Raport stiintific

privind implementarea proiectului in perioada

octombrie 2011– octombrie 2013

Titlul proiectului:

ESTE AREALUL LIMITAT DE CERINTELE BIOLOGICE, CONDITIILE

DE MEDIU SAU DE BARIERELE GEOGRAFICE? UN STUDIU DE CAZ

UTILIZAND BROASTELE DE PAMANT (GENUL PELOBATES).

Cod PN-II-ID-PCE-2011-3-0173

1
CONSIDERAŢII GENERALE

Pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Vadu-Grindul Lupilor am solicitat şi obţinut

din partea ARBDD permisele de cercetare nr. 24.01.2011/ 9/20.02.2012, 3/21.02.2013.

PREZENTAREA REZULTATELOR PE PACHETE DE LUCRU ŞI/SAU ACTIVITĂŢI

A. Studiu de birou

A1. Distribuţia în România

Am completat şi finalizat baza de date de distribuţie a celor două specii ale genului Pelobates
în România. Baza de date a fost completată şi cu datele de teren obţinute în cadrul activităţii
B1. Datele au fost obţinute dintr-o varietate de surse: literatură, baze de date online,
comunicări personale, din hărţi publicate şi atlase de distribuţie naţionale sau regionale prin
digitizare etc. Hărţile de distribuţie sunt prezentate în figura 1. Datele colectate din literatura
de specialitate, teren și comunicări personale au fost integrate într-o bază de date geospațială
de tip ESRI personal geodatabase, în sistem de coordonate WGS84. Gestionarea datelor de
distribuție și georeferențierea lor s-au făcut în aplicația ArcGIS Desktop (ESRI 2012).

Datele din prezenta bază de date, completate cu datele din teren vor fi utilizate în activităţile
E1 şi E2.

A2. Distribuţia pe întregul areal

Pentru cele două specii ale genului Pelobates am extras 4941, respectiv 301 semnalări de
distribuție recentă cu rezoluții spațiale diferite (Tabelul 1 și 2) din literatura de specialitate,
comunicări personale, colecții muzeale (i.e. http://nhm-wien.ac.at) sau portaluri cu baze de
date (i.e. http://data.gbif.org): coordonate geografice din România, Bulgaria și Europa de Est
(Borkin et al. 2003; Székely et al. 2009; Cogălniceanu et al. 2013b), localități sau toponime
din Peninsula Balcanică și zonele învecinate, inclusiv România (Džukić et al. 2008;
Cogălniceanu et al. 2013b), coordonate UTM 5x5 km din regiunea Rodopi de Est de pe
teritoriul Bulgariei și Greciei (Petrov 2004) și Dobrogea (Székely et al. 2009), coordonate
UTM 10x10 km din Ungaria (Schäffer și Purger 2005), România (Cogălniceanu et al. 2013b)
și Bulgaria (Beschkov 1961; Beschkov și Beron 1964; Beschkov 1972; Stojanov 1997; Stoev
2000; Undjian 2000; Naumov 2005; Mollov et al. 2007).

2
Figura 1. Distribuţia în România a lui Pelobates fuscus (sus) şi P. syriacus (jos) utilizând cuadrate UTM 5x5
km.

3
 Tabelul 1. Sursa și numărul semnalărilor cu distribuția speciei P. fuscus

Nr. Țara Nr. Precizie Sursa semnalărilor

crt. semnalări maximă
1 Austria 681 1 km http://nhm-wien.ac.at, GBIF
2 Belarusia 3 1 km Borkin et al. (2003)
3 Belgia 14 1 km Percsy & Percsy (2007), GBIF (colecția
RBINS)
4 Bosnia 1 5 km Džukić et al. (2008)
5 Bulgaria 26 10 km Džukić et al. (2008)
6 Cehia 230 10 km Šandera (2013)
7 Croația 17 10 km Džukić et al. (2008)
8 Danemarca 73 5 km Kåre (1993)
9 Estonia 46 10 km (MTÜ Põhjakonn 2013)
10 Franța 11 1 km GBIF (IPNP – Inventaire national du
Patrimoine naturel)
11 Germania 1217 10 km NABU - Naturschutzbund Deutschland
(2012)
12 Italia 64 10 km Sindaco et al. (2006)
13 Kazakhstan 2 1 km Borkin et al. (2003)
14 Letonia 1 1 km Borkin et al. (2003)
15 Moldova 2 1 km Borkin et al. (2003)
16 Olanda 32 10 km Crombaghs et al. (2009)
17 Polonia 751 10 km Głowaciński & Rafiński (2003)
18 România 388 5 km Cogălniceanu et al. (2013b)
19 Rusia 55 1 km Borkin et al. (2003), GBIF
20 Serbia 142 10 km Džukić et al. (2008), Sidorovska et al.
(2002), Rot-Nikevic et al. (2001)
21 Slovenia 11 10 km Džukić et al. (2008), Vogrin (1997)
22 Suedia 874 1 km ArtDatabanken (2013)
23 Ucraina 14 1 km Borkin et al. (2003), GBIF
24 Ungaria 286 10 km Schäffer & Purger (2005), GBIF

Tabelul 2. Sursa și numărul semnalărilor cu distribuția speciei P. syriacus

Nr. Țara Nr. Precizie Sursa semnalărilor

crt. semnalări maximă
1 Bulgaria 56 10 km Ugurtas et al. (2002), Cogălniceanu et al.
(2008), Džukić et al. (2008)
2 Georgia 3 1 km GBIF
3 Grecia 16 10 km Džukić et al. (2008)
4 Iran 1 10 km GBIF
5 Israel 83 1 km GBIF, Munwes et al. (2011)
6 Macedonia 40 10 km Ugurtas et al. (2002), Sidorovska et al.
(2002), Džukić et al. (2008)
7 România xx 5 km Cogălniceanu et al. (2013b)
8 Serbia 35 10 km Rot-Nikevic et al. (2001), Ugurtas et al.
(2002), Sidorovska et al. (2002), Džukić et
al. (2008)
9 Turcia 15 10 km Ugurtas et al. (2002), Džukić et al. (2008)

4
A3. Crearea unui baze de date referitoare la distribuţia în trecut, pe baza datelor
paleontologice.

A fost creată o bază de date similară cu cea actuală pentru datele de distribuţie paleontologice
utilizând atât datele disponibile deja pe internet (http://www.wahre-staerke.com) completată
cu date din literatură. Dacă pentru Europa de vest si centrală datele sunt sintetizate în lucrarea
lui Holman, A. 1998. Pleistocene Amphibians and Reptiles in Britain and Europe, pentru
România şi sud-estul Europei, inclusiv Turcia şi Orientul Apropiat, semnalările sunt
diseminate în zeci de lucrări, unele din ele dificil accesibile. Până în prezent au fost incluse în
baza de date 223 de semnalări referitoare la genul Pelobates (figura 2). Dintre acestea 83 de
semnalări care se referă strict la cele două specii studiate, din care 57 pot fi utilizate pentru
activitatea E1 (51 pentru P. fuscus şi 6 pentru P. syriacus). Baza de date este mai complexă,
ea cuprinzând pe lângă localizare şi datarea perioadei. Datele de distribuţie din trecut vor
permite completarea modelelor actuale de distribuţie cu modele predictive privind dinamica
în timp a arealului celor două specii.

Figura 2. Structura bazei de date paleoherpetologice referitoare la genul Pelobates.

5
B. Studiu de teren

B1a. Completarea cartării distribuţiei spaţiale

Datele de distribuţie au fost completate în primăvara şi vara anului 2013 cu date din teren
(figura 3).

Figura 3. Completarea distribuţiei pentru Pelobates syriacus în primăvara anului 2013. Cu roşu sunt indicate
localităţile noi, cu albastru cele publicate în Cogălniceanu et al. (2013).

6
B1b. Estimarea utilizării habitatelor şi a disponibilităţii acestora.

Au fost selectate locaţiile pentru studiile de marcare/recapturare la Vadu şi Grindul Lupilor

(activitatea B2), iar suplimentar pentru activitatea B4 - Viile şi Greci. Am identificat
variabilele (în număr de 22) ce urmează a fi determinate pentru caracterizarea utilizării
habitatului acvatic şi a celui terestru (pe baza unor cercuri concentrice cu raza de 50, 200 şi
400 m) şi am elaborat şi testat un model de fişă de teren (Anexa 1). Au fost inventariate 23
de habitate acvatice anul acesta, urmând a fi completată în 2014 când va fi realizată şi analiza
datelor.

B2. Estimarea structurii populaţionale la cele două specii

B2a. Caracterizarea efortului reproductiv

Au fost colectate 38 de perechi de P. syriacus în amplex care au depus ponta în laborator.

Animalele au fost măsurate şi cântărite atât înainte cât şi după depunere. Înainte de a fi
eliberate animalelor li s-au amputat două falange pentru analiza scheletochronologică
(activitatea D1). Ponta a fost fotografiată, ouăle numărate şi eşantioane din ele măsurate.
Analiza a arătat că deşi masculii sunt în general mai mari ca dimensiuni decât femelele, nu le
depăşesc în greutate. Nu am găsit nici o asociere între dimensiunile, greutatea şi vârsta
masculilor şi femelelor în amplex (figura 4). Scăderea în greutate în cursul reproducerii a fost
în medie de 27% pentru femele şi de 3,9% pentru masculi (figura 5). Numărul mediu de ouă
dintr-o pontă a fost de 2817 ± 1551 (domeniu 865-5812). Greutatea iniţială a femelelor şi
pierderea în greutate la reproducere au fost corelate pozitiv cu mărimea pontei (R2=0,94 şi
respectiv R2=0,86, n=35, p<0,001).

Figura 6. Caracterizarea efortului reproductive la Pelobates syriacus. Corelaţia între greutatea iniţială a
femelelor şi numărul de ouă din pontă (n=35, R2 = 0.94).

7
Figura 4. Relaţia între lungimea corpului
(SVL) (a), greutatea înainte de depunere
(b) şi după depunerea pontei (c) dintre
cele două sexe aflate în amplex. Punctele
situate deasupra liniei aparţin perechilor
în amplex unde masculii erau de
dimensiuni mai mari.
Figura 5. Corelaţia dintre lungimea
corpului (SVL) si greutatea la cele două
sexe înainte (a), după depunerea pontei
(b), şi diferenţele în panta dreptelor de
regresie în cazul femelelor înainte şi după
depunere (c).

B2b. Estimarea mărimii populaţiei şi delimitarea arealului

Marcarea animalelor a fost realizată în două locaţii: Vadu şi Grindul Lupilor, principalul
loc de studiu fiind ultima locaţie (figura 7). Până în prezent au fost marcate cu pittaguri
peste 600 de adulţi de Pelobates syriacus, datele centralizate pe 28 septembrie indicând 491
indivizi marcaţi şi 76 de recapturi la Grindul Lupilor şi 34 indivizi marcaţi şi 2 recapturi la
Vadu (figura 8). Activităţile de marcare continuă şi în prezent iar datele preliminare vor fi
analizate în cursul iernii. Pentru a estima densitatea animalelor, distribuţia acestora funcţie
de stadiul de dezvoltare şi pe specii, la fiecare deplasare în teren noaptea a fost realizat un
track şi au fost marcaţi individual toţi indivizii observaţi (figura 9). Activităţile de marcare
–recapturare vor continua cu frecvenţa ridicată atât în anul 2014 cât şi după finalizarea
proiectului în măsura resurselor disponibile, pentru încă un minim de 3 ani.

8
Figura 7. Poziţionarea zonei de studiu de la Grindul Lupilor.

Figura 8. Structura bazei de date cu animalele marcate cu ajutorul pit-tagurilor ce conţine pe lângă codul unic
al pittaggului, coordonatele geografice ale locaţiei animalului, sexul, lungimea şi greutatea.

9
Figura 9. Exemple de trackuri cu indicarea prezenţei animalelor în teren

În intervalul 18-21 iunie 2013 am surprins migraţia sincronă a metamorfilor de P.

syriacus de pe Grindul Lupilor (figura 10). Dimensiunile a 256 de juvenili au variat în
lungime între 34.3-47.6 mm (media şi eroarea standard: 40.3±2.0 mm) iar în greutate
între 5.2-12.4 g (8.84±1.3 g). Greutatea corporală a fost corelată semnificativ cu
lungimea (R2=0.84, p<0.001).

10
Figura 10. Migraţia sincronă a metamorfilor la P. syriacus.

Am estimat mortalitatea cauzată de traficul rutier pe un segment de drum de 900 m ce

străbate grindul, numărând 799 metamorfi ucisi. Poziţia indivizilor ucişi a fost
înregistrată cu un GPS Garmin GPSMAP 62s, iar datele spaţiale au fost analizate în
ArcGIS Desktop 10.1 (ESRI, CA) (figura 11).

Figura 11. Harta densităţii animalelor ucise a căror poziţie a fost luată cu GPS-ul, utilizând o reţea de un
metru pătrat. Toate analizele au fost realizate în ArcGIS Desktop 10.1 (ESRI, CA).

11
B2c. Caracterizarea stării populaţiilor pe baza indicelui de stare

Pe baza relaţiilor dintre lungime şi greutate pot fi estimaţi o serie de indici de stare. În
cursul desfăşurării proiectului au fost măsurate (lungime corp şi greutate) peste 2500 de
animale, în diferite momente ale anului. Datele vor fi analizate la sfârşitul sezonului de
lucru în 2013 pentru a caracteriza (i) modificările cauzate de hibernare (comparând loturile
măsurate la sfârşitul toamnei şi la începutul reproducerii); (ii) impactul verii extrem de
secetoase din 2012 (care ar putea explica apariţia liniilor duble de creştere pe oase), (iii)
rata de creştere în cursul anului.

Un studiu separat finalizat a urmărit să caracterizeze variaţia în dimensiunile corporale şi în

dimorfismul sexual la două populaţii de P. fuscus din zone cu condiţii foarte diferite: Vadu
(CT) şi Sălicea (CJ). Au fost realizate 8 măsurători morfometrice pe 324 de indiviz adulţi:
lungime corp, laţime cap, lungime femur, lungime tibie, lungime tars, lungimea primului
deget, lungimea antebraţului şi greutatea corporală. Rezultatele au arătat că populaţia de la
Sălicea este semnificativ mai mare decât cea de la Vadu (MANCOVA: Wilks ʎ=0,632, F [7,
359]=29,8, p<0,001). Dimorfismul sexual a fost observat la ambele populaţii, femelele fiind
semnificativ mai mari (figura 12). Cele două populaţii au diferit în toate caracterele
determinate. Femelele au diferit semnificativ în 4 iar masculii în 5. Variaţia în dimensiunile
corporale observată poate fi explicată prin condiţiile de mediu diferite – mediu arid,
neprielnic la Vadu şi mediu umed, favorabil la Sălicea.

B3. Analiza ofertei trofice şi a conţinutului stomacal

În vara lui 2013 au fost puse 30 capcane tip Barber cu etilenglicol în perimetrul studiat de
pe Grindul Lupilor, care sunt golite cu o frecvenţă săptămânală. Nu a fost nevoie să se
realizeze spălaturi stomacale fiind colectate suficiente animale ucise de traficul auto. Au
fost de asemenea colectate animalele omorâte din alte specii (Pelophylax sp., Bombina
bombina) pentru a estima gradul de suprapunere al nişei trofice şi eventuala competiţie
pentru resursa trofică între specii. Animalele omorâte care puteau fi utilizate au fost
măsurate, determinat sexul în cazul adulţilor iar conţinutul stomacal prelevat şi conservat în
alcool. Identificarea organismelor din mediu şi hrană se va realiza în cursul iernii.

B4. Monitorizarea habitatelor acvatice utilizate pentru reproducere

Observaţii au fost realizate doar in anul curent, anul 2012 fiind excesiv de secetos. Succesul
reproductiv a fost ridicat în toate habitatele acvatice monitorizate anul acesta, datorită
precipitaţiilor abundente (figura 13). Monitorizarea va continua anul următor.

12
Figura 12. Diferenţele în valorile parametrilor morfometrici măsuraţi între cele două populaţii şi diferit funcţie
de sexe.
13
Figura 13. Baltă utilizată pentru reproducere în zona Vadu în (A) martie, (B) aprilie şi (C) iulie.

14
C. STUDII EXPERIMENTALE

C1. Au fost realizate două seturi de experimente:

C1a. Efectul scăderii nivelului apei asupra duratei şi dimensiunilor la metamorfoză.

(activitate neprevăzută iniţial în proiect)

Au fost colectați mormoloci ai celor două specii de pe Grindul Lupilor și crescuți în vase
experimentale de plastic, utilizându-se trei variante experimentale: 1 - tratamentul control,
cu nivel constant al apei, 2 - tratamentul de descreștere a nivelului apei și 3 - tratamentul cu
volum de apă constant dar scăzut. În cazul ambelor specii mormolocii din tratamentul 2 au
reușit să-și accelereze metamorfoza ca răspuns la reducerea nivelului apei diferența fiind
aceea că la P. syriacus acest efect a fost observat și la mormolocii din tratamentul 3
sugerând o mai bună adaptare a acestora la condițiile de uscăciune din Dobrogea (figura
14). De asemenea, greutatea și lungimea a diferit semnificativ între tratamente și specii,
metamorfii de P. syriacus fiind semnificativ mai mari decît cei de P. fuscus.

Figura 14. Durata metamorfozei la mormolocii de P. fuscus (a) și P. syriacus (b) pentru cele trei variante
experimentale. Cu linii punctate sunt reprezentate mediile pentru fiecare variantă.

Într-un al doilea set de experimente am încercat să testăm felul în care prezența unei specii
influențează abilitatea celeilalte de a răspunde la scăderea nivelului apei respectiv
potențialele interacțiuni competitive dintre cele două specii. Am fost interesați în mod
particular dacă răspunsul adaptativ la secarea apei depinde de interacțiunea dintre specii.
Pentru aceasta am crescut cele două specii, în varianta 2 de experiment (descreștere a apei),
în următoarele combinații a - un mormoloc de P. syriacus și trei de P. fuscus, b - doi
mormoloci de P. syriacus și doi de P. fuscus și c - trei mormoloci de P. syriacus și unul de
P. fuscus. În toate cele trei variantele mormolocii de P. syriacus s-au dovedit a fi mai
eficienți metamorfozându-se mai rapid (figura 15) și la dimensiuni mai mari (figura 16 și
17) decât mormolocii de P. fuscus.

15
Figura 15. Durata metamorfozei la mormolocii de P. fuscus și P. syriacus pentru variantele experimentale.
1Ps x 3Pf reprezintă varianta experimentală a, 2Ps x 2Pf varianta b iar 3Ps x 1Pf varianta experimentală c.
4Ps (P. syriacus) și 4Pf (P. fuscus) reprezintă răspunsul individual al speciilor la varianta experimentală 2, de
descreștere a nivelului apei.

Figura 16. Lungimea (SVL) în momentul metamorfozei la mormolocii de P. fuscus și P. syriacus pentru
variantele experimentale. 1Ps x 3Pf reprezintă varianta experimentală a, 2Ps x 2Pf varianta b iar 3Ps x 1Pf
varianta experimentală c. 4Ps (P. syriacus) și 4Pf (P. fuscus) reprezintă răspunsul individual al speciilor la
varianta experimentală 2, de descreștere a nivelului apei.

16
Figura 17. Greutatea în momentul metamorfozei la mormolocii de P. fuscus și P. syriacus pentru variantele
experimentale. 1Ps x 3Pf reprezintă varianta experimentală a, 2Ps x 2Pf varianta b iar 3Ps x 1Pf varianta
experimentală c. 4Ps (P. syriacus) și 4Pf (P. fuscus) reprezintă răspunsul individual al speciilor la varianta
experimentală 2, de descreștere a nivelului apei.

C1b. Toleranţa la salinitate.

Amfibienii, în comparaţie cu alte grupe de vertebrate, prezintă în general o mobilitate
redusă, astfel încât succesul de colonizare şi supravieţuirea acestora depinde de strategiile
de valorificare a habitatelor de reproducere disponibile într-o nişă temporală şi spaţială
restrânsă (Alexander et al., 2012). Studii precedente au demonstrat că salinitatea apei este
un factor important care ar putea cauza şi influenţa declinul populaţional, modelele de
distribuţie şi diversitatea amfibienilor, întrucat afectează supravieţuirea, dezvoltarea şi
fitnessul individual al acestora (Gomez-Mestre et al., 2004; Smith et al., 2007; Haramura,
2008; Rios-López, 2008; Alexander et al., 2012). În cadrul acestui obiectiv am evaluat
caracterul limitativ al salinităţii asupra distribuţiei celor două specii de broaşte săpătoare.

b.1. Am determinat efectul salinităţii asupra dezvoltării larvare şi a ratei de supravieţuire

până la metamorfoză pentru un eşantion de larve de P. fuscus dintr-o populţie allotopică din
Sălicea, jud. Cluj. Balta de reproducere este permanentă, iar salinitatea apei este de 0.6 ‰.
Experimentul a cuprins trei tratamente de salinitate, respectiv de 2, 4 şi 8 ‰, raportat la un
control (apă deionizată). Larvele au fost introduse în experiment în stadiul Gosner 27 şi au
fost distribuite câte două în trei replicate pentru fiecare tip de tratament. Am urmărit
următorii parametri (i) timpul necesar pentru metamorfoză, (ii) greutate şi dimensiuni la
metamorfoză şi (iii) rata de supravieţuire în decursul experimentului. Nu au existat
diferenţe semnificative între tratamentele 2 şi 4 ‰ şi control în ceea ce priveşte durata
medie până la metamorfoză sau greutatea şi dimensiunile atinse la momentul metamorfozei.
Rata de supravieţuire a larvelor a fost de 0% în cadrul tratamentului 8 ‰ însă în cazul
celorlalte două tratamente nu am găsit diferenţe semnificative statistic raportat la control.
Rezultatele obţinute arată că larvele de P. fuscus tolerează ape salmastre cu salinitate de
până la 4 ‰, neputând însă supravieţui dincolo de acest prag (figura 18).

17
Figura 18. Efectul concentraţiilor de sare (0-8 ‰) asupra ratei de supravieţuire a mormolocilor de P. fuscus.

b.2. Am testat comparativ efectul salinităţii asupra succesului de dezvoltare embrionară la

cele două specii studiate. Eşantioanele folosite în acest experiment provin din două
populaţii sintopice de broaşte săpătoare – cinci ponte de P. syriacus de pe Grindul Lupilor,
unde salinitatea apei oscilează între 0,4 – 0,6 ppt şi o pontă de P. fuscus de la Vadu, unde
unde salinitatea apei oscilează între 1,4 – 1,7 ppt. Pontele (416 ouă P. fuscus, 2222 ouă P.
syriacus) au fost introduse în trei tratamente cu salinitate 3, 6 şi 9 ‰ , raportat la un control
(apă deionizată). Pe parcursul dezvoltării embrionare, embrionii morţi au fost îndepărtaţi
progresiv din vasele experimentale. Experimentul a luat sfârşit în momentul atingerii
stadiului Gosner 25. Acest stadiu marchează transformarea embrionilor în larve mobile şi
capabile de hrănire activă, fiind caracterizat prin atrofierea branhiilor externe, formarea
spiraculum-ului şi dezvoltarea aparatului bucal. Au fost numărate larvele supravieţuitoare şi
s-a calculat procentul de supravieţuire pentru fiecare specie. Pontele de P. syriacus au avut
un succes de dezvoltare semnificativ mai mare faţă de P. fuscus, diferenţa ce mai
importantă fiind observată în cadrul tratamentului cu salinitate 6 ppt (figura 19).

Figura 19. Procentul de supravieţuire până la stadiul Gosner 25 al pontelor celor două specii de broaşte
săpătoare.
b.3. Am testat comparativ efectul salinităţii asupra dezvoltării larvare, a dimensiunilor la
metamorfoză (greutate, lungime) şi a timpului necesar pentru metamorfoză (stadiul Gosner
46) pe un eşantion de 90 de larve de P. syriacus şi 45 de P. fuscus, provenite din
experimentul anterior (C1b.2). Experimentul a început în stadiul Gosner 25, când larvele au
fost introduse în vase experimentale individuale şi distribuite în mode egal în două
tratamente de salinitate (3 şi 6 ‰ – doar P. syriacus), raportat la un control constând în apă
18
deionizată. Întrucât dintre embrionii de P. fuscus incluşi în etapa experimentală anterioară
în tratamentul de salinitate 6 ‰ au supravieţuit numai 4%, nu am avut un eşantion suficient
pentru a continua tratamentul respectiv şi pentru această specie. Activitatea locomotorie a
mormolocilor a fost monitorizată cu ajutorul unei camere web, similar cu protocolul
realizat la activitatea C3. Rezultatele obţinute în cadrul acestui experiment sunt în curs de
analiză. Analizele preliminare arată că mormolocii de P. syriacus supuşi la salinitate
crescută (6 ‰) au avut o activitate mai scăzută (figura 20). În cazul ambelor specii, nu am
observat diferenţe semnificative în activitatea larvelor din tratamentele-control şi de
concentraţie 3 ‰. Cu toate acestea, datele de până acum arată diferenţe importante în
comportamentul celor două specii, respectiv că larvele de P. syriacus sunt în medie de 1,5
ori mai active decât cele de P. fuscus, parcurgând distanţe mai mari, cu viteze mai mari
(figura 21).

Figura 20 Dinamica activităţii la mormoloci timp de 30 minute. (a) P. fuscus – control; (b) P. fuscus –
salinitate 3%; (c) P. syriacus – control; (d) P. syriacus – salinitate 3%; (e) P. syriacus – salinitate 6%.

Figura 21. Activitatea medie a larvelor în primele săptămâni de tratament.

19
C2. Rata de creştere postmetamorfică funcţie de cantitatea şi calitatea hranei

Am urmărit rata de creştere timp de trei luni la câte 20 juvenili proaspăt metamorfozaţi din
cele specii de pelobaţi, hrăniţi în două variante experimentale: intensiv şi redus. Rezultatele
au indicat o rată de creştere mai mare la P. syriacus comparativ cu P. fuscus hrănit intensiv,
dar o toleranţă mai ridicată la lipsa hranei la cei din urmă, care au reuşit să menţină un ritm
de creştere relativ constant (figura 22).

Figura 22. Ritmul de creştere comparativ la P. syriacus (a şi b) şi P. fuscus (c şi d), funcţie de greutate (a şi c)
şi lungimea corporală (b şi d).

C3. Dinamica activităţii la cele două specii de pelobaţi (activitate neprevăzută iniţial în
proiect)

Comportamentul unui eşantion alcătuit din câte 6 indivizi din fiecare specie a fost
monitorizat pe perioada nopţii când aceştia sunt activi, folosind camere web Logitech HD
Pro c920, setate să preia imagini la intervale fixe de timp. Ulterior, folosind programul
ImageJ s-a putut marca poziţia exactă a indivizilor pe fiecare imagine în parte, ceea ce
permite calcularea unor variabile ce caracterizează comportamentul, cum ar fi distanţa
parcursă de animale în fiecare noapte, perioada cât acestea sunt active, precum şi viteza
medie de deplasare. Rezultatele preliminare indică faptul că indivizii de Pelobates syriacus
sunt mult mai activi decât cei de P. fuscus, distanţa medie parcursă de aceştia în fiecare
noapte fiind de 1909,5 cm, comparativ cu 316,5 cm pentru P. fuscus, viteza medie fiind de
asemenea mult mai mare (7,63 cm/min pentru P.syriacus comparativ cu 1,82 cm/min
pentru P. fuscus). Timpul mediu petrecut la suprafaţă (perioada în care animalul este
considerat activ) nu a diferit substanţial între cele două specii (254,5 min P. syriacus şi
269,7 min P. fuscus). Aceste observaţii preliminare indică faptul că P. fuscus tinde să se
20
înscrie în tiparul prădătorilor la pândă, în timp ce P. syriacus tinde să caute hrana activ
(figura 23).

Figura 23. (Sus) Deplasare Pelobates fuscus. În data de 22.12.2012 masculul Pf 7

(greutatea 13.9 g şi SVL 43.9 mm) a fost activ între orele 23.07 - 03.21, timp în care
a parcurs o distanţă de 351 cm cu o viteză medie de 1.41 cm/min. (Jos) Deplasare
Pelobates syriacus. În data de 23.12.2012 masculul Ps 1 (greutatea 52.4 g şi SVL
72.4 mm) a fost activ între orele 02.26 - 07.11, timp în care a parcurs o distanţă de
1793 cm cu o viteză medie de 6.38 cm/min.

21
D. ANALIZE ÎN LABORATOR

D1. Estimarea structurii pe vârste.

A fost determinată vârsta prin scheletochronologie (figura 24) la un eşantion de 72 adulţi de

P. fuscus, 77 adulţi de P. syriacus şi aproximativ 20 juvenili din ambele specii utilizaţi
pentru calibrarea citirilor (figura 25). Cele două specii diferă semnificativ în ceea ce
priveşte vârsta medie, indivizii de P. syriacus fiind mai longevivi, dar nu există diferenţe
semnificative între cele două sexe în cadrul unei specii, sau între vârsta la maturitatea
sexuală, indiferent de specie sau sex (Tabelul 3). Au fost colectate în 2013 probe de la mai
multe populaţii ce urmează a fi analizate în cursul iernii.

Figura 24. Secţiuni prin diafiza falangelor de P. syriacus şi P. fuscus. Săgeţile negre
indică inelele de creştere (LAG) care corespund unui an de vârstă. EL – LAG-uri
erodate, D- LAG-uri duble, MC-cavitatea medulară. A: P. syriacus- femelă de 9 ani, şi
maturitate sexuală la 4 ani cu un LAG parţial erodat şi trei LAG-uri duble. B: P.
syriacus-mascul de 8 ani, maturitatea sexuală la 4 ani, cu două LAG-uri erodate şi unul
dublu. C: P. fuscus- femelă în vârstă de 5 ani, maturitate sexuală la 4 ani, cu două LAG-
uri erodate şi două duble. D: P. fuscus- mascul în vârstă de 5 ani, maturitatea sexuală la
4 ani, cu două LAG-uri erodate. E: P. syriacus-juvenil în vârstă de 6 luni. F: P. fuscus-
juvenil în vârstă de 2 ani.

22
 Tabelul 3. Caracteristicile structurii pe vârste la două populaţii sintopice de pelobaţi de pe
Grindul Lupilor.

Vârsta în Vârsta la
Mărimea ani min- maturitatea min-
Specia Sex
probei (media ± Max sexuală Max
SD) (media ± SD)
P. fuscus Mascul 43 5,08±1,2 2-7 3,56 ± 0,7 2-5
Femelă 34 4,99 ± 1,2 3-8 3,15 ± 0,7 2-5
P. syriacus Mascul 34 7,48 ± 1,5 4-11 3,54 ± 0,9 2-6
Femelă 38 7,3 ± 1,8 3-12 3,26 ± 0,7 2-4

Figura 25. Structura pe clase de vârstă şi pe sexe la (A) P. fuscus şi (B) P. syriacus.

23
D2. Morfologia şi dimorfismul sexual.

Cele două specii diferă şi în ceea ce priveşte lungimea şi greutatea corpului, dimorfismul
sexual fiind prezent doar la P. fuscus (figura 26). Curba de creştere a lungimii corpului
funcţie de vârstă prezintă caracteristici diferite la P. fuscus dar similare la P. syriacus
(figura 27).

Figura 26. Diferenţele în dimorfismul sexual funcţie de lungimea corpului şi greutate la

cele două specii de Pelobates studiate. Gradul de semnificaţie al diferenţelor statistice între
dimensiunile celor două sexe sunt prezentate în partea dreaptă (NS – nesemnificativ).

24
Figura 27. Curba de creştere exprimată prin ecuaţia von Bertalanffy la cele două specii: sus P. fuscus iar jos
P. syriacus. Masculii sunt reprezentaţi de cercuri negre iar femelele de cercuri albe.

25
D3. Analiza sunetelor (activitate neinclusă în proiectul iniţial).

Diferenţele observate în semnalele sonore emise de broaşte atât în teren cât şi în laborator
ne-au indicat o nouă direcţie de studiu, respectiv cuantificarea şi caracterizarea diferenţelor
în semnalele sonore emise de masculi (orăcăit de împerechere) şi de ambele sexe (release
call, distress call).

Cele două specii studiate sunt nocturne, fosoriale şi reproducători de tip exploziv, astfel
încât se cunosc puţine informaţii referitoare la comunicarea acustică a acestora. Alături de
cântecele de împerechere, sunetele emise pentru eliberarea din amplex reprezintă o
componentă importantă a sistemului de recunoaştere a sexelor; acestea permit conservarea
energiei investite în cazul amplexus-urilor eronate în perioada de reproducere (ex.: mascul-
mascul, mascul-femelă nereceptivă). Spre deosebire de sunetele emise pentru atragerea
perechii (cântece de împerechere), cele de eliberare (release calls) pot fi obţinute relativ
uşor şi înafara sezonului de reproducere, prin simularea amplexus-ului.

Într-o primă fază, am testat potenţialul de comunicare al release call-urilor pentru ambele
specii studiate, prin cuantificarea diferenţelor intra- şi interspecifice din tiparele acustice.
Am colectat 25 animale adulte din două populaţii sintopice din zona de studiu (Vadu,
Constanţa): 12 P. fuscus (8 masculi, 4 femele) şi 13 P. syriacus (7 masculi, 6 femele).
Sunetele de eliberare (release calls) au fost înregistrate în laborator, în condiţii de
temperatură relativ constante (t = 21°C). Înregistrările s-au efectuat în interiorul unei cutii
semi-anechoice, prin simularea amplexului (figura 28). Am folosit un reportofon portabil
marca Marantz, modelul PMD660 şi un microfon omnidirecţional marca Sennheiser (figura
28) pentru a înregistra sunetele emise de fiecare individ, la o frecvenţă de 44.1 kHz şi o
rezoluţie de 16-biţi. Distanţa dintre fiecare individ şi vârful microfonului a fost fixată la 10
cm. Durata de înregistrare nu a depăşit 60 secunde per individ, pentru a evita disconfortul
excesiv cauzat animalelor marcat de regulă prin emiterea unor sunete de alt tip,
caracteristice pentru astfel de situaţii (sunete de stress/ distress calls).

Analiza sunetelor obţinute în laborator s-a realizat cu ajutorul softului dedicat Raven Pro
versiunea 1.4 (http://www.birds.cornell.edu/raven). Am analizat un eşantion de 494 de call-
uri (unităţi acustice) (228 P. fuscus, 266 P. syriacus), pentru care am extras măsurători ale
următorilor parametri: ∆t - durata call-ului (s), Rt - rise time (s) - intervalul de timp de la
începutul call-ului până la momentul în care se atinge amplitudinea maximă, Df - frecvenţa
dominantă (Hz), F50% - banda de frecvenţă ce conţine 50% din energia investită în unitatea
de sunet (Hz), T50% - intervalul de timp ce conţine 50% din energia investită în unitatea de
sunet (s). Pentru fiecare dintre aceşti parametri am calculat coeficientul de variaţie (CV).
Analiza statistică a datelor obţinute (teste t pentru eşantioane independente şi corelaţii
bivariate) s-a realizat în PASW Statistics pentru Windows, versiunea 18.0.

26
 Figura 28. Dispozitivul experimental pentru înregistrarea orăcăitului.
AMPLITUDINE (ku)

FRECVENŢĂ (kHz)

TIMP (ms)
Figura 29. Oscilograma (A) şi spectrograma (B) unei unităţi acustice dintr-o serie de sunete de eliberare
(release calls) la cele două specii ale genului Pelobates (sus – P. fuscus, jos – P. syriacus).

Structura generală a acestui tip de sunete este similară în cazul ambelor specii, cuprinzând
una sau două note scurte, slabe, urmate de un şir de note de lungime variabilă şi de
intensitate mai mare din punct de vedere energetic .

Variabilitatea a fost scăzută în cazul tuturor parametrilor analizaţi (CV < 0.5).

27
Dimensiunile corporale (greutate şi lungime) au avut o influenţă puternică asupra Rt
(intervalul de timp de la începutul call-ului până la momentul în care se atinge amplitudinea
maximă) pentru ambele sexe la P. syriacus. În cazul masculilor de P. fuscus, dimensiunile
corporale s-au corelat semnificativ cu ∆t (durata call-ului) şi banda de frecvenţă F50%, iar
în cazul femelelor s-au corelat cu frecvenţa dominantă.

Am găsit diferenţe intraspecifice semnificative doar în cadrul eşantionului de P. fuscus,

unde femelele au avut în medie un timp Rt mai lung decât masculii (t(10) = 2.572, p=
0.028). Rt nu a fost corelat cu dimensiunile corporale la această specie.

Am detectat diferenţe interspecifice semnificative în majoritatea parametrilor analizaţi

(Figura 29). Nu am găsit diferenţe semnificative în frecvenţa dominantă (Df) a sunetelor
analizate la nici un nivel, fapt ce sugerează că speciile studiate împart aceeaşi nişă acustică.

Tiparele unice ale parametrilor acustici independenţi de dimensiunile corporale permit

recunoaşterea sexului şi a speciei, în timp ce parametrii corelaţi cu dimensiunile corporale
ar putea juca un rol în transmiterea informaţiilor referitoare la fitness-ul individual.

Figura 29. Diferențele interspecifice între sexe pentru parametri analizați

În concluzie sunetele emise pentru eliberarea din amplex (release calls) joacă un rol
important în medierea interacţiunilor intra- şi interspecifice şi au potenţialul de a fi utilizate
ca şi instrumente de bază în studii de etologie şi filogenie.

28
E1. Modelarea distribuţiei spaţiale

Ne-am propus să înţelegem factorii care ar putea să determine această distribuţie (climatul
sau competiţia interspecifică) şi să investigăm modificările potenţiale în distribuţia celor
două specii ca urmare a schimbărilor climatice prognozate. Am modelat nişa ecologică a
celor două specii bazandu-ne pe climatul actual folosind algoritmul MaxEnt după care am
proiectat distribuţia lor pentru climatul viitor. Modelul bazat pe datele din prezent a prezis
că nişa climatică se extinde la exteriorul arealului de raspândire cunoscut, mai ales în
Caucaz şi Balcani, spre sud pentru P. fuscus şi spre nord pentru P. syriacus (figura 30).
Absenţa celor două specii din regiuni cu favorabilitate climatică susţine ipoteza că barierele
biogeografice şi competiţia interspecifică limitează arealul geografic (figura 31). Am arătat
că partea vestică a arealului de răspândire a speciei P. fuscus işi va păstra favorabilitatea
climatic până la sfârşitul secolului dar şi faptul că regiunea Dagestan va fi un important
refugiu climatic in estul arealului. Condiţii climatice mai puţin favorabile sunt prognozate
în Europa Centrală. Se aşteaptă condiţii climatice favorabile la latitudini mari pentru
ambele specii. Nişa climatică a speciei P. syriacus tinde sa se deplaseze către nord în
Balcani şi pare sa dispară din sudul extrem al arealului, unde climatul deşertic va căpăta
caracter excesiv.

Figura 31. Modificările estimate în arealul comun al celor doua specii în timp. Acum 120.000 ani când
suprafaţa comună apare exagerat de mare datorită includerii Nordului Africii şi 21.000 ani (albastru), în
prezent (verde), şi în viitor (2030, 2050, 2080 - cu nuanţe de negru şi gri) unde suprafaţa unde cele două
specii vor coexista va creşte în timp.

29
Figura 30. Modelul distribuției prezente și cel proiectat pentru viitor în cazul celor două specii (Pelobates
fuscus sus și Pelobates syriacus jos).

F1. Realizarea unui site web

Am achiziţionat un domeniu dedicat (www.pelobates.ro) unde funcţionează site-ul web al

proiectului care este prezentat în detaliu în Anexa 3.

ACTIVITĂŢI ŞI COLABORĂRI NOI INIŢIATE ÎN CADRUL PREZENTULUI PROIECT

a. Două publicaţii recente asupra structurii genetice a populaţiilor de P. syriacus din

Israel, la limita sudică de răspândire (Munwes et al., 2010) au evidenţiat o diversitate
genetică sporită la periferie contrar predicţiei de abundenţă ridicată în centru. Pe baza
30
acestui studiu am formulat ipoteza că şi la limita nordică a arealului diversitatea genetică a
populaţiilor este ridicată. În colaborare cu Dr. doc. Wieslaw Babik de la Institute of
Environmental Sciences, Universitatea Jagiellonă, am iniţiat un studiu pilot de analiză a
diversităţii genetice la 5 populaţii de P. syriacus din România.

b. Observaţiile realizate pe animale în captivitate au indicat o activitate nocturnă diferită

între indivizii celor două specii de pelobaţi. Pentru a studiu dinamica activităţii nocturne a
animalelor am pus la punct împreuna cu Dr. Mathieu Denoel, Behavioural Biology Unit -
Institute of Zoology, Department of Environmental Sciences - University of Liège, un
protocol de lucru bazat pe filmarea în timpul nopţii, la lumină roşie a activităţii animalelor.

c. Diferenţele observate în semnalele sonore emise de broaşte atât în teren cât şi în

laborator ne-au indicat o nouă direcţie de studiu, respectiv cuantificarea şi caracterizarea
diferenţelor în semnalele sonore emise de masculi (orăcăit de împerechere) şi de ambele
sexe (release call, distress call). Pentru o analiză aprofundată a înregistrărilor am stabilit o
colaborare cu Laboratorul Fonozoo din cadrul Muzeului National de Stiinţe Naturale din
Madrid, Dr. Rafael Marquez.

d. Semnalarea pentru prima dată în România la Sighişoara a chitridiomicozei (Voros şi

Hartel, in press) ce reprezintă un risc ridicat pentru populaţiile de amfibieni, a reprezentat
motivul pentru care în colaborare cu Dr. Judit Voros de la Hungarian Natural History
Museum am iniţiat un parteneriat în vederea analizării de probe colectate din zonele de
studiu, atât pe pelobaţi cât şi pe alte specii de amfibieni. Analizele preliminare au evidenţiat
existenţa chitridiomicozei şi la sud de Carpaţi, dar nu şi la populaţiile de pelobaţi analizate.

e. Rezultatele preliminare ale modelărilor realizate în cadrul activităţii E1 au evidenţiat

importanţa decelării factorilor climatici responsabili pentru o anumită distribuţie spaţială, la
limita arealului, unde populaţiile sunt expuse în cel mai înalt grad riscurilor ridicate de
modificările globale. În vederea extinderii studiului nostru, vom realiza un proiect în
colaborare cu Dr. Federico Marangoni, Universidad Nacional de Misiones, Argentina,
pentru analiza comparativă a răspunsului populaţiilor aflate la limita arealului (titlul
proiectului Impactul modificărilor globale asupra populaţiilor aflate la limita arealului).

31
 Anexe

Anexa 1 - Fișe de teren.

Anexa 2 - Lista lucrărilor ştiinţifice şi a comunicărilor la conferinţe.

Anexa 3 - Descrierea site-ului www.pelobates.ro.

32
 ANEXA 1
Statia: …………………………………, Data:………… Ora ……. Durata …….

Coordonate: N.…….…….………….
E.…….…….………….
Altitudine:………

Foto nr. ……………… Track ……………….

Caracteristici balta:
Lungime:………., Latime: ………., Adancime:…………, Forma…………………

pH: ……………, Conductivitate: ………… Temperatura apa:………….

Fosfor:…………., Azot:………., Duritate………. Salinitate …………..

Transparenta: Transparenta Semitransparenta Opaca

Origine: Naturala Antropica

Permanenta: Permanent Temporar Efemer

Umbrire (%): ………

Vegetatie: Da …………(%), Nu

Tip vegetatie: Plutitoare Palustra

Prezenta pradatori: Da Nu

Odonate/Hirudinee/Coleoptere/Heteroptere/Reptile

Specii (cuantificat efortul de esantionaj):………….

Prezenta pesti: Da Nu Specii:………….

Prezenta specii de amfibieni: Da Nu

Specia Adulti Juvenili Larve Ponta

Impact antropic:

Pasunat: Da Nu

Gunoaie: Da Nu

Pescuit: Da Nu

Altele: …………………………………………………………….

Caracteristici habitat inconjurator:

Numar de balti in <100m ……, <200m ……, 200-800m ……..

Distanta pana la cea mai apropiata padure: …….

Prezenta padure: Da Nu , (%) ………..

Prezenta pajiste: Da Nu , (%) ………..

Prezenta arbusti: Da Nu , (%) ………..

Prezenta teren agricol: Da Nu , (%) ………

Prezenta cladiri: Da Nu , (%) ………

Prezenta sosele: Da Nu , Intensitate trafic ………………….

Observaţii:

Probe colectate:
Pit tag Waypoint sex L g Observaţii
 ANEXA 2 - REZULTATE PRELIMINARE PROIECT PELOBATES

ARTICOLE
ISI
Cogălniceanu, D., Székely, P., Székely, D., Roşioru, D.M., Băncilă, R.I., Miaud, C. 2013.
When Males are Larger than Females in Ecthotherms: Reproductive Investment in the
Eastern Spadefoot Toad Pelobates syriacus. Copeia. 2013 (4)
Stănescu, F., Buhaciuc, E., Szekely, P., Szekely, D., Cogălniceanu, D. online first.
Facultative paedomorphosis in a population of Lissotriton vulgaris (Amphibia:
Salamandridae) from the Danube Delta Biosphere Reserve (Romania). Turkish Journal
of Zoology, DOI: 10.3906/zoo-1212-36
http://online.journals.tubitak.gov.tr/openAcceptedDocument.htm?fileID=265872&no=58333
Cogălniceanu, D., Szekely, P., Samoilă, C., Iosif, R., Tudor, M., Plăiaşu, R., Stănescu, F.,
Rozylowicz, L. 2013. Diversity and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys
296: 35–57.
Cogălniceanu, D., Buhaciuc, E., Tudor, M., Roşioru, D. 2013. Is the reproductive effort
environmentally or energetically controlled? The case of the Danube Crested Newt
(Triturus dobrogicus). Zoological Sciences. 30: 924-928.
Cogălniceanu D, Rozylowicz L, Székely P, Samoilă C, Stănescu F, Tudor M, Székely D,
Iosif R (2013) Diversity and distribution of reptiles in Romania. ZooKeys 341: 49–76.
doi: 10.3897/zookeys.341.5502
Popescu, V.D., Rozylowicz, L., Cogălniceanu, D., Niculae, I.M., Cucu, A.L. 2013. Moving
into protected areas? Setting conservation priorities for Romanian reptiles and
amphibians at risk from climate change. PlosOne. In press.
Cogălniceanu, D., Roşioru, D., Szekely, P., Szekely, D., Buhaciuc, E., Stănescu, F., Miaud,
C. under evaluation. Age and body size in populations of two syntopic spadefoot toads
(genus Pelobates). Journal of Herpetology.

Non-ISI
Cogălniceanu D., Székely P., Iosif R., Székely D., Stănescu F. 2013. Life history and
conservation of spadefoot toads (genus Pelobates) in Romania. FrogLog 21(3) 107: 24-
26.
Stănescu, F., Iosif, R., Szekely, D., Szekely, P., Roşioru, D., Cogălniceanu, D. 2013. Salinity
tolerance in Pelobates fuscus (Laurenti, 1768) tadpoles (Amphibia: Pelobatidae).
Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». 56: 103–108.
Szekely, P., Iosif, R., Szekely, D., Stănescu, F., Cogălniceanu, D. 2013. Range extension for
the Eastern spadefoot toad Pelobates syriacus (Boettger, 1889) (Anura: Pelobatidae).
Herpetology Notes. In press.
Stănescu, F., Iosif, R., Szekely, P., Szekely, D., Cogălniceanu, D. 2013. Pelobates syriacus
 (Eastern spadefoot toad). Mass migration of metamorphs. Herpetological Review,
44(4). In press.
Szekely, D., Szekely, P., Cogălniceanu, D. 2013. Pelobates syriacus (Eastern spadefoot
toad). Cannibalism. Herpetological Review, 44(4). In press.

COMUNICARI STIINTIFICE

Internationale
Roşioru, D., Szekely, P., Szekely, D., Buhaciuc, E., Stănescu, F., Miaud, C., Cogălniceanu,
D. 2012. Population structure of two syntopic spadefoot toads (genus Pelobates) at the
limit of their ranges. Abstract 12th ICZEGAR 2012 (International Congress on the
Zoogeography, Ecology and Evolution of Southeastern Europe and the Eastern
Mediterranean). Athens. Greece. P. 153. Poster.
Popescu, V.D., Rozylowicz, L., Cogalniceanu, D., Niculae I., Cucu, A., 2013. Moving into
protected areas? Conservation priorities for Romanian reptiles and amphibians, 26th
International Congressfor Conservation Biology, Baltimore, MD, USA, 21-25 iulie.
Poster.
Iosif, R., Samoilă, C., Papeş, M., Cogălniceanu, D. 2013. What limits range overlap of
common and Syrian spadefoot toads: climate or competition? 17th European Congress
of Herpetology, Veszprem, Hungary, p. 242. Poster.
Stănescu, F., Szekely, P., Marquez, R., Cogălniceanu, D. 2013. Acoustic communication in
two syntopic spadefoot toads. 17th European Congress of Herpetology, Veszprem,
Hungary, p. 293. Poster.
Szekely, D., Denoel, M., Szekely, P., Cogălniceanu, D. 2013. Differences in locomotor
activity in two syntopic spadefoot toad species (genus Pelobates). 17th European
Congress of Herpetology, Veszprem, Hungary, p. 296. Poster.
Szekely, P., Băncilă, R., Szekely, D., Cogălniceanu, D. 2013. Variation in body size and
sexual dimorphism in two Pelobates fuscus populations. 17th European Congress of
Herpetology, Veszprem, Hungary, p. 297. Poster.
Cogălniceanu, D., Rozylowicz, L., Hartel, T. 2013. Monitoring amphibians and reptiles of
community interest in Romania. 17th European Congress of Herpetology, Veszprem,
Hungary, p. 75, Comunicare Orală.

Naţionale
Stănescu, F., Iosif, R., Szekely, D., Szekely, P., Cogălniceanu, D. 2012. Salinity tolerance in
Pelobates fuscus tadpoles. CZGA 2012 (Congresul Annual de Zoologie al Muzeului
“Grigore Antipa”). Poster. P 182
Buhaciuc, E., Szekely, P., Szekely, D., Cogălniceanu, D. 2012 A comparative study of early
 post-metamorphic growth in two species of spadefoot toads (Pelobates fuscus and
Pelobates syriacus). CZGA 2012 (Congresul Annual de Zoologie al Muzeului “Grigore
Antipa”). P 85
Elena Buhaciuc, Dan Cogălniceanu, Daniela Rosioru, Paul Szekely, Diana Szekely, Florina
Stanescu, Claude Miaude. 2013. Age and body size in populations of two syntopic
spadefoot toads (genus Pelobates) at the limit of their ranges. Aquatic Biodiversity
International Conference Sibiu, Romania.
 Anexa 3
Raport www.pelobates.ro

Structură
Website-ul www.pelobates.ro este bazat pe Drupal CMS 7.x și construit în ediție bilingvă:
română și engleză. Este structurat pe 1 pagină de gardă și 5 secțiuni principale (The project / Despre
proiect, The species / Despre specii, Bibliography on Pelobates / Bibliografie Pelobates, Useful links
/ Linkuri utile, Contact) însumând un număr de 168 de pagini individuale indexate de Google.com.
Website-ul este publicat în limba engleză și fiecare pagină individuală beneficiază de traducere în
limba romană.

Pagina de gardă conține o prezentare animată cu cele 3 specii de Pelobates, text de informare cu
privire la grant și o secțiune de albume foto cu 42 de imagini structurate pe specii și activități din
cadrul proiectului.

Fig. 1. Captură de ecran cu pagina de gardă www.pelobates.ro

Secțiunea The project conține 3 subpagini: Scientific context and motivation, Objectives,
Publications (fig. 2) ce conțin informații cu privire la contextul științific, obiectivele și publicațiile
din proiect.
 Fig. 2 – Captură de ecran cu secțiunea The project / Despre proiect

Secțiunea The species / Despre specii conține informații despre speciile de Pelobates studiate
(fig. 3).

Fig. 3 – Captură de ecran cu secțiunea About the species / Despre specii

Secțiunea Bibliography on Pelobates conține un modul de gestionare a publicațiilor legate de

grupul taxonomic Pelobates ce conține atât publicațiile rezultate din proiect cât și alte publicații
importante în studiul acestui grup (fig. 4).
 Fig. 4 – Captură de ecran cu secțiunea Bibligraphy on Pelobates / Bibliografie Pelobates

Secțiunea Contact conține informații despre echipa de proiect și un formular de contact al echipei
(fig. 5).

Fig. 5 – Captură de ecran cu secțiunea Contact

Vizibilitate proiect

Contorizare descărcări documente

Secțiunea bibliografie este monitorizată pentru contorizarea descărcărilor de documente. Astfel s-
au înregistrat până în prezent 1520 de descărcări (Fig. 6).

Google Analytics
Cu ajutorul instrumentului Google Analytics am putut monitoriza o serie de parametri de acces a
platformei web www.pelobates.ro. Astfel pentru perioada 1. 08.2013 – 16.10.2013, au fost
înregistrate 110 vizite și 71 vizitatori unici (fig. 6).
 Fig. 6 – Captură de ecran din Google Analytics

Din punct de vedere al locației vizitatorilor, aproximativ 65% provin din România, restul din alte
9 țări (fig. 7).

Fig. 7 – Captură de ecran cu demografia vizitatorilor

Google Pagerank
Pagina www.pelobates.ro beneficiază de un page rank de gradul 4, acesta fiind un algoritm
folosit de motoarele de căutare Google pentru a măsura importanța paginilor web.