Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Ingineria Sistemelor Biotehnice

Specializarea Ingineria Produselor Alimentare

EPURAREA APELOR UZATE PROVENITE

DE LA ABATOARE ŞI FABRICI DE
CONSERVE DE CARNE

Grupa:746

Cuprins

1
1.Formarea apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile de conserve de carne ................................. 3
2.Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile de conserve de
carne ............................................................................................................................................................. 7
3.Staţii pentru ape cu mare încărcare organică provenite din industria alimentară ................................. 17
4.UTILAJE FOLOSITE PENTRU EPURAREA APELOR DIN ABATOARE ................................................... 18
5.DOMENIUL DE APLICABILITATE ............................................................................................................... 21
6.INDICATII PRIVIND CANALIZARILE INDUSTRIALE ..................................................................................... 22
7.Bibliografie: .............................................................................................................................................. 24

2
 EPURAREA APELOR UZATE PROVENITE DE LA ABATOARE
ŞI FABRICI DE CONSERVE DE CARNE

Epurarea apelor uzate constituie ansamblul procedeelor fizice,chimice, biologice şi

bacteriologice prin care se reduce încărcarea însubstanţe poluante organice sau anorganice şi în
bacterii în scopul protecţieimediului înconjurător.(aer, sol, emisar etc.). Ea are ca rezultat
obţinerea unor ape curate, în diferite grade de purificare funcţie de tehnologiile şiechipamentele
folosite, şi un amestec de corpuri şi substanţe care suntdenumite generic nămoluri.Staţiile de
epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, încare apele de canalizare sunt supuse
proceselor tehnologice de epurare, carele modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească
condiţiile prescrise,de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.

Formarea apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile de conserve de carne

Etapele principale în procesarea animalelorinclud:

-executarea animalelorși sângerare

-opărire și / sau îndepărtarea pielii

-eviscerarea organelor interne

-spălare, refrigerareșirăcire

-ambalarea produselor din carne

-curățarea echipamentelor și a instalațiilor de procesare a cărnii.

Acest segment al industriei de prelucrare a produselor alimentare este de departe cel mai
reglementat și supravegheat [1].

Apele uzate de la abatoare sunt constituite din efluenţii de la sălile de tăiere, prelucrarea
intestinelor, curăţarea incintelor tehnologice şi a grajdurilor. Apele uzate se produc la sângerarea
şi tranşarea animalelor sacrificate, la curăţarea carcaselor sau părţilor de carcase, la curăţarea şi
golirea cavităţii abdominale ca şi la curăţarea şi dezinfecţia staulelor, a sălilor şi coridoarelor

3
abatorului, a curţii şi locurilor de spălare a vehiculelor, precum şi curăţării diverselor
echipamente şi instalaţii ale abatorului.

Apele uzate de la abatoare prezintă un potenţial infecţios ridicat, cu precădere cele

provenite de la prelucrarea intestinelor. În aceste ape uzate s-au depistat salmonele, bacili
dizenterici, bacili tuberculoşi, germeni anaerobi, etc. Din cauza caracterului infecţios al apelor
uzate, în cadrul marilor abatoare sunt prevăzute secţii speciale destinate animalelor bolnave sau
părţilor de corp contaminate sau suspecte, care au în componenţă hale de tăiere şi cuptor de
incinerare. Apele uzate produse în aceste secţii trebuie colectate separat şi tratate pentru
dezinfectare. Cu toate acestea, există pericolul infectării întregului circuit de ape uzate din abator
şi trebuie să se ia măsuri speciale la evacuarea apelor uzate de la abatoare în reţelele de
canalizare urbane sau la evacuare în receptori naturali.

Apele uzate provenite de la fabricile de conserve de carne sunt similare cu cele provenite
de la abatoare şi provin de la spălarea cărnii, a recipientelor, a utilajelor şi instalaţiilor şi a halelor
de fabricaţie. Dacă fabricile de conserve nu sunt asociate cu secţii de tăiere a animalelor, atunci
apele uzate rezultate sunt mai puţin concentrate şi fără potenţial patogen.

Volumul apelor uzate rezultate din procesul tehnologic de la abatoare şi fabrici de

conserve de carne, raportat la numărul de animale sacrificate variază în funcție de mărimea şi
importanţa abatorului, de modul de exploatare a acestuia şi mai ales de specia animalelor
sacrificate. Pentru fiecare animal sacrificat se produce un volum de ape uzate între 0,3 – 2 m3.
Pentru o proporţie normală între animalele mari şi mici, media este de circa 1 m3 de ape uzate pe
animal sacrificat, dintre care cca. 0,5 m3 pentru sacrificarea propriu-zisă şi 0,5 m3 pentru
celelalte operaţii auxiliare de spălare a suprafeţei exterioare a animalului sacrificat. În urma unor
cercetări efectuate în Germania s-a determinat că pentru un total de cca. 500000 animale
sacrificate, volumul de ape uzate produse pentru un animal este de4 m3.

Conţinutul efluenţilor de ape uzate de la abatoare este: sânge, fragmente de carne, multe
grăsimi, excremente, resturi de furaje, măruntaie, coarne, copite, peri, etc. Sângele de vacă şi
oaie nu sunt decât foarte puţin utilizate pentru alimentaţia umană, de aceea acesta este de regulă
transformat în produse care intră în hrana animalelor sau este evacuat în apele uzate.

4
 Volumul deşeurilor şi proporţiile lor reciproce sunt variabile şi depind de specia
animalelor sacrificate şi de starea lor de îngrăşare. Reţinerea deşeurilor utilizabile pentru
alimentaţia animalelor sau ca îngrăşământ – în special sânge – este o metodă deosebit de
importantă de epurare a apelor uzate produse.

Dacă se face abstracţie de conţinutul de azot mai puţin ridicat, raportul cantitativ între
elementele nutritive din apele uzate (azot, potasiu sub formă de K2O, fosfor sub formă de P2O5)
corespunde celui din apele uzate menajere. Consumul biochimic de oxigen, care este ridicat,
comparativ cu oxidabilitatea la permanganat, este caracteristic pentru apele uzate provenite de la
abatoare. Pentru apele uzate mai concentrate, acesta este de mai multe ori superior oxidabilităţii,
acest lucru fiind atribuit albuminelor şi altor compuşi organici ai azotului. Oxidabilitatea
oscilează între 500–1500 mg/dm3, iar CBO5-ul atinge valori de până la 5000 mg/dm3.

5
 În literatura de specialitate sunt referinţe că în abatoarele moderne se tinde către o
recuperare cât mai completă a tuturor subproduselor, în scopul reducerii cât mai complete a
pierderilor de sânge, carne, extracte şi grăsimi, subproduse care sunt transformate în produse
finite şi nu evacuate în apele uzate. În acest caz,volumul de ape uzate rezultate are valori de cca.
15 m3/t de animale sacrificate. Din aceeaşi sursă se indică că în acest caz, de la combinatele de
carne rezultă volume specifice de ape uzate cu valori între 10 – 45 m3/t de animale sacrificate, cu
următoarea structură: 40 –55% ape uzate încărcate cu grăsimi, 20–25% ape uzate fără grăsimi, 9
–12% ape uzate menajere şi 12–20% ape convenţional curate.

În urma unui studiu efectuat la abatorul din Salonta au rezultat următoarele caracteristici
ale apelor uzate: temperatură 20 - 35°C, pH 6 – 7,5, CBO5 650 – 4500 mg/dm3, oxidabilitate la
KMnO4 1250 – 5000 mg/dm3, reziduu total 1250 – 9600 mg/dm3, grăsimi 130 – 1700 mg/dm3
şi hidrogen sulfurat 0–20 mg/dm3.

Fabricile de conserve din carne sărate produc ape uzate cu conţinut foarte ridicat de
cloruri, cuconcentraţii de ioni de clor care pot depăşi 1 g/dm3.

Din cauza conţinutului foarte ridicat de materii organice dizolvate sau nedizolvate, apele
uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de carne intră în putrefacţie foarte repede,
proces biologic în care se degajă emisii gaze caracteristice cu miros specific de abator. Aceste
emisii de gaze provoacă în împrejurimile abatoarelor mari neplăceri atât din cauza mirosului
neplăcut cât şi din cauză că atrag un număr mare de muşte.

Dacă sunt deversate în reţeaua de canalizare urbană, apele uzate provenite de la abatoare
şi fabrici de conserve de carne, ca urmare a conţinutului mare de grăsimi, pot provoca depuneri şi

6
înfundări pe tuburile de beton ale canalizării şi chiar deteriorării din cauza descompunerii
stratului de grăsimi aderent la pereţii tuburilor. De asemenea aceste ape uzate deversate în
reţeaua de canalizare urbană pot să deranjeze buna funcţionare a staţiei de epurare a apelor uzate
urbane prin provocare de întreruperi de pompare datorită înfundării conductelor de alimentare
sau a duzelor de distribuţie cu fragmente de carne sau măruntaie sau prin formarea de pelicule
plutitoare în bazinele de aerare cu nămol activ sau de acumulări de fragmente de carne sau
excremente pe planurile de alunecare ale decantoarelor IMHOFF.

Cercetări efectuate asupra apelor uzate provenite de la abatoarele din ţară au condus la
valori ale indicatorilor specifici de impurificare prezentate în tabelul 13.3.

Procedee de epurare şi evacuare a apelor uzate provenite de la abatoare şi fabricile de

conserve de carne

Preepurarea apelor uzate de laabatoare şi fabrici de conserve de carne este un

procedeu care se aplică în scopul recuperării deşeurilor conţinute înainte de evacuarea
acestora, în vederea valorificării lor.

7
 Recuperarea grăsimilor din apele uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve
de carne se face în separatoare de grăsimi. Grăsimile recuperate sunt utilizate la fabricarea
grăsimilor tehnice, săpunurilor, etc. Prin separatoarele de grăsimi nu trebuie să treacă decât
apele uzate care conţin grăsimi, adică apele provenite de la tranşarea carcaselor şi de la
prelucrarea intestinelor, în abatoare, şi apele uzate provenite de la secţiile de producţie, în
fabricile de conserve de carne. Nu se trimit în separatoarele de grăsimi apele uzate provenite
de la halele de tăiere, de la golirea stomacurilor, de la staule sau rampe de acces şi nici apele
uzate de la grupurile sanitare. În fabricile de conserve de carne sărate apele uzate care sunt
trimise către separatorul de grăsimi trebuie să aibă o temperatură cât mai uniformă posibil,
deoarece fluctuaţiile mari de temperatură a apelor uzate au repercusiuni defavorabile asupra
circulaţiei în separator şi îi compromit randamentul de separare.

Astfel, dacă grăsimile sunt în stare de emulsie, separatoarele de grăsimi sunt ineficace.
În acest caz trebuie ca apele uzate să fie supuse unui tratament special de rupere a emulsiilor
înainte de introducerea în separatorul de grăsimi. În abatoarele corect exploatate, conţinutul
de grăsimi din apele uzate brute rezultate nu trebuie să depăşească 1% din greutatea vie a
animalelor sacrificate.

Valorificarea sângelui se poate face prin transformarea sa în albumine, sânge uscat sau
făină de sânge, această din urmă operaţie fiind adesea legată de fabricarea făinii de carne; de
asemenea din sânge se poate fabrica fibrină, se poate separa serul sau se poate produce
cărbunele de sânge. Pentru fabricarea făinii de sânge, care este un aliment valoros pentru
hrana animale, cu un conţinut de proteine brute de 84%, sau se poate utiliza ca îngrăşământ, a
fost pusă la punct o instalaţie cu un uscător sub vid care poate prelucra zilnic o cantitate de
1000 – 15000 l sânge. În această instalaţie uscarea sângelui se face sub vid, la o temperatură de
evaporare de 60 - 65°C. Înainte de introducerea în evaporator, sângele este coagulat prin
insuflare directă de vapori, evitându-se astfel formarea supărătoare de spumă în timpul uscării.

La sacrificare se obţine o cantitate de 4 – 6 l sânge/animal la porcine şi de 20 – 35 l

sânge/animal la taurine adulte; atunci când sângele este colectat pentru valorificare, se produc

8
pierderi de aproximativ 0,5 l sânge pe porc sacrificat şi de 2 l sânge pe vită adultă sacrificată.
Sângele are unCBO5 mediu de 140 g/dm3la taurine şi de 209 g/dm3la porcine.

Evacuarea apelor uzate de la abatoare şi fabrici de conserve de carne la sistemul urban

de canalizare se poate face atunci când există această posibilitate şi prin aplicarea prealabilă a
unei preepurări care să aducă caracteristicile efluenţilor de la abatoare şi fabrici de conserve de
carne la valorile admise pentru deversarea în canalizările urbane. În acest scop sunt reţinute din
apele uzate prin procedee mecanice copitele, coarnele şi perii pentru evitarea înfundării
tuburilor canalizării.

De asemenea trebuie să se determine pentru fiecare caz în parte dacă este oportun ca
odată cu evacuarea apelor uzate în canalizarea urbană să se elimine şi excrementele, ţinându-
se seamă de dificultăţile pe care acestea le pot provoca bunei funcţionări a staţiei urbane de
epurare a apelor uzate (de exemplu formarea nămolurilor plutitoare în bazinele de aerare cu
nămol activ, care poate fi contracarată doar prin introducerea unor echipamente suplimentare
de amestecare). O altă posibilitate de extragere din apă a excrementelor (conţinutului
stomacului şi intestinelor) este utilizarea centrifugelor sau preselor cu şurub, sau arderea
substanţei solide a acestora. Intestinele sau fragmentele de intestine trebuie să fie tocate
înainte de evacuarea în apele uzate. În acest scop pot fi utilizate dezintegratoare mecanice
similare cu cele utilizate în cadrul instalaţiilor de sitare din staţiile urbane de epurare a apelor
uzate.

Evacuarea în canalizarea urbană a apelor uzate calde se face numai după o răcire
prealabilă deoarece în caz contrar ar fi puternic favorizată intrarea în putrefacţie a încărcării
organice a apei uzate din sistemul de canalizare.

Apele uzate care provin de la abatoarele de animale contaminate, ca şi reziduurile solide

provenite de la acestea trebuie să fie eficient dezinfectate înainte de evacuarea în canalizarea
urbană. De preferinţă dezinfectarea se face pe cale termică.

9
 În figura 13.1 este prezentată schema tehnologică a unei staţii de preepurare a apelor
uzate provenite de laabatoare şi fabrici de conserve de carne care deversează efluentul tratat în
sistemul centralizat de canalizare orăşenească.

Fig. 13.1.Schema tehnologică a unei staţii de preepurare a apelor uzate provenite de

laabatoare şi fabrici de conserve de carnecare deversează efluentul tratat în sistemul urban de
canalizare SS–separator sită;G-grătar;S-sită;C-cominuitor; SG–separator degrăsimi;

10
 DZN-dezintegrator;SN-separator de nămol;TMC-treapta de epurare chimică (numai
unde nu se mai fac recuperări în procesul tehnologic);Bc -bazin de contact cu clorul;Sc-staţie de
clorizare;N-platforme de uscare a nămolului

Epurarea apelor uzate de laabatoare şi fabrici de conserve de carne în instalaţii de

epurare proprii este un procedeu care se aplică în cazul în care racordarea unităţii industriale la
sistemul de canalizare urbană nu este posibilă. În acest caz impurităţile solide separate prin
mijloace mecanice din apa uzată şi nămolurile provenite de la separatoarele de grăsimi, la care
se adaugă gunoiul provenit de la grajduri sunt supuse unei fermentări anaerobe la o
temperatură de 30°C cu o durată de 25 zile, obţinându-se o cantitate de cca. 45 m3 gaz de
fermentaţie pe tona de amestec de nămol şi gunoi de grajd supus fermentării anaerobe, sau o
cantitate de cca. 33 m3 gaz de fermentaţie pe tona de gunoi de grajd supus fermentării
anaerobe. În acest caz, mai importante decât producerea de gaz sunt avantajele igienice ale
procedeului din care se obţine un îngrăşământ bogat în azot, fără degajări de mirosuri extrem
de supărătoare legate de transformarea biologică a reziduurilor. O altă posibilitate de
prelucrare a reziduurilor de abator se poate realiza prin compostare sau tratare cu
var,obţinându-se un material care poate fi valorificat în agricultură.

Procedeele de epurare care se aplică apelor uzate provenite de la abatoare sunt în

general biologice şi chimice:

- fermentarea anaerobă criofilă care se aplică în general la unităţile izolate; în acest caz
se asigură pentru dimensionarea instalaţiei de fermentare un minim de 5 m3 capacitate pe cap
de vită mare sacrificată pe zi; se vor lua măsuri pentru buna etanşare a instalaţiei de
fermentare, atât pentru evitarea infiltraţiilor în pânza freatică cât şi pentru diminuarea degajării
de mirosuri neplăcute şi proliferării insectelor; nămolul fermentat poate fi utilizat ca
îngrăşământ;

- fermentarea anaerobă mezofilă care se aplică se aplică de asemenea cu rezultate bune

ca o treaptă preliminară de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare; din observaţiile
făcute în timpul exploatării se poate aprecia că un fermentator anaerob mezofil, care lucrează

11
la o temperatură de 22°C la eficienţe de diminuare a CBO5 –ului de 90–95%, au durate de
retenţie de 2 – 3 zile, iar dacă temperatura de regim creşte la 37°C, este necesară o durată de
retenţie de 27 ore pentru obţinerea unor eficienţe similare de diminuare a CBO5 –ului; în cursul
procesului este foarte important să se stabilească un contact intim între apele uzate introduse
şi nămolul în curs de fermentare, ceea ce se poate realiza fie printr-o agitare lentă a
conţinutului bazinului, fie prin asigurarea unei structuri adaptate acestui scop; producţia de gaz
de fermentare în aceste instalaţii este de 0,5–0,6 m3pe kg desubstanţă organică, aceste gaze
trebuind să aibă un conţinut limitat de bioxid de carbon (4 – 7%); potrivit unor referinţe din
literatura de specialitate, o instalaţie de fermentare anaerobă mezofilă rapidă pusă la punct în
S.U.A. are următoarea structură: un rezervor tampon pentru înmagazinarea apelor uzate
produse cu o capacitate egală cu 27% din producţia zilnic a unităţii care efectuează o
compensaţie completă în cantitate, două fermentatoare anaerobe având încărcarea specifică
nominală de 2,4 kg CBO5/m3.zi, două schimbătoare de căldură care asigură în fermentatoare o
temperatură de regim de 35°C, două separatoare de gaz funcţionând sub vid de512 mm şi două
decantoare cu recirculare a nămolurilor; separatoarele de gaz sunt sub forma unor rezervoare
cilindrice (cu diametru de 3,3 m şi înălţime de 2,7 m) având în interior dispozitive în formă de
cascade şi la care depresiunea se produce prin intermediul unor pompe de vid, sau necesare din
cauză că prin decantare nu se putea realiza o separare corespunzătoare a nămolurilor de apele
de fermentare anaerobă; apele pretratate prin fermentare rapidă pot fi epurate biologic
corespunzător, prin procedee aerobe;

- epurarea în iazuri biologice a apelor uzate provenite de la abatoare nu funcţionează

satisfăcător decât dacă se adaugă în apele uzate supuse tratamentului o cantitate de săruri
nutritive în raport convenabil cu încărcarea organică; în plus trebuie ca transferul de oxigen din
aerul atmosferic în apa uzată supusă tratamentului să fie favorizat de o suprafaţă cât mai mare
a iazurilor; iazurile trebuie să aibă o capacitate corespunzătoare pentru a fi asigurată o durată
de retenţie de mai multe luni pentru apele uzate;dacă aceste cerinţe nu sunt respectate,iazurile
degajă mirosuri insuportabile care pot crea neplăceri chiar şi la mari distanţe; există totuşi
numeroase cazuri de iazuri pentru tratarea apelor uzate provenite de la abatoare, care dacă
sunt corect exploatate, îşi pot îndeplini funcțiunea fără repercusiuni negative asupra mediului

12
chiar fără adăugarea de nutrienţi în apele uzate; în acest scop trebuie formate sisteme de cel
puţin trei iazuri succesive, dintre care primul lucrează în regim anaerob, iar celelalte iazuri au
rolul de bazine de oxidare; în instalaţii de acest fel s-au obţinut eficienţe superioare, de 98,1%,
iar degajarea de mirosuri nu se produce decât la primul iaz, dar şi aceasta încetează îndată ce la
suprafaţă iazului s-a format un strat compact de nămol;

- tratarea apelor uzate provenite de la abatoare în instalaţii de decantare nu are un

efect de epurare corespunzător din cauza conţinutului ridicat de impurităţi coloidale şi
dizolvate, de aceea în general aceste instalaţii nu sunt utilizate pentru tratarea finală a acestui
tip de ape uzate; totuşi, instalaţiile dedecantare pot fi utilizateîn asociere cu instalaţii de
precipitare chimică, sau de epurare biologică în filtre biologice sau în bazine cu nămol activ;

- epurarea chimică a apelor uzate provenite de la abatoare utilizând reactivi chimici de

precipitare (coagulare-floculare) care provoacă o coagulare intensă a coloizilor şi a unei părţi
din impurităţile dizolvate; acest procedeu este destul de frecvent utilizat în epurarea apelor
uzate provenite de la abatoare, reactivii cei mai folosiţi fiind sărurile de fier sau aluminiu cel mai
adesea în combinaţie cu varul, în doze de 0,1–0,2 kg sulfat de fier sau aluminiu/m3 apă uzată
combinat cu 0,5 – 1 kg var/m3 apă uzată; flocularea poate fi intensificată printr-o adăugare
prealabilă de clor, care favorizează separarea grăsimilor şi frânează procesele de
descompunere, realizând totodată şi o dezinfecţie; doze de clorură ferică mai mari de mg/dm3,
fără aplicarea simultană de var, reduc cu 61 – 78% CBO5 – ul şi conţinutul de grăsimi; se
menţionează că pentru flocularea apeor uzate se pot utiliza şi deşeuri de fier, care prin oxidare
în prezenţa aerului atmosferic conduc la formarea de hidroxid feric care are o acţiune
floculantă; rezultate foarte bune au fost în epurarea apelor uzate provenite de la abatoare au
fost obţinute prin utilizarea clorului; un criteriu de dozare în acest caz este raportul N/Cl care
trebuie să fie de 3:1 în cazul proteinelor proaspete şi de 1:40 în cazul celor scindate; de
menţionat că pentru produşii de descompunere se poate interveni şi cu valori mai mari ale
raportului N/Cl; ph-ul optim pentru precipitarea proteinelor este 4,2:1;din apele cu carbonaţi se
degajă bioxid de carbon sub formă de bule de gaz,care poate produce flotaţie; Încercări de
coagulare cu reactivul de coagulare T.I au condus la obţinerea de eficienţe de 80% în reducerea

13
conţinutului de substanţe organice din apele uzate supuse tratamentului la instalaţia de
epurare a Abatorului Bucureşti (dozele utilizate: 0,250 kg, zgură cuproasă expandată, 0,500 kg
acid sulfuric şi 0,600 kg var nestins pentru 1 m3 apă uzată);

- epurarea biologică aerobă a apelor uzate provenite de la abatoare se face mai dificil
din cauza neuniformităţii de evacuare a acestora din abatoare şi fabrici de conserve de carne
sărate, deoarece în micile abatoare producerea de ape uzate încetează complet în fiecare zi în
timp ce în unităţile mari nu se lucrează în weekend, producerea de ape uzate în aceste zile
încetândde asemenea complet; de aceea pentru epurarea biologică aerobă se preferă
instalaţiile cu filtre biologice care sunt din acest punct de vedere mult mai puţin sensibile decât
instalaţiile cu bazine de aerare cu nămol activ; în cazul apelor uzate provenite de la abatoare şi
fabrici de conserve de carne în instalaţile de epurare biologică se utilizează filtre biologicede
mare încărcare, închise, cu aerare artficială prin insuflare de aer de sus în jos, pentru a
preîntâmpina inconveniente cum ar fi degajarea de mirosuri şi înmulţirea rapidă a muştelor;
determinarea volumului umpluturii este în funcţie de valoarea CBO5 a apelor uzate influente,
deci, în consecinţă, de gradul de tratare preliminară a acestora; eficienţa de epurare a unor
astfel de instalaţii este de cca. 90%, iar în cazul tratării unor ape uzate cu valori mari ale CBO5
este necesară utilizarea unor instalaţii cu filter biologice în mai multe trepte; apele uzate
provenite de la abatoare tratate biologic prezintă o puternică coloraţie brun-galbenă de
chihlimbar, datorată produselor de descompunere a pigmenţilor din sânge;epurarea biologică
cu nămol activse poate aplica apelor uzate provenite de la abatoare şi fabrici de conserve de
carne dacă se realizează o dimensionare corespunzătoare a instalaţiilor; astfel la cercetările
întreprinse în instalaţii experimentale durata de aerare a fost de 54 ore, durata de retenţie în
decantoarele conjugate a fost de 8 ore, nămolurile în exces au fost evacuate la fiecare 15 zile (în
acelaşi timp cu nămolurile provenite de la decantoarele primare) şi transmise către o instalaţie
de fermentare anaerobă, iar odată cu nămolurile de recirculare se introduceau în bazinul de
aerare şi cantităţi de apă epurată pentru realizarea unei diluţii importante (de 3 – 4 ori debitul
influent de ape uzate); în uma acestor încercări experimentale a ieşit în evidenţă mai ales
siguranţa în funcţionare şi consumul redus de energie a unor astfel deinstalaţii.

14
 Schema unei staţii de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare şi fabrici de
conserve de carne dotată cu instalaţie de epurare biologică cu nămol activ este prezentată în
figura 13.2; procedeul de epurare cu nămol activ cu aerare prelungită, în şanţuri de oxidare sau
în iazuri de oxidare dotate cu aerare artificială au perspective favorabile, cu condiţia ca
exploatarea să fie corespunzător făcută; în Cehia se recomandă pentru epurarea biologică a
apelor uzate din industria cărnii biofiltrele turn cu încărcare de 3 kg CBO5/m3 de umplutură, iar
în Rusia se recomandă următoarele scheme de epurare a apelor uzate din industria cărnii, în
funcţie de capacitatea unităţii de producere a apelor uzate: pentru unităţile industriale care
produc pâna la 500 m3 de apă uzată, instalaţia de epurare cuprinde trei trepte, una mecanică,
una chimică şi una biologică cu filtre biologice obişnuite, pentru unităţile industriale care
produc între 500 – 2000 m3 de apă uzată, instalaţia de epurare cuprinde trei trepte, una
mecanică, una chimică şi una biologică cu filtre biologice turn în două trepte, iar pentru
unităţile industriale care produc între 2000 – 2500 m3 de apă uzată, instalaţia de epurare
cuprinde trei trepte, una mecanică, una chimică şi una biologică în două trepte, prima treaptă
cu bazine de aerare cu nămol activ, iar a doua treaptă cu filtre biologice;

15
 Schema tehnologică a unei staţii de epurare a apelor uzate provenite de la abatoare şi
fabrici de conserve de carne dotată cuinstalaţie de epurare biologică cu nămol activ SS-
separator sită; G-grătar;S-sită; C-cominuitor; SG-separator de grăsimi; DZN -
dezintegrator;SN-separator de nămol; TMC-treapta de epurare chimică;BA-bazin de
aerare cu nămolactiv;Ds -decantor secundar; SA-stabilizarea aerobă a nămolului;Bc -
bazin de contact cu clorul; Sc -staţie de clorizare; N-platforme de uscare a nămolului

- epurarea biologică naturală a apelor uzate provenite de la abatoare se face în agricultură cu

bune rezultate datorită compoziţiei chimice a apelor uzate, dacă condiţiile locale o permit; în
afară de tratarea preliminară obişnuită, această utilizare presupune şi o bună epurare mecanică a
apelor uzate, în special pentru eliminarea cât mai completă a grăsimilor; epurarea biologică
naturală se poate realiza pe terenuri nisipoase cu suprafaţa de răspândire a apelor de cca. 1 ha cu
un volum de ape de 3 m3/zi sau pe durata de lucru dintr-o zi; pot fi obţinute rezultate
satisfăcătoare chiar cu încărcări mai ridicate de 5–30 m3/ha.zi; în epurarea biologică naturală a
apelor uzate prin răspândire trebuie să se respecte fără abateri prescripţiile igienico-veterinare
împotriva propagării de maladii infecţioase şi parazitare; în general, apele uzate provenite de la
abatoare au potenţial patogen ridicat şi conţin ouă de la viermi de diverse specii, uneori în
cantităţi importante, de aceea filtrarea prin sol trebuie să fie precedată de o epurare mecanică a
apelor uzate în bazine de decantare, cu durate de cel puţin 1,5 – 2 ore, putându-se elimina astfel
cel puţin în parte ouăle de viermi; nămolurile produse astfel trebuie făcute inofensive prin
fermentare anaerobă termofilă sau mezofilă cu durată de două luni.[2]

Compozitia apelor reziduale

Efluentii de la abatoare sunt puternic

incarcati cu:

– Solide

– Materii plutitoare (grasimi)

– Sange

– Dejectii

16
– Compusi organici derivati din proteine.

Compozitia efluentilor depinde mult de:

– Tipul productiei

– Configuratia abatorului

Surse principale de ape reziduale

Principalele zone de contaminare a apei:

– Adaposturile pentru animale

– Asomarea si sangerarea

– Jupuirea/indepartarea parului

– Manipularea intestinelor si organelor interne

– Spalarea carcaselor

– Renderizarea

– Transarea

– Operatiile de curatire a spatiilor. [3]

Staţii pentru ape cu mare încărcare organică provenite din industria alimentară
Apele uzate rezultate de la abatoare, fabrici de prelucrare a cărnii şi fabrici de prelucrare
lapte conţin cantităţi ridicate de grăsimi şi concentraţii mari de substanţe organice
biodegradabile. Tehnologia de epurare cuprinde o separare mecanică şi fizico-chimică a
suspensiilor din apa uzată şi o epurare biologică în două trepte, cu nămol activ.

Apa uzată separată de solidele în suspensie este egalizată şi separată de grăsimi prin
flotaţie, după care apa intră în treapta de epurare biologică constituită din bazine succesive de
epurare în două etape urmate de o decantare secundară.

Nămolul activ în exces şi nămolul rezultat de la flotaţie este dirijat într-un îngroşător de
nămol şi de aici preluat şi deshidratat. Apa epurată este deversată după ce trece printr-o treaptă
de sterilizare (opţional) şi măsurare a debitului.

17
Tehnologia de epurare se adaptează în funcţie de caracteristicile apei uzate şi de cerinţele de
deversare (în canalizare sau în emisar). [4]

UTILAJE FOLOSITE PENTRU EPURAREA APELOR DIN

ABATOARE

SEPARATOARE DE GRASIMI

Produsul este constituit dintr-un rezervor rectangular sau rotund din poliester armat cu fibra
de sticla,format din 2 zone:

18
 - Zona 1 –Sedimentatorul primeste apa cu grasime,iar partea cu densitatea mai mica se
ridica la suprafata
- Zona 2 – Separatorul separa apa de substantele uleioase si grasimile usoare si se
recupereaza grasimile prin deversare .Aceste produse sunt brevetate,cosntruite cu tehnici
avansate,conform Normelor Europene, copetitive conform raportului calitate/pret si de
aceea intens folosite.

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE :

Apele menajere sau reziduale ajung in primul compartiment unde are loc decantarea
materiilor solide si a namolui,aceasta fiind prima etapa in preepurarea apelor uzate .Apelor
reziduale cu continut de grasimi intra in zona principala de linistire unde are loc separarea
materilalor usoare ( grasimi si uleiuri ) si a materiilor sedimentabile , pe baza legilor fizicii de
separare gravimetrica lichid-lichid sau lichid-solid. Dupa ce apele uzate s-au limpezit are loc
evacuarea lor in al 3 lea compartiment pe principiul vaselor comunicante

19
AVANTAJE

- Dimensiuni mici
- Inchis etans
- Nu ocupa spatiu,in cazul celor cu debit de 0.5 si 1 l/sec se poate realiza montajulsub
chiuveta;in cazul celor cu debite mai mari nu se ocupa cu spatiu auxiliar,ele fiind
subterane
- Greutate redusa datorita materialelor din care sunt construite

20
 - Nu necesita alimentarea la consum electric
- Nu au parti mecanice sau electrice in contact cu apa
- Rezista la agentii termici si la coroziune
- Nu necesita intretinere speciala ci doar vidanjare si eventual spalare periodica
- Rezistenta mecanica si termica la temperaturi cuprinse intre -60 si 80° C
- Forma bazinelor reprezita avantajul unei structuri monolite solide
- Respecta Normele Europene garantand un produs reciclabil 100%

DOMENIUL DE APLICABILITATE

Separatorul de grasimi este folosit pentru separarea din apa a uleiului si grasimii de origine
vegetala si animala din apele uzate provinite din descarcarea apelor menajer,casnice sau
industriale in urma unui proces gravitational .

Epureaza apele provienite de la bucatarii,cantine,restaurante si alte ape menajere in care sunt

prezente uleiuri,grasimi alimentare si reziduri provenite de la abatoare,fabrici de mezeluri si
semipreparate din carne ,macelarii. [5]

21
INDICATII PRIVIND CANALIZARILE INDUSTRIALE

Toate spatiile tehnoclogice in carese practica in mod curent spalari si dezinfectii ale
pavimentului, vor fi prevăzute cu o gură de canal la fiecare 40 m2 de paviment.

Aceste guri de canal vor fi prevăzute cu un mic sifon, în profunzime, cu clopot metalicşi
capace metalice din grilaj, cu ochiuri de 2cm aşezate la nivelul pavimentului pentru a se evita
pătrunderea mirosurilor neplăcute din reţelele de canalizare în spaţiile pentru producţiesau
depozitare.

Se interzice montarea de guri de canal care nu au sifoane şi clopote.Pentru a se asigura un

drenaj corespunzător, toate pavimentele trebuie să prezinte opantă uniformă de scurgere spre
gurile de canalizare.

Pentru majoritatea spaţiilor tehnologice panta de înclinare va fi de 2cm la un metruliniar

de paviment.În tunelele de refrigerare şi congelare carne şi organe panta de înclinare poate fi
de1cm liniar de paviment.

În sălile pentru tăiere bovine, porcine, ovine, cu proces de prelucrare mecanizat,trebuie

să se prevadă sub liniile pentru tăiere, instalarea unor şanţuri pentru
scurgere,racordate la reţeaua de canalizare, late de minimum 60cm, adânci de minimum 10cm
şiacoperite cu grătare metalice amovibile, în scopul executării igienizării în mod
eficient.Conductele de canalizare se construiesc din fontă sau metal galvanizat şi au
undiametru minim de 6 ţoli (15cm).

Abatorul sanitar sau sala sanitară vor fi prevăzute cu reţea de canalizare separată de
asălilor pentru tăiere obişnuite.

Bazinele de decantare şi colectare a grăsimii industriale nu se vor amplasa

înapropierea zonelor unde se încarcă-descarcă produse comestibile. Construcţia acestor bazine
trebuie să permită golirea şi curăţarea lor completă zilnic. Suprafeţele care înconjoară aceste
bazine vor fi pavate cu materiale impermeabile (beton, asfalt), cu panta de scurgere de 2cm la1
metru liniar. Lângă aceste separatoare de grăsimi vor fi montate racorduri pentru apă de+83ºC
pentru igienizare şi dezinfecţie.Toate mesele de lucru la care se utilizează apă în scopuri
tehnologice vor fi racordatela sisteme de canalizare prin sifonare corespunzătoare.

22
 Toate utilajele care folosesc apă în scopuri tehnologice sau pentru spălări şi evacuează
reziduuri, se vor racorda la sistemul de canalizare, prin intermediul unor sifoane. Bazinele de
înmuiere, fierbere, opărire sau răcire vor fi prevăzute cu ţevi având un diametru de minimum
5cm (2 ţoli), racordate la canalizare.În industria cărnii, pentru evitarea blocării reţelei de
canalizare exterioară, prindepunerea de grăsimi pe pereţii conductelor, este obligatorie
prezenţa unui bazin decantorpentru grăsimi necomestibile situat în exteriorul sălilor pentru tăiere
şi racordat direct lacanalizarea acestor săli . [6]

23
 Bibliografie:
1. INDEPARTAREA REZIDUURILOR LICHIDE SI SOLIDE DIN INDUSTRIA
ALIMENTARA

2. Curs

3. http://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/INDEPARTAREA-REZIDUURILOR-
LICH2523162318.php

4. http://www.icpebn.ro/domenii-activitate/epurare-ape-uzate/49-sta-ii-de-epurare-ape-uzate-
industriale.html

5.Studiul de caz privind separatorul de grasimi FOSA (fosa.ro)

6 . http://documents.tips/documents/elemente-de-igiena-in-industria-alimentara.html

24