Sunteți pe pagina 1din 2

joi, 24 februarie 2011

Evoluţia inflaţiei în România


Inflatia se poate defini ca o crestere a nivelului general al preturilor atat la bunuri cat si la servicii in conditiile in
care puterea de cumparare scade. Inflatia se face simtita atat la nivelul consumatorului cat si la nivelul macroeconomic.
Inflaţia are influenţe atât pozitive cât şi negative asupra creşterii economice, asupra populaţiei, dar şi asupra
întreprinderilor. O inflaţie ridicată frânează creşterea economică, hiperinflaţia induce recesiune, iar la un nivel moderat,
inflaţia în general antrenează efecte benefice. Însă de cele mai multe ori acesta determină efecte negative şi de aceea
oamenii de specialitate au formulat anumite politici de control şi stopare a fenomenului inflaţionist. Datorită
consecinţelor negative asupra organismului economic şi social, inflaţia constituie un obiectiv major al politicilor
macroeconomice din toate ţările cu economie de piaţă. De aceea politicile actuale de combatere a inflaţiei au fost astfel
elaborate încât să stopeze inflaţia şi, în acelaşi timp, să permită creşterea economică şi limitarea şomajului.
Ţintele de inflaţiei stabilite şi intervalul acceptat de BNR pentru variaţia ratei inflaţiei în următoarea perioadă,
arată astfel:

Grafic nr. 1 - Ţintele de inflaţie şi intervalul de variaţie stabilit de BNR


Ţintele anuale de inflaţie s-au plasat în ultimii ani pe o traiectorie descendentă, nivelul lor scăzând de la 7,5 la
sută ±1 punct procentual în 2005, la 3,5 la sută ±1 punct procentual în 2009 şi 2010. Ţinta de inflaţie pentru sfârşitul
anului 2011 a fost coborâtă la nivelul de 3 la sută ± 1 punct procentual. Opţiunea de a se accentua în 2011 trendul
descendent al ţintelor anuale de inflaţie a fost justificată în principal de perspectiva decelerării susţinute a inflaţiei în
următorii ani, având ca resort contracţia severă suferită în 2009 de economia românească sub impactul crizei financiare
şi economice globale, precum şi de ritmul lent de redresare anticipat în perioada post-criză a economiei mondiale şi
implicit cea naţională. În favoarea opţiunii a mai pledat capacitatea acestui nivel al ţintei de a satisface cerinţa de a se
consolida dezinflaţia şi de a se atinge în concordanţă cu calendarul prevăzut pentru adoptarea euro un nivel al ratei
inflaţiei compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht, precum şi, ulterior, cu definiţia cantitativă a
stabilităţii preţurilor adoptată de BCE. În acelaşi timp, opţiunea privind nivelul ţintei de inflaţie pentru anul 2011 a
reflectat preocuparea BNR pentru stabilirea unor obiective realiste, atingerea acestora fiind esenţială pentru
consolidarea credibilităţii băncii centrale şi implicit pentru ancorarea eficace a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu.
În contextul dat, menţinerea unei abordări prudente în ceea ce priveşte pasul de reducere a ţintei de inflaţie pentru 2011
a fost justificată de riscurile şi incertitudinile legate de magnitudinea efectelor inflaţioniste directe ce vor continua să fie
exercitate de factori aflaţi în afara sferei de influenţă a băncii centrale, cei mai importanţi fiind:
 ajustarea preţurilor administrate;
 reluarea proceselor de convergenţă economică, inclusiv a convergenţei nivelului preţurilor, după încheierea
perioadei de contracţie economică sincronizată;
 menţinerea unor rigidităţi nominale asimetrice.
Grafic nr. 2 - Evoluţia inflaţiei, sursa Raport asupra inflaţiei, februarie 2011, BNR
Ţintirea inflaţiei pe anii 2007-2009 s-a dovedit corectă şi eficientă. BNR trebuie să
continuie efortul pentru reducerea inflaţiei într-un ritm realist, este necesară aplicarea “ţintirii
directe a inflaţiei” (inflation targeting), trebuie să se alinieze la politicile monetare ale zonei
euro, pentru a evita şocurile produse de schimbările bruşte ale orientării politicii monetare;
politica valutară trebuie să permită realizarea cursului real al leului. Deasemenea Banca
Centrală trebuie să finalizeze adaptarea acquis-ului comunitar în activitatea bancară şi
procedurile de supraveghere şi întărirea independenţei băncii centrale, trebuie să dezvolte
sistemul bancar şi ansamblul sistemului financiar pentru a creşte raţionalitatea alocării
resurselor şi a asigura politicii monetare canale adecvate de transmisie, trebuie să
modernizeze sistemul de plăţi şi să-l conecteze la sistemul European T.A.R.G.E.T