Sunteți pe pagina 1din 4

 Avantajele verificărilor orale:

- se realizează o comunicare deplină între învățător și elev;


- poate fi realizată în diferite momente ale lecției;
- feedback-ul este mult mai rapid;
- dezvoltă capacitățile de exprimare la elevi;
- oferă posibilitatea modificării întrebărilor în funcție de calitatea raspunsurilor;
- permit formularea unor răspunsuri libere;
- elevului i se pot adresa întrebări suplimentare;
- elevii care nu îndrăgesc scrisul, preferă exerciții orale.
 Dezavantajele verificărilor orale:
- nu acorda sanse egale tuturor elevilor;
- furnizează același rezultat dacă este administrată de mai multe ori;
- rezultatele pot fi perturbate de factori externi (emoții, timiditate, frică,
nervozitate);
- nu se pot recorecta răspunsurile;
- nu pot fi evaluați toți elevii, ascultarea fiind realizată prin sondaj;
- se poate strecura subiectivitatea evaluatorului în aprecierea răspunsurilor.

Analiza lingvistică
Analiza lingvistică este considerată de Constantin Parfene metoda
principală de studiere a limbii în şcoală – „pe lângă faptul că înlesneşte
considerabil cunoaşterea de către elevi a structurii limbii române, a legilor ei
interne de organizare şi dezvoltare, ea le dezvăluie multiplele posibilităţi de
exprimare ale limbii noastre, le cultivă propriile posibilităţi de exprimare, le
dezvoltă spiritul de observaţie, puterea de generalizare, gândirea, formarea
unor
priceperi şi deprinderi.” (Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi
literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iaşi,
1999, pag.28)
Pentru realizarea analizei lingvistice, trebuie alese texte potrivite, atât din
punctul de vedere al conţinutului, cât şi al expresiei, texte care să nu conţină
situaţii discutabile, dificil de analizat în cazul claselor mici.
Constantin Parfene identifică mai multe tipuri de analiză, în funcţie de
nivelurile limbii:
a. analiza fonetică – este utilizată încă din clasa I, se desfăşoară după
următorul algoritm:
extragerea dintr-un enunţ a unui anumit cuvânt;
descompunerea cuvântului dat în elementele fonetice componente
(silabe, vocale, semivocale, consoane);
stabilirea ordinii sunetelor componente (la începutul, în interiorul,
la sfârşitul cuvântului);
stabilirea accentului;
stabilirea modului în care se grupează sunetele (diftongi, triftongi,
hiat);
stabilirea grafemelor corespunzătoare fonemelor (litere simple,
grupuri de litere);
descoperirea valorilor expresive ale sunetelor vorbirii.
b. analiza lexicală – se foloseşte în studiul vocabularului, dar şi la orele
de literatură, când se discută şi se corectează lucrările elevilor.
Procedeul folosit în acest caz este substituţia, adică înlocuirea unui
cuvânt cu altul mai potrivit, în vederea formării unei exprimări clare,
corecte, nuanţate şi expresive. Prin analiza lexicală putem să explicăm
semnificaţia unor cuvinte necunoscute, să descoperim sensul propriu
sau figurat al unor cuvinte date (fără a folosi terminologia de
specialitate).
c. analiza morfologică – constă în identificarea părţilor de vorbire (a
claselor morfologice) şi a categoriilor morfologice specifice acestora,
aşa cum sunt ele recomandate în programele şcolare. Astfel, elevul de
clasa a III-a va identifica, de exemplu, substantivul, va putea indica
felul şi numărul acestuia, adăugând la analiza morfologică, în clasa a
IV-a, şi categoria genului. În clasele a III-a şi a IV-a, de obicei,
analiza morfologică este însoţită de identificarea funcţiei sintactice a
cuvântului analizat – procedeu firesc în actul comunicării verbale,
cuvântul nefiind, astfel, rupt de contextul în care apare

Obţinerea performanţei s-a realizat folosind ,,Teoria inteligenţelor multiple.”


Elevii din grupa inteligenţei verbale / lingvistice au avut de completat
un rebus cu imagini, pe verticală obţinându-se cuvântul ,,SANIA”. A doua
cerinţă la această grupă a fost următoarea:
,,Uniţi cuvintele din prima coloană cu însuşirile potrivite din a doua
coloană:
cerul silitor
elevul aerisită
steaua senin
clasa luminoasă
În funcţie de timpul disponibil, se puteau scrie propoziţii folosind perechile de
cuvinte obţinute.
Elevii din grupa inteligenţei logico-matematice au primit jetoane cu
săniuţe, jetoane cu copii şi jetoane cu silabe. Au avut de format mulţimea
săniuţelor şi mulţimea copiilor, apoi trebuia să compare cele două mulţimi
obţinute, formând perechi între elementele primei mulţimi şi elementele
celeilalte mulţimi.Dar, pe lângă această cerinţă pur matematică, elevii au
primit pe fişe şapte nume de copii (câte un nume pentru fiecare copil): Larisa,
Marius, Cosmina, Cosmin, Iasmina, Casiana, Melisa. Cerinţa a fost
următoarea: ,,Citiţi numele copiilor, apoi compuneţi aceste nume cu ajutorul
silabelor de pe jetoanele rămase”.
Elevii din grupa inteligenţei spaţial-vizuale au avut de completat un
blazon. Cuvintele care denumeau desenele trebuia să conţină sunetul ,,s”.
Lângă fiecare imagine s-a notat grafic cuvântul corespunzător, localizându-se
sunetul ,,s”.
Elevii din grupa inteligenţei muzicale au primit o fişă cu versurile
cântecului ,,Săniuţa” învăţat în ora de educaţie muzicală. Au fost subliniate
cuvintele care se puteau citi cu literele învăţate până în acel moment: iarna,
rece, eu, cum, soarele, lor, mai, meu, mii, case, cu, ca, case, au, un, lume,
umeri. Elevii trebuia să citească cuvintele subliniate, apoi să alcătuiască
propoziţii în care cuvintele ,,au” şi ,,mai” să aibă înţelesuri diferite.
Elevii din grupa inteligenţei naturaliste au avut de completat un
ciorchine cu imagini şi cuvinte pornind de la cuvântul ,,iarna”,
arătând astfel caracteristicile acestui anotimp.
Un aspect care merită interes, dacă ne referim la rolul comunicării în
procesul de învăţământ, este modul în care se ajunge şi se realizează
momentul lecţiei numit ,,Anunţarea subiectului”, care, de multe ori, parcă e
desprins din context de restul lecţiei. Trebuie să facem în aşa fel, încât toate
momentele să fie integrate într-un tot unitar, interesul elevului fiind menţinut
treaz permanent.