Celula Vegetala

Citologia (de la cuvantul grecesc kytos = cavitate si logos =vorbire, stiinta) este un vechi capitol al
anatomiei plantelor care se ocupa cu studiul celulei sub raportul structurii si ultrastructurii acesteia pana
la nivel molecular si submolecular. Celula vegetala se deosebeste de cea animala prin urmatoarele
caracteristici: - peretele celular are o consistenta rigida, substanta de baza fiind celuloza (care nu se
intalneste decat in regnul vegetal); - gradul de diferentiere este mai mic, din care cauza exista mai putine
tipuri morfologice de celule; - cresterea este mai intensa, celula ajungand la dimensiuni mai mari; -
celulele au o oarecare independenta chiar si atunci cand sunt grupate in tesuturi; - prin cresterea in
lungime se formeaza un vacuom dezvoltat in care are loc o diferentiere a osmozei si o generalizare a
curentilor citoplasmatici; - in unele celule vegetale exista posibilitatea sintezei primare autotrofe si de
inmagazinare a energiei chimice datorita activitatii plastidelor (mai ales a cloroplastelor); - celulele
vegetale (prin aportul de substante minerale si azot) pot realiza proteosinteza primara. 1.1.1. FORMA
CELULEI VEGETALE Aspectul celulei este diferit dupa rolul fiziologic pe care il indeplineste, dupa pozitia
ocupata in diferite tesuturi, dupa mediul in care se gaseste, diferentierea morfofunctionala constatandu-se
atat la aceeasi planta, cat si intre plante. In situatia celulelor libere, forma acestora depinde de lipsa sau
existenta memebranei. Daca membrana lipseste, forma este instabila, schimbandu-se des; celulele
poarta numele de gimnoplaste. Daca celula poseda membrana, forma lor va fi stabita, mai mult sau mai
putin sferica si se numesc dermatoplaste. 1.1.2. MARIMEA CELULEI VEGETALE Dimensiunile celulelor
vegetale obisnuit sunt mici sau foarte mici, find vizibile (cu rare exceptii, ca fibrele textile de in si canepa
ce ajung la 6-7 cm lungime, apoi firele de bumbac, celulele din pulpa fructelor de citrice etc.) numai la
microscop. 1.1.3. ORGANITELE CELULARE Celula vegetala este protejata la exterior de un perete dur
pectocelulozic, constituent fara viata, care lipseste insa la zoospori, anterozoizi, o parte din alge si
ciuperci. Constituentii cu viata (protoplastul) sunt reprezentati de citoplasma, nucleu, plastide,
condricsomi, reticul endoplasmatic, ribosomi, dictiosomi, lizosomi. 1.1.3.1. PARAPLASMA (constituenti
fara viata). Constituentii fara viata ai celulei vegetale pot fi permanenti sau numai temporari.
1.1.3.1.1.Peretele celular Peretele celular este un produs al protoplastului, fiind posibila formarea lui si in
cazul celulelor lipsite de acest constituent (gimnoplastele), in stari speciale, cand trec de la activitate la
latenta, prin inchistare. In celulele vii mature, peretele este lipsit de citoplasma. Odata ce continutul
celular moare, peretele nu mai ramane decat sa indeplineasca un rol mecanic. Celulele se alatura unele
de altele in tesuturi, printr-o substanta pectica intercelulara numita lamela mediana, la locul de unire a
mai multor celule diferentiindu-se cate un spatiu intercelular sau meat. Pe toata suprafata peretelui se
observa din loc in loc niste portiuni mai putin ingrosate - punctuatiuni - reprezentand locurile de legatura
intre celulele vegetale care se stabilesc prin plasmodesme - structuri fibrilare microscopice de origine
endoplasmatica ce strabat punctuatiunile asigurand conductibititatea, sensibilitatea si oarecum circulatia
substantebr nutritive. Din punct de vedere chimic este de precizat ca membrana celulei vegetale are la
baza in principal celuloza care este asociata cu alte substante (hemiceluloza, substantele pectice, lignina,
mucilagiile). Celuloza este un polizaharid solid, amorf, inodor, insipid, insolubil in apa si in solventii
organici, solubil in acizii minerali tari, partial in hidroxizi alcalini care confera fibrelor de celuloze un luciu
caracteristic. Celuloza, prin existenta ei sub forma microfibrilara, joaca rolul mecanic de "schelet" al
membranei celulare. Hemiceluloza este o substanta care provine din condensarea moleculelor de
arabinoza, xiloze (pentoze), manoza, galactoza, glucoza (hexoze) si acid glicuronic. Hemiceluloza se
gaseste si ca substanta de rezerva (in endospermul semintelor de cafea si de lupin sau in samburii
fructelor de curmal). Substanle pectice (pectoze si pectine) sunt polizaharide care se gasesc in toate
celulele vegetale, la cele tinere reprezentand componentul principal care asigura legatura dintre
membranele alaturate. Se gasesc cateodata si in sucul vacuolar al fructelor. Pectinele sunt solubile in
apa dand solutii coloidate (la cald); prin racire si in mediu acid formeaza geluri transparente. Pectinele
stau la baza prepararii gemurilor si a marmeladei in industria alimentara. Pentru medicina, substantele
pectice sunt importante intrucat se pot utiliza ca hemostatice. Lignina este un polimer avansat al
derivatilor fenil propanici; substanta se gaseste in toate plantele incepand cu pteridofitele, fiind la fel de
raspandita ca si celuloza (nu este intalnita la plantele inferioare - alge, ciuperci, licheni). Lignina se
gaseste in tesutul lemnos si in cel mecanic, asigurand rezistenta fizica a plantelor. Gumele si mucilagiile
sunt polizaharide neomogene care apar in regnul vegetal ca exsudate ale peretetui celular sau ca
substante vacuolare. Ele sunt produse de degradare ale constituentilor peretilor celulari. Gumele sunt
produse vegetale exsudative, cleioase, de natura patologica, avend rol de protectie a locuritor
traumatizate. Dintre mucilagiile obtinute de la plantele inferioare cu utilizari industriale si medicale se pot
aminti agar - agarul, carrageenul (din alge rosii) si acidul alginic sub forma de alginati. Mucilagiile se
formeaza prin gelificarea straturilor externe ale peretetui celular, de asemenea si la nivelul straturilor
medii, interne si chiar ale intregii membrane. La semintele de Linum usitatissimum, celulele epidermale se
imbiba cu apa, se umfla si ajung se devina un gel care preseaza cuticula, pe care o rupe, mucilagiul
depunandu-se ca un strat mai mult sau mai putin omogen la suprafata. Ceara este o substanta grasa
care impregneaza membrana externa a unor celule epidermice, fiind un produs de exsudatie al
citoplasmei. Se poate observa la suprafata fructelor (mere, pere, prune, struguri, etc), a frunzelor (ficus,
brad etc) sau a tulpinilor (de exemplu trestia de zahar), dand un aspect lucios mai ales dupa lustruire.