent presupune parcurgerea următoarelor etape: se decuplează
indusul de la rețea, se introduce, în serie cu această înfășurare, o rezistență de frânare Rf, se
recuplează indusul astfel încât polaritatea tensiunii de alimentare să fie inversă față de cea
inițială. Prin acest mod de frânare mașina primește atât energie electrică din rețea, pe la
bornele ambelor înfășurări, cât și energie mecanică de la masele în mișcare. Întreaga
energie rezultată, după acoperirea pierderilor din motor se dișipează pe rezistența de
frânare. Mașina are deci un bilanț energetic nefavorabil. Această metodă permite obținerea
unor cupluri de frânare importante chiar și la turație nulă.

A) Maşina funcţionează ca generator. Motorul primar transmite la arborele

generatorului de curent continuu puterea mecanică:
P 1 = M 1 ,
în care:

34
 M 1 - este cuplul activ transmis de motorul primar, care determină şi sensul de
rotaţie;
  - viteza unghiulară de rotaţie; Ω= 2n/60.
Generatorul, presupus cu excitaţie separată, primeşte de la o sursă puterea
electrică
P ex = U ex I ex ,
necesară producerii câmpului principal de excitaţie, putere care se consumă sub
formă de pierderi Joule în înfăşurarea polilor de excitaţie. Dacă generatorul este
autoexcitat, pierderile de excitaţie sunt suportate de motorul primar.
Din puterea mecanică primită de la motorul primar, o mică parte se consumă sub
forma pierderilor, la mersul în gol (P M+V şi P Fe ), iar restul constituie puterea
electromagnetică P, care, privită dinspre motorul primar, poate fi scrisă:
P = - M ,
în care, M este cuplul electromagnetic al maşinii (cu semnul minus fiindcă este
rezistent la arbore, maşina fiind în regim de generator).
p n
P N I A  EI A  U A I A  U p I A  R A I 2A .
a 60
Prin urmare, privită dinspre receptor, puterea electro-magnetică este o putere
electrică, adică ea evidenţiază transformarea puterii mecanice în putere electrică,
trans-formare care defineşte un generator electric. Din această putere, cea mai mare
parte şi anume:
P2 = U AIA,
se transmite, pe la borne, receptorului şi reprezintă puterea electrică utilă, iar restul
acoperă pierderile Joule la contactul perie-colector (  U p I A ) şi în înfăşurările

înseriate în circuitul indusului ( R A I A2 ). În figura 8 este redat bilanţul energetic al

generatorului de curent continuu.
Întrucât:
P 1 = P + P M+V + P Fe ,
se poate scrie şi o relaţie corespunzătoare pentru cupluri, la turaţie constantă:
M 1 = - M + M m + M Fe ,
în care:
M m – este cuplul corespunzător frecărilor şi pierde-rilor de ventilaţie;
M Fe – este cuplul corespunzător pierderilor în fier.

35
P2=UAIA
P=E0IA=M∙Ω
P1=M1∙

RAI2A
∆Up∙IA
PFe
UexIex PM+V
2
RexI ex

B) Maşina funcţionează ca motor. În acest caz maşina

absoarbe de la reţeaua electrică de alimentare puterea electrică:
P1 = UA IA
Presupunem că maşina are excitaţie separată, prin ur-mare, primeşte de la o sursă
oarecare (eventual chiar de la reţea) puterea electrică necesară excitaţiei.
Din puterea electrică primită pe la borne, de la reţea, apoi prin perii în indus, o
mică parte se consumă sub formă de pierderi Joule în contactul perii-colector
(  Up I A ) şi în înfăşurarea rotorului, a polilor auxiliari, eventual, în înfăşurarea de

compensaţie ( R A I A2 ). Restul reprezintă puterea electromagnetică P, respectiv

puterea electrică ce se transformă în putere mecanică, prin intermediul câmpului

2

Din această putere P, la arborele motorului se va dezvolta numai puterea

mecanică utilă P 2 , care se obţine scăzând din puterea electromagnetică pierderile
mecanice şi de ventilaţie şi pierderile în fier, respectiv: P 2 = P – P M+V – P Fe .
În baza relaţiilor de mai sus, în figura 8.1 s-a reprezentat bilanţul puterilor
motorului de curent continuu. Dacă motorul antrenează un mecanism care opune la
arborele maşinii un cuplu rezistent M r , cuplul electromagnetic M, dezvoltat de
motor, trebuie să fie mai mare decât cuplul rezistent, întrucât el trebuie să acopere şi
cuplurile corespunzătoare frecărilor, ventilaţiei şi pierderilor în fier.
La turaţie constantă se poate scrie:
M = M r + M m +M Fe .

36
Figura 8.1. Bilanţul puterilor motorului de c.c.

P2=Mr∙Ω
P= - EIA= M∙Ω
P1=UAIA

PFe
PM+V
∆Up∙IA
UexIex RAI2A
RexI2ex

BIBLIOGRAFIE

37
1. BĂLĂ, C. ,,Maşini electrice”, Bucureşti, E.D.P., 1982
2. DORDEA, T. ,,Maşini electrice”, Bucureşti, E.D.P., 1980
3. FRANSUA, A., MĂGUREANU, R.,,Maşini şi acţionări electrice-Îndrumar de laborator”,
Bucureşti,I.P.B, 1982
4. SORAN, I. F.,Acţionări electrice,Litografia I.P.B.1990
5. TUNSOIU, Gh.,SERACIN, E.,SAAL, C. Acţionări electrice, Bucureşti, E.D.P., 1982
6. CIOC, I., NICA, C., „Proiectarea masinilor electrice”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1994.
7. NICOLAIDE, A., „Masini electrice. Teorie. Proiectare”, Editura Scrisul Romanesc, Craiova
1975.

38

Meniu subsol

Obține aplicațiile noastre gratuite

Drepturi de autor © 2022 Scribd Inc.
Drepturi de autor © 2022 Scribd Inc.

Meniu subsol

Obține aplicațiile noastre gratuite

Drepturi de autor © 2022 Scribd Inc.
Drepturi de autor © 2022 Scribd Inc.