Sunteți pe pagina 1din 556

1

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA


Facultatea de Istorie şi Filosofie
Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie

Valentin TOMULEŢ

POLITICA COMERCIAL-VAMALĂ
A ŢARISMULUI ÎN BASARABIA ŞI
INFLUENŢA EI ASUPRA CONSTITUIRII
BURGHEZIEI COMERCIALE
(1812-1868)

Ediţia a II-a,
revăzută şi adăugită

Chişinău – 2015
1
CZU 94(478)“1812/1868”+339.543
T 74

Valentin Tomuleţ. POLITICA COMERCIAL-VAMALĂ A ŢARISMULUI ÎN


BASARABIA ŞI INFLUENŢA EI ASUPRA CONSTITUIRII BURGHEZIEI
COMERCIALE (1812-1868). Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. – Chişinău: CE USM, 2015.
– 476 p.

Recomandată de Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie


şi aprobată de Consiliul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a USM

RECENZENŢI:

Demir DRAGNEV, doctor habilitat, profesor universitar,


membru corespondent al AŞM;
Pavel COCÂRLĂ, doctor habilitat, profesor universitar.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii


Tomuleţ, Valentin
Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra
constituirii burgheziei comerciale (1812-1868) / Valentin Tomuleţ; Univ. de Stat
din Moldova, Fac. de Istorie şi Filosofie, Departamentul Istoria Românilor,
Universală şi Arheologie. – Ch: CE USM, 2015. – 476 p.
ISBN 9975-70-165-5
100 ex.
CZU 94(478)“1812/1868”+339.543

2
3

ISBN 9975-70-165-5 © Valentin Tomuleţ


CUPRINS
Introducere ……………………………..…………………………………………………………………………………5
I. Problema comercial-vamală în politica economică a Imperiului Rus
1.1. Politica comercială: esenţa şi obiectivele ei……..……………………...………...................……….45
1.2. Contribuţia instituţiilor de stat imperiale şi regionale la elaborarea
legislaţiei comerciale…………………………………………………………………………………………………..…52
II. Promovarea politicii comercial-vamale ruse în Basarabia după
anexarea ei la Imperiul Rus
2.1. Trăsăturile politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia în
primii ani după anexare………………………………………………………………………………………….……68
2.2. Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia din 17 februarie 1825………..………….113

III. Unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia


3.1. Instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre…..…….…………….……………….…129
3.2. Suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi unificarea vamală
a Basarabiei cu Rusia……………………………………………………………………………………………….....182
IV. Organizarea ghildelor şi a Tribunalului Comercial în Basarabia
4.1. Particularităţile aplicării Regulamentului ghildelor din 14 noiembrie 1824
în Basarabia……………………………………………………………………………………………………………….226
4.2. Instituirea Tribunalului Comercial în Basarabia…..………………….…...……………...………..259
V. Repercusiunile politicii comercial-vamale ruse asupra genezei şi
evoluţiei burgheziei comerciale din Basarabia
5.1. Influenţa legislaţiei comerciale ruse asupra procesului de constituire a
burgheziei comerciale…………………………………………………………………………………………………289
5.2. Măsurile întreprinse de ţarism în scopul statornicirii negustorilor
alogeni în Basarabia……………………………………………………………………………………………….…...322
VI. Componenţa etnică, dinamica numerică şi nivelul de avere
a burgheziei comerciale din Basarabia
6.1. Componenţa etnică şi dinamica numerică a burgheziei comerciale
basarabene…………………………………………………………………………………………………………………339
6.2. Nivelul de avere a burgheziei comerciale din Basarabia:
capitalul comercial………………………………………………………………………………………………..……388
VII. Elite ale burgheziei comercial-industriale din Basarabia
7.1. Reprezentanţi ai elitei burgheze din Chişinău: negustorul grec
Panteleimon Sinadino…………………………………………………………………………………………………339
7.2. Elite ale burgheziei basarabene: negustorii de ghildă angrosişti
din Ismail şi Reni (1812-1856)…………………………………………………………………………………..…388
7.3. Cerinţele burgheziei comerciale din Basarabia înaintate instituţiilor imperiale
ruse la mijlocul anilor ’50 ai secolului al XIX-lea…………………………………………………………..410

Încheiere……........………………………………………………………………….……………….............……..424
Conclusion…………………….………………………………………………………………………............……...431
Anexe:
Anexa 1. Bibliografie…………………………..……..……………………………………………………….....439
Anexa 2. Planurile carantinelor, vămilor şi posturilor vamale instituite
la Prut şi Dunărea……………………………………………………………………….………………………….452
Anexa 3. Hărţi..................................................................................................................................460
Anexa 4. Indice antroponimic………….………………………………………………….…….………....462
3
Anexa 5. Indice toponimic………………………………………….………………………….………….....469
Anexa 6. Abrevieri…………………………………….………………………………………….……………….. 476

SOMMAIRE

Introduction…………………………………………………………………………………………….…………………5

I. Le problème commercial-douanier dans la politique économique de la Russie

1.1. La politique commerciale: l’essence et ses objectifs…………………………………………………...45


1.2. L’apport des institutions étatiques impériales et régionales
dans l’élaboration de la législation commerciale……………….………………………………………….....52

II. La promotion de la politique commerciale-douanière russe en Bassarabie


après son annexion à l’empire Russe

2.1. Les caractéristiques de la politique commerciale-douanière du tzarisme


dans la Bassarabie dans les premières années de l’annexion.….….…….…………………………..…..68
2.2. Le Règlement sur le commerce avec la Bassarabie du 17 février 1825……........................113

III. L’unification douanière de la Bassarabie avec la Russie

3.1. L’institution du cordon sanitaire-douanier du Prout et du Danube.……………………..…...129


3.2. La suppression du cordon sanitaire-douanier du Dniestr et
l’unification douanière de la Bassarabie avec la Russie……………...……...…………………………...182

IV. L’organisation des gildes et de la justice commerciale dans la Bassarabie

4.1. Les particularités de l’application du Règlement des gildes du


14 novembre 1824 dans la Bassarabie……………………………………………………………………………226
4.2. L’institution de la Justice commerciale dans la Bassarabie……………………………………...259

V. Les répercussions de la politique commerciale-douanière russe sur la


genèse et l’évolution de la bourgeoisie commerciale de Bassarabie

5.1. L’influence de la législation commerciale russe sur le processus


de constitution de la bourgeoisie commerciale…………...……………………………………………...…289
5.2. Les mesures entreprises par le tzarisme pour la stabilisation
des négociants halogènes dans la Bassarabie…………………………………………………………………322
VI. La structure éthnique, la dynamique numérique et le niveau de l’avoir
de la bourgeoisie commerciale de la Bassarabie
6.1. La structure éthnique et la dynamique numérique de la bourgeoisie
commerciale bassarabienne……………………………………………...………………………………………...339
6.2. Le niveau de l’avoir de la bourgeoisie de la Bassarabie: le capital commercial……………388

VII. Elites de la bourgeoisie commerciale-industrielle de Bessarabie

7.1. Représentants de l’élite bourgeoise de Chisinau: le marchand grec


Panteleimon Sinadino…………………………………………………………………………………..................450
7.2. Elites de la bourgeoisie bessarabienne: des marchands de guilde grossistes
d’Ismail et de Reni (1812-1856)................................................................................................490
7.3. Demandes de la bourgeoisie commerciale de Bessarabie soumises aux institutions
impériales russes au milieu des années ’50 du XIX-ième siècle...............................................510

Conclusions…….…………….…………………….…………...…………...…………………………………..….…42
Conclusions (en français)…………….………...……………….………………………………………..………431
Annexes
Bibliographie………………………………………………………………………………………………………..…439
Indice antroponymique…………………………………….……………………………………………….…..462
4
5
Indice toponymique…………………………………………...……………………………………………..…..469
Abréviations………………………………………………………………...…..…….....................................476

CUVÂNT ÎNAINTE

Dintre istoricii basarabeni care în prezent manifestă un viu interes pentru evoluţia social-
economică şi politică a Basarabiei sub regim de dominaţie ţaristă Valentin Tomuleţ,
doctor habilitat în istorie, profesor la Departamentul Istoria Românilor, Universală şi
Arheologie de la Universitatea de Stat din Moldova, s-a distins prin publicarea unui şir
de studii şi lucrări monografice care denotă o profundă cercetare ştiinţifico-teoretică şi o
largă deschidere documentară vizând diverse aspecte ale istoriei spaţiului Pruto-Nistrean
în epoca modernă. Afirmându-se ca specialist în istoria modernă a Basarabiei, în special
prin studiile sale referitoare la dezvoltarea social-economică şi politică a regiunii în
perioada de până la reforma agrară din 1868 din Basarabia, Valentin Tomuleţ subscrie în
2002 ciclul de lucrări ce include: studiul monografic „Politica comercial-vamală a
ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale
(1812-1868)”, Chişinău: CE USM, 2002, 476 p. şi culegerea de documente „Politica
comercial-vamală a ţarismului în Basarabia (1812-1830). Documente inedite din arhivele
Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova”, Chişinău: CE USM, 2002, 423 p., ce constituie
rodul unei îndelungate şi minuţioase cercetări în arhivele şi bibliotecile din Republica
Moldova, Rusia, Ucraina şi România şi care au fost apreciate la justa valoare de
comunitatea ştiinţifică din România şi Republica Moldova1.
Pentru lucrările nominalizate cercetătorul Valentin Tomuleţ devine laureat al
concursului de lucrări ştiinţifice în anul 2004 cu decernarea Premiului pentru rezultate
remarcabile în domeniile de cercetare-dezvoltare, conform direcţiilor prioritare, aprobate
de Parlamentul Republicii Moldova, acordat de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi
Dezvoltare Tehnologică cu ocazia sărbătorii profesionale „Ziua Ştiinţei” şi deţinător al
Diplomei de Merit pentru rezultate remarcabile în cercetare-dezvoltare obţinute în anul
2003.
Prezenta lucrare constituie o nouă ediţie, revăzută şi adăugită, a lucrării cu acelaşi titlu
publicată în 2002. Autorul a îmbunătăţit şi a extins conţinutul lucrării; în plus, a introdus
un capitol nou (trei paragrafe) dedicat problemei Elita burgheziei comercial-industriale
din Basarabia în perioada supusă cercetării.
Pornind de la analiza datelor oferite de un bogat material documentar, precum şi de la
interpretarea obiectivă, profund ştiinţifică a fenomenelor şi a faptelor istorice ce au marcat
perioada 1812-1868, autorul a reuşit să realizeze obiectivele principale propuse în partea
introductivă a lucrării.

1
A se vedea recenziile semnate de: Bogdan-Alexandru Schipor, Politica comercial-vamală a
ţarismului în Basarabia. – În: Revista română. Editor: ASTRA – Despărţământul Mihail
Kogălniceanu. – Iaşi. Anul IX. 1.(31) martie 2003, p. 18; Igor Şarov, Recenzie la lucrarea lui Valentin
Tomuleţ „Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii
burgheziei comerciale (1812-1868)”. – Chişinău: CE USM, 2002. 476 p. – În: In memoriam
professoris. Mihail Muntean. Studii de istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 272-278; Alexei Agachi,
Lidia Moldovan, Valoroase lucrări consacrate studierii social-economice a Basarabiei în anii 1812-
1868. – În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”.
Vol. III. Istoria Românilor şi Antropologie. Istorie Universală. Pedagogie. Psihologie. Studiul Artelor.
Culturologie. Asistenţă Socială. Sociologie. Filosofie. – Chişinău, 2005, p. 584-588.

5
Originalitatea şi caracterul inovator al monografiei cercetătorului Valentin Tomuleţ, la
care ne referim, nu pot fi puse la îndoială chiar şi din considerentul că este prima
investigaţie ştiinţifică de acest fel din Republica Moldova, în care este pusă în discuţie,
analizată şi rezolvată problema privind politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale în perioada 1812-1868,
acoperindu-se prin aceasta golul existent în istoriografie. Problemele abordate în lucrare,
precum şi în ciclul impunător de studii publicate până la şi după editarea acestei lucrări,
poartă un caracter original şi inedit şi constituie rodul muncii autorului timp de
aproximativ 20 de ani.
Meritul deosebit al autorului constă în faptul că noua ediţie, este elaborată, ca şi
precedenta, pe o largă bază documentară, în circuitul ştiinţific fiind pus, în mare parte pentru
prima oară, un număr impunător de documente inedite de o incontestabilă valoare ştiinţifică
depistate din circa 50 de fonduri din 5 arhive: Arhiva Naţională a Republicii Moldova,
Arhiva de Stat din Regiunea Odesa (Ucraina), Arhiva Istorico-Militară de Stat din Rusia
(Moscova), Arhiva Istorică de Stat din Rusia (Sankt Petersburg) şi Arhivele Statului Iaşi
(România).
Conceptul şi concluziile ştiinţifice expuse în lucrare au fost formulate în baza studierii
profunde şi analizei critice a izvoarelor şi a literaturii accesibile. Subiectele de bază ale
cercetării au fost expuse într-o consecutivitate logică, fapt ce facilitează înţelegerea clară a
rezultatelor ştiinţifice obţinute de autor în cadrul investigaţiei. Concluziile la care a ajuns
autorul sunt argumentate suficient în baza unui bogat şi variat material factologic şi derivă
organic din analiza temeinică a materialului studiat.
Conform opiniei noastre, istoricul Valentin Tomuleţ a conceput corect şi profesionist
structura lucrării, care atestă intenţia autorului de a elucida o problemă nestudiată până în
prezent în istoriografie – privind geneza şi evoluţia burgheziei comerciale din Basarabia şi
procesul anevoios de constituire a burgheziei comerciale naţionale. În acest scop, autorul
analizează un număr impunător de documente de arhivă inedite, sistematizându-le în cele
85 de tabele, care reflectă activitatea comercială, componenţa etnică, dinamica numerică şi
nivelul de avere a burgheziei comerciale din Basarabia pe parcursul anilor ’30-’60 ai
secolului al XIX-lea.
Monografia este însoţită de un amplu studiu introductiv, în care autorul stabileşte
actualitatea temei, scopul şi sarcinile investigaţiei, limitele cronologice şi arealul geografic,
principiile teoretice şi metodologice, face o caracteristică detaliată a istoriografiei
problemei şi o analiză profundă a izvoarelor utilizate în procesul de elaborare a lucrării.
Lucrarea este alcătuită din 7 capitole, care demonstrează structura ei logică determinată
de problemele cercetate de autor, corect formulate, şi originalitatea lor.
Conţinutul monografiei scoate în relief capacităţile incontestabile ale autorului de a
înainta şi de a rezolva, în mod independent, probleme de ordin ştiinţific, de a analiza
temeinic, minuţios şi profund izvoarele şi literatura de specialitate, de a polemiza
argumentat cu oponenţii, de a trage concluzii şi de a formula generalizări ştiinţifice.
Lucrarea este scrisă într-o limbă literară, se citeşte uşor, are aspect agreabil, conţinut
original, corespunde tuturor cerinţelor şi rigorilor înaintate faţă de lucrările de o certă
valoare ştiinţifică.
Importanţa teoretică şi practică a monografiei este determinată de faptul că rezultatele
investigaţiilor ştiinţifice pot fi utilizate atât în cadrul cursurilor normative şi speciale
universitare, în procesul de pregătire a licenţiaţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, cât şi la
elaborarea lucrărilor de sinteză în domeniul istoriei moderne a Basarabiei şi Rusiei, fiind
de un real folos profesorilor, studenţilor şi tuturor celora ce se interesează de istoria
6
7
modernă a Basarabiei. Reieşind din cele expuse, considerăm că monografia elaborată de
cercetătorul Valentin Tomuleţ este actuală şi binevenită, prezintă un mare interes ca obiect
de studiu, având importanţă atât ştiinţifică, cât şi practică.
Pavel COCÂRLĂ, doctor habilitat,
profesor universitar, Departamentul
Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, USM

Demir DRAGNEV, doctor habilitat,


profesor universitar, membru corespondent al AŞM
Cu adâncă recunoştinţă
părinţilor mei Alexandra şi Nicolae
INTRODUCERE

Schimbările care au intervenit în viaţa economică, socială, politică şi culturală a


Basarabiei pe parcursul secolului al XIX-lea prezintă un interes deosebit, deoarece
cunoaşterea lor permite să elucidăm diverse probleme care au determinat
particularităţile evoluţiei regiunii sub regim de dominaţie ţaristă, contribuie la o
abordare adecvată a multitudinii de probleme majore din cadrul relaţiilor social-
economice şi politice ale Basarabiei cu Imperiul Rus în epoca modernă.
Noua mentalitate politică şi pluralismul democratic, stabilit după 1989 în
Republica Moldova, deschid posibilităţi mult mai largi pentru descătuşarea ştiinţei
istorice de dogmele paradigmei marxiste şi ale ideologiei totalitar-comuniste, pun în
faţa cercetătorului sarcina de a studia fenomenele istorice prin prisma principiilor
ştiinţifice general-umane şi de a cerceta, în baza acestor principii, problemele ce ţin
de dezvoltarea economică şi socială a Basarabiei după 1812. În cadrul acestor
probleme se înscrie şi investigaţia noastră consacrată elucidării politicii comercial-
vamale a ţarismului în Basarabia şi influenţei ei asupra constituirii burgheziei
comerciale în perioada ce cuprinde anii 1812-1868.
Studierea politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia constituie o
problemă actuală, întrucât deschide perspectiva determinării mecanismului,
evidenţierii trăsăturilor generale şi particulare, stabilirii etapelor de bază ale
procesului de acomodare şi de includere a regiunii în sistemul pieţei interne ruse,
inclusiv a rolului care i-a revenit burgheziei comerciale în acest proces. Actualitatea
problemelor abordate de noi rezidă şi în faptul că până în prezent în istoriografie
lipsesc cercetări care ar avea drept scop stabilirea locului şi rolului Basarabiei în
sistemul pieţei interne ruse, în general, şi al celei din Novorosia, în particular,
determinarea modalităţilor de antrenare a comerţului Basarabiei în circuitul
comercial intergubernial.
Analiza politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia se impune ca o
problemă de studiu şi prin faptul că permite abordarea unor probleme care au fost
trecute conştient cu vederea în istoriografia oficială, în special din perioada
sovietică. Venind în contradicţie cu teza dominantă privind „caracterul obiectiv
progresist” al anexării teritoriului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus, care s-a
dovedit falsă, rezultatele investigaţiilor noastre permit a interpreta, în baza unor
7
principii noi, multe probleme ce ţin de anexarea acestui teritoriu şi de mecanismul
includerii lui în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus. Prin prisma unei noi
optici sunt analizate diverse probleme ce vizează direct politica comercială a
ţarismului în Basarabia, fiind scoase în evidenţă (în majoritate, pentru prima dată)
discuţiile care s-au dus pe parcursul anilor în cercurile imperiale şi cele regionale
asupra acestor probleme, fapt ce elucidează diversitatea de interese ale organelor de
resort imperiale şi regionale, civile şi militare care exprimau în mare parte interesele
economice şi politice ale Imperiului. Abordarea tematicii la care a fost axată
investigaţia noastră ne permite să determinăm complexitatea şi caracterul
contradictoriu al politicii interne a ţarismului, să înţelegem particularităţile politicii
comercial-vamale a ţarismului în Basarabia, să explicăm dificultăţile care au însoţit
procesul de includere a regiunii în sistemul pieţei interne ruse, să evidenţiem cauzele
menţinerii unor particularităţi, tradiţii în sistemul de administrare în teritoriu etc.
Studierea politicii comercial-vamale a ţarismului este indispensabil legată de
cercetarea problemei privind geneza şi evoluţia burgheziei comerciale în Basarabia.
În multe privinţe aceste aspecte se întrepătrund. Investigarea lor învederează
măsurile întreprinse, pe parcursul anilor, de administraţia imperială şi cea regională
în vederea atragerii şi statornicirii în Basarabia a negustorilor din alte ţări şi a celor
din guberniile ucrainene şi ruse, acordându-li-se diferite înlesniri şi privilegii în
scopul creării unei burghezii comerciale alogene, cosmopolite, ce urma să constituie
sprijinul social al ţarismului în teritoriul nou-anexat. Necesitatea studierii temei este
determinată şi de faptul că procesele generale de constituire a burghezii comerciale
pot fi comparate şi analizate cu aceleaşi procese care au derulat nu numai în
Imperiul Rus, dar şi în Moldova de peste Prut, din a cărei componenţă a fost răpit
acest teritoriu.
Investigarea temei se impune şi prin necesitatea de a cunoaşte, amplu şi plenar,
procesele privind geneza şi evoluţia relaţiilor capitaliste în Basarabia după anexarea
ei la Imperiul Rus, de a evidenţia trăsăturile generale şi particulare ale acestui
proces, de a explica specificul dezvoltării capitalismului în Basarabia comparativ cu
guberniile interne ruse.
Nu mai puţin importante pentru conceperea aspectelor tematicii vizate sunt unele
probleme care nu au constituit deocamdată obiectul de cercetare şi valorificare în
studii speciale. Astfel, examinarea lor, întreprinsă în prezenta lucrare, va permite de
a revedea, într-o altă optică, unele concepţii interpretate unilateral şi tendenţios în
istoriografia postbelică din Republica Moldova.
Actualitatea ştiinţifică a cercetării îşi găseşte expresia majoră şi în intenţia
noastră de a realiza o lucrare complexă consacrată studierii politicii comercial-
vamale a ţarismului în Basarabia şi a influenţei ei asupra genezei şi evoluţiei
burgheziei comerciale în perioada de referinţă, prioritatea abordării ca obiect de
cercetare aparţinându-ne în exclusivitate.
Procesele legate de evoluţia economică, socială, politică şi culturală a Basarabiei
pe parcursul secolului al XIX-lea, inclusiv diversele măsuri de ordin politic sau
economic întreprinse de ţarism pe teritoriul nou-anexat, pot fi concepute doar
stabilind starea romanităţii basarabene până la anexarea ei la Imperiul Rus în 1812.
În ajunul anexării la Rusia, teritoriul dintre Prut şi Nistru încorpora partea
integrantă din Principatul Moldova şi prezenta: un sistem economic şi social
8
9
constituit în decursul secolelor pe baza bogăţiilor naturale ale ţării, raionării
economice, comerţului sau schimbului de valori materiale stabilite în cadrul
aceluiaşi teritoriu sau între statele româneşti; un sistem de raporturi juridice, stabilite
în sfera administraţiei de stat şi relaţiilor dintre diferite stări sociale, încetăţenite de
sute de ani, în temeiul legilor nescrise („obiceiul pământului”) 2 sau scrise; un sistem
de relaţii spirituale, duhovniceşti şi de rudenie statornicite în acest spaţiu; un sistem
de relaţii legate de tradiţie, cultură, învăţământ şi educaţie specifice anume acestui şi
nu altui neam; un sistem religios format pe fundalul ideologiei ortodoxismului şi
bazat pe o organizare unitară a Bisericii Româneşti şi o comunitate indestructibilă
dintre persoană, comunitate, neam şi biserică; un sistem de securitate, format în timp
şi bazat atât pe organizarea apărării integrităţii teritoriale, cât şi pe sistemul de
fortificaţii ridicat la frontiera naturală, geografică a Nistrului etc. Toate acestea au
fost distruse, parţial sau cu desăvârşire, odată cu anexarea Basarabiei la Rusia.
Încorporarea Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus a marcat
începutul stagnării economice şi politice atât pentru Principatul Moldova care a
pierdut cele mai mănoase pământuri3, cât şi pentru teritoriul dintre Prut şi Nistru.
Oficialităţile ruse recunoşteau în această privinţă, în martie 1828, că „…prin Tratatul
de la Bucureşti Moldova a pierdut avantaje extrem de importante, cedând Basarabia,
care era considerată cea mai roditoare parte a ei” 4. Prin Tratatul de la Bucureşti
Basarabia a fost ruptă din cadrul unui anumit sistem economic şi politic şi
încorporată forţat în cadrul altui sistem, proces care derula, în majoritatea cazurilor,
dureros, indiferent de nivelul de dezvoltare a metropolei.
Pentru a-şi putea păstra dominanţa în teritoriul nou-anexat, care nu-i aparţinea şi
la care nu avea nici un drept, ţarismul a folosit metodele şi practicile deja cunoscute
de dislocuire a naţiunii titulare şi de purificare a teritoriului, folosite pe larg la
periferiile naţionale ale Imperiului Rus: schimbarea structurii demografice prin
colonizarea pământurilor cu neamuri străine – ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi,
germani, greci, armeni, evrei etc.; asimilarea – politică ce urmăreşte contopirea unor
comunităţi etnice, diferite prin origine etnică, limbă, religie etc., în masa populaţiei
2
Obiceiul pământului – ansamblul normelor juridice cutumiare reglementând viaţa
socioeconomică a colectivelor pastorale şi agrare româneşti. Constituirea lor a fost legată de o
îndelungată stratificare a unor practici şi obiceiuri pastorale şi agrare şi au fost recunoscute şi acceptate
ca drept românesc atât de ţările străine locuite de români (Serbia, Ungaria, Polonia), cât şi de aparatul
de stat voievodal românesc, paralel cu edictarea unor norme juridice de inspiraţie feudală alogenă ( Mai
detaliat, a se vedea: Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar / Coordonatori: Ovid Sachelarie şi
Nicolae Stoicescu. – Bucureşti, 1988, p. 330-33). D.Cantemir scrie că în Moldova există un drept
dublu: „…unul bazat pe edictele împăraţilor greci şi romani, precum şi pe hotărârile consulilor, şi altul
nescris, pe care l-am putea denumi într-adevăr obiceiul pământului, şi care de însăşi populaţia
autohtonă este denumit cu un cuvânt slavon obicei, care obicei ori datină înseamnă” (Dimitrie
Cantemir, Descrierea Moldovei. – Chişinău, 1975, p. 147).
3
Conform Tratatului de la Bucureşti din 16 (28) mai 1812, la Imperiul Rus au fost anexate
ţinuturile Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, parte din Iaşi şi Basarabia propriu-zisă
(Bugeacul), ce cuprindea o suprafaţă de 45630 km 2, deci cu 7400 km2 mai mare decât teritoriul rămas
sub oblăduirea domnului Moldovei), incluzând 5 cetăţi, 17 oraşe şi târguri, 683 de sate cu o populaţie
de 51121 familii sau 482630 locuitori (fără datele cu referinţă la populaţia ţinutului Iaşi), a căror
majoritate (86%) erau moldoveni (I.Nistor, Istoria Basarabiei. – Chişinău, 1991, p. 179; Istoria
Moldovei din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă (Aspecte din viaţa politică, socială şi a
culturii). – Chişinău, 1992, p. 196).
4
AIMSR, F. AM, inv. 184“a”, d. 1, p. I, cert. 103, f. 139.
9
majoritare, prin măsuri de impunere, fiind astfel expresia unei politici de
deznaţionalizare; deznaţionalizarea – rusificarea prin învăţământ, prin administrarea
de stat, prin politica de dispersare a populaţiei; înstrăinarea valorilor spirituale ale
neamului şi pregătirea unei elite cosmopolite, bazate pe alt sistem de valori decât cel
românesc etc.; anularea autonomiei Basarabiei, a legilor şi a obiceiului pământului;
transformarea Basarabiei într-o gubernie rusă, introducerea legislaţiei ruse şi a
limbii ruse în administraţie, şcoală şi biserică; anularea drepturilor şi libertăţilor
naţionale şi interzicerea utilizării limbii române şi a limbilor altor grupuri etnice în
toate domeniile vieţii sociale; denaturarea numelor de familie, a denumirilor
localităţilor, străzilor, prin lipsirea românilor basarabeni de propriile valori spirituale
şi impunere a valorilor spirituale ruse5.
În pofida unui număr relativ mare de lucrări dedicate studierii diverselor ramuri
ale vieţii economico-sociale a Basarabiei după anexarea ei la Imperiul Rus 6, urmează
să constatăm că multe aspecte ale acestei probleme au fost tratate unilateral şi chiar
tendenţios, prin prisma paradigmei marxiste, iar altele au fost conştient trecute cu
vederea.
Atenţia istoriografiei sovietice, cu precădere a celei din Republica Moldova, era
concentrată la demonstrarea „obiectivităţii istorice” a anexării Basarabiei la Rusia
(actul fiind prezentat ca o alipire), care ar fi fost o realizare a voinţei românilor,
dornici să scape de jugul turcesc cu ajutorul Rusiei, solicitându-i nu numai protecţia,
dar chiar şi trecerea directă în suspensia ei. Elocventă în acest sens poate fi opinia
expusă, în a doua jumătate a anilor ’80 ai secolului trecut, potrivit căreia „actul
istoric – alipirea Basarabiei şi a malului stâng al Nistrului la Rusia” a fost „pregătit
de legăturile multiseculare moldo-ruse”, care ar fi avut un caracter amical şi s-ar fi
dezvoltat sub aspect politic, social-economic şi cultural 7. Nu întâmplător opiniile de
felul acesta au fost apreciate ca profanare a istoriei, ca ignorare a adevărului istoric,
drept „neglijenţă totală faţă de materialul faptic” 8.
În ciuda faptului că Tratatul de la Bucureşti a dezbinat o ţară şi un popor,
Moldova fiind trunchiată aproape în jumătate, iar Basarabia – anexată la Imperiul
Rus, contrar voinţei românilor, în pofida stabilirii unui regim de dominaţie – a celui
rusesc şi caracterului reacţionar al politicii ţarismului în teritoriul nou-anexat,
anexarea la Rusia este caracterizată de istoriografia oficială drept un act progresist.
Acest eveniment extrem de bizar – de facto un act reacţionar, tragic şi chiar
catastrofal pentru destinul românilor este considerat având urmări „progresiste”: a

5
Valentin Tomuleţ, Influenţa regimului de dominaţie ţarist asupra genezei şi evoluţiei burgheziei
comerciale din Basarabia (1812-1868). – În: In memoriam professoris. Mihail Muntean. Studii de
istorie modernă. – Chişinău, 2003, p. 157-158; Dicţionar de Istoria Românilor. – Chişinău, 2005, p.
245.
6
A se consulta literatura publicată în: Istoria, arheologia, etnografia Moldovei. Indice al literaturii
sovietice. Vol. I. 1918-1968. – Chişinău, 1973, p. 100-105, 111-118; Vol. II. 1969-1980. – Chişinău,
1982, p. 121-124, 127-131; Ion Madan, Cercetări în domeniul ştiinţelor umanistice la Universitatea de
Stat din Moldova (1974-1995). Contribuţii bibliografice. – Chişinău, 1996, p. 384-395; Idem, Istorie,
arheologie, etnografie. 1981-2001. Contribuţii bibliografice. – Chişinău, 2001, p. 186-198; Ion
Ţurcanu, Bibliografia istorică a Basarabiei şi Transnistriei. – Chişinău, 2005, passim.
7
Историческое значение присоединения Бессaрабии и левобережнeго Поднестровья к
России. – Кишинев, 1987, c. 13.
8
Îndemn la învăţare în istorie. – Chişinău, 1990, p. 131.
10
11
deschis calea pentru dezvoltarea obiectiv-progresistă a forţelor de producţie, a
întregii vieţi social-economice, politice şi culturale a regiunii.
Înlocuirea regimului de suzeranitate otomană, prin regimul de dominaţie rusesc
pune în discuţie o nouă problemă, nerezolvată încă, trecută conştient cu vederea de
istoriografia oficială: problema regimului de dominaţie şi a saltului calitativ în
dezvoltarea social-economică a Basarabiei.
Dacă recunoaştem că în Basarabia după 1812 au intervenit schimbări noi în
dezvoltarea social-economică (schimbări, de altfel, ce nu pot fi contestate), atunci
poate fi oare pus la bază numai acest aspect şi astfel de considerat întregul proces
drept progresist şi chiar obiectiv? Studierea unilaterală a chestiunilor legate de
dezvoltarea social-economică a Basarabiei după anexarea ei la Imperiul Rus a
permis istoriografiei oficiale să treacă conştient cu vederea următoarele probleme:
1. În condiţiile în care constatăm prezenţa anumitor schimbări în viaţa social-
economică a Basarabiei după 1812, schimbări, după cum am menţionat, ce nu pot fi
puse la îndoială, le putem oare considera drept rezultat al unui salt calitativ sau
rezultat al unei dezvoltări lente, pur extensive şi în ce măsură regimul de dominaţie
feudal-iobăgist existent în Rusia a influenţat asupra ritmului dezvoltării economice a
provinciei anexate? Dacă recunoaştem că dezvoltarea economică a Basarabiei a fost
favorizată de relaţii noi capitaliste, care se dezvoltau în Rusia mai rapid ca în
Sublima Poartă, rămâne nesoluţionată problema: în ce măsură sistemul vechi,
feudal-iobăgist, a reţinut dezvoltarea economică a regiunii anexate în 1812?
2. În ce măsură schimbările ce au intervenit în viaţă social-economică a
Basarabiei pot fi datorate politicii promovate de ţarism şi care este corelaţia dintre
factorul intern-local, pur natural, al proceselor obiective din Ţările Române din a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea şi cel extern,
legat de migraţie, colonizarea forţată etc., factori ce au determinat ritmul dezvoltării
social-economice a Basarabiei?
3. Dacă am recunoaşte, doar parţial, că succesele din viaţa social-economică a
Basarabiei după 1812 au fost datorate factorului extern – migraţiunii şi colonizării
(de stat sau guvernamentale, străine, moşiereşti, militare, populare etc.), politicii
protecţioniste etc., este necesar a stabili măsura în care aceste succese pot fi
îndreptăţite nu numai în plan economic, dar şi în plan politic, social şi social-
spiritual.
4. În acest context apare o altă problemă, strâns legată de cea precedentă: în ce
măsură deciziile adoptate de guvernul ţarist în viaţa social-economică (inclusiv în
politica comercial-vamală) a Basarabiei au corespuns intereselor populaţiei
autohtone, în primul rând ale românilor basarabeni, care constituiau majoritatea
populaţiei la momentul anexării. Pentru a rezolva această problemă, este necesar a
studia, de pe poziţii noi, politica economică, comercială şi socială a ţarismului în
Basarabia, determinând scopurile şi interesele ei reale.
5. Pentru a determina ritmurile dezvoltării economice a Basarabiei urmează să
ţinem cont şi de faptul că la 1812 teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost rupt din cadrul
unui anumit sistem economic şi al unei pieţe interne în proces de constituire şi
încorporat forţat în cadrul altui sistem, dar separat de piaţa internă rusă, până în
1831, de cordonul sanitaro-vamal de la Nistru. Prin urmare, faptul că Basarabia a
fost separată de pieţele tradiţionale europene prin cordonul sanitaro-vamal de la Prut
11
şi Dunăre şi că timp de aproximativ 20 de ani n-a fost admisă în sistemul pieţei
interne ruse a influenţat nemijlocit asupra politicii comerciale promovate de ţarism
pe teritoriul nou-anexat, iar aceasta, la rândul său, asupra ritmurilor de dezvoltare a
comerţului şi a altor ramuri economice.
6. Dacă pentru Imperiul Rus politica protecţionistă promovată de ţarism pe
parcursul anilor ’20-’40 ai secolului al XIX-lea (cu excepţia acţiunii de scurtă durată
a tarifelor vamale liberale din 1816 şi 1819) a favorizat dezvoltarea economică a
ţării şi a grăbit statornicirea relaţiilor capitaliste, apoi urmează să determinăm în ce
măsură tariful vamal prohibitiv din 1822 aplicat în Basarabia din octombrie 1823 şi
„Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia” din 17 februarie 1825 (parţial
prohibitiv) au frânat dezvoltarea economică şi au stopat procesul de integrare a
provinciei în sistemul pieţei interne ruse.
7. Studierea politicii colonial-comerciale a ţarismului în Basarabia deschide
perspectiva studierii altei probleme: determinarea mecanismului, evidenţierea
trăsăturilor generale şi particulare, stabilirea etapelor de bază ale procesului de
acomodare şi includere a regiunii în sistemul pieţei interne ruse. Perceperea acestei
probleme ne va da posibilitate să determinăm locul şi rolul Basarabiei în sistemul
pieţei interne ruse, în general, şi al celei din Novorosia, în particular, să stabilim
modul de antrenare a comerţului Basarabiei în circuitul comerţului intergubernial şi
cel internaţional.
8. Nu mai puţin importantă este studierea politicii comercial-vamale a ţarismului,
aceasta pentru a înţelege procesul de geneză şi evoluţie a burgheziei comerciale în
Basarabia. Implicarea în comerţ a tuturor stărilor sociale conform tradiţiilor şi obi -
ceiurilor moldoveneşti devine strict reglementată după aplicarea, începând cu 1
ianuarie 1831, a Regulamentului ghildelor din 26 septembrie 1830, care, fiind
reacţionar în esenţă, va reduce posibilităţile românilor basarabeni de a se încadra în
categoria burgheziei comerciale şi a forma o burghezie comercială naţională.
În ce măsură este însă întemeiată abordarea întrebării privind politica comercial-
vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei
comerciale, ţinându-se cont de faptul că asupra genezei şi evoluţiei burgheziei
comerciale basarabene au influenţat diverşi factori, atât de ordin intern, cât şi de
ordin extern?
Pentru a argumenta necesitatea şi importanţa abordării temei, urmează să
constatăm că în Imperiul Rus burghezia n-a constituit o categorie economică, ci mai
mult una fiscală şi juridică. Sistemul de dependenţă feudală (iobăgia) prezent până în
1861 nu a permis încadrarea liberă a păturilor largi de ţărani şi orăşeni în relaţiile de
piaţă. Prin urmare, burghezia rusă a fost o stare socială creată nu atât graţie
condiţiilor interne economice, ci creată de stat, dependentă direct de instituţiile de
stat imperiale. Drepturile ei nu erau însă prevăzute constituţional (ca ale burgheziei
vest-europene); fiindu-i limitată încadrarea în instituţiile administrative, ea n-a
prezentat o entitate coerentă, net delimitată de alte stări sociale şi conştientă de
drepturile şi obligaţiunile sale.

12
13
Măsurile întreprinse de ministrul de Finanţe E.F. Kankrin în 1824 i-au reorganizat
pe negustori în trei ghilde9, ca structură de sine stătătoare, iar mica burghezie 10 şi
ţărănimea comercială a fost supusă unor reglementări stricte, fapt ce demonstrează
că ţarismul a întreprins toate măsurile pentru a o contura social şi a o dirija,
îndeosebi la periferiile naţionale, pentru a nu-i da posibilitate să se constituie ca stare
socială naţională. Concomitent, instituţiile de stat imperiale sperau ca prin politica
comercială promovată să stimuleze şi acele relaţii care în ţările vest-europene s-au
constituit în mod obiectiv şi de sine stătător, în urma unor procese sociale naturale.
Problema de care era preocupată administraţia imperială consta în stoparea sau
preîntâmpinarea unor fenomene sociale nedorite, prin crearea cât mai rapidă a
structurilor tipice societăţii moderne, eliminând din acest proces orice efect
imprevizibil.
Constatând că burghezia rusă – comercială, cămătărească, industrială etc.,
formată în centru şi la periferiile naţionale, s-a definit nu atât prin naştere, dictată de
prezenţa condiţiilor economice şi sociale, dar mai mult prin decizia instituţiilor de
stat imperiale şi regionale (a puterii), afirmăm că rolul politicii comercial-vamale a
ţarismului în Basarabia în constituirea burgheziei comerciale basarabene este
substanţial, iar tema urmează a fi studiată şi expusă în cadrul unui studiu monografic
aparte.
Toate aceste aspecte constituie, în viziunea noastră, un temei serios şi suficient
pentru cercetarea problemei într-un studiu monografic special.
Pentru a înţelege mai profund subiectele puse în discuţie, la început, să facem o
caracteristică succintă a noţiunii de burghezie. Sub noţiunea de burghezie (germ.
burg; fr. bourg. – oraş) subînţelegem o categorie socială legată preponderent de
economia urbană, care deţine capitalul şi pârghiile de decizie în comunitatea

9
Ghildă (germ. Gilde – corporaţie) – în sens larg – asociaţie de meşteşugari şi negustori,
specifică Evului mediu. Pentru prima dată ghilda ca asociaţie de meşteşugari şi negustori este
amintită în izvoarele scrise din sec. al VIII-lea. Ulterior, ghilde erau numite în special corporaţiile de
negustori. În Rusia pentru prima oară termenul ghildă este utilizat în Regulamentul Colegiului de
Comerţ din 1719. Regulamentul Magistratului Principal din 1721 prevedea instituirea obligatorie a
ghildelor în toate oraşele din Rusia. Atât negustorii mici, cât şi negustorii mari erau uniţi în două
ghilde. În anii ’20-’70 ai sec. al XVIII-lea negustorii erau structuraţi deja în trei ghilde, reieşind din
capitalul comercial declarat. Deosebirea de bază între negustori era dictată de avere şi nu de criteriul
social. În anii ’70-’80 ai sec. al XVIII-lea negustorii de ghildă au fost scutiţi de capitaţie şi de
serviciul militar. În 1785 negustorii de ghilda întâi au obţinut dreptul de a se ocupa cu comerţul
exterior, iar negustorii de ghilda a doua şi de ghilda a treia – de comerţul intern mărunt. Cu
dezvoltarea rapidă a relaţiilor capitaliste în sec. al XIX-lea rolul negustorilor de ghildă scade. În
1824 în Rusia este aplicată reforma ghildelor, cunoscută mai mult ca reforma lui E.F. Kankrin
(aplicată în Basarabia începând cu 1 ianuarie 1831) (Российский гуманитарный
энциклопедический словарь, Том. I. – Москва, 2002, с. 477).
10
Mica burghezie / mic-burghezi – categorie socială formată în cea mai mare parte din mici
producători şi mici comercianţi, cunoscuţi sub denumirea generică de meşciane şi care formau cea de-a
treia grupare (după intelectualitate şi negustori), în care era împărţită populaţia urbană din Rusia. Mic-
burghezii constituiau un grup social ierarhic inferior din cadrul populaţiei orăşeneşti, supus impozitului
pe cap de locuitor (capitaţiei), prestaţiilor şi recrutării; aveau dreptul să se angajeze în calitate de
salariaţi, să practice meşteşugăritul şi comerţul cu amănuntul (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca
modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi,
2014, p. 395-396).
13
capitalistă11. Apare în cadrul societăţii medievale, în secolul al XIII-lea, în procesul
de diferenţiere a micilor producători de mărfuri şi a acumulărilor de capital, dar
folosit pe scară largă în perioada Revoluţiei franceze pentru a desemna pe acei
cetăţeni (în primul rând orăşeni, dar nu numai) care deţineau o putere economică,
politică şi socială din ce în ce mai mare, deosebindu-se, prin poziţie şi rol (mici
producători de mărfuri, patroni de manufacturi sau de alte întreprinderi comercial-
industriale), de nobili, ţărani sau muncitori.
François Pierre Guillaume Guizot (1787-1874) scria la timpul său că „burghezia
s-a format în mod succesiv din elemente foarte diverse. În general, nu s-a ţinut
seama, în istoria ei, nici de succesiune, nici de diversitate. Ori de câte ori s-a vorbit
de burghezie, s-a bănuit că în toate epocile ea a fost compusă din aceleaşi elemente.
Absurdă supoziţie! Poate tocmai în diversitatea compoziţiei sale în diferite perioade
trebuie căutat secretul destinului ei”12.
Referindu-se la noţiunea de burghezie René Johannet (1884-1972) accentua:
„Numesc burghez, [pe] orice om căruia regimul proprietăţii îi oferă măcar un
rudiment de independenţă şi care, bucurându-se de un anumit răgaz, îşi consacră
activitatea fie agriculturii, fie comerţului, fie industriei, fie carierelor liberale,
inclusiv armatei. Burghezul se defineşte prin părinţii săi, prin felul în care mănâncă,
bea, locuieşte, se îmbracă, prin natura veniturilor sale, prin educaţia primită…, prin
copiii care-i are, prin felul cum îşi întrebuinţează timpul şi [mai ales] prin timpul
liber [egal] cu capacitatea de a se dedica unor ocupaţii dezinteresate” 13.
Ambiguitatea burgheziei ca realitate istorică îşi are originea în statutul
intermediar al grupului în societate. Fiind o clasă mediană, ea face aluzie atât la cei
de sus, implicând elementele aristocraţiei, cât şi la cei de jos, la sfera populară,
frontierele sale rămânând instabile şi destul de fluide.
Immanuel Wellerstein constată că unul dintre criteriile cel mai des folosite pentru
definirea burgheziei a fost cel economic, al cărui impact a fost urmărit în diversele
sale manifestări (poziţia clasei faţă de mijloacele de producţie, natura, importanţa şi
provenienţa averii, proprietatea, diviziunea muncii etc.). Un alt criteriu este cel
profesional. Burghezia are o determinare istorică, în sensul că s-a format
pretutindeni pe o anumită treaptă a dezvoltării sociale şi în circumstanţe (economice,
politice, culturale etc.) care au favorizat-o. Totuşi, nu trebuie să declarăm că apariţia
ei ar fi fost inevitabilă. Acest proces de constituire a burgheziei nu a fost uniform, nu
a fost liniar. Desfăşurarea sa a fost marcată de mai multe etape succesive, fără ca
această trecere să aibă ceva inevitabil sau ca între etapele respective să existe
neapărat o condiţionare exactă. Burghezia a evoluat preschimbându-se, adăugându-şi
pe parcurs noi trăsături, pierzând, între timp, din cele vechi care şi-au pierdut
însemnătatea şi identificându-se treptat cu noi realităţi. Ea s-a recreat continuu,
modificându-şi forma şi compoziţia14.

11
Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române. Vol. I. – Bucureşti, 1992, p. 122.
12
Citat după: Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii . –
Iaşi, 1997, p. 6.
13
Ibidem, p. 66.
14
Ibidem, p. 70.
14
15
Totuşi, explicarea conceptelor nu prezintă unicele probleme pentru istoriografie.
Destul de dificilă este aplicarea acestor concepte într-o societate sau alta, mai ales
când nu vorbim de spaţiul vest-european, unde majoritatea fenomenelor istorice s-au
manifestat în forma lor clasică şi constituie un etalon pentru restul societăţilor.
Spaţiul românesc reprezintă un spaţiu distinct ce se include în Europa centrală şi
de răsărit şi care se deosebeşte de cel vest-european prin o serie de caracteristici care
se referă atât la domeniul politic, cât şi la cel economic sau social. Atunci când
încercăm să descriem configuraţiile economice şi sociale ale acestui spaţiu la
sfârşitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea, dificultatea
de care ne ciocnim, cum constată mai mulţi cercetători, este una de limbaj, deoarece
obişnuitele concepte de istorie economică, socială şi politică general folosite pentru
ţările din Vestul Europei sunt greu adaptabile la situaţia de aceeaşi natură din zonele
centrală şi de est ale continentului. Şi mai evidentă această situaţie este pentru
Basarabia, care după caracteristicile economice, sociale, politice, culturale, prezintă
un şir de trăsături generale şi particulare cu spaţiul central şi, în special, est-
european. În plus, după anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, acest
teritoriu a fost rupt din sistemul economic şi politic al Principatului Moldova şi, în
ciuda intereselor populaţiei, a fost încorporat în sistemul pieţei interne ruse. Această
situaţie a influenţat direct procesul de constituire a pieţii interne în Basarabia, iar de
aici şi a celui de constituire a burgheziei comerciale.
Vocabularul istoric actual (atât liberal, cât şi cel marxist) s-a format în raport cu
ipostaza vest-europeană a modernizării, transformată progresiv într-o adevărată
paradigmă a întregului fenomen. Ideea centrală este că toate procesele decisive de pe
continentul european în secolele XVIII-XIX îşi află originea într-o dublă revoluţie:
cea industrială din Anglia şi cea burgheză din Franţa, dezvoltarea economică şi
socială a ambelor ţări reprezentând varianta tipică sau clasică a modernizării. În
ambele ţări modernizarea a adus în prim-plan două clase principale – burghezia şi
clasa muncitoare (proletariatul) – în acelaşi timp excluzând nobilimea. Deţinând
unele avantaje, burghezia ajunge, treptat, să domine întreaga societate, concentrând
deopotrivă puterea politică şi prestigiul social. Definindu-se de la început ca o
expresie socială a „economicului”, ea a rămas, până astăzi, indisolubil legată de
acest profil. Pentru a determina în ce măsură ea domină într-o societate, este
important a determina tendinţa economică în care aceasta se înscrie: cu cât această
tendinţă va fi mai pronunţat capitalistă, cu atât şi burghezia va fi mai complex
cristalizată; iar în cazul când tendinţa respectivă va fi mai slabă, cu atât
corespondentul ei social se va regăsi mai greu15.
Alexandru Florin-Platon consideră că, din punct de vedere social, pe parcursul
secolului al XIX-lea s-au definitivat în Răsărit două structuri fundamentale: una
aristocratică (evidentă în societatea poloneză, maghiară şi românească), în cadrul
căreia nobilimile locale, politic şi social dominante, intrate în simbioză cu
elementele de tip capitalist (mult mai slabe) au contribuit activ la modernizarea în
sens burghez a societăţii; a doua structură este una preponderent rurală (specifică
spaţiului balcanic), în cadrul căreia pătura conducătoare otomană s-a separat, treptat,
de Imperiul tutelar, formând laolaltă cu cei ridicaţi din mediul ţărănesc autohton o

15
Ibidem, p. 134-135.
15
nouă elită dominantă, din care s-au recrutat toate cadrele active pe plan economic şi
politic (mai ales în cazul Albaniei, Muntenegrului şi Bosniei-Herţegovina) 16.
Pe parcursul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea,
burgheziile din Europa centrală şi de răsărit nu apăreau compacte, dar erau şi
socialmente minoritare, lipsite de influenţă politică şi cu posibilităţi limitate de
iniţiativă economică şi de ascensiune socială. Ele nu au reprezentat o ipotetică Stare
a Treia, activă politic, aşa cum am văzut-o în Franţa. Ele au sprijinit necondiţionat
Puterea, neezitând a se folosi de ofertele sale „promoţionale” pentru a câştiga
funcţii, ranguri şi proprietăţi, care puteau să le protejeze interesele, asigurându-le, în
acelaşi timp, un prestigiu social care era atât de necesar pentru ele. La fel important
este a menţiona faptul că în procesul de ascensiune socială a „păturilor mijlocii” a
fost antrenată o minoritate. O particularitate similară îi va fi specifică şi burgheziei
basarabene. Dispersată din punct de vedere etnic, confesional şi al acumulărilor de
capital, burghezia basarabeană va fi strâns legată de putere, va depinde de ea, în
special de privilegiile de care a beneficiat pe întreg parcursul secolului al XIX-lea.
În ceea ce priveşte componentele de bază, la fel putem identifica deosebiri dintre
burgheziile central-şi est-europene şi omoloagele lor apusene. Cei care îndeplineau
rolul „burgheziei economice” erau, în aceste regiuni, aproape în întregime străini
(evrei, greci, armeni, germani, austrieci etc.), instalaţi aici ca urmare a influenţelor
externe, iar referindu-ne la Basarabia în acest proces un rol deosebit va reveni
politicii comerciale, şi nu numai, promovate de ţarism în regiune. Unii alogeni s-au
asimilat treptat ori s-au retras de bună voie (cum a făcut o parte din grecii din
Principatele Române după încheierea perioadei de dominaţie fanariotă în
Principate), alţii, însă, şi-au păstrat identitatea şi funcţia economică dominantă,
substituindu-se autohtonilor în majoritatea sectoarelor economice-cheie. Uneori,
pătrunderea lor în societăţile adoptive a avut loc şi cu concursul larg al proprietarilor
autohtoni, cărora le convenea mai mult să aibă de a face cu o categorie complet
dependentă de bunul plac al Puterii, decât să-i încurajeze pe comercianţii indigeni,
susceptibili în viitor de a le sfida interesele. Astfel, raporturile preferenţiale cu
străinii au amânat posibilitatea constituirii unor burghezii economice autohtone.
Aceasta va fi, în bună parte, o trăsătură caracteristică şi pentru Basarabia în prima
jumătate a secolului al XIX-lea.
Pentru studierea chestiunii cu tangenţă la elementul burghez din Basarabia,
exemplu ne vor servi negustorii angrosişti armeni, greci şi evrei care, pe parcursul
secolului al XIX-lea, au deţinut poziţii importante nu doar în comerţul basarabean,
atât intern, cât şi extern, dar şi în diferite ramuri industriale. Acest element a fost
unul dintre vectorii importanţi care au distrus economia agrară tradiţională şi au
instituit noi relaţii şi loialităţi bazate pe economia de schimb şi profit şi anume el a
fost acela care a dat consistenţă a ceea ce numim o parte a clasei de mijloc din
Basarabia în secolul al XIX-lea.
Ţinând seama de complexitatea şi caracterul multilateral al problemei în cauză,
de gradul, dar mai ales de modul de tratare a ei în literatura istorică, obiectivul
principal urmărit de autorul prezentului studiu consta în cercetarea politicii
comercial-vamale a ţarismului în Basarabia în anii 1812-1868 şi în determinarea

16
Ibidem, p. 136.
16
17
gradului de influenţă a ei asupra genezei şi evoluţiei burgheziei comerciale. În
lucrare n-a fost analizată influenţa politicii comerciale asupra dezvoltării comerţului
interior, exterior şi constituirii pieţei interne, din considerentul că această problemă
şi-a găsit parţial rezolvarea în monografiile elaborate de V.I. Jukov, Ya.S. Grosul,
I.G. Budak, M.P. Muntean şi I.A. Anţupov17.
Interesul nostru deosebit faţă de politica comercială a ţarismului în Basarabia este
dictat de lipsa până în prezent a unui studiu monografic ce vizează direct această
tematică şi, în genere, de atenţia vădit scăzută a istoriografiei contemporane faţă de
problema în discuţie, fapt subliniat şi de autorii raportului colectiv dedicat trecerii
Rusiei de la feudalism la capitalism (I.F. Ghindin, L.V. Danilova, I.D. Kovalcenko,
L.V. Milov, A.P. Novoselţev, N.I. Pavlenko, M.C. Rojkova şi P.G. Rândziunski),
prezentat la discuţia unională din 2-4 iunie 1965 consacrată legităţilor istorice de
dezvoltare a societăţii18, la care au participat circa 300 de istorici. Ceva mai târziu, în
august 1985, aceeaşi constatare este făcută şi la Congresul al XVI-lea internaţional
al ştiinţelor istorice din Stuttgart, şi anume că aspectele istoriei naţionale, slab şi
puţin studiate de istoricii sovietici, însumează şi probleme legate de istoria
comerţului19, deci şi a burgheziei comerciale.
Realizarea scopului preconizat determină soluţionarea următoarelor sarcini concrete:
1. Fundamentarea principiilor metodologice de studiere a proceselor social-
economice şi a politicii comerciale; analiza tipurilor de izvoare şi a metodologiei
studierii lor; determinarea etapelor de bază în studierea problemelor enunţate.
2. Lărgirea bazei documentare, care a servit drept criteriu fundamental în
cercetarea temei, în care scop pe parcursul a mai multor ani au fost efectuate
investigaţii de documentare în diverse fonduri din Arhiva Istorică de Stat din Rusia
(cu sediul în Sankt Petersburg), Arhiva Istorică Militară de Stat din Rusia (cu sediul
în Moscova), Arhiva de Stat din Regiunea Odesa (Ucraina), Arhiva Statului Iaşi din
România şi Arhiva Naţională a Republicii Moldova.
3. Elucidarea influenţei factorilor politici interni şi externi asupra evoluţiei
politicii comerciale a ţarismului în Basarabia până şi după unificarea vamală din 26
septembrie 1830 a provinciei cu guberniile interne ruse; studierea particularităţilor
politicii vamale ruse până la adoptarea Regulamentului cu privire la comerţul cu
Basarabia din 17 februarie 1825; evidenţierea măsurilor întreprinse de administraţia
imperială şi cea regională în vederea instituirii cordonului sanitaro-vamal la Prut şi
Dunăre; stabilirea cauzelor păstrării, iar ulterior a suprimării cordonului sanitaro-
vamal de la Nistru; determinarea particularităţilor Regulamentului ghildelor din 26
septembrie 1830 şi a influenţei lui asupra evoluţiei burgheziei comerciale în

17
В.И. Жуков, Города Бессарабии 1812-1861 годов (Очерки социально-экономического
развития). – Кишинев, 1964; Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства
Бессарабии (1812-1861). – Кишинев, 1967; М.П. Мунтян, Экономическое развитие
дореформенной Бессарабии. – În: Ученые записки Кишиневского ун-та. (История). – Кишинев,
1972, т. 117, с. 1-385; И.А. Анцупов, Сельскохозяйственный рынок Бессарабии в XIX в. –
Кишинев, 1981.
18
Переход от феодализма к капитализму. Материалы Всесоюзной дискуссии. – Москва,
1969, с. 98.
19
С.Тихвинский, Советская историческая наука в преддверии XXVII съезда КПСС. – În:
Коммунист. – Москва, 1986, № 1, c.107.
17
Basarabia; stabilirea rolului negustorilor basarabeni în instituirea Tribunalului
Comercial din Basarabia etc.
4. Studierea influenţei politicii comercial-vamale ruse asupra genezei şi evoluţiei
burgheziei basarabene şi elucidarea rolului ei în comerţul Basarabiei.
5. Analiza dinamicii numerice şi a componenţei etnice a burgheziei comerciale
din Basarabia în anii ’30-’60 ai secolului al XIX-lea şi determinarea influenţei
politicii comerciale ruse asupra desfăşurării acestui proces.
6. Determinarea nivelului de avere (a capitalului comercial) a burgheziei comer-
ciale basarabene după aplicarea în Basarabia, la 26 septembrie 1830, a structurii de
ghildă rusă din 14 noiembrie 1824.
7. Evidenţierea elitelor comercial-industriale din Basarabia în persoana
negustorilor angrosişti armeni, greci şi evrei.
Segmentul cronologic abordat în lucrarea de faţă cuprinde perioada 1812-1868,
de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus conform Tratatului de la Bucureşti din
16(28) mai 1812 şi până la reforma agrară din 14 iunie 1868. Limitele propuse
înglobează o perioadă cu adânci transformări care au influenţat semnificativ evoluţia
teritoriului dintre Prut şi Nistru, transformări dictate de ruperea lui din cadrul unui
sistem social-economic şi politic – cel al Principatului Moldova şi de încorporarea
lui forţată în cadrul altui sistem – cel al Imperiului Rus. În aceşti ani în viaţa
economică şi în structura socială a Basarabiei intervin anumite schimbări,
determinate de politica cu caracter pronunţat antinaţional promovată de către ţarism
şi de măsurile întreprinse în vederea includerii teritoriului nou-anexat în sistemul
economic şi politic al Imperiului Rus, evenimente ce ne permit a evidenţia acest
segment cronologic ca obiect de studiu al cercetării noastre.
Semnificaţia perioadei cercetate a determinat şi arealul cercetării, depăşindu-se
cadrul geografic, propriu-zis, al Basarabiei, fiind cuprinse nu numai guberniile
ucrainene şi ruse, dar şi statele vecine – posesiunile Porţii Otomane (inclusiv
Principatele Române), Imperiul Austriac, Regatul Polonez etc.
Baza generală teoretică şi metodologică a lucrării o constituie concepţiile ştiin-
ţifice moderne privind legităţile dezvoltării societăţii umane. În descrierea
evenimentelor istorice am reieşit din considerentul că sarcina istoricului este de a
gândi şi a analiza fenomenele istorice prin prisma categoriei „umanului” şi celei a
„duratei în timp”, ceea ce-i dă posibilitate să pătrundă adânc în suflul vremii şi să
perceapă perfect solidaritatea epocii, dublul sens al înţelegerii lor fiind cunoaşterea
trecutului prin prezent şi a prezentului prin trecut.
Reuşita realizării obiectivelor propuse în prezenta lucrare este condiţionată nu
numai de suportul sursologic – diversitatea documentelor inedite puse în circuitul
ştiinţific, dar şi de modul de interpretare a lor. Urmează să ţinem cont şi de faptul că
orice lucrare ştiinţifică nu poate fi absolut obiectivă şi imparţială. În acest sens,
suntem de acord cu cele spuse de Philippe Ariès, încă în 1954: „În fond, nici un
istoric nu a putut evita alternativa celor două istorii, una ştiinţifică, cealaltă politică,
conservatoare sau marxistă. Nici un istoric nu a putut alege în mod tranşat. Savanţii
cei mai austeri s-au străduit doar să asigure în propria viaţă etanşeitatea între ştiinţa
obiectivă şi interpretarea politică a trecutului. Dar, oricât de dezinteresată ar fi fost
erudiţia lor, erau înrâuriţi de concepţiile asupra timpului vehiculate în mediile lor, în
funcţie de aparenţa lor politică. Căci filosofia politică a istoriei împărţea opinia, ca

18
19
un front de război, în două tabere. În fiecare din aceste tabere se înfruntau anumite
tendinţe, dar te aflai între oameni care vorbeau aceeaşi limbă” 20.
Obiectivele propuse au fost realizate prin aplicarea metodelor problematico-
cronologică şi comparativ-istorică conjugate cu principiile dialecticii, obiectivităţii şi
cercetării sincronice.
Complexitatea sarcinii investigaţiei propuse a determinat necesitatea valorificării
celor mai diverse surse istorice pe care le clasificăm în izvoare documentare şi
izvoare narative. Izvoarele documentare le împărţim convenţional în următoarele
grupe: documente oficiale guvernamentale; documente de arhivă inedite sau fonduri
speciale şi diverse materiale din presa periodică. Din primul grup de izvoare fac
parte numeroase legi şi edicte emise pe parcursul secolului al XIX-lea de diferite
instituţii guvernamentale publicate în „Colecţia completă de legi a Imperiului Rus”
(colecţia întâi şi a doua)21 şi Colecţia de legi a Imperiului Rus, ce reflectă diverse
măsuri ale guvernului în domeniul industriei şi comerţului, intitulată „Rusia. Legi şi
decrete”22.
Conform calculelor neostenitului cercetător M.P. Muntean, efectuate în baza
registrului alfabetic şi cronologic, în perioada din 1800 şi până în 1860 în prima
colecţie au fost publicate mai mult de o mie de legi, dispoziţii, hotărâri referitoare la
istoria Basarabiei23. Ele conţin un material valoros şi variat ce reflectă atât politica
ţarismului în domeniul administraţiei, valorificării teritoriului, relaţiilor agrare etc.,
cât şi numeroase documente referitoare la politica comercială a ţarismului: decizii
privind organizarea comerţului interior, reglementarea relaţiilor comerciale dintre
Basarabia şi guberniile interne ruse în legătură cu păstrarea până în 1831 a
cordonului vamal de la Nistru, dispoziţii privind importul şi exportul de mărfuri prin
vămile şi posturile vamale, comerţul de tranzit, sistemul de accize, organizarea
sistemului de ghildă şi acordarea diferitelor înlesniri şi privilegii negustorilor etc.
Tot din acest grup de izvoare fac parte şi publicaţiile „Arhiva Consiliului de
Stat”24 şi „Registrele Comitetului de Miniştri” 25 ce conţin informaţii diverse privind
dezvoltarea diferitelor ramuri economice, valorificarea sudului Basarabiei, politica
comercială etc.
Aceste colecţii constituie un izvor important în studierea istoriei Basarabiei; ele
ne permit să concepem şi să ne orientăm în diversitatea de opinii din cadrul
cercurilor guvernante din Rusia privind întrebările legate de politica comercială a
ţarismului în Basarabia, să argumentăm diferite viziuni şi păreri ale reprezentanţilor
departamentelor şi instituţiilor centrale.
Tot din această categorie de izvoare fac parte şi culegerile publicate pe parcursul
secolului al XIX-lea de diferite instituţii guvernamentale şi obşteşti din Rusia 26 care
20
Phlippe Ariès, Timpul istoriei / Traducere de Răzvan Junescu. – Bucureşti, 1997, p. 263.
21
ПСЗРИ. Собрание первое (1800-1825). – СПб., 1830; Собрание второе (1825-1868). – СПб.,
1830-1869.
22
A se vedea Bibliografia.
23
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 24.
24
Архив Государственного Совета, т. I-V. – СПб., 1869-1904.
25
Журнал Комитета Министров, т. I-II. – СПб., 1888–1891.
26
Статистические таблицы о состоянии городов Российской империи, Великого
Княжества Финляндского и Царства Польского. 1840-1856 гг. – СПб., 1842-1858;
Статистический временник Российской империи. Издание Центрального Статистического
Комитета, т. 1. – СПб., 1866; Статистическое Обозрение Российской империи. – СПб., 1874;
Экономическое состояние городских поселений Европейской России в 1861-1862 годах. – СПб.,
19
conţin un material valoros ce ţine de statistică istorică. Un interes deosebit pentru
cercetările noastre prezintă informaţiile privind dinamica numerică a burgheziei
comerciale din Basarabia, situaţia economică a oraşelor – numărul fabricilor,
uzinelor şi al salariaţilor încadraţi în aceste întreprinderi, al prăvăliilor, cârciumilor,
hanurilor etc. Importanţa lor constă în faptul că, dispunând de date complete privind
toate stările sociale orăşeneşti pe fiecare gubernie sau regiune în parte, avem
posibilitatea de a efectua un studiu comparativ al evoluţiei dinamicii numerice a
burgheziei comerciale în Basarabia, de a determina poziţia acestei stări sociale faţă
de cea din guberniile limitrofe ucrainene sau din întreaga Rusie.
Un loc aparte în categoria acestor lucrări revine colecţiei dedicate studierii
diferitelor aspecte ale comerţului exterior al Rusiei, editate pe parcursul a mai multor
ani în baza izvoarelor puse la dispoziţie de instituţiile de stat guberniale sau
regionale din Imperiu27. Alături de faptul că colecţia cuprinde informaţii ce reflectă
comerţul exterior al Basarabiei cu statele europene prin toate vămile şi posturile
vamale de la Prut şi Dunăre pe întreaga perioadă de timp studiată, ea conţine şi date
preţioase privitoare la comerţul Basarabiei cu guberniile interne ruse. Un interes
deosebit prezintă datele ce cuprind al doilea pătrar al secolului al XIX-lea – de la
adoptarea Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia, din 17 februarie
1825, şi până la suprimarea cordonului vamal de la Nistru, la 26 septembrie 1830, ce
reflectă caracterul nuanţat prohibitiv al acestui Regulament. Un anumit interes
prezintă şi datele ce reflectă exportul din Basarabia în Odesa prin vama de la
Dubăsari, comerţul de tranzit, valoarea venitului comercial, îndeosebi datele privind
activitatea burgheziei comerciale. Importanţa ştiinţifică a acestei colecţii a fost
apreciată la justa valoare în istoriografia contemporană 28.
Un izvor incontestabil în studierea istoriei Basarabiei îl constituie cunoscuta
colecţie în 40 de volume „Arhiva Voronţov”, în care au fost incluse unele documente
depozitate în fondurile Arhivei de Stat a Rusiei de Acte Vechi 29. Un interes deosebit
pentru studiul nostru îl constituie documentele legate nemijlocit de activitatea lui
M.S. Voronţov, care, începând cu 7 mai 1823, a deţinut funcţia de guvernator general
al Novorosiei şi rezident plenipotenţiar în Basarabia, iar din 1828 şi de guvernator
general al Basarabiei30, de numele lui fiind legate numeroase probleme de politică
comercială. Promovând o politică şovină, el a fost unul dintre cei mai fermi adepţi ai
unificării vamale a Basarabiei cu Rusia şi ai includerii noii provincii în sistemul
economic şi politic al Imperiului Rus, fapt uşor de observat din corespondenţa
purtată pe parcursul anilor cu oficialităţile imperiale.

1863; Сборник статистических сведений о России, издаваемый статистическим отделением


императорского русского географического общества, кн.1. – СПб., 1851; Исторический обзор
петидесятилетней деятельности императорского общества сельского хозяйства Южной
России с 1828 по 1878 год. – Одесса, 1878; Сборник статистических сведений о России, кн. 1-3. –
СПб., 1851-1858; Военно-статистический сборник, вып. IV. – СПб., 1871; Сборник
императорского русского исторического общества, т. 98. – СПб., 1896.
27
Государственная внешняя торговля в разных ее видах. 1802-1868. Издание Департамента
Таможeнных сборов. – СПб., 1803-1869.
28
М.К. Рожкова, Экономическая политика русского правительства на Среднем Востоке во
второй четверти XIX века и русская буржуазия. – Москва-Ленинград, 1949, с. 10.
29
Архив Воронцова, т. XVII-XIX. – Mосква, 1880; т. XXXVII-XXXIX. – Mосква, 1891-1893.
30
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940). – Chişinău, 1998, p. 107.
20
21
Un anumit interes prezintă şi fondurile personale ale altor personalităţi de stat din
Rusia – Raevski, Mordvinov31, Kankrin32 etc., în care se conţin documente
referitoare la valorificarea teritoriului nou-anexat, situaţia coloniştilor din sudul
Basarabiei, politica socială şi, fapt deosebit de important, documente ce reflectă
politica comercială a ţarismului în noua provincie.
Dintre izvoarele publicate în Basarabia merită o atenţie deosebită cele trei
volume de documente întocmite şi editate de Comisia ştiinţifică arhivistică din
Basarabia, instituită în acest scop încă la sfârşitul secolului al XIX-lea, sub îngrijirea
lui I.N. Halippa33. Din problematica diversă a colecţiei merită atenţie documentele
referitoare la recensământul populaţiei din 1817. Efectuat în legătură cu pregătirea
adoptării Regulamentului organizării administrative a Basarabiei, din 29 aprilie
1818, recensământul, în pofida faptului că în multe privinţe nu este perfect 34,
constituie un izvor important pentru studierea evoluţiei dinamice numerice şi a
componenţei etnice a burgheziei comerciale (cel puţin pentru ţinuturile Hotin,
Soroca, Iaşi şi Orhei). În afară de numărul populaţiei, recensământul mai conţine şi
informaţii despre dezvoltarea agriculturii, creşterea animalelor, dezvoltarea
meşteşugăritului şi comerţului, despre gospodăria moşierească şi ţărănească etc.
Un izvor nu mai puţin important îl constituie şi cele trei volume publicate în anii
’60 ai secolului al XIX-lea de Comitetul Statistic regional al Basarabiei, sub
îngrijirea lui A.N. Egunov35, instituit încă în 1835, la început ca Comitet Statistic al
Basarabiei36. Din materialele diverse publicate în această colecţie merită atenţie
documentele referitoare la teritoriul şi populaţia Basarabiei, în care un interes
deosebit prezintă dinamica numerică a burgheziei comerciale, a micii burghezii şi a
ţărănimii comerciale în anii ’50 – începutul anilor ’60 ai secolului al XIX-lea. Merită
atenţie datele referitoare la dezvoltarea comerţului permanent şi periodic, la numărul
negustorilor de ghildă şi cele ce caracterizează iarmarocul sf. Dumitru din Chişinău
la 1864 etc.
Izvoarele publicate în anii ’40-’50 ai secolului al XX-lea de istoriografia
sovietică de la Chişinău au purtat un caracter nuanţat, chiar tendenţios, fiind menite
să demonstreze rolul administraţiei ruse în Principatele Române 37 în perioada
războiului ruso-turc din anii 1806-1812 şi să analizeze activitatea lui A.P. Iuşnevski
în perioada de colonizare a sudului Basarabiei 38. Aceste izvoare, ca şi întreaga

31
Архив графов Мордвиновых, т. IV. – СПб., 1878.
32
Граф Егор Францович Канкрин, его жизнь, литературные труды и двадцатилетняя дея-
тельность управлением Министерством финансов. – СПб., 1827.
33
Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии / Под редакцией И.Н. Халиппа,
т. 1-3. – Кишинев, 1901-1907.
34
Date privind numărul negustorilor creştini şi evrei în ţinuturile Bender, Codreni, Ismail şi Greceni
lipsesc (ТБГУАК, vоl. III, p. 231).
35
Записки Бессарабского областного статистического комитета / Под редакцией А.Н.
Егунова, т. I-III. – Кишинев, 1864-1869.
36
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 26.
37
Considerăm că ar fi mai corectă formula „Principate Române”, şi nu „Principate Dunărene” –
termen utilizat în istoriografia sovietică; argumentele de rigoare a se vedea: L.Boicu, Principatele
Române sau Principatele Dunărene (Dedesubturile unei substituţii). – În: Cronica, 1985, nr. XVII, p. 3.
38
Кутузов в Дунайских княжествах: Сборник документов / Сост.: Н.Березняков,
В.Богданова. – Кишинев, 1948; Багратион в Дунайских княжествах: Сборник документов. –
21
istoriografie oficială sovietică, purtau amprenta timpului, aveau scopul să
demonstreze avantajele anexării Basarabiei la Rusia şi ale activităţii administraţiei
ţariste în teritoriul nou-anexat. Excepţie face culegerea de documente „Situaţia
ţăranilor şi mişcarea ţărănească în Basarabia în anii 1812-1861”39, care, deşi are puţine
tangenţe directe cu tema noastră de studiu, totuşi ne ajută să concepem politica socială
a ţarismului în regiune.
Ţinând cont de faptul că politica internă (în cazul nostru – politica comercial-
vamală) este în mare parte determinată de direcţiile şi orientările politicii externe, o
însemnătate deosebită pentru studiul nostru au culegerile de documente ce vizează
nemijlocit Problema Orientală. În acest sens merită atenţie culegerile de documente
întocmite de Mustafa A.Mehmet40, Tudor Holban41, Ion Eremia42, Dinu Poştarencu43
şi colecţia de documente dedicate politicii externe a Rusiei în secolul al XIX-lea –
începutul secolului al XX-lea44.
Este cunoscut faptul că valoarea oricărei lucrări ştiinţifice depinde de multipli
factori, unul dintre care este prezenţa suportului sursologic, de regulă inedit, sau,
cum scria încă la 10 aprilie 1852 Mihail Cogâlniceanu în prefaţa la „Letopiseţele
Ţării Moldovei”, „…spre a avea o istorie, şi îndeosebi, istoria ţării sale, nimic mai
bun, mai folositor, mai neapărat este, decât de a se întoarce la izvoarele originale” 45.
Întru atingerea acestui scop, de către autor au fost consultate peste 70 de fonduri şi
un număr impunător de dosare din ANRM, ASRO, AISR, AIMSR şi ASI, ceea ce
constituie rodul muncii timp de aproape 20 de ani.
O parte din aceste izvoare sunt cunoscute, majoritatea însă nu au atras atenţia
cercetărilor.
Cele mai timpurii izvoare ce reflectă tematica studiului nostru – politica
comercial-vamală a ţarismului, relaţiile comerciale ale Basarabiei cu guberniile ruse
şi statele europene, activitatea comercială a negustorilor etc. până la anexarea
regiunii la Imperiul Rus şi în primii ani de după 1812 – sunt depozitate în fondul
„Senatorilor” (F.1) din ANRM, parţial publicat la începutul secolului al XX-lea 46, la
fel în fondurile „Armata Moldovenească” (F. 1191) şi „Arhiva Militaro-Ştiinţifică”
(F. 437) din AIMSR.

Кишинев, 1949; Устройство задунайских переселенцев в Бессарабии и деятельность А.П.


Юшневского. Сборник документов, т. 2. – Кишинев, 1957.
39
Положение крестьян и крестьянское движение в Бессарабии (1812-1861 годы): Сборник
документов, ч. I-II. – Кишинев, 1962-1970.
40
Documente turceşti privind istoria României. Vol. III. 1791-1812. Întocmite de Mustafa
A.Mehmet. – Bucureşti, 1986.
41
Tudor Holban, Documente româneşti din arhivele franceze (1801-1812). – Bucureşti, 1939
42
Moldova în contextul relaţiilor politice internaţionale. 1387-1858. Tratate / Alcătuitor I.Ieremia. –
Chişinău, 1992; Relaţiile externe ale Ţării Moldovei în documente şi materiale(1360-1858) / Editor:
Ion Eremia. – Chişinău, 2014.
43
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940). – Chişinău, 1998.
44
Внешняя политика России XIX и начала XX вв. Серия первая. Т. I-VI. – Москва, 1960-1967.
45
Mihail Cogâlniceanu, Opere alese. – Chişinău, 1966, p. 276.
46
A se vedea: И.Халиппа, Описание Архива Сенаторов председательствовавших в диванах
княжеств Молдавии и Валахии с 1808 по 1813 гг. – În: ТБГУАК, т. I-III. – Кишинев, 1901-1907;
Radu Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chişinău şi ocupaţia rusească de la 1806-1812. Vol. I-IV. –
Bucureşti, 1909.
22
23
Din documentele depozitate în fondul „Senatorilor” un interes deosebit, pentru
cercetările noastre, prezintă paşapoartele şi certificatele comerciale eliberate de
consulul rus din Principate ce acordau dreptul de a exporta mărfurile din Moldova 47,
care dezvăluie geografia comerţului moldovenesc la începutul secolului al XIX-lea.
Studiul comparativ al acestor izvoare ne permite să combatem concepţia expusă în
istoriografia sovietică moldovenească potrivit căreia în această perioadă are loc
procesul de reorientare a comerţului moldovenesc de la pieţele tradiţionale spre piaţa
internă rusă48. Valoarea acestor izvoare constă în faptul că ele reflectă nu numai
politica comercială a părţilor implicate în comerţ: Moldova – Rusia, Moldova –
Imperiul Austriac, Moldova – Sublima Poartă etc., ci ne dau posibilitate să analizăm
mult mai temeinic activitatea comercială a negustorilor, graţie faptului că
certificatele comerciale conţin informaţii detaliate despre persoana celui implicat în
comerţ, cantitatea şi calitatea mărfurilor exportate, ţara şi calea pe care marfa era
preconizată de a fi transportată, durata deplasării, modalitatea de achitare a taxei
vamale etc.
Din a doua grupă de izvoare depozitate în fondurile AIMSR un interes aparte
revine diferitelor descrieri statistice ale Basarabiei efectuate de ofiţerii Cartierului
general încă pe timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 sau imediat după
anexarea regiunii la Rusia49, observaţiile referitoare la comerţul cu Basarabia ale
şefului districtului vamal Dubăsari Iuşnevski 50 etc. Aceste izvoare, alături de mate-
rialul valoros statistic privind situaţia economică a Basarabiei în primii zece ani
după anexarea ei la Rusia, mai conţin şi informaţii preţioase privind relaţiile
comerciale cu guberniile interne ruse şi ţările străine, comerţul de tranzit, politica
comercială a ţarismului, descrierea diferitelor categorii etnice implicate în comerţ
etc. Din aceste izvoare un interes deosebit prezintă manuscrisele ofiţerilor Cartie-
rului general al armatei ruse I.P. Liprandi 51, A.Rozeilon-Soşalski52, M.Daragan53 etc.
Aceste manuscrise conţin diverse materiale cu privire la schimbările din viaţa
economică, comerţul interior şi exterior, cuprinzând date despre valoarea circuitului
de mărfuri la iarmaroace şi târguri, relaţiile comerciale ale Basarabiei cu guberniile
interne ruse etc.
Un interes aparte prezintă manuscrisul lui A.Rozeilon-Soşalski, pe care cunos-
cutul cercetător al istoriei Basarabiei Ya.S. Grosul îl considera izvor important în
studierea diverselor probleme ce ţin de dezvoltarea economică a Basarabiei în al

47
ANRM, F. 1, inv. 1, d. 618, 1318, 2268, 3263, 3264, 3265, 4259.
48
A se vedea mai amănunţit critica acestei concepţii în: В.Н. Томулец, Торговые связи Молдавии
с украинскими губерниями в период русско-турецкой войны 1806-1812 годов. – În: 370 рокiв
Хотинськоi вiйни. Тези доповiден Мiжнародноi науковоi конференцii. Чернiвцi, 27-28 вересня
1991 р. – Чернiвцi, 1991, с. 63-65.
49
AIMSR, F. AMŞ, d. 18590, 18594, 18595; F. AM, inv. 182 “a”, cert. 7.
50
AIMSR, F. AMŞ, d. 19150, p. I, f .3-5; p. III, f. 98-206.
51
И.П. Липранди, Краткое извлечение из составляемого исторического описания
Бессарабской области. – Кишинев, 1827. – În: AIMSR, F. AMŞ, d. 18595.
52
А.Розейлон-Сошальский, Военно-статистическое описание Бессарабской области. – În:
AIMSR, F. AMŞ, d. 18589, p. I.
53
М.Дараган, Военно-статистическое обозрение Бессарабской области. – În: AIMSR, F.
AMŞ, d. 18599.
23
doilea pătrar al secolului al XIX-lea 54. Totodată, urmează să constatăm că datele
expuse de A.Rozeilon-Soşalski referitor la comerţul Basarabiei sunt incomplete: ele
caracterizează doar comerţul prin vama Movilău, vămile şi posturile vamale de la
Prut şi Dunăre – Noua Suliţă, Sculeni, Ismail şi Reni; datele privind comerţul prin
vama Dubăsari şi posturile vamale Parcani, Maiaki şi Ovidiopol sunt destul de
superficiale55.
Pentru a înţelege trăsăturile generale şi cele particulare ale politicii comercial-
vamale a ţarismului în Basarabia legate de prezenţa până în 1828 a autonomiei
limitate şi provizorii acordate regiunii noi-anexate şi păstrarea până în 1831 a
cordonului vamal de la Nistru o importanţă deosebită au diversele dispoziţii, hotărâri
şi legi adoptate de instanţele centrale în domeniul comerţului, corespondenţa dintre
rezidentul plenipotenţiar, guvernatorul militar şi guvernatorul general al Novorosiei
şi Basarabiei cu oficialităţile din Sankt Petersburg, cererile adresate de negustori
instanţelor locale şi centrale etc. depozitate în fondurile: „Cancelaria Guvernatorului
militar al Basarabiei” (F. 2), „Consiliul Suprem al Basarabiei” (F. 3), „Comitetul
provizoriu al Basarabiei” (F. 4), „Guvernul Regional al Basarabiei” (F. 5) şi
„Rezidentul plenipotenţiar al regiunii Basarabia” (F. 17) ale ANRM.
Un material bogat referitor la problema suprimării cordonului sanitaro-vamal de
la Nistru şi unificării vamale a Basarabiei cu guberniile interne ruse, din care putem
constata diversitatea de viziuni şi opinii nu numai din cadrul cercurilor
guvernamentale din Chişinău şi Sankt Petersburg, dar şi din cadrul diferitelor
instituţii şi departamente, se conţin în fondurile: „Cancelaria guvernatorului militar
al Basarabiei” (F. 2), „Guvernul Regional al Basarabiei” (F. 5), „Administraţia
gubernială a Basarabiei” (F. 6) şi „Rezidentul plenipotenţiar al regiunii Basarabia”
(F. 17) ale ANRM şi fondurile: „Cancelaria generală a Ministerului de Finanţe” (F.
560), „Departamentul pentru încasarea diferitelor impozite şi taxe al Ministerului de
Finanţe” (F. 571), „Departamentul comerţului exterior al Ministerului de Finanţe” (F.
19), Departamentul economic al Consiliului de Stat” (F. 1152) ale AISR.
Tot în aceste fonduri sunt depozitate documente referitoare la politica vamală a
ţarismului în Basarabia, la instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre, la
adoptarea Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia, din 17 februarie
1825, a Regulamentului ghildelor, din 26 septembrie 1830 etc.
Un interes deosebit prezintă şi documentele depozitate în fondurile „Cancelaria
privind problemele administrării regiunii Basarabiei” (F. 1308) şi „Comitetul privind
treburile basarabene” (F. 1372) ale AISR care se referă nemijlocit la Basarabia.
Alături de materialul bogat ce reflectă particularităţile sistemului administrativ al
Basarabiei, în aceste fonduri sunt depozitate documente referitoare la organizarea
comerţului, instituirea cordonului de carantină la Prut şi Dunăre, planul şi devizele
de cheltuieli prezentate de rezidentul plenipotenţiar A.N. Bahmetev privind
constituirea noilor instituţii vamale şi a posturilor de carantină la frontiera de apus a
Basarabiei56, memoriul lui A.Krâjanovski privind organizarea vamală la Prut şi

54
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861), c. 28.
55
AIMSR, F. AMŞ, d. 18589, p. I, f. 54-93.
56
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, a.1822, f. 33-37 verso.
24
25
Dunăre57, date referitoare la politica vamală etc. Un rol aparte în studierea influenţei
politicii comerciale asupra dezvoltării comerţului Basarabiei şi asupra constituirii
burgheziei comerciale revine rapoartelor anuale ale guvernatorilor depozitate în
fondul „Cancelaria guvernatorului militar al Basarabiei” (F. 2) al ANRM şi
fondurile: „Consiliul de miniştri” (F. 1281), „Comitetul de Miniştri” (F. 1263) şi
„Departamentul privind probleme generale al Ministerului de Interne” (F. 1284) ale
AISR.
În fondul cancelariei guvernatorului militar al Basarabiei s-au păstrat rapoartele
anuale ale Dumelor orăşeneşti 58, ale ratuşelor59 şi ale şefilor administraţiei locale ce
conţin un material informativ-statistic de mare importanţă referitor la administrarea
regiunii. Începând cu 1837, Administraţia Regională 60 a Basarabiei prezenta
organelor centrale imperiale rapoarte anuale, care din 1842 erau însoţite de un bogat
şi divers material statistic privind dinamica şi componenţa socială a populaţiei,
caracteristica celor mai importante ramuri economice, vizând inclusiv comerţul
interior şi exterior, numărul negustorilor de diferite ghilde încadraţi în comerţ şi
valoarea capitalului comercial declarat, sistemul preţurilor la diferite produse
agricole, felurile de transport şi căile de comunicaţie etc. În pofida caracterului
tendenţios al rapoartelor, care supraapreciază rezultatele activităţii guvernului în
viaţa economică a regiunii, şi veridicităţii convenţionale a datelor statistice 61, ele ne
57
Ibidem, f. 230-238.
58
Duma orăşenească – organ electiv, cu competenţe executive din cadrul administraţiei orăşeneşti,
responsabil de probleme gospodăreşti ale oraşului, subordonat guvernatorului. În Basarabia dumele
orăşeneşti au fost instituite din 1817. Duma orăşenească din Chişinău a fost înfiinţată la 2 august 1817
(după alte date – la 31 iulie 1817), cea din Bender – la 22 august 1818, cea din Tiraspol – în 1795. În
competenţa dumelor erau: comerţul, meşteşugurile şi industria, concesionările, terenurile agricole
orăşeneşti, impozitele, amenajarea şi salubritatea oraşului şi a terenurilor aferente etc.
Organul suprem de administrare a Dumei era Consiliul Dumei alcătuit din 5 consilieri – pristavi
(гласных), din partea societăţilor orăşeneşti, aleşi din negustorii locali, în baza principiului apartenenţei
naţionale. Duma alcătuia bugetul oraşului, care ulterior era aprobat de guvernator. Veniturile oraşului se
alcătuiau din mai multe surse: taxe colectate de la proprietarii de întreprinderi industriale şi comerciale;
taxe pe vii şi livezi; taxe percepute de la burghezia comercială; taxe încasate de la cârciumi etc. Din
taxele percepute erau întreţinute instituţiile orăşeneşti şi organele de poliţie (ANRM, F. 2, inv. 1, d.
1197, f. 7; F. 4, inv. 1, d. 84, f. 1; Г.К. Федоров, Государственно-административное устройство и
местное право в Бессарабии (1812-1917 гг.). – Кишинев, 1974, с. 56).
59
Ratuşă – instituţie în administrarea socială orăşenească. În Basarabia statutul de Ratuşă îl
deţineau, potrivit Regulamentului privind administrarea Basarabiei din 28 februarie 1828, oraşele
Chilia şi Reni (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1197, f. 7).
60
În lucrare, sub noţiunea de „administraţie regională” (scrisă cu minuscule), până la adoptarea
Regulamentului privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828 se subînţeleg instituţiile de stat
regionale, care au fost implicate, într-o măsură sau alta, în soluţionarea diverselor probleme de politică
comercial-vamală. După 29 februarie 1828 noţiunea dată este concepută, lato sensu, ca Administraţie
regională (scrisă respectiv cu majusculă şi minusculă), alcătuită din Consiliul Regional, Cârmuirea
Regională, Direcţia Financiară, Judecătoria Regională Penală şi Civilă şi Judecătoria Verbală şi, stricto
sensu (scrisă cu majuscule) – Administraţia Regională, sau varianta mai reuşită – Cârmuirea Regională
(Provincială), prin care subînţelegem o instituţie regională.
61
A se vedea analiza istorică a rapoartelor anuale ale guvernatorilor în lucrările: В.К. Яцунский,
Генезис капитализма в сельском хозяйстве России. – În: Ежегодник по аграрной истории
Восточной Европы. 1959 г. – Москва, 1960, с. 42; И.Д. Ковальченко, Русское крепостное
крестьянство первой половины XIX века. – Москва, 1967, с. 21-23; Б.Г. Литвак, Очерки
источниковедения массовой документации XIX – начала XX вв. – Москва, 1979, с. 161-186; Ю.Я.
25
dau totuşi posibilitatea de a urmări şi a analiza măsurile de bază întreprinse de ţarism
în domeniul industriei şi comerţului şi constituie un izvor de importanţă majoră în
studierea temei propuse.
Un alt izvor important pentru studierea comerţului Basarabiei, în general, şi a
politicii comercial-vamale, în particular, îl constituie rapoartele şefilor districtelor
vamale Sculeni, Ismail, Odesa etc. depozitate în fondul „Departamentul comerţului
exterior al Ministerului de Finanţe” (F. 19) al AISR, însumând documente variate ce
caracterizează starea comerţului, activitatea vămilor, cauzele suprimării cordonului
sanitaro-vamal de la Nistru etc. Un interes deosebit prezintă lista mărfurilor
importate şi exportate prin vămile districtelor vamale Dubăsari şi Movilău între anii
1825-1830, în baza cărora pot fi urmărite relaţiile comerciale ale Basarabiei cu
guberniile ruse, restabilit volumul valoric al circuitului de mărfuri şi asortimentul
acestora.
Documente similare, ce reflectă aceeaşi perioadă între anii 1825-1830, au fost
depistate şi în fondul „Departamentul prestaţiilor vamale” (F. 21) al AISR, dar
generalizate pe întreaga perioadă de timp. Documente referitoare la comerţul
exterior al Basarabiei şi activitatea vămilor sunt depozitate şi în fondurile „Vama de
frontieră Sculeni” (F. 189), „Carantina centrală Sculeni” (F. 195), „Postul carantinal
Lipcani” (F. 198) şi „Carantina specială Leova” (F. 199).
Unele aspecte ale politicii comerciale a ţarismului în Basarabia şi ale influenţei ei
asupra dezvoltării comerţului şi constituirii burgheziei comerciale şi-au găsit
reflectare şi în izvoarele depozitate în fondurile Arhivei de Stat din Regiunea Odesa,
care, conform opiniei expuse de cercetătorul Ya.S. Grosul, servesc ca verigă
intermediară între documentele iniţiale depozitate în fondurile ANRM şi variantele
finale ale documentelor oficiale depozitate în arhivele centrale din Moscova şi Sankt
Petersburg62.
Un interes deosebit prezintă documentele depozitate în fondurile „Administraţia
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei” (F. 1) şi „Comitetul statistic
principal al Novorosiei” (F. 3) ce conţin un material bogat referitor la administrarea
Basarabiei, legislaţia comercială rusă, comerţul prin porturile Ismail, Reni şi
Akkerman, vămile şi posturile vamale Noua Suliţă, Sculeni, Lipcani şi Leova,
descrierea iarmaroacelor, activitatea comercială a negustorilor, dinamica numerică şi
componenţa etnică a burgheziei comerciale, capitalul comercial etc., multe dintre
care n-au fost puse până în prezent în circuitul ştiinţific.
Prezintă interes documentele (în fond manuscrisele şi materialele statistice
folosite în timpul investigaţiilor) depozitate în fondul A.A. Skalkovski (F. 147).
Fiind martor ocular al evenimentelor, el cunoştea destul de bine situaţia din
Basarabia şi a publicat un şir de lucrări dedicate comerţului Basarabiei şi al
Novorosiei.
Unele documente referitoare la tema studiului nostru au fost depistate şi în
Arhiva Statului Iaşi din România. Un interes deosebit prezintă fondul „Secretarul de
Stat al Moldovei (1832-1862)” în care sunt depozitate documente ce reflectă relaţiile

Рыбаков, Промышленная статистика России XIX в. – Москва, 1976, с. 221-268.


62
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861), c. 29.
26
27
comerciale ale Moldovei cu Basarabia şi Rusia, comerţul de tranzit şi de
contrabandă, sistemul preţurilor, activitatea vămilor, reclamaţiile şi cererile adresate
de negustorii basarabeni consulului rus din Moldova etc.
Izvoarele ce reflectă problematica burgheziei comerciale în Basarabia în anii
1812-1868 pot fi convenţional împărţite în următoarele grupe: certificate comerciale
(торговые свидетельства), date statistice extrase din rapoartele anuale ale
guvernatorilor, date privind capitalul comercial declarat, registrele comerciale şi
fiscale, datele comisiei de evaluare a bunurilor imobiliare ale negustorilor, datele
recensămintelor fiscale, datele statistice prezentate de administraţia judeţeană şi alte
informaţii locale etc.
Certificatele comerciale sunt depozitate în fondul „Guvernul Regional al Basa-
rabiei” (F. 5) şi, în parte, în fondul „Cancelaria guvernatorului Basarabiei” (F. 2) ale
ANRM şi conţin variate informaţii preţioase despre exportul mărfurilor basarabene
în guberniile interne ruse şi, parţial, peste hotare 63. Certificatele comerciale erau puse
la dispoziţie de ispravnic64 sau de poliţia orăşenească. În baza acestor documente,
Departamentul economic al Guvernului Regional elibera un alt certificat, în care se
stabilea termenul de două săptămâni pentru exportul mărfurilor basarabene peste
Nistru.
Aceste izvoare reflectă perioada 1817-1830, de la adoptarea deciziei Comitetului
de Miniştri din 28 noiembrie 1816 până la suprimarea, la 26 septembrie 1830, a
cordonului vamal de la Nistru şi unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia. În aceste
izvoare era indicat locul de reşedinţă a negustorului, de unde şi de la cine a fost
cumpărată marfa, cantitatea şi calitatea, greutatea sau volumul ei, vama prin care
marfa urma să fie transportată şi locul de destinaţie – în guberniile interne ruse sau
peste hotare. Certificatele comerciale conţin un material concret privind numele
comerciantului, starea lui socială, uneori şi cea etnică, activitatea comercială –
operaţiile comerciale efectuate în decursul unui an etc. Aceste izvoare conţin şi
anumite informaţii despre politica comercială a ţarismului în Basarabia, fiindcă în
ele sunt indicate legile în baza cărora era permis exportul mărfurilor din regiune.
Un alt izvor important în studierea burgheziei comerciale basarabene prezintă
datele statistice care reflectă situaţia economico-socială şi politică a Basarabiei
concentrate în rapoartele anuale ale rezidenţilor plenipotenţiari sau ale
guvernatorului militar adresate organelor centrale din Sankt Petersburg, depozitate în
fondurile ANRM (F. 2) şi AISR (F. 560, 1281). Informaţiile ce ne interesează sunt
concentrate, în fond, în două compartimente ale rapoartelor: cel de statistică
63
Despre analiza izvoristică a certificatelor comerciale a se vedea mai detaliat: B.H. Томулец,
Торговые свидетельства как источник изучения торговли Бесcарабии с другими губерниями
России (1812-1830). – În: Известия Академии Наук Молдавской ССР. Серия общественных наук.
– Кишинев, 1988, № 3, с. 71,73. Idem, Торговые связи Бессарабии с внутренними губерниями
России в 1812-1830 гг. (По данным торговых свидетельств). – În: Известия Академии наук
Молдавской ССР. Серия общественных наук. – Кишинев, 1984, №2, c .67-70.
64
Ispravnic – dregător însărcinat cu conducerea unui ţinut sau a unui judeţ. Această instituţie a fost
păstrată în Basarabia şi după anexarea ei la Imperiul Rus. Potrivit Regulamentului din 29 aprilie 1818,
multe probleme referitoare la viaţa economică şi socială erau rezolvate de administraţia ţinutală şi
orăşenească. În ţinuturi era instituită administraţia ţinutală în persoana ispravnicului (căpitan-ispravnic),
care deţinea drepturile poliţiei ţinutale. La postul de ispravnic puteau fi numiţi doar boieri moldoveni,
care au depus jurământ de credinţă Rusiei, sau ruşi (AISR, F. 1308, inv. 1, 1816-1822, d. 8, f. 112 verso).
27
demografică sau socială şi cel de comerţ. În aceste izvoare se conţin informaţii
preţioase privind dinamica numerică, nivelul de avere – capitalul comercial declarat,
raportul burgheziei comerciale faţă de alte stări sociale, îndeosebi faţă de mica
burghezie (мещанe), activitatea comercială etc.
Registrele fiscale (окладные книги)65, alcătuite de organele regionale în scopul
impunerii fiscale a tuturor stărilor sociale, redau un tablou mai veridic al dinamicii
numerice a burgheziei comerciale din Basarabia. Tot din această categorie fac parte
şi registrele fiscale stabilite pentru o perioadă de 3 ani, depozitate în fondul
„Consiliul regional al Basarabiei” (F. 3) al ANRM, ce fixau prestaţiile locale la care
era supusă burghezia comercială în decurs de trei ani. În aceste izvoare, alături de
sumele băneşti la care era impusă această stare socială, se mai indica numărul
negustorilor de ghildă în anul trei de impozitare (spre exemplu, în perioada 1
ianuarie 1838 – 1 ianuarie 1841, pentru anul 1840). Analiza sumelor băneşti
achiziţionate de la negustori ne dă posibilitate să urmărim schimbările ce au
intervenit în cadrul acestei stări în perioada respectivă de timp. Dar şi aceste izvoare
nu reflectă absolut veridic dinamica numerică a burgheziei comerciale basarabene,
probabil din considerentul că mulţi din negustorii care, în anumite perioade de timp,
beneficiau de privilegii, deci nu erau impuşi la prestări fiscale, n-au fost incluşi în
aceste registre.
Un alt izvor important în studierea burgheziei comerciale din Basarabia îl
constituie „Registrele comerciale” de care trebuiau să dispună negustorii conform
Statutului Comercial66, o parte fiind depozitate în fondul „Duma orăşenească din
Chişinău” (F. 75), în care se mai păstrează şi rezultatele controalelor anuale efectuate
de dumele sau ratuşele orăşeneşti, în a căror competenţă era supravegherea strictă a
efectuării comerţului în case, prăvălii, la bursele de mărfuri, pe pieţe şi în toate
locurile publice, având sarcina de a-i îndemna pe locuitorii oraşelor ca aceştia în
lunile noiembrie şi decembrie să se înscrie în ghildele comerciale, iar, începând cu 1
februarie a fiecărui an, să efectueze inspecţii generale ale activităţii comerciale a
negustorilor, pe care le repetau pe parcursul anului în măsură necesităţilor. În timpul
acestor inspecţii generale din partea Ministerului de Finanţe era numit câte un
funcţionar al Direcţii Financiare67.
Pentru a supraveghea ca comerţul să se efectueze în baza certificatelor şi
capitalului comercial declarat în oraşele guberniale, oraşele porturi şi oraşele mari,
în afară de primarii oraşelor şi deputaţii publici din partea dumelor, erau
împuternicite şi deputaţii comerciale având în componenţă 3-7 persoane, care erau
alese din rândurile negustorilor ce se bucurau de încrederea tuturor orăşenilor şi
confirmate de administraţia locală. Acestor deputaţii le era permis accesul liber în
toate prăvăliile şi alte instituţii comerciale68.

65
Registru fiscal (condică de vistierie) – registru, în care era inclusă populaţia contribuabilă din
Moldova şi Imperiul Rus, cu indicarea numărului familiilor şi situaţiei lor fiscale (impunerea fiscală).
Potrivit acestor surse, în 1812 pe teritoriul nou-anexat dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus au fost
înregistrate 55165 de familii, sau 255825 de persoane de ambele sexe (AIMSR, F. AMŞ, d. 18585, f. 6-
6 verso).
66
ANRM, F. 134, inv. 3, d. 108, f. 5.
67
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1575, f. 1.
68
Ibidem, f. 1 verso.
28
29
Fondul „Cancelaria guvernatorului Basarabiei” (F. 2) mai conţine un izvor ce
prezintă interes pentru studierea burgheziei comerciale – lista mărfurilor importate şi
suma banilor transferaţi din străinătate care au trecut prin carantinele din Basarabia,
îndeosebi prin carantina centrală din Sculeni, în care erau indicate varietatea mărfu-
rilor şi cantitatea lor, cărui negustor erau predestinate mărfurile sau banii, viza de
reşedinţă a negustorului şi categoria ghildei, timpul intrării mărfurilor în carantină,
măsurile sanitare ce au fost întreprinse şi timpul eliberării lor din carantină etc. 69
Analiza acestor izvoare ne permit să determinăm nu numai volumul mărfurilor
importate din străinătate pe numele anumitor negustori, dar şi să stabilim, prin
analiza sumelor de bani transferate, ponderea acestora în exportul mărfurilor
basarabene.
Un izvor similar, dar de importanţă ştiinţifică mult mai majoră, ce reflectă
circuitul capitalului comercial din Basarabia implicat în comerţul exterior prin
vămile districtelor vamale Sculeni şi Ismail în anii 1831-1868, este concentrat în
culegerea privind comerţul exterior al Rusiei, care cuprinde cronologic practic întreg
secolul al XIX-lea70. Formată, în fond, în baza rapoartelor anuale ale guvernatorilor,
această culegere conţine nu numai date preţioase generale privind importul şi
exportul de mărfuri în Basarabia prin districtele vamale Sculeni şi Ismail, dar şi date
concrete privind importul şi exportul de mărfuri ale negustorilor de ghildele întâi şi a
doua care dispuneau de dreptul la comerţul exterior, cu evidenţierea numelui şi a
locului de reşedinţă a negustorului, a vămilor prin care mărfurile au fost importate
sau exportate, precum şi valoarea acestora.
Importanţa acestui izvor constă în faptul că, dispunând de întreg spectrul de date
statistice privind importul şi exportul de mărfuri în Basarabia, poate fi determinată
ponderea negustorilor basarabeni de ghildele întâi şi a doua în acest comerţ.
Tot în fondul „Cancelaria guvernatorului Basarabiei” sunt depozitate date
preţioase privind activitatea comercială a negustorilor din Ismail şi Reni. Aceste date
au fost alcătuite de către comandantul gărzii militare în baza rapoartelor adresate
guvernatorului militar al Basarabiei P.I. Fiodorov privind nivelul apei în Dunăre,
stabilirea numărului vaselor ce au sosit şi care au plecat prin porturile Ismail şi Reni.
Rapoartele fiind alcătuite lunar, conţin informaţii preţioase cu privire la numărul de
vase care au acostat şi care au plecat din aceste porturi, cu indicarea timpului,
pavilionului, denumirii vasului şi a numelui căpitanului, a numărului de marinari şi
de pasageri, a stării sănătăţii pasagerilor, a numărului de zile în care vasul s-a aflat în
drum, a datelor referitoare la încărcătura vasului dacă acesta era cu marfă, sau se
indica dacă era cu balast, fiind concretizat negustorul care a arendat vasul, iar pentru
vasele ce plecau, ceea ce este cel mai important, denumirea şi cantitatea mărfurilor
exportate – cu indicarea locului concret de destinaţie 71.
În baza acestor date se poate stabili cu exactitate nu numai activitatea comercială
a negustorilor, valoarea mărfurilor exportate, dar şi nivelul de avere a burgheziei
comerciale.

69
Spre exemplu, pentru anul 1839, a se vedea: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 3129, p. I-II; pentru anul
1845, d. 4508.
70
Государственная внешняя торговля 1831-1868 гг. в разных ее видах. – СПб., 1832-1869.
71
A se vedea amănunţit, spre exemplu, pentru anul 1839: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 3128.
29
Un izvor inedit care până în prezent nu a atras atenţia cercetătorilor sunt listele
vaselor comerciale ce au sosit şi au plecat din porturile Ismail şi Reni în anii 1817-
1820, depozitate în fondul „Rezidentul plenipotenţiar al regiunii Basarabia” (F. 17).
Alături de datele statistice valoroase ce reflectă importul şi exportul mărfurilor prin
aceste două porturi, izvorul indică pavilionul sub care pluteau vasele, punctul de
destinaţie al mărfurilor exportate, şi, fapt important în cazul studierii burgheziei
comerciale – numărul de paşapoarte eliberate lunar negustorilor autohtoni şi celor
străini pentru exportul mărfurilor, iar în alte cazuri şi numărul total, înregistrat lunar,
al negustorilor implicaţi în importul şi exportul mărfurilor prin vămile Ismail şi Reni
cu indicarea valorii mărfurilor importate sau exportate 72.
Pentru studierea dinamicii numerice şi a nivelului de avere a burgheziei
comerciale din Chişinău, pentru determinarea gradului de implicare a acesteia în
diferite activităţi lucrative, sunt foarte importante datele despre capitalul comercial
declarat, depozitate în fondul „Duma orăşenească din Chişinău” (F. 75), ce conţine
cererile negustorilor pentru înscrierea în ghildele comerciale. După aplicarea în
Basarabia, începând cu 1 ianuarie 1831, a Regulamentului ghildelor din 26 septem-
brie 1830, toţi comercianţii – negustorii, mica burghezie comercială, ţărănimea
comercială etc. – erau stratificaţi, asemănător celor din guberniile interne ruse, în
ghilde şi obligaţi să declare capitalul comercial pentru a fi înscrişi în ghildele
comerciale. Cererile depuse de negustori în Duma orăşenească din Chişinău reflectă
nu numai categoria ghildei conform capitalului comercial declarat, dar conţin şi un
material foarte variat şi valoros despre componenţa familiei negustorului şi vârsta
membrilor ei, apartenenţa etnică (nu însă totdeauna), impunerea fiscală în cazul în
care negustorul nu beneficia de privilegii etc.
Aceste date ce ilustrează sfârşitul anilor ’40 – mijlocul anilor ’60 ai secolului al
XIX-lea au fost sistematizate de organele regionale şi sunt depozitate în fondul
„Direcţia financiară a Basarabiei” (F. 134). Conform izvorului, negustorii erau
împărţiţi în „creştini”, greci, armeni şi evrei, însă sursa nu reflectă transparent
componenţa etnică a „creştinilor”; astfel, deoarece grecii şi armenii sunt evidenţiaţi
separat, iar ceilalţi negustori – ruşi, bulgari, ucraineni, moldoveni etc. sunt incluşi în
categoria generală de „creştini”, este imposibil a specifica aceste etnii. Totuşi, acest
izvor prezintă un interes deosebit în studierea componenţei etnice şi dinamicii
numerice a burgheziei comerciale din Basarabia.
Din categoria acestor izvoare fac parte şi datele comisiei de evaluare a bunurilor
imobiliare ale negustorilor. Pentru a declara capitalul comercial ce-i dădea posibi-
litate negustorului să se înscrie în ghildele comerciale sau pentru a beneficia de
anumite înlesniri acordate în anumite perioade de timp (îndeosebi negustorilor din
Chişinău şi Reni), pentru a efectua anumite operaţii de cumpărare, împrumut, zălog
etc., la dispoziţia guvernului au fost create comisii de evaluare pentru a determina
bunurile imobiliare ale negustorilor, ale micii burghezii şi ale altor stări implicate în
comerţ. Datele comisiei conţin informaţii importante despre dinamica numerică,
componenţa etnică (în izvor erau indicaţi negustorii creştini şi evrei), categoria

72
Pentru anul 1822 a consulta, spre exemplu: ANRM, F. 17, inv. 1, d. 170-175.
30
31
ghildei şi, ceea ce este cel mai important, nivelul averii imobiliare a burgheziei
comerciale (cu descrierea amănunţită a caselor şi a construcţiilor auxiliare) 73.
Un alt izvor ce facilitează studierea burgheziei comerciale din Basarabia sunt
datele recensămintelor, îndeosebi ale recensămintelor 8, 9 şi 10 depozitate în fondul
„Comitetul Statistic principal al Novorosiei” (F. 3) al ASRO. În pofida faptului că
recensămintele conţin doar date generale ce vizează dinamica numerică, iar
componenţa etnică reflectă doar compartimentele “creştini” (în care sunt incluşi toţi
creştinii, inclusiv grecii şi armenii) şi “evrei”, aceste date, raportate la celelalte
izvoare, servesc drept sursă importantă în studierea comparativă a burgheziei
comerciale basarabene.
Nu mai puţin importante sunt datele statistice prezentate de administraţia
judeţeană sau alte informaţii locale, depozitate în diferite fonduri ale ANRM, ASRO
şi AISR ce privesc dinamica numerică şi componenţa etnică, sursele venitului şi
nivelul de avere, profesiunea sau meseria practicată, condiţiile de viaţă, prestigiul
social etc. ale burgheziei comerciale din Basarabia. Izvoarele evidenţiate sunt o
sursă importantă în investigarea unei probleme încă slab şi tendenţios studiate în
istoria Basarabiei.
Din izvoarele narative evidenţiem descrierile şi memoriile ofiţerilor armatei ruse,
participanţi la războaiele ruso-turce, şi ale funcţionarilor administraţiei locale din
Basarabia: A.F. Langeron74, P.V. Ciciagov75, S.S. Tucikov76, F.P. Fonton77, A.I.
Mihailovski-Danilevski78, F.F. Vigel79, D.Bantâş – K.Kamenski80, P.Sumarokov81,
A.Demidov82, A.F. Veltman83, A.O. Diugamel84, P.I. Dolgorukov85, A.S. Sturdza86
etc., care, deşi nu au o tangenţă directă cu tema de studiu, ne dau totuşi posibilitatea
de a forma o reprezentare mult mai amplă despre aceste pământuri. În acelaşi timp,
ţinând cont de faptul că autorii memoriilor erau nobili, iar lucrările lor poartă un
caracter subiectivist şi chiar tendenţios, aceste izvoare necesită o atitudine critică.

73
Despre activitatea comisiei de evaluare a averii negustorilor din Chişinău în anul 1849 a se
vedea: ANRM, F. 75, inv. 1, d. 1660, f. 41-103.
74
Записки графа А.Ф. Ланжерона (traducere din franceză). – СПб., 1911.
75
П.В. Чичагов, Мемуары. – СПб., 1870.
76
Записки Сергея Сергеевича Тучкова (1766–1808). – СПб., 1908.
77
Ф.П. Фонтон, Воспоминания. Юмористические, политические и военные письма из глав-
ной квартиры Дунайской армии в 1828-1829 годах. Изд. 3-е, т. 1-2. – Лейпциг, 1866.
78
А.И. Михайловский-Данилевский, Описание турецкой войны в царствование императора
Александра I с 1806 по 1812 гг., ч. 1-2. – СПб., 1843.
79
Ф.Ф. Вигель, Записки, т. 1. – Москва, 1828; Idem, Записки, т. VI -VII. – Москва, 1893.
80
Д.Б(антыш)-К.К(аменский), Путешествие в Молдавию, Валахию и Сербию. – Москва, 1810.
81
Путешествие Павла Сумарокова по всему Крыму и Бессарабии в 1799 году с
историческим и топографическим описанием тех мест. – Москва, 1800.
82
А.Демидов, Путешествие в Южную Россию и Крым через Венгрию, Валахию и Молдавию. –
Москва, 1853.
83
А.Вельтман, Странник, ч. I-II. – Москва, 1831.
84
Автобиография А.О. Дюгамеля. – În: Русский архив. – Москва, 1855, вып. 1-2, 4-7, 10.
85
П.И. Долгоруков, 35-й год моей жизни. – În: Звенья, т. 9. – Москва, 1851.
86
А.С. Стурдза, Воспоминания о жизни и деятельности графа И.А. Каподистрия. – În:
Чтения общества истории и древностей при императорском Московском университете, кн. II,
1864.
31
Luând în consideraţie tendenţiozitatea relativă a rapoartelor instituţiilor guver-
namentale şi a altor izvoare oficiale predispuse de a supraaprecia măsurile
economice întreprinse de guvern, am fost nevoiţi să confruntăm datele materialelor
cuprinse în diferite fonduri pentru a cunoaşte care au fost contradicţiile dintre
interesele economice ale nobilimii şi ale burgheziei, dintre poziţiile administraţiei
imperiale şi ale celei regionale privind întrebările de politică comercială şi cum au
influenţat ele dezvoltarea comerţului şi constituirea burgheziei comerciale.
Întrucât problema politicii economice a ţarismului în Basarabia, în general, şi a
celei comercial-vamale, în special, a prezentat, încă din momentul anexării
provinciei la Imperiul Rus, un anumit interes pentru diverşi cercetători şi întrucât la
anumite etape ale evoluţiei istorice a Basarabiei asupra acestui subiect au fost
expuse cele mai diverse opinii, am considerat necesar să evidenţiem convenţional
următoarele etape de bază ale istoriografiei problemei:
1. Istoriografia modernă – de la anexarea în 1812 a Basarabiei la Rusia şi până la
reunirea în 1918 a provinciei cu Patria Mamă – România;
2. Istoriografia contemporană – de la 1918 şi până în prezent – perioada în care
vom evidenţia câteva etape distincte.
Deşi interesul faţă de această regiune a fost considerabil, cercetări ştiinţifice de
sinteză, care să-şi fi propus studierea problemei politicii comercial-vamale a
ţarismului în Basarabia şi a influenţei ei asupra dezvoltării comerţului şi constituirii
burgheziei comerciale, lipsesc – atât în istoriografia modernă, cât şi în cea
contemporană.
Puţinele informaţii privind subiectul de studiu le întâlnim fie în lucrările dedicate
dezvoltării oraşelor sau celor dedicate istoriei economice a Basarabiei în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, fie în studiile dedicate nemijlocit temei, dar acestea
n-au depăşit limitele unor studii sintetice, atât după volum cât şi după tematică.
La elucidarea temei s-a ţinut seama, în măsura posibilităţilor, de acele
investigaţii, al căror subiect s-a referit, mai mult sau mai puţin explicit, la cercetările
în domeniu legate nemijlocit de politica comercială, comerţ şi burghezia comercială.
Reieşind din considerentul că începând cu 1812 Basarabia constituia parte
integrantă a Imperiului Rus şi, respectiv, aceste teritorii au fost incluse în sfera de
investigaţie a cercetătorilor ruşi, succintul nostru excurs va trebui să înceapă cu
istoriografia rusă. Interesul pentru istoriografia rusă este cauzat nu numai de
ponderea ei bibliografică, dar, în primul rând, de valoarea contribuţiei pe care
aceasta o însumează. Ne referim nu atât la tematica dedicată în mod special
Basarabiei, ci îndeosebi la cea dedicată problemelor de ansamblu, ce ne dau
posibilitate să concepem direcţiile strategice promovate de ţarism în politica
comercial-vamală pe parcursul secolului al XIX-lea.
Acumularea materialului izvoristic şi istoriografic ce vizează diverse întrebări de
istorie economică şi politică a Rusiei (inclusiv a Basarabiei, dar în dimensiuni mult
mai minore) are loc, spre deosebire de perioadele precedente, mult mai intens
începând cu anii ’30 ai secolului al XIX-lea. Anume în această perioadă s-a mărit
numărul publicaţiilor în presa periodică. S-a extins varietatea tematicii şi a crescut
suportul valoric al lucrărilor.

32
33
În această perioadă apar şi lucrări cu caracter monografic. Printre ele evidenţiem
lucrarea lui V.I. Pelcinski 87, două lucrări ale lui G.P. Nebolsin 88 şi lucrările lui A.V.
Semionov89 ce conţin o caracteristică temeinică a diferitelor subiecte legate de
cercetările în domeniu, însoţite de un impunător şi bogat material factologic. Aceste
lucrări însumează şi informaţii referitoare la politica comercială a ţarismului în
Basarabia, relaţiile comerciale cu guberniile ruse şi statele europene.
Un interes deosebit pentru cercetările în domeniu prezintă lucrările dedicate
istoriei comerţului exterior ce aparţin cunoscutului economist şi funcţionar al
Ministerului de Finanţe G.P. Nebolsin. Având la dispoziţie diverse documente din
arhivele curente ale diferitelor instituţii de stat, generalizând materialul statistic
depistat din culegerea „Comerţul exterior de stat în diferitele lui aspecte”, autorul
studiază comerţul exterior realizat prin vămile şi posturile vamale basarabene, face o
descriere succintă a politicii comerciale a ţarismului în Basarabia, încearcă să
determine factorii care au frânat extinderea relaţiilor comerciale ale Basarabiei cu
guberniile interne ruse etc.
Dar G.P. Nebolsin, datorită poziţiilor sale politice şi vizuinilor metodologice,
n-a fost în stare să conceapă acele schimbări de ordin calitativ ce aveau loc în
societatea rusă în acea perioadă, fapt ce s-a răsfrânt direct asupra studiilor sale.
Istoricul rus V.A. Zolotov menţiona, pe drept cuvânt, că neajunsul principal al
lucrărilor lui G.P. Nebolsin constă în faptul că studierea comerţului exterior al Rusiei
a fost ruptă din contextul procesului istoric general, al acelor schimbări adânci ce
aveau loc în viaţa economică a ţării 90. Astfel, G.P. Nebolsin, constatând o creştere
esenţială a producţiei agricole, n-a fost în stare să lămurească cauzele acestui
fenomen, n-a văzut legătura dintre extinderea exportului şi raionarea economică
determinată de specializarea agriculturii dictată de cerinţele pieţei. Ca şi ceilalţi
autori din secolul al XIX-lea, consideră că rolul principal în dezvoltarea comerţului
exterior al Rusiei i-a revenit politicii comerciale a statului.
A.V. Semionov descrie relaţiile economice ale Basarabiei cu guberniile interne
ruse în a doua jumătate a anilor ’20 ai secolului al XIX-lea, concretizează
asortimentul mărfurilor ruse prezente pe piaţa basarabeană, comparându-le cu
mărfurile similare importate de peste hotare. Autorul expune un şir de sugestii
referitor la căile de sporire a importului de mărfuri industriale ruse în Basarabia
etc.91
Informaţii importante privitor la întrebările de studiu enunţate conţin şi lucrările
lui E.F. Kankrin92 şi L.V. Tengoborski93. Ambii personalităţi marcante în viaţa
87
В.И. Пельчинский, О состоянии промышленных сил России до 1832 г. – СПб., 1833.
88
Г.П. Небольсин, Статистические записки о внешней торговле России, ч. I-II. – СПб., 1835.
89
A.B. Семёнов, Изучение исторических сведений о российской внешней торговле и про-
мышленности (с половины XVII столетия по 1858 г.), ч. I-III. – CПб., 1859; Idem, Движение
законодательства о внешней торговле и промышленности в течение пяти лет (1855- 1860). –
СПб., 1861.
90
В.А. Золотов, Внешняя торговля Южной России в первой половине XIX века. – Ростов-на-
Дону, 1963, с. 6.
91
А.В. Семёнов, Изучение исторических сведений о Российской внешней торговле…, ч. II. –
СПб., 1859.
92
Е.Ф. Канкрин, Очерки политической экономии и финансов. – СПб., 1894.
93
Л.В. Тенгоборский, О производительных силах России, ч. I-II. – СПб., 1854-1858.
33
politică a Rusiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea: E.F. Kankrin – ministru de
finanţe în anii 1822-1844, iar L.V. Tengoborski – preşedinte al Comitetului tarifar şi
membru al Comitetului ştiinţific al Ministerului de Finanţe 94, împărtăşeau viziuni
conservative, tindeau să contribuie la consolidarea poziţiilor autocraţiei şi
considerau că principala ramură în dezvoltarea economică a Rusiei o constituie
agricultura, din care considerent aveau o atitudine prudentă faţă de ideea dezvoltării
rapide a industriei, dând preferinţă căii lente de dezvoltare a acestei ramuri.
Un anumit interes prezintă şi lucrarea lui M.N. Sobolev dedicată politicii vamale
a Rusiei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea 95. În primele capitole introductive,
autorul, folosind izvoare inedite de arhivă şi date statistice publicate, analizează
esenţa tarifelor vamale din anii ’40-’50. Dar această lucrare suferă de inexactităţi
esenţiale, nu conţine o analiză profundă a evenimentelor, lipsesc concluziile şi
generalizările privind problema de studiu, nu sunt făcute referinţe exacte la izvoarele
folosite etc. Autorul susţine părerea că politica vamală a ţarismului în secolul al
XIX-lea era determinată de interesele financiare ale statului şi idealizează politica
ţarismului, prin prisma viziunilor specifice istoriografiei dvorene.
O importanţă deosebită în studierea politicii comercial-vamale o au şi lucrările lui
V.I. Pokrovski dedicate istoriei şi statisticii comerţului exterior 96. În studiul
introductiv al lucrării autorul dezvăluie nu numai modul de abordare a problemei,
dar face şi o caracteristică succintă a istoriei ei. Culegerea conţine cele mai complete
date statistice alcătuite în baza izvoarelor inedite şi a datelor depistate de autorii
precedenţi şi supuse unei verificări riguroase. Prezintă interes datele referitoare la
comerţul Basarabiei cu guberniile ruse în a doua jumătate a anilor ’20 ai secolului al
XIX-lea.
Un material interesant şi variat conţin lucrările statiştilor ruşi C.I. Arsenev 97, E.F.
Zeablovski98, I.F. Ştukenberg99 şi I.Ya. Gorlov100.
În aceste lucrări întâlnim informaţii preţioase ce visează atât dezvoltarea
economică, în general, şi în anumite domenii, în particular, cât şi date referitor la
dezvoltarea comerţului interior şi exterior, privind încadrarea populaţiei în diferite
activităţi lucrative etc. ce se referă nu numai la istoria Rusiei, dar şi a Basarabiei.
Pentru a înţelege profund particularităţile politicii comerciale a ţarismului în
Basarabia au fost cercetate atât lucrările dedicate nemijlocit politicii comerciale a
Rusiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în general, cât şi a celei vamale, în
particular. Din lucrările de sinteză dedicate politicii comerciale a ţarismului pot fi

94
Н.С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (20-50-е
годы XIX в.). – Москва, 1968, с. 114, 121.
95
М.Н. Соболев, Таможенная политика России во второй половине XIX в. – Томск, 1911.
96
В.И. Покровский, К вопросу об устойчивости активного торгового баланса в русской
внешней торговле. – СПб., 1896; Сборник сведений по истории и статистике внешней торговли
России / Под ред. В.И. Покровского, т. I. – СПб., 1902.
97
К.И. Арсеньев, Статистические очерки России. – СПб., 1848.
98
Е.Ф. Зябловский, Российская статистика. – СПб., 1832.
99
Статистические труды И.Ф. Штукенберга, издаваемые сыном автора А.Штукенбергом,
корпуса инженеров путей сообщения. Описание Бессарабской области. – СПб., 1859.
100
И.Я. Горлов, Обозрение экономической статистики России. – СПб., 1849.
34
35
evidenţiate cercetările lui V.Vitcevski 101 şi P.V. Struve102. Mult mai numeroasă şi
variată este tematica lucrărilor ce au avut ca obiect de studiu politica vamală,
înglobând atât lucrări generale, dedicate nemijlocit acestei probleme 103, cât şi lucrări
ce au avut ca subiect anumite tarife vamale 104, studii comparative ale diferitelor
tarife vamale105, vizând influenţa tarifelor vamale asupra dezvoltării comerţului şi
altor ramuri economice106, asupra venitului vamal107 etc.
Pentru a înţelege procesele ce s-au desfăşurat în viaţa social-politică a Rusiei în
secolul al XIX-lea, în componenţa căreiа se află şi Basarabia, şi fără de care este
imposibil a concepe acele schimbări ce vor interveni în politica comercială a
ţarismului, o importanţă deosebită au lucrările dedicate studierii diferitelor ramuri
economice şi, în primul rând, cele consacrate comerţului. Din şirul acestora pot fi
evidenţiate lucrările cu caracter de sinteză ale lui A.Ber 108, I.S. Blioh109, A.L.
Beglov110, P.I. Gheorghievski111, S.I. Gulişambarov112, I.P. Kozlovski113 şi

101
В.Витчевский, Торговля, таможенная и промышленная политика России со времён
Петра Великого до наших дней. – СПб., 1909.
102
П.В. Струве, Торговая политика России. – СПб., 1904.
103
А.Леонард, Российские законы о торговле и промышленности. – СПб., 1855; В.И.
Доргобужинов, Наша тарифная охрана и ее направление. – СПб., 1866; М.Н. Колесов,
Таможенная политика в 1850-1870 гг. и в новое время. – СПб., 1871; И.А. Гольденберг,
Таможенная политика по отношению к нашему тарифу. – СПб., 1884; К.Н. Лодыженский,
История русского таможенного тарифа. – СПб., 1886; Я.А. Новиков, Протекционизм. – СПб.,
1890; И.М. Кулишер, Очерки по истории таможенной политики. – СПб., 1908: А.А. Кизеветтер,
К истории таможен в России. – Казань, 1912; В.И. Пичета, Фритредеры и протекционисты в
России в первой четверти XIX в. – În: Книга для чтения по истории нового времени, т. III. –
Москва, 1912.
104
Л.В. Тенгоборский, Изучение начал, служащих к пересмотру таможенного тарифа. –
СПб., 1848; А.И. Бутковский, О запретительной системе в новом тарифе. – СПб., 1857.
105
О.Бортниковский, Руководство к русскому тарифу по Европейской торговле (с полным
сравнением таможенных тарифов 1850 и 1841 гг.). – СПб., 1857; Новый таможенный тариф
1857 г. сравнительно с таможенным тарифом 1850 г., или указатель товаров, как привозимых,
так и отпускных… – СПб., 1857.
106
Х.М. Вольдемар, О последствиях различия в нашем таможенном тарифе для
сухопутных и морских границ. – СПб., 1861; М.Г. Терехов, Сравнительная статистика о
внешней торговле России. Таможенная система и тарифы, ч. I-II. – Варшава, 1883;
107
Е.Г. Осокин, Внутренние таможенные пошлины в России. – Казань, 1850; А.А.
Боринский, О понижении систем охранительной и свободной торговли с Россией и о
значительном понижении дохода по введению тарифа 1857 г., ч. I-II. – Москва, 1868; Ю.А.
Гагемейстр, Мысли о значении охранительных пошлин по поводу пересмотра русского
таможенного тарифа. – СПб., 1868 Н.А. Досужков, Статистический очерк таможенного
дохода России в период 1822-1890 гг. – СПб., 1892; С.Никольский, О нынешних таможенных
пошлинах. – Москва, 1865.
108
А.Бер, История всемирной торговли, ч. I-II. – Москва, 1876.
109
И.С. Блиох, Финансы России, т.1. – СПб., 1882.
110
А.Л. Беглов, Наша торговля и промышленность в старину и нынче. Исторический очерк. –
СПб., 1891.
111
П.И. Георгиевский, Исторический очерк развития путей сообщения в XIX в. – СПб.,1893.
112
С.И. Гулишамбаров, Всемирная торговля в XIX в. – СПб., 1898.
113
И.П. Козловский, Краткий очерк истории русской торговли, вып. II, – Киев, 1900.
35
Yu.Engalman114 şi cele cu caracter problematic ale lui S.I. Gulişambarov 115, M.P.
Zabloţki116, I.Liubimcenko117, N.A. Novoselski118, V.I. Pokrovski119, N.I. Tarasenko-
Otreşkov120, D.A. Timireazev121 etc.
Din lucrările dedicate nemijlocit Basarabiei, apărute puţin timp după anexarea ei
la Rusia, putem aminti lucrările lui P.Kuniţki 122 şi P.Svinin123, ce conţin informaţii
preţioase despre viaţa economică din regiune, relaţiile comerciale cu guberniile
interne ruse şi statele străine etc.
Unele informaţii privind legăturile comerciale ale Basarabiei cu guberniile
ucrainene, nerentabilitatea păstrării cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi
consecinţele lui nefaste asupra dezvoltării comerţului Basarabiei cu guberniile
interne ruse se conţin în lucrarea lui Ya.Saburov124.
Situaţia economică a Basarabiei este studiată şi de ofiţerii Cartierului general
A.Kornilovici, A. Rozeilon-Soşalski, M.Daragan, A.Zaşciuk ş.a.
A.Kornilovici a adunat un material variat şi preţios privind organizarea vamală,
activitatea porturilor basarabene, comerţul interior şi exterior, legăturile comerciale
ale sudului Basarabiei cu guberniile limitrofe în anii ’20 ai secolului al XIX-lea 125.
Un material variat privind comerţul interior, exterior şi de tranzit al Basarabiei,
dinamica numerică a negustorilor de ghildă şi valoarea capitalului comercial se
conţine în lucrarea colonelului M.Daragan126. Autorul a expus un şir de idei şi
sugestii interesante privind rolul iarmaroacelor, a analizat raportul importului şi
exportului de mărfuri în circuitul de mărfuri dintre Basarabia şi guberniile ruse, a
încercat să determine rolul provinciei în comerţul cu cereale prin portul Odesa,
influenţa politicii comerciale asupra dezvoltării comerţului basarabean etc.

114
Ю.Энгальман, История торговли и всемирных сношений. – Москва, 1870.
115
С.И. Гулишамбаров, Итоги торговли и промышленного развития России в царствовании
императора Николая I. 1825-1855 гг. – СПб., 1896.
116
М.П. Заблоцкий, Сравнительное обозрение внешней торговли России за 25 лет (1824-
1848). – СПб., 1849.
117
И.Любимченко, История торговых отношений России с Англией. – Юрьев, 1912.
118
Н.А. Новосельский, Очерк европейской торговли в 1858 г. – СПб., 1850.
119
В.И. Покровский, К вопросу об устойчивости активного торгового баланса в русской
внешней торговле. – СПб., 1896.
120
Н.И. Тарасенко-Отрешков, Обзор внешней торговли России последних двадцати пяти
лет. – СПб., 1859.
121
Д.А. Тимирязев, Обзор развития главнейших отраслей промышленности и торговли в
России за последнее двадцатилетие, с географическими таблицами. – СПб., 1876.
122
П.Куницкий, Краткое статистическое описание Заднестровской области,
присоединенной к России по мирному трактату, заключенному с Портою Оттоманскою в
Бухаресте 1812 г. – СПб., 1813.
123
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 г. – În: ЗООИД. – Одесса, 1867, т.VI.
124
Я.Сабуров, Земледелье, промышленность и торговля Бессарабии в 1826 г. – Москва, 1830.
125
А.Корнилович, Статистическoе описание Бессарабии собственно так называемой, или
Буджака. – Аккерман, 1899.
126
М.Дараган, Военно-статистическое обозрение Российской империи. – СПб., 1858, т. XI, ч.
III. Бессарабская область.
36
37
Un bogat material factologic ce reflectă dezvoltarea economică a Basarabiei în
perioada de până la reforma agrară se conţine în lucrarea lui A.Zaşciuk 127, analizată
deja în istoriografia contemporană128.
Un rol important în studierea comerţului Basarabiei îi aparţine istoricului,
economistului şi publicistului A.A. Skalkovski 129, considerat unul dintre cei mai
remarcabili cercetători ai secolului al XIX-lea, care a lăsat moştenire 274 de lucrări
ce privesc diverse întrebări de istorie economică şi politică a Novorosiei şi
Basarabiei130. Bazându-se pe un număr mare de izvoare accesibile timpului, A.A.
Skalkovski a studiat diverse aspecte ale politicii comerciale a ţarismului în
Basarabia, a expus un şir de sugestii privind caracterul relaţiilor de piaţă, a încercat
să determine locul şi importanţa comerţului basarabean în sistemul pieţei din
Novorosia.
Cercetările acestor autori poartă parţial însemnătate de izvoare, şi aceasta din
considerentul că, alături de diversele documente depistate din materialele ce le-au
fost puse la dispoziţie de ofiţerii şi funcţionarii aflaţi în subordonanţa lor, depistăm
observaţii, calcule şi sugestii proprii. A.A. Skalkovski, de exemplu, a condus mult
timp Comitetul statistic principal din Novorosia, a vizitat în scop de documentare
Basarabia şi era bine informat despre situaţia ei economică, iar ceilalţi – ofiţeri ai
Cartierului general, în sarcina cărora era studierea minuţioasă a resurselor
economice ale regiunii, aceasta fiind considerată un viitor teatru posibil al operaţiilor
militare într-un posibil conflict ruso-turc.
Date despre comerţul Novorosiei şi Basarabiei în anii ’30-’40 ai secolului al
XIX-lea se conţin şi în articolul lui F.Brun131.
Un material bogat şi variat despre situaţia economică a Basarabiei, inclusiv
despre comerţul şi politica comercială, conţin numeroasele articole, treceri în revistă
şi notiţe publicate în organele de presă ştiinţifice şi în presa periodică: „Журнал
Министерства внутренних дел”, „Журнал мануфактур и торговли”, „Записки
императорского Общества сельского хозяйства Южной России”, „Записки
Одесского общества истории и древности”, precum şi în ziarele: „Бессарабские
областные ведомости”, „Одесский вестник”, „Коммерческая газета”,
„Земледельческая газета” etc. Istoricul Ya.S. Grosul, caracterizând aceste

127
А.Защук, Материалы для географии и статистики России, cобранныe офицерами
Генерального штаба. – CПб., 1862, ч. I-II: Бессарабская область; Idem. Сельскохозяйственная
промышленность Бессарабской области. – În: ЗИОСХЮР. – Одесса, 1861.
128
В.И. Жуков, Города Бессарабии 1812-1861 годов, c. 22-23; М.П. Мунтян, Экономическое
развитие дореформенной Бессарабии, c. 10-11.
129
А.Скальковский, Хронологическое обозрение истории Новороссийского края, ч. I-II, 1731-
1823. – Одесса, 1836-1838; Idem, Первое тридцатилетие истории города Одессы. 1793-1823. –
Одесса, 1837. Idem, Болгарские колонии в России. – Одесса, 1848; Idem, Торговая промышлен-
ность в Новороссийском крае. – Одесса, 1851; Idem, Опыт статистического описания
Новороссийского края, ч. I-II. – Одесса, 1850-1853; Idem, Опыт хозяйственной статистики
Новороссийского края. – Одесса, 1853; Idem, Записки о торговых и промышленных силах
Одессы. – СПб., 1865.
130
Э.Г. Оксман, Библиография работ А.А. Скальковского. – În: ЗОАО. – Одесса, 1961, т. I, с. 175.
131
Ф.Брун, О внешней торговле Новороссийского края и Бесарабии в 1846 г. – În: ЗООИД. –
Одесса, 1848, т. 2.
37
publicaţii, scria că multe din ele poartă caracter de documente şi pot fi folosite în
calitate de izvoare132.
Unele întrebări privind politica comercială a ţarismului în Basarabia, comerţul
regiunii au fost studiate de istoricii şi economiştii din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea – începutul secolului al XX-lea: autorii ruşi Yu.Ianson 133, L.A. Kasso134,
autorii basarabeni N.V. Laşkov135, N.C. Moghileanski136 ş. a.
Din aceste lucrări un interes deosebit prezintă lucrarea lui Yu.Ianson, în care
autorul face o analiză minuţioasă a comerţului cu cereale al Basarabiei, a circulaţiei
transporturilor cu pâine şi a activităţii celor mai importante firme comerciale; el face
de asemenea o analiză comparată a exportului de cereale din Basarabia şi guberniile
ucrainene la sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60 ai secolului al XIX-lea prin
portul Odesa etc.
Din lucrările editate în România la sfârşitul secolului al XIX-lea, ce se referă
nemijlocit la tema noastră de studiu, poate fi amintită lucrarea lui Z.Arbore 137.
Folosind izvoarele şi literatura monografică rusă, autorul studiază diverse probleme
legate de: geografia, etnografia, viaţa economică şi administrativă, relaţiile sociale şi
cultura Basarabiei; descrie politica de rusificare promovată în regiune de
administraţia rusă; scoate în evidenţă consecinţele negative ale anexării regiunii la
Rusia etc.
Prin urmare, istoriografia modernă dedicată istoriei politicii comerciale a ţaris-
mului şi influenţa ei asupra genezei şi evoluţiei burgheziei comerciale în Basarabia
are diverse locuri slabe, n-a depăşit nivelul acumulării materialului factologic şi al
cercetărilor cu caracter local.
Istoriografia contemporană a mers pe calea analizei critice a materialului
izvoristic acumulat şi a încercat să depăşească acele greşeli de ordin teoretic şi
factologic specifice istoriografiei moderne în înaintarea şi cercetarea problemelor
majore în dezvoltarea economică a Basarabiei.
În evoluţia investigaţiilor din istoriografia contemporană ce ţin nemijlocit de
acest areal geografic, inclusiv de tematica noastră de studiu, evidenţiem
convenţional trei etape principale, care se deosebesc radical una de alta nu numai
prin tematica şi subiectele abordate, conţinutul şi valoarea ştiinţifică a lucrărilor, dar
şi prin modul de abordare a problemelor şi de interpretare a materialului factologic.
Prima etapă – interbelică, coincide aproape integral cu perioada când Basarabia,
în urma deciziei Sfatului Ţării din 27 martie 1918, se reuneşte cu Patria Mamă –
România. În această etapă, după o perioadă de mai mult de 100 de ani de dominaţie
ţaristă, apare posibilitatea de a analiza, prin prisma trecutului, consecinţele regimului
de dominaţie asupra dezvoltării acestor teritorii. Apar primele lucrări de sinteză
dedicate istoriei Basarabiei, în care, alături de problemele majore legate nemijlocit

132
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861), c. 8.
133
Ю.Янсон, Статистическое исследование о хлебной торговле в Одесском районе. – СПб., 1870.
134
Л.А. Кассо, Россия на Дунае и образование Бессарабской области. – Москва, 1913.
135
Н.В. Лашков, Бессарабия. К столетию присоединения к России. Географический и
историко-статистический обзор состояния края. – Кишинев, 1912.
136
Н.К. Могилянский, Производствo хлебов, хлебооборот и сбыт крестьянского хлеба в
Бесcарабии. – Кишинев, 1916.
137
Zamfir Arbore, Basarabia în secolul al XIX-lea. – Bucureşti, 1899.
38
39
de anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus şi consecinţele acesteia
asupra dezvoltării economice, sociale, politice şi culturale a teritoriului nou-anexat,
întâlnim, deşi fragmentar, anumite informaţii referitor la cercetările în domeniu.
Din aceste lucrări evidenţiem cercetările lui Onisifor Ghibu 138, Ion Nistor139,
Alexandru Boldur140, Dumitru Bogos141, Petre Cazacu142, Nicolae Popovschi143,
Ştefan Ciobanu144 etc.
Ultimii cinci erau basarabeni de origine, buni cunoscători ai limbii, istoriei şi
culturii ruse, iar de aici şi buni cunoscători ai izvoarelor şi ai literaturii monografice
vizând istoria Basarabiei.
Între lucrările istorice, publicate de Petre Cazacu, cea mai importantă este
monografia „Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918”, apărută, conform unor date
indirecte, în prima jumătate a anului 1924 145. Un interes deosebit pentru studiul
nostru prezintă capitolul trei al lucrării dedicat situaţiei Basarabiei sub dominaţia
ţaristă. Autorul a descris starea băştinaşilor după anexarea regiunii la Rusia, a făcut o
analiză a componenţei etnice a populaţiei şi a determinat direcţiile de bază ale
politicii sociale promovate de ţarism în Basarabia, a cercetat schimbările ce au
intervenit în viaţa economică, sistemul administrativ şi judiciar al Basarabiei. Evi-
denţiind rolul pe care l-a jucat ţarismul în procesul de urbanizare, prin sprijinul
imigrării din Rusia, Polonia şi Ucraina, autorul constată că deoarece în acest proces
prezida Imperiul Rus, „era fatal ca unele oraşe de aici să ia aspecte oarecum ruseşti,
cu atât mai mult cu cât întreg comerţul, în loc să-şi ia calea naturală de scurgere spre
Dunăre, Prut, era îndreptat peste Nistru, pe unde se expediau produsele şi se
importau fabricatele industriale”146.
În 1926 apare monografia „Basarabia” sub îngrijirea lui Ştefan Ciobanu. Scrisă,
cum spune însuşi autorul, „…cu caracter mai mult informativ” 147, lucrarea include
compartimente dedicate aşezării geografice, populaţiei, oraşelor, monumentelor
istorice, mănăstirilor, legislaţiei, precum şi unele dedicate diferitelor ramuri
economice, semnate de mai mulţi autori. Deşi nu se respectă cu stricteţe principiul
cronologic, lucrarea ne prezintă un tablou veridic al Basarabiei sub dominaţia ţaristă.
Caracterizând starea oraşelor basarabene, Ş.Ciobanu scria că acestea „… au avut
soarta tragică a oraşelor din provinciile cucerite ruseşti, cum era Polonia, Caucazul,

138
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească. – Cluj, 1926.
139
Ion Nistor, Basarabia sub dominaţia rusească. – Cernăuţi, 1938. Idem, Istoria Basarabiei. Ed. a V-
a. – Bucureşti, 1991.
140
Alexandru Boldur, Imperialismul rusesc în Balcani. Schiţă de istorie diplomatică cu privire la
români. – Chişinău, 1937; Idem, Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul Istoriei Românilor, vol. II.
Sub dominaţie rusească (1812-1918) Politica. Ideologia. Administraţia. – Chişinău, 1940; Idem,
Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în 1812-1828. Studii. – Chişinău, 1929.
141
D.D. Bogos, Basarabia de la 1812 până la 1938. – Chişinău, 1938.
142
Petre Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918. – Iaşi, 1929.
143
Nicolae Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi. – Chişinău, 1931.
144
Ştefan Ciobanu, Basarabia. – Chişinău, 1926; Idem, Cultura românească în Basarabia sub
stăpânirea rusească. – Bucureşti, 1944.
145
Anatol Petrencu, Doctor Petre Cazacu. Studiu introductiv. – În: Petre Cazacu. Moldova dintre
Prut şi Nistru. 1812-1918. – Chişinău, 1992, p. 18.
146
Petre Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918, p. 162.
147
Ştefan Ciobanu, Basarabia. Monografie. – Chişinău, 1993, p. 8.
39
Ucraina, Crimeea etc., unde un conglomerat de naţionalităţi, adunate la un loc de un
regim străin, le-au distrus firea lor naţională, nepunând nimic în loc, i-a rupt de la
cultura lor naţională, neputându-i apropia de cea rusească, creând o clasă
orăşenească cosmopolită, rece faţă de orişice manifestare naţională şi ostilă
regimului zilei148.
Din lucrările lui Alexandru Boldur un interes deosebit prezintă volumul doi al
lucrării de sinteză „Istoria Basarabiei”, apărută la Chişinău în 1940 şi reeditată la
Bucureşti în 1992149. Deşi nu se referă nemijlocit la întrebările legate de politica
comercială a ţarismului în Basarabia, lucrarea reflectă un tablou veridic al situaţiei
provinciei sub dominaţie ţaristă. Împărţind istoria Basarabiei (anii 1812-1918) în trei
perioade, autorul caută să determine condiţional schimbările de curente (divizându-
le în: liberale şi reacţionare) în interiorul fiecărei perioade, caracterizează sistemul
administrativ, descrie, deşi succint, particularităţile autonomiei limitate şi provizorii
acordate Basarabiei, face o caracteristică succintă a celor mai de vază guvernatori şi
rezidenţi plenipotenţii ai Basarabiei, analizează în baza izvoarelor inedite rapoartele
anuale ale guvernatorilor din anii 1828, 1830, 1832 şi 1833.
Politica comercială a ţarismului în Basarabia poate fi analizată şi prin prisma
poziţiei cercurilor guvernante din Sankt Petersburg faţă de autonomia acordată
regiunii până în 1828150. În acest sens, lucrarea lui A.Boldur dedicată autonomiei
Basarabiei prezintă un interes deosebit pentru cercetările în domeniu.
Unele probleme privind evoluţia relaţiilor comerciale, rolul comerţului interior şi
exterior, dreptul de depozit şi importanţa lui pentru constituirea burgheziei
comerciale în Principatele Române, care în mod indirect pot fi referite şi la
Basarabia, sunt abordate în lucrările ilustrului cercetător român N.Iorga 151.
Caracterizând relaţiile economice ale Principatelor Române cu Rusia şi
Basarabia, N.Iorga constată că reducerea comerţului Moldovei este datorat în fond
politicii vamale promovate de ţarism în Basarabia.
În studierea temei un interes deosebit prezintă şi lucrările cercetătorului român
Ştefan Zeleţin dedicate genezei şi evoluţiei burgheziei române 152, care permit a
compara procesele se s-au petrecut în Principatele Române, cu cele ce au avut loc în
Basarabia după anexarea ei la Imperiul Rus.
Cea de-a doua etapă postbelică, sau etapa marxistă, sovietică a istoriografiei
„moldoveneşti”, începe după cel de-al doilea război mondial şi continuă până la
proclamarea, la 27 august 1991, a independenţei Republicii Moldova. Reieşind din
teza marxistă că evoluţiile suprastructurii politice şi culturale ale societăţii sunt
determinate de baza economică, iar întreaga activitate umană este inspirată de lupta
de clasă, atenţia istoricilor din Republica Moldova este concentrată asupra studierii
diverselor probleme legate de dezvoltarea social-economică, relaţiile agrare,
colonizarea Sudului Basarabiei, mişcarea ţărănească etc. În aceste lucrări se urmărea
148
Ibidem, p. 73.
149
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei. – Bucureşti, 1992.
150
Alexandru Boldur, Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în 1812-1828. Studii. –
Chişinău, 1929.
151
Nicolae Iorga, Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă. (1700-1823). Vol. II. – Bucureşti, 1925.
152
Ştefan Zeleţin, Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric. – Bucureşti, 1925; Idem,
Neoliberalism. Studii asupra istoriei şi politicii burgheziei române. – Bucureşti, 1927.
40
41
scopul de a demonstra că după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus s-au creat
condiţii mult mai favorabile pentru dezvoltarea ei economică, politică şi culturală.
Specific acestei perioade este tratarea problemelor de pe poziţii de clasă. Majoritatea
lucrărilor au fost scrise prin prisma paradigmei marxiste. Cercetările purtau un
caracter unilateral şi tendenţios. Multe probleme care, în pofida conţinutului şi
tematicii, puteau demonstra sau scoate în evidenţă consecinţele nefaste ale anexării
Basarabiei la Imperiul Rus erau trecute conştient cu vederea.
Din aceste considerente, în istoriografia sovietică din Republica Moldova politica
comercială a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra dezvoltării comerţului şi
constituirii burgheziei comerciale n-a constituit un obiect de studiu aparte; acestea
au fost studiate tangenţial doar în lucrări de sinteză dedicate dezvoltării economice a
regiunii în secolul al XIX-lea.
În anii ’50 ai secolului al XX-lea unele aspecte ale cercetării în domeniu sunt
abordate, deşi superficial, în lucrările lui Ya.S. Grosul 153, I.I. Meşceriuk154 şi V.I.
Jukov155. Ceva mai târziu, în lucrările lui V.I. Jukov, în baza unui cerc larg de
izvoare, sunt analizate actele legislative comerciale de bază, inclusiv aplicarea în
Basarabia a Regulamentului ghildelor din 1824. Autorul prezintă date interesante,
deşi contradictorii, privind dinamica numerică a negustorilor de ghildă, cuantumul
circuitului de mărfuri la iarmaroace, târguri şi pe pieţele permanente, constatând că
legislaţia comercială a influenţat benefic asupra comerţului Basarabiei 156.
O reflectare mult mai amplă şi sistematică a comerţului interior şi exterior al
Basarabiei, a legăturilor ei cu piaţa internă rusă se conţine în lucrarea lui Ya.S.
Grosul şi I.G. Budak157, considerată una dintre primele lucrări monografice de
sinteză dedicată studierii tuturor ramurilor economice ale Basarabiei într-o perioadă
de timp ce cuprinde 50 de ani, înainte de reforma agrară din 1861 din Rusia. În ea
sunt dezvăluite atât trăsăturile de ordin general, cât şi cele de ordin particular, proprii
relaţiilor economice ale Basarabiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Materialul factologic pus la dispoziţie de autori ne dă posibilitate să judecăm despre
acele particularităţi, care erau proprii economiei Basarabiei în această perioadă de
timp.
153
Я.С. Гросул, Разложение феудально-крепостнических и формирование капиталистичес-
ких отношений в Молдaвии в первой половине XIX века. – În: Феодальные отношения в Молдавии
в период XIV-XVIII веков (сборник статей). – Кишинев, 1950, с. 175-254; Idem, Cоциально-
экономическое развитие Молдавии в первой половине XIX века. – În: Ученые записки
Кишиневского ун-та. – Кишинев, 1952, т. 2, c. 55-72; Idem, Крестьяне Бессарабии (1812-1861). –
Кишинев, 1956.
154
И.И. Мещерюк, К вопросу о некоторых особенностях социально-экономического
развития гагаузских и болгарских поселений Буджака в первой половине XIX века. – În: Тезисы
докл. науч. конф. профессорско-преподавательского состава Кишиневского ун-та. – Кишинев,
1956, с. 51-53.
155
В.И. Жуков, Экономическое развитие г. Кишинева в первой половине XIX в. – În: Ученые
записки Кишиневского ун-та. – Кишинев, 1959, т. 44, c. 29-42.
156
В.И. Жуков, Торговые правила в Бесcарабии и влияние их на развитие внутренней
торговли в первой половине XIX века. – În: Ученые записки Кишиневского ун-та. – Кишинев,
1962, т.48, с. 79-92; Idem, Города Бессарабии 1812-1861 годов (Очерки социально-экономи-
ческого развития). – Кишинев, 1964.
157
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861). –
Кишинев, 1967.
41
Autorii caută să dezvăluie continuitatea multor procese social-economice ce au
derulat în provincie înainte şi după 1812. În baza unui material factologic divers în
lucrare este studiat procesul de geneză a relaţiilor capitaliste în agricultură şi
industrie. Pentru prima oară în istoriografia sovietică moldovenească este pusă în
discuţie şi în fond studiată întrebarea privind formarea după 1812 a pieţei basara-
bene ca parte componentă a pieţei interne ruse, sunt caracterizate relaţiile comerciale
ale Basarabiei cu guberniile limitrofe – Herson şi Podolia în a doua jumătate a anilor
’20 ai secolului al XIX-lea.
În lucrare este studiată, de pe poziţii noi, şi întrebarea privind acumularea iniţială
de capital în Basarabia, cu toate că, după cum menţionează, pe bună dreptate,
recenzenţii L.G. Beskrovnâi, V.M. Kabuzan şi A.A. Şeveakov, „…izvoarele propriu-
zise ale acumulării capitalului iniţial, etapele de bază ale acestui proces în lucrare
sunt numai desemnate”158.
În acelaşi timp, nu toate aspectele acestei probleme atât de vaste au fost reflectate
şi studiate de autorii nominalizaţi supra. Insuficient au fost dezvăluite relaţiile
comerciale ale Basarabiei cu guberniile ruse în primii 15 ani după anexare, îndeosebi
după suprimarea în 1831 a cordonului vamal de la Nistru. Nestudiată a rămas
politica comercială a ţarismului în Basarabia, suprimarea cordonului sanitaro-vamal
de la Nistru şi unificarea vamală a regiunii cu guberniile interne ruse, la fel
mecanismul includerii Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse. Fragmentar sunt
analizate relaţiile Basarabiei cu portul Odesa – centru de bază în exportul cerealelor
de pe piaţa basarabeană peste hotare şi, parţial, centru intergubernial în comerţul
regiunii. Este completamente trecută cu vederea problema genezei şi evoluţiei
burgheziei comerciale.
Lucrarea lui Ya.S. Grosul şi I.G. Budak nu-i lipsită de unele trăsături unilaterale
şi tendenţioase, despre care nu o dată s-a scris în literatura istorică contemporană 159.
Unele aspecte ale temei au fost abordate şi în lucrările lui I.D. Puhalski 160.
Studiind dezvoltarea industriei şi a comerţului în Basarabia în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, autorul s-a referit şi la perioada mai timpurie. Într-un articol
dedicat rolului Basarabiei în comerţul exterior al Rusiei în prima jumătate a

158
Л.Г. Бескровный, В.М. Кабузан, А.А. Шевяков, Рецензия на книгу: Я.С. Гросул, И.Г. Будак.
Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861). – Кишинев, 1967. – În: Вопросы
истории. – Москва, 1968, № 11, с. 171.
159
A se vedea: М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 16-17;
Valentin Tomuleţ, Noi opinii privind dezvoltarea comerţului Basarabiei în prima jumătate a sec. al
XIX-lea. – În: Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. I. – Chişinău, 1992, p. 192-197.
160
И.Д. Пухальский, Внешняя торговля зерном в Бессарабии в 1850-1902 годах. – În:
Ежегодник по аграрной истории Восточной Европы. 1964 г. – Кишинев, 1966, с. 651-657; Idem,
Развитие ярмарочной торговли в Бессарабии в пореформенном периоде (в первой половине XIX
столетия). – În: Научная конференция (Кишиневского ун-та) по итогам научно-
исследовательских работ за 1965 год. Февраль, 1966 г. Секция общественных и гуманитарных
наук. Сокр. тезисы докл. – Кишинев, 1966, с. 54-55; Idem, Бессарабия – неотъемлемая часть
общероссийского рынка (Влияние общероссийской экономики на развитие хозяйства и торговли
Бессарабии: – În: Научная конференция (Кишиневского ун-та) по итогам научно-
исследовательских работ за 1965 год. Февраль, 1966 г. Сокр. тезисы докл. – Кишинев, 1966, с. 53-
54; Idem, Некоторые вопросы торговли зерном в Бессарабии в пореформенный период. – În:
Научная конфeрeнция (Кишиневского ун-та) по итогам научно-исследовательских работ за 1966
год. Май, 1967 г. (Секция общественных наук). Сокр. тезисы докл. – Кишинев, 1967, с. 47-48.
42
43
secolului al XIX-lea, I.D. Puhalski constă just că după 1812 „Basarabia este
transformată într-o bază de materie primă pentru Imperiul Rus, din care cauză din ea
era stoarsă o cantitate maximală de produse agricole” 161.
Cuprinzând material divers şi valoros, lucrările lui I.D. Puhalski nu sunt totuşi
lipsite de lacune şi afirmaţii contradictorii, despre care a scris la timpul său M.P.
Muntean162.
Un anumit interes pentru studierea problemelor legate de dezvoltarea social-
economică a Basarabiei, genezei şi evoluţiei burgheziei comerciale prezintă şi
lucrarea lui I.I. Meşceriuk dedicată dezvoltării social-economice a satelor bulgare şi
găgăuze din sudul Basarabiei163. În baza izvoarelor de arhivă, autorul analizează
procesul de geneză şi evoluţie a relaţiilor capitaliste în sudul Basarabiei, determină
căile de acumulare iniţială a capitalului în mâinile burgheziei agrare şi comerciale,
descrie metodele de folosire a muncii salariate a coloniştilor bulgari şi găgăuzi în
gospodăriile burgheziei agrare etc. În baza unor exemple concrete – a negustorului
bulgar Chiril Minko, autorul descrie procesul de constituire în rândurile coloniştilor
bulgari a elementului burghez, evidenţiază căile de îmbogăţire şi activitatea
comercial-industrială a acestei stări sociale 164.
Un loc aparte în studierea diverselor ramuri economice ale Basarabiei în prima
jumătate a secolului al XIX-lea îi revine cercetătorului M.P. Muntean. Fiind unul
dintre cei mai buni cunoscători ai izvoarelor istoriei Basarabiei, M.P. Muntean a
publicat un studiu valoros165 şi numeroase articole166 dedicate dezvoltării economice
a provinciei în anii 1812-1861. În baza unui număr impunător de izvoare – 120 de
fonduri din 8 arhive centrale şi locale, autorul studiază starea comerţului interior al
Moldovei la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea şi
influenţa legislaţiei comerciale ruse asupra dezvoltării comerţului Basarabiei, descrie
formele sezoniere şi acele frecvente de comerţ, prezintă date interesante privind
dinamica numerică a burgheziei comerciale şi volumul capitalului comercial al
negustorilor de ghildă în anii ’40 ai secolului al XIX-lea. O atenţie deosebită este
acordată locului şi rolului Basarabiei în sistemul pieţei din Novorosia, relaţiilor
Basarabiei cu portul Odesa etc. Însă, în pofida faptului că în lucrare este dedicat un
paragraf special politicii comerciale a ţarismului în Basarabia, autorul n-a avut drept
scop special studierea profundă şi minuţioasă a acestei probleme. Ca urmare, multe
161
И.Д. Пухальский, Некоторые данные о роли Бессарабии во внешней торговле России в
первой половине XIX века. – În: Доклады научной сесcии 1963 г. Кишиневского гос. универси-
тета. – Кишинев, 1964, с. 38.
162
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 23.
163
И.И. Мещeрюк, Социально-экономическое развитие болгарских и гагаузских сел в южной
Бессарабии (1808-1856 гг). – Кишинев, 1970.
164
Ibidem, p. 216-219.
165
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 3-385.
166
М.П. Мунтян, Динамика урожайности зерновых культур Бессарабии в первой половине
XIX века. – În: Ученые записки Кишиневского ун-та. – Кишинев, 1964, т. 73, с. 25-41; Idem, К
вопросу об «урожайной системе» в Бессарабии в первой половине XIX в. – În: Ежегодник по
аграрной истории Восточной Европы, 1962 г. – Минск, 1964, с. 421-427; Idem, К вопросу о
развитии зернового хозяйства Бессарабии в первой половине XIX в. – În: Ежегодник по аграрной
истории Восточной Европы. – Вильнюс, 1964, с. 505-513; Idem, О тенденциях развития
скотоводства в Бессарабии в первой половине XIX века. – În: Научная конференция
(Кишиневского ун-та) по итогам научно-исследовательских работ за 1966 г. Май, 1967 г. Секция
обществ. наук. Сокр. тексты докл. – Кишинев, 1967, с. 96-99.
43
aspecte ale politicii comerciale au fost analizate tangenţial, iar altele, cum ar fi:
legislaţia comercială rusă în Basarabia în primii ani după anexare, politica vamală a
ţarismului, suprimarea cordonului vamal de la Nistru şi unificarea vamală a
Basarabiei cu Rusia, instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre,
aplicarea în provincie a Regulamentului ghildelor din 1824 şi influenţa lui asupra
constituirii burgheziei comerciale etc., au rămas nestudiate.
Informaţii preţioase privind caracterul marfar al gospodăriei cerealiere în
Basarabia în anii ’40-’60 ai secolului al XIX-lea întâlnim în articolele lui S.A.
Panfilov167. Ele includ date privind exportul cerealelor prin porturile Ismail şi Reni,
rolul Basarabiei în comerţul Rusiei cu statele europene realizat prin vămile şi
posturile vamale terestre etc.
Primul studiu de sinteză al pieţei agrare în Basarabia în secolul al XIX-lea îl
constituie monografia lui I.A. Anţupov 168. În lucrare este analizat procesul de
dezvoltare a forţelor de producţie în Basarabia în secolul al XIX-lea şi influenţa lui
asupra formării pieţei agrare, este determinat locul şi rolul Basarabiei în sistemul
pieţei interne ruse şi al celei europene.
Autorul studiază procesul de constituire a pieţelor regionale, legate de producţia
agricolă, schimbările ce au loc în dinamica procesului de constituire a pieţei interne
agricole, diversele componente şi elemente ale pieţei, complexitatea relaţiilor de
piaţă şi influenţa lor asupra importului şi exportului producţiei agricole etc.
În baza studierii dezvoltării legăturilor în interiorul pieţei, corelaţiei preţurilor,
autorul urmăreşte procesul de transformare a pieţei marfare agricole în piaţă capita-
listă, determină timpul când a fost finalizat procesul de constituire în Basarabia a
pieţei unice agricole.
Dar, constatând că o dată cu suprimarea la începutul anilor ’30 a cordonului
sanitaro-vamal de la Nistru (aici autorul greşeşte – doar a cordonului vamal), piaţa
marfară a Basarabiei devine parte organică a pieţei interne ruse şi a sistemului ei
economic169, autorul aşa şi nu descrie mecanismul şi nu determină etapele includerii
regiunii în acest sistem, ţinând seama de faptul că constituirea pieţei pe întreaga
Rusie a fost un proces de lungă durată.
În 1982 este publicată monografia lui V.I. Jukov „Formarea şi dezvoltarea
burgheziei şi a proletariatului în Basarabia” 170 – propriu-zis primul studiu de sinteză
dedicat acestei probleme, a cărei menire era de a argumenta de pe poziţii marxiste
concepţia deja dominantă în istoriografia sovietică moldovenească cu privire la

167
С.А. Панфилов, Некоторые данные о товарности сельского хозяйства Бессарабии в 40-
60 годах XIX века. – În: Материалы науч. конф. проф.-преп. состава КГУ по итогам научно-
исследовательских работ за 1969 год. Секция обществ. и гуман. наук. (Сокр. тексты докл.). –
Кишинев, 1970, с. 108-110; Idem, Некоторые данные о товарности зернового хозяйства
Бессарабии в 40-60-х гг. XIX в. – În: Ученые записки Кишиневского гос. ун-та. – Кишинев, 1971,
т. 117. (История), с. 408- 419.
168
И.А. Анцупов, Сельскохозяйственный рынок Бессарабии в XIX в. – Кишинев, 1981.
169
Ibidem, p. 9.
170
В.И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии (1812-
1900). – Кишинев, 1982.
44
45
formarea naţiunii burgheze171 şi a celei sovietice moldoveneşti172. Punând în circuitul
ştiinţific noi izvoare de arhivă şi folosind pe larg literatura monografică, autorul
analizează procesul de descompunere a orânduirii feudale (datat cu perioada de până
la reforma agrară din 1861 din Rusia), de geneză şi de evoluţie a burgheziei şi a pro-
letariatului în Basarabia. Perioada de după reforma agrară este considerată ca proces
de constituire a acestor două stări sociale. În categoria burgheziei urbane sunt
incluse pătura comercial-cămătărească, concesionarii, proprietarii de manufacturi şi
ateliere meşteşugăreşti, iar în categoria burgheziei rurale – arendaşii de pământuri.
Urmărind scopul de a „descoperi condiţiile istorice, care au determinat apariţia
burgheziei şi a proletariatului în Basarabia” 173, autorul elaborează lucrarea pe baza
principiului leninist al obiectivităţii acestui proces (principiu deja răspândit în
istoriografia vest-europeană) şi, deşi constată că izvoarele dezvoltării capitalismului
au apărut în acest spaţiu încă în perioada suzeranităţii otomane şi, respectiv,
recunoaşte necesitatea studierii continuităţii istorice în constituirea relaţiilor noi
capitaliste174, procesul propriu-zis este descris doar prin prisma influenţei factorilor
generaţi de „urmările progresiste” ale „alipirii” acestui teritoriu la Imperiul Rus.
Caracterul tendenţios al acestei lucrări se impune şi prin faptul că autorul, fără să
studieze conştient componenţa naţională a burgheziei comerciale, include în rându-
rile negustorilor moldoveni din Chişinău, Ismail, Reni şi Akkerman şi negustori de
alte etnii175, în scopul de a mări ponderea moldovenilor în cadrul acestei categorii
sociale şi a dovedi predominarea elementului naţional în cadrul acestei categorii
sociale. Şi mai tendenţioase şi contradictorii sunt datele privind dinamica numerică a
negustorilor de ghildă din Basarabia. Folosind diverse surse, adunate de Cârmuirea
Regională în diferite scopuri şi care, de regulă, nu reflectă absolut veridic această
problemă, V.I. Jukov constată o creştere de 3,2 ori a numărului de negustori de
ghildă în Basarabia pe parcursul unei perioade de 10 ani: de la 853 în 1844 până la
2772 – în 1853176. Adevărul constă în faptul că dacă datele din 1844 reflectă numărul
negustorilor de ghildă ce au declarat capitalul comercial, apoi cele din 1853 reflectă
numărul total de negustori, inclusiv membrii familiilor acestora, date ce nu pot fi
confundate.
Fiind scrisă de pe poziţii de clasă, burghezia asumându-şi rolul de făuritor al
societăţii capitaliste, de conducător şi propulsor al ei, iar proletariatul de gropar,
unică forţă care este în stare să-l schimbe 177, lucrarea nu răspunde la multiple
întrebări şi nu pune în discuţie numeroase probleme cu caracter ştiinţific. În afara
cercetării a rămas problema tipologiei burgheziei basarabene, componenţa ei etnică,
171
V.I. Jukov, Cu privire la formarea claselor naţiei moldoveneşti burgheze. – În: Comunistul
Moldovei. – Chişinău, 1970, Nr.8, p. 22-29; И.Д. Пухальский, Некоторые вопросы экономических
основ формирования молдавской буржуазной нации (вторая половина XIX в.). – În: Материалы
науч. конф. проф.-преп. состава КГУ по итогaм научно-исследовательских работ за 1970 г.:
Секция общественных к гуманитарных наук. – Кишинев, 1970, с. 28-30; Формирование
молдавской буржуазной нации / Отв. ред. А.М. Лазарев. – Кишинев, 1978.
172
Privind formarea naţiunii sovietice moldoveneşti a se vedea: История, археология,
этнография Молдaвии. Указатель советской литературы. Т. 1. 1918-1968 гг. – Кишинев, 1973;
Т. 2. 1969-1982. – Кишинев, 1982.
173
В.И. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата Бессарабии, с. 4.
174
Ibidem, p. 5.
175
Ibidem, p. 58.
176
Ibidem, p. 53.
177
Ibidem, p. 11.
45
sursele venitului şi nivelul de avere, profesiunea sau meseria practicată, condiţiile de
viaţă, libertatea administrativă şi politică faţă de putere, prestigiul social etc. Autorul
nu analizează problema influenţei politicii comerciale a ţarismului asupra procesului
de apariţie şi dezvoltare a burgheziei, în general, şi de constituire a burgheziei
naţionale, în particular.
Problemei genezei capitalismului şi constituirii burgheziei sunt consacrate şi alte
studii ale aceluiaşi autor, dar care, de fapt, nu depăşesc acele principii metodologice
fixate în lucrarea amintită mai sus 178. Unele aspecte ale influenţei diverşilor factori,
ce ţin în fond de includerea provinciei în sistemul economic şi politic al Imperiului
Rus, asupra dezvoltării agriculturii, industriei, comerţului şi oraşelor, formării stării
comercial-industriale, deşi părtinitor, problema fiind tratată unilateral, sunt reflectate
şi în lucrările dedicate importanţei istorice a „alipirii” Basarabiei la Rusia 179. O idee
clară despre procesele ce au avut loc în Moldova în ajunul anexării Basarabiei la
Imperiul Rus, îndeosebi despre legăturile comerciale ale regiunii, formează lucrările
lui D.M. Dragnev180, P.S. Cocârlă181, I.V. Semionova182, G.S. Grosul183, I.G. Şulga184,
O.Iu. Skaleţkaia185 etc.

178
В.И. Жуков, Сельскохозяйственное предпринимательство купцов и мещан Бессарабии
(1812-1861 гг.). – În: Ежегодник по аграрной истории Восточной Европы. 1964 год. – Кишинев,
1966, с. 494-499; Idem, О периодизации развития промышленности и формировании промыш-
ленного пролетариата Бессарабии в XIX веке (1812-1900 годы). – În: Известия АН МССР. Сер.
Обществ. Наук. – Кишинев, 1969, № 2, c. 19-31; Idem, Некоторые особенности формирования
капиталистических классов в национальных окраинах России: На примере Бессарабии. – În:
Известия АН МССР. Сер. Обшеств. Наук. – Кишинев, 1975, №2, с. 33-43; Idem, Значение
присоединения Бессарабии к России для формирования капиталистического уклада в экономике
края в дореформенный период. – În: Исторический акт 1812 года и его значение в судьбах
молдавского народа. – Кишинев, 1982, с. 60-95.
179
Я.С. Гросул, Историческое значение присоединения Бессарабии к России для судеб
молдавского народа. – În: Вопросы истории. – Москва, 1962, №7, с. 48-68; Ya.Grosul, I.Budak,
Însemnătatea progresistă a alipirii Basarabiei la Rusia (în a.1812). – În: Comunistul Moldovei. –
Chişinău, 1972, Nr.5, p. 29-37; Ya.Grosul, V.Jukov, Un eveniment de o mare însemnătate progresistă
(Alipirea Basarabiei la Rusia în a.1812). – În: Comunistul Moldovei. – Chişinău, 1971, nr.5, p. 31-37;
И.А. Анцупов, А.И. Бабий, В.И. Жуков, Ю.Г. Иванов, Историческое значение присоединения
Бессарабии к России в 1812 году. – Кишинев, 1968; Исторический акт 1812 года и его значение
в судьбах молдавского народа. – Кишинев, 1982; Историческое значение присоединения
Бессарабии и левобережнего Поднестровья к России. – Кишинев, 1987.
180
Д.М. Драгнев, Сельское хозяйство феодальной Молдавии (конец XVII – нач. XIX в.). –
Кишинев, 1975; Idem, Об особенностях экономического развития Дунайских княжеств в конце
XVII-XVIII в. – În: Проблемы истории и культуры: Сборник. – Москва, 1976, с. 31-40; Idem,
Istorie şi civilizaţie medievală şi modernă în Ţările Române. Studii şi materiale. – Chişinău, 2012.
181
П.С. Кокыpлэ, Торговые связи молдавских купцов с городом Нежином в XVIII в. – În:
Россия и Юго-Восточная Европа. – Кишинев, 1984, с. 45-50; Idem, Din istoria relaţiilor comerciale
moldo-ucrainene în secolul al XVIII-lea. – În: Învăţătorul sovietic. – Chişinău, 1979, Nr.1, p. 30-32;
Idem, Социально-экономическое развитие молдавского города в конце XVII – начале XIX в. –
Кишинев, 1989; Idem, Târgurile sau oraşele Moldovei în epoca feudală. – Chişinău, 1991.
182
И.В. Семенова, К вопросу о русско-молдавских торговых связях в конце XVIII века. – În:
Известия МФ АНССР. – Кишинев, 1958, № 9/54, с. 87-92; Idem, Новые данные о торговых
связях России с Дунайскими княжествами на рубеже XVIII-XIX вв. – În: Ученые записки ИИ МФ
АНССР. – Кишинев, 1959, т.1/10, с. 179-197.
183
Г.С. Гросул, Дунайские княжества в политике России (1774-1806). – Кишинев, 1975.
184
И.Г. Шульга, 3 iсmopii економичных зв’язкiв Украiни з Молдавieю у другiй половинi XVIII
cт. – În: Украiнський istоriчний журнал. – Кuiв, 1975, с. 99-102.
46
47
Etapa marxistă în evoluţia istoriografiei româneşti se încheie o dată cu revoluţia
din decembrie 1989, iar a celei moldoveneşti – o dată cu afirmarea vertiginoasă a
conştiinţei naţionale a românilor din stânga Prutului şi proclamarea la 27 august
1991 a independenţei Republicii Moldova.
Noua etapă se caracterizează prin democratizarea şi depolitizarea ştiinţei
istorice. Apar posibilităţi reale de a studia un şir de probleme trecute conştient cu
vederea, precum şi de a revizui, de pe poziţii general umane, unele teme mai vechi.
Sunt publicate un şir de studii în care se încearcă să se revadă unele aspecte din
istoria Basarabiei, sub dominaţia ţaristă, şi să se pună în discuţie unele aspecte ce au
cunoscut o tratare tendenţioasă în istoriografia postbelică din Republica Moldova 186.
Apar primele lucrări de sinteză dedicate istoriei Basarabiei: la Chişinău – cea
semnată de Anton Moraru187, iar la Bucureşti – cea sub îngrijirea lui Ioan Scurtu 188.
În istoriografia de ultima oră din România au fost realizate anumite succese în ce
priveşte studierea istoriei Basarabiei, evidenţiindu-se în acest sens lucrările cu
caracter general ale istoricilor Nicolae Ciachir 189 şi Paul Cernovodeanu190, lucrări
care, deşi nu se referă direct la tema noastră de studiu, pun în lumină, sub aspect
politic şi internaţional, situaţia Basarabiei sub dominaţia ţaristă.
Din lucrările istoriografiei sovietice dedicate legităţilor de bază ale dezvoltării
economico-sociale a Rusiei la sfârşitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a
secolului al XIX-lea, ce au influenţat direct şi caracterul investigaţiilor din
Republica Moldova, evidenţiem lucrările cercetătorilor S.A. Pokrovski 191, P.A.
Hromov192; P.I. Leaşcenko193, G.A. Dihtear194, S.G. Strumilin195 şi materialele
simpozionului Unional din 1965 privind trecerea de la feudalism la capitalism în
Rusia196. Un interes deosebit pentru conceperea procesului constituirii burgheziei
comerciale în Basarabia şi a influenţei politicii comerciale a ţarismului asupra
acestui proces îl prezintă lucrarea lui P.G. Rândziunski consacrată istoriei urbane şi

185
О.Ю. Скалецкая, Русско-украинско-молдавские экономические связи на рубеже XVIII-XIX
вв. – În: Известия АН МССР. Серия Обществ. Наук. – Кишинев, 1982, № 2, с. 73-76; Idem,
Русские и украинские купцы на рынках Молдавии (1791-1812). – În: Россия и Юго-Восточняя
Европа. – Кишинев, 1984, с. 50-55.
186
Mihai Adauge, Istoria şi faptele. – În: Nistru. – Chişinău, 1989, Nr.4, p. 103-124; Valentin
Tomuleţ, Unele probleme de controversă privind dezvoltarea social-economică a Basarabiei (anii
1812-1868) în istoriografia sovietică moldovenească. – În: Probleme actuale ale istoriei naţionale şi
universale. Culegere de studii şi materiale. – Chişinău, 1992, p. 166-198.
187
Anton Moraru, Istoria Românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993). – Chişinău, 1995.
188
Ioan Scurtu, Dumitru Almaş, Armand Grosu, Ion Pavlescu, Gheorghe I.Iniţă, Ion Şişcanu,
Nicolae Enciu, Gheorghe E.Cojocaru, Istoria Basarabiei. De la începuturi până în 1998. – Bucureşti,
1998.
189
Nicolae Ciachir, Basarabia sub stăpânirea ţaristă (1812-1917). – Bucureşti, 1992.
190
Paul Cernovodeanu, Basarabia. Drama unei provincii istorice româneşti în context politic inter-
naţional (1806-1920). –Bucureşti, 1993.
191
С.А. Покровский, Внешняя торговая политика России. – Москва, 1947.
192
П.А. Хромов, Экономическое развитие России в XIX-XX вв. – Москва, 1950; Idem, Очерки
экономики феодализма в России. – Москва, 1957.
193
П.И. Лященко, История народного хозяйства СССР, т. I. – Москва, 1952.
194
Г.А. Дихтяр, Внутренняя торговля в дореволюционной России. – Москва, 1960.
195
С.Г. Струмилин, Очерки экономической истории России и СССР. – Москва, 1966.
196
Переход от феодализма к капитализму. Материалы Всесоюзной дискуссии. – Москва, 1969.
47
populaţiei urbane în perioada de până la reforma agrară din 1861 197. Autorul
menţionează că, în pofida caracterului contradictoriu al politicii guvernului faţă de
oraşe şi populaţia urbană, ea era orientată în principal spre păstrarea instituţiilor
vechi feudale. În acest context, un exemplu destul de elocvent după caracterul său
antiburghez este Regulamentul ghildelor din 14 noiembrie 1824, elaborat de
ministrul de finanţe E.F. Kankrin. P.G. Rândziunski scoate în relief contradicţiile
dintre negustorii de ghildă şi ţărănimea comercială, descrie lupta negustorilor pentru
păstrarea drepturilor de monopol în comerţ. În acelaşi timp, considerăm că,
reflectând problema genezei capitalismului, autorul tratează întru câtva unilateral
rolul negustorilor de ghildă în stabilirea acestui proces. El nu menţionează faptul că
activitatea comercial-industrială a negustorilor favoriza extinderea comerţului
interior şi exterior, iar acesta, la rândul său, contribuia în mod direct la dezvoltarea
industriei; nu atenţionează nici faptul că lupta dintre negustori şi ţărănimea
comercială a fost un proces legic ce grăbea victoria capitalismului.
Pentru studierea politicii economice a ţarismului, inclusiv a celei comerciale, un
anumit interes prezintă şi monografia elaborată de N.S. Kineapina – prima lucrare de
sinteză dedicată politicii autocraţiei ruse în domeniul industriei în anii ’20-’50 ai
secolului al XIX-lea198.
Scrisă în baza unui material factologic destul de bogat, lucrarea cuprinde diverse
laturi ale politicii industriale a ţarismului şi descrie tabloul dezvoltării ei în general.
Unul dintre capitole este dedicat nemijlocit politicii vamale a ţarismului în aceşti ani.
Acesta poate fi considerat primul studiu de sinteză în istoriografia sovietică
dedicat istoriei politicii vamale ruse în primul pătrar al secolului al XIX-lea. În el
sunt analizate, deşi succint, cauzele principale ale măsurilor tarifare întreprinse de
ţarism şi influenţa lor asupra politicii industriale din această perioadă.
Diverse probleme legate de procesul constituirii pieţei interne ruse, în care va fi
inclusă şi Basarabia după anexarea ei la Imperiul Rus, sunt analizate în lucrările de
sinteză ale lui I.D. Kovalcenko şi L.V. Milov 199, B.N. Mironov200 şi în articolele lui
N.L. Rubenştein201 şi Iu.A. Tihonov202.
Pentru studiul comparativ al proceselor ce au avut loc în Basarabia în prima
jumătate a secolului al XIX-lea şi în guberniile limitrofe un anumit interes prezintă
cele două monografii ale cercetătoarei E.I. Drujinina 203, în care sunt analizate
procesele social-economice ce au derulat în cele 3 gubernii din Novorosia – Herson,

197
П.Г. Рындзюнский, Городское гражданство дореформенной России. – Москва, 1958.
198
Н. С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (’20-’50-
ые годы XIX в.). – Москва, 1968.
199
И.Д. Ковальченко, Л.В. Милов, Всероссийский аграрный рынок XVIII – началa XIX века.
Опыт количественного анализа. – Москва, 1974.
200
Б.Н. Миронов, Внутренний рынок России во второй половине XVIII – первой половине XIX в. –
Ленинград, 1981.
201
Н.Л. Рубенштейн, Территориальное разделение труда и развитие всероссийского рынка. –
În: Из истории рабочего класса и революционного движения. – Москва, 1958, с. 88-100.
202
Ю.А. Тихонов, Проблема формирования всероссийского рынка в современной советской
историографии. – În: Актуальные проблемы истории России эпохи феодализма. – Москва, 1970,
с. 200-223.
203
Е.И. Дружинина, Южная Украина в 1800-1825 гг. – Москва, 1970. Idem, Южная Украина
в период кризиса феодализма. 1825-1860 гг. – Москва, 1981.
48
49
Taurida şi Ekaterinoslav între anii 1800-1860. Tot în acest context pot fi menţionate
şi lucrările lui I.O. Gurjii 204, S.A. Cekmenev205, T.H. Kumâkov206, J.A. Ananian207,
V.A. Zolotov208 etc.
Din aceste lucrări merită atenţie cele două monografii ale lui V.A. Zolotov
(Rostov-pe-Don) în care autoul nu s-a limitat doar la o simplă trecere în revistă a
stării istorico-economice a comerţului exterior din sudul Rusiei. Problema pieţei în
condiţiile maturizării relaţiilor capitaliste este legată nemijlocit de totalitatea întrebă-
rilor ce ţin de istoria industriei şi agriculturii, de politica promovată în acest domeniu
de cercurile dominante.
Autorul tinde să determine particularităţile comerţului prin porturile de sud ale
Rusiei şi influenţa lui asupra procesului de dezvoltare a capitalismului în ajunul
reformei agrare din 1861, rolul lui în procesul de descompunere a sistemului vechi
feudal-iobăgist. Procesele studiate de V.A. Zolotov pot fi comparate cu cele ce au
avut loc şi în Basarabia în aceeaşi perioadă de timp.
Analizei comerţului exterior al Rusiei în primii zece ani ai secolului al XIX-lea şi
politicii vamale a guvernului, determinării cauzelor ce l-au impus pe Alexandru I şi
consilierii săi să adere la blocada continentală şi a efectelor economice ale acestei
politici este dedicată monografia elaborată de M.F. Zolotnikov 209.
Drept exemplu în studierea politicii comerciale a ţarismului promovate în
periferiile naţionale în prima jumătate a secolului al XIX-lea ne pot servi şi cele
două monografii ale lui M.C. Rojkova210 dedicate politicii economice a ţarismului în
Orientul Mijlociu. Dar alături de materialul factologic valoros, cules din diferite
arhive şi din literatura periodică rusă din secolul al XIX-lea, diversitatea
problemelor abordate, felul de expunere şi argumentare a evenimentelor, lucrarea nu
este lipsită şi de unele idei şi concluzii contradictorii despre care a scris la timpul său
A.Ya. Sokolov211.
Unele tangenţe în abordarea problemei privind suprimarea cordonului sanitaro-
vamal de la Nistru şi unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia, privind asemenea
procese în alte periferii naţionale ale Imperiului Rus, pot fi urmărite şi în lucrările lui
A.Ia. Sokolov212 şi N.A. Halfin213.

204
I.О. Гуржий, Развиток товарного вирвницiтва ï торгïвлï на Украïнï (з кïнця XVIII cm. до
1861 року). – Киïв, 1962.
205
С.А. Чекменев, Социально-экономическое развитие Ставрополя и Кубани в конце XVIII и
первой половине XIX века. – Пятигорск, 1967.
206
Т.X. Кумыков, Вовлечение Северного Кавказа во всероссийский рынок. – Нальчик, 1962.
207
Ж.А. Ананьян, Армянская колония Григориополь. – Ереван, 1969.
208
В.А. Золотов, Хлебный экспорт через порты Черного и Азовского морей в 60-90 годы XIX
в. – Ростов-на-Дону, 1960; Idem, Внешняя торговля Южной России в первой половине XIX века. –
Ростов-на-Дону, 1963.
209
М.Ф. Золотников, Континентальная блокада и Россия. – Москва-Ленинград, 1966.
210
М.К. Рожкова, Экономическая политика царского правительства на Среднем Востоке во
второй четверти XIX века и русская буржуазия. – Москва, 1949; Idem, Экономические связи
России со Средней Азией в 40-60-х гг. XIX в. – Москва, 1963.
211
А.Я. Соколов, Торговая политика России в Средней Азии и развитие русско-афганских
торговых отношений. – Ташкент, 1971, с. 11-13.
212
Ibidem.
213
Н.А. Халфин, Присоединение Средней Азии к России (60-90-е гг. XIXв.). – Москва,1965.
49
Întrebări legate de politica tarifară a ţarismului în prima jumătate a secolului al
XIX-lea şi-au găsit reflectare şi în studiile lui S.B. Okuni 214, S.Ia. Borovoi215, G.G.
Proşin216, V.V. Potanin217 şi N.P. Strahova218. Autorii constată că politica
protecţionistă a ţarismului din prima jumătate a secolului al XIX-lea (cu excepţia
tarifelor vamale liberale din anii 1816 şi 1819) au contribuit benefic la dezvoltarea
industriei şi statornicirea relaţiilor capitaliste în Rusia.
Din lucrările de ultima oră, ce au o legătură directă cu investigaţiile în domeniu,
amintim lucrările de sinteză dedicate istoriei economice şi sociale a Rusiei 219, istoriei
vămilor220 şi lucrarea lui L.V. Kuprianova dedicată protecţionismului vamal-
industrial în Rusia în anii ’40-’80 ai secolului al XIX-lea 221.
Din lucrările istoricilor americani amintim lucrarea apărută în 1976 a cercetă-
torului G.F. Jewsbury dedicată anexării Basarabiei la Rusia 222, în care sunt arătate
consecinţele nefaste ale anexării ce au afectat domeniile social, economic, adminis-
trativ şi cultural.
În acest context, un interes deosebit prezintă şi lucrarea cercetătorului Dima
Nicholas223 dedicată celor două provincii româneşti – Basarabiei şi Bucovinei şi
consecinţelor fatale ale anexării acestor teritorii la cele două Imperii – Rus şi
Austriac.
În 1993 este editată lucrarea lui Hannes Hofbauer şi Viorel Roman 224 dedicată
istoriei Bucovinei şi Basarabiei – teritorii anexate de marile Imperii, începând de la
anexare şi terminând cu prăbuşirea Imperiului Sovietic. Un capitol aparte este
dedicat Basarabiei în componenţa Imperiului Rus în perioada 1812-1918, în care
sunt evidenţiate trăsăturile de bază ale regimului ţarist cu referire la domnia celor
cinci împăraţi – Alexandru I, Nicolai I, Alexandru II, Alexandru III şi Nicolai al II-lea.
214
С.Б. Окунь, К истории „Таможенного тарифа 1850 г.”. – În: Вопросы генезиса
капитализма в России. – Ленинград, 1960, с. 131-142.
215
С.Я. Боровой, К истории промышленной политики России 20-50-х гг. XIX в. – În:
Исторические записки. – Москва, 1961, № 69, с. 32-37
216
Г.Г. Прошин, Таможенный тариф 1819 г. – În: Научные доклады высшей школы.
Исторические науки. – Москва, 1961, № 4, с. 102-116.
217
В.В. Потанин, Тариф 1857 г. и таможенная политика России (1856-1860). – În: Вестник
Ленинградского Университета, 1965, № 20, с. 47-55
218
Н.П. Страхова, Тариф 1816 г. во внешнеторговой политике России. – În: Из истории
культуры и общественной мысли народов СССР. Сборник научных статей. – Москва, 1984, с. 57-
73; Idem, Тариф 1819 г. во внешнеполитических планах России. – În: Вестник Московского
Университета, Сер.8, история. – Москва, 1990, № 3, с. 43-53.
219
Экономическая история России IX-XX вв: Современный взгляд. – Москва, 2000; Б.Н.
Миронов, Социальнaя история России периода империи (XVIII – нач. XX в.), т. I-II. – СПб., 2000.
220
Ю.Г. Кисловский, История таможни государства Российского. 1907-1995. – Москва,
1995; Таможенное дело в России X начала XX вв. Исторический очерк. Документы. Материалы
(А.В. Аграшенков и др.). – СПб., 1995.
221
Л.В. Куприянова, Таможенно-промышленный протекционизм и русские предпринима-
тели (40-80-е г. XIX в.). – Москва, 1995.
222
George Jewsbury, The Russian Annexation of Bessarabia; 1774-1828. A Study of Imperial
Expansion. East European Monographs. – New York, 1976.
223
Dima Nicolas, Bassarabia and Bukovina. The Soviet-Romanian teritorial Dispute. Boulder: East
European Quarterly, 1982.
224
Hannes Hofbauer, Viorel Roman, Bucovina, Basarabia, Moldova (O ţară uitată între Europa de
Vest, Rusia şi Turcia). Traducere de Toma Paul Dordea. – Bucureşti, 1995.
50
51
Tot în acest context, dar cu referiri la Rusia, poate fi amintită şi lucrarea
profesorului de istorie Walter Mckenzie Pintner dedicată politicii economice a
Rusiei în al doilea pătrar al secolului al XIX-lea 225. Autorul studiază premisele
politicii economice ruse pe timpul domniei lui Nicolai I, se opreşte amănunţit la
problema financiară, dezvoltarea industrială, construcţia de căi ferate, întrebarea
ţărănească etc., încercând să cuprindă toate aspectele activităţii guvernului în
perioada respectivă. Pentru studiul nostru lucrarea lui Walter Mckenzie Pintner
prezintă interes prin evidenţierea contradicţiilor dintre Nicolai I şi E.F. Kankrin,
dintre E.F. Kankrin, P.D. Kisilev şi M.M. Speranski vizavi de problema politicii
economice promovate în Basarabia. Caracterizând politica financiară a statului,
autorul evidenţiază caracterul ei social, menţionează că deoarece întreprinzătorii ruşi
au refuzat sprijinul financiar, sub pretextul situaţii grele financiare din ţară, guvernul
acorda împrumuturi dvorenimii226, iar politica oficială a statului era îndreptată, de
fapt, în direcţia transferării fondurilor băneştii din sectorul comercial al economiei în
sectorul agrar227.
Reieşind din considerentul că în studiul nostru va fi examinată problema
influenţei politicii comerciale asupra procesului genezei şi evoluţiei burgheziei
comerciale din Basarabia, un interes deosebit prezintă lucrările dedicate acestei
probleme editate în secolul trecut de istoricii români Ştefan Dragomir 228,
S.Reteganu229, Constantin C.Giurescu230, Paul Cernovodeanu231 şi Alexandru-Florin
Platon232.
Un interes deosebit prezintă şi lucrarea lui Constantin Tofan dedicată evoluţiei
sistemului vamal moldovenesc din secolul al XIV-lea până la începutul secolului al
XIX-lea233, ce ne permite să constatăm acele deosebiri care au intervenit în sistemul
vamal după anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus.
Unele probleme ce vizează organizarea sistemului vamal în Moldova în secolul
al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, evoluţia relaţiilor economice dintre
Moldova şi Polonia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi contribuţia
negustorilor evrei şi armeni în extinderea acestor raporturi, relaţiile comerciale ale
Imperiului Rus cu Principatul Moldova la finele secolului al XVIII-lea – începutul
225
Walter Mckenzie Pintner, Russian economic policy under Nicholas I. – Ithaca, 1967.
226
Ibidem, p. 43.
227
Ibidem, p. 39.
228
Ştefan Dragomir, Contribuţii la cunoaşterea procesului de formare a burgheziei botoşenene
(sfârşitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea). – În: Studii şi materiale de
istorie, XIX, 1969.
229
S.Reteganu, Structura social-economică a burgheziei româneşti din Transilvania din anii
regimului liberal. – În: Acta Musei Napocensis, 8, 1971.
230
Constantin C.Giurescu, Contribuţiuni la studiul originilor şi dezvoltării burgheziei române până la
1848. – Bucureşti, 1972.
231
Paul Cernovodeanu, Elemente incipiente ale burgheziei în societatea românească sub Fanarioţi. –
În: Revistă de istorie, Tom. 40, nr. 5, 1987, p. 479-492.
232
Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua jumătate a
secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii. – Iaşi 1997;
Idem, Burghezia în România: conceptul şi metodologia cercetării. – În: Revistă de istorie socială, I. –
Iaşi 1996, p. 261-269.
233
Constantin Tofan, Evoluţia sistemuluivamal moldovenesc din secolul al XIV-lea până la
începutul secolului al XIX-lea. – Iaşi, 2014.
51
secolului al XIX-lea (anii 1791-1812) sunt analizate în lucrările cercetătorilor Petru
Costin234, Valentin Arapu235 şi Irina Cereş236.
Deşi aceste lucrări nu se referă nemijlocit la Basarabia, ele ne dau posibilitate să
facem o paralelă între procesele ce au derulat în Ţările Române şi în teritoriul dintre
Prut şi Nistru, să urmărim tangenţele şi să evidenţiem particularităţile genezei şi
evoluţiei burgheziei, în general, şi a celei comerciale, în particular.
În ultimii zece ani, problemele legate de formarea burgheziei comerciale în
Basarabia găsesc o reflectare tot mai largă în articolele şi studiile semnate de tânărul
cercetător Andrei Emilciuc. Axându-şi în special investigaţiile pe problemele ce ţin
de comerţul exterior al Basarabiei pe cale maritimă, pe unde avea loc grosul
exportului de mărfuri, cercetătorul pune accent pe abordarea instituţională şi
sistemică a proceselor de formare a pieţei locale de produse agricole. În baza

234
Petru Costin, Organizarea sistemului comercial vamal în Moldova în timpul războiului ruso-turc
din anii 1768-1774 (După materiale inedite din arhivele ruseşti). – În: Revista de istorie a Moldovei,
2006, nr. 1-2 (65-66), p. 71-75; Idem, Organizarea sistemului vamal în Moldova în sec. al XVIII-lea şi
începutul sec. al XIX-lea. – În: Revista de istorie a Moldovei, 2007, nr. 4 (72), p. 114-122 (În
colaborare cu Demir Dragnev).
235
Valentin Arapu, Unele aspecte ale relaţiilor comerciale dintre Moldova şi Polonia în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea. – În: Omagiu lui Vladimir Potlog şi Constantin Drachenberg la 70 de
ani. – Chişinău, 1997, p. 158-163; Idem, Unele aspecte privind căile de comunicaţie în Moldova şi
Polonia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. – În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat
din Moldova. Seria „Ştiinţe socio-umane”. – Chişinău, 1999, p. 248-252; Idem, Contribuţia
negustorilor evrei la raporturile economice dintre Ţara Moldovei şi Polonia în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea (Preliminarii generale). – În: In memoriam professoris Mihail Muntean. Studii
de istorie modermnă. – Chişinău, 2003, p. 40-48; Idem, Contribuţia negustorilor armeni la evoluţia
raporturilor economice dintre Ţara Moldovei şi Rzeczpospolita Polska în a doua jumătate a secolului
al XVIII-lea. – În: Pontes. Review of South-East European Studies, nr. 1. – Chişinău, 2004, p. 64-70;
Idem, Cadrul juridic al raporturilor economice moldo-polone în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea (Preliminarii generale). – În: Studia In Honorem Pavel Cocârlă. Studii de istorie medie şi modernă.
– Chişinău, 2006, p. 101-110; Idem, О роли армянских купцов в развитии торговых отношений
между Молдавским княжеством и Речью Посполитой во второй половине XVIII века. – În:
Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe umaniste”, nr. 4 (44). – Chişinău, 2011, p. 37-45; Idem,
Comunitatea evreiască şi raporturile economice dintre Ţara Moldovei şi Polonia (a doua jum. a sec. al
XVIII-lea). – În: Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe umaniste”, nr. 4 (44). – Chişinău, 2011, p. 25-36;
Idem, Organizarea internă a negustorilor pământeni şi ponderea lor în cadrul comerţului dintre Ţara
Moldovei şi Polonia (a doua jum. a sec. al XVIII-lea). – În: Stela Cheptea, Horia Dumitrescu
(coordonatori). In Memoriam Gheorghe Buzatu (1939-2013). – Iaşi, 2014, p. 131-143.
236
Irina Cereş, Rolul burgheziei comerciale în extinderea relaţiilor comerciale dintre Imperiul Rus
şi Principatul Moldova în perioada războiului ruso-turc din anii 1806-1812. – În: Tyragetia. Istorie.
Muzeologie. Anuarul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Serie nouă. Vol. VI
(XXI), nr. 2. – Chişinău, 2012, p. 129-136; Idem, Aspecte cu privire la relațiile economice ale
Imperiului Rus cu Principatul Moldova la sfârșitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-
lea. – În: Tyragetia. Istorie. Muzeologie. Anuarul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei. Serie nouă. Vol. VII (XXII), nr. 2. – Chişinău, 2013, p. 135-144; Idem, Interesele politico-
comerciale în relaţiile dintre Imperiul Rus şi Principatul Moldova la sfârşitul secolului al XVIII-lea –
începutul secolului al XIX-lea. – În: In honorem Gheorghe Gonţa. Politica marilor puteri în Balcani şi
Europa Centrală. Materialele Simpozionului Internaţional 10-13 octombrie, 2013. – Chişinău, 2013, p.
350-358; Idem, Negustorii armeni şi greci – reprezentanţi ai elitei economice din Ţara Moldovei
(începutul secolului al XIX-lea). – În: Studii de arhondologie şi genealogie. I. – Chişinău, 2013, p. 76-
86; Idem, Rolul negustorilor evrei în extinderea relaţiilor comerciale dintre Imperiul Rus şi Principatul
Moldova la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. – În: Tyragetia. Istorie,
Muzeologie. Serie nouă, Vol. VIII [XXIII], nr. 2. – Chisinau, 2014, p. 59-67.
52
53
concepţiilor şi modelelor propuse de cele mai de vază şcoli de istorie economică din
lume, autorul încearcă să identifice etape şi mecanismele specifice de integrare a
comerţului exterior cu cereale al Basarabiei în sistemul pieţei europene emergente,
punând la bază două variabile esenţiale – gradul de orientare spre piaţă a producţiei
agricole şi gradul de instituţionalizare a capitalului şi a afacerilor comerciale
(constituirea firmelor şi companiilor de comerţ, de creditare, asigurare, transportare
etc.). Pe lângă soluţionarea problemelor propuse, Andrei Emilciuc vine totodată cu
un aport istoriografic original la studierea diverselor aspecte legate de constituirea
burgheziei comerciale atât din Basarabia, cât şi din guberniile limitrofe – Herson şi
Podolia. Astfel, analizând în detaliu modalităţile acesteia de a-şi organiza şi combina
afacerile comerciale cu cele necomerciale, de a-şi apăra şi promova propriile
interese economice şi sociale în cuprinsul, dar şi peste hotarele Imperiului Rus, de a
se implica în dezvoltarea căilor de comunicaţii şi a altor elemente de infrastructură,
dar şi altele, cercetătorul recreează, de fapt, tabloul circumstanţial obiectiv de
formare şi afirmare a mentalităţii şi identităţii burgheziei comerciale din Basarabia şi
din teritoriile limitrofe237.
Deosebit de importante pentru perceperea proceselor legate de anexarea în 1812
a Basarabiei de către Imperiul Rus, deci şi a proceselor legate de geneza şi evoluţia
burgheziei comerciale în Basarabia, s-au dovedit a fi conferinţele ştiinţifice
237
Andrei Emilciuc, Rolul portului Odesa în exportul de cereale din Basarabia în anii ’20-‘60 ai
sec. al XIX-lea. – În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe Socio-
umanistice”. Vol. III. – Chişinău, 2005, p. 113-125 (coautor Valentin Tomuleţ); Idem, Portul Odesa în
politica ţarismului de consolidare a poziţiilor Rusiei în bazinul Mării Negre. – În: Tyragetia. Anuarul
Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, vol. XV. – Chişinău, 2006, p. 185-193; Idem, Originea şi
evoluţia burgheziei comerciale din portul Odesa (anii 1794-1856). – În: Studia in honorem Pavel
Cocârlă. Studii de istorie medie şi modernă. – Chişinău, 2006, p. 121-133; Idem, Imperiul Rus şi
formarea pieţei internaţionale de cereale (1794-1853). – În: Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe
umanistice”. Anul II, nr.6 (16). – Chişinău, 2008, p. 43-50; Idem, Exportul de cereale în politica
comercial-vamală a Imperiului Rus (1797-1850). – În: Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe umanistice”.
Anul II, nr.10 (20). – Chişinău, 2008, p. 13-20; Idem, Comerţul cu cereale prin porturile Galaţi şi
Odesa (1837-1853). – În: Românii din afara graniţelor ţării, Iaşi-Chişinău: Legături istorice. – Iaşi,
2008, p. 181-194; Idem, Navigaţia pe râul Nistru în contextul politicii comerciale a Imperiului Rus
(1792-1856). – În: Frontierele spaţiului românesc în contextul european. – Oradea/Chişinău, 2008, p.
257-265; Idem, Statutul negustorilor fără reşedinţă în oraşele Basarabiei şi Odesa (1812-1861). – În:
Tyragetia. Revista Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Serie nouă. Vol.III (XVIII),
nr.2: Istorie şi Muzeologie, Chişinău. – 2009, p. 39-60; Idem, Instituţionalizarea afacerilor comerciale
în oraşul-port Odesa (1794-1854). – În: Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe umanistice”. Anul III, nr.4
(24). – Chişinău, 2009, p. 62-69; Idem, Rolul exportului de cereale în comerţul extern al Basarabiei
(1812-1830). – În: Tyragetia. Revista Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Serie
nouă. Vol. IV [XIX], nr.2. Istorie şi Muzeologie. – Chişinău, 2010, p. 153-161; Idem, Comerţul cu sare
în Basarabia în contextul includerii provinciei în sistemul economic al Imperiului Rus (1812-1850) . –
În Tyragetia. Serie nouă, vol. V [XX], nr.2, Istorie. Muzeologie. – Chişinău 2011, p. 55-70; Idem,
Izolarea comercială a Basarabiei după anexarea la Imperiul Rus (1812-1830). – În: Tratatul de Pace de
la Bucureşti din 1812 şi impactul lui asupra istoriei românilor. 200 de ani de la anexarea Basarabiei.
Materialele Conferinţei internaţionale, Chişinău, 26-28 aprilie 2012. – Chişinău, 2012, p. 97-108; Idem,
Orientarea spre piaţa externă a producţiei de cereale în Basarabia şi guberniile sud-vestice ale
Imperiului Rus: factori şi mecanisme (1812-1853). – În: Anuarul Institutului de Istorie, Stat şi Drept,
2012, nr.2. – Chişinău, 2013, p. 166-178; Idem, Fenomenul îmburghezirii nobilimii şi înnobilării
burgheziei în Basarabia (1812-1868). – În: Studii de arhondologie şi genealogie (I). – Chişinău, 2013,
p. 67-75; Idem, Consideraţii privind rolul elementului evreiesc în comerţul extern al Basarabiei (1812-
1853). – În: Revista de Etnologie şi Culturologie, vol. XV. – Chişinău, 2014, p. 49-55.
53
internaţionale care au avut loc la Chişinău şi lucrările care au fost publicate 238 în
legătură cu consemnarea a 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la
Bucureşti de către reprezentanţii Porţii Otomane şi ai Imperiului Rus, în
conformitate cu care partea din stânga Prutului a Principatului Moldova (denumită
ulterior Basarabia) a fost anexată de Rusia. De menţionat în acest context că
Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol” – Filiala Iaşi a Academiei Române, cu suportul Guvernului Republicii
Moldova şi al Institutului Cultural Român, au organizat, la 14-16 mai 2012, una
dintre cele mai mari conferinţe internaţionale cu genericul „Basarabia – 1812.
Problemă naţională, implicaţii internaţionale”, la care au participat savanţi cu
renume în istoriografia contemporană din zece ţări: din Republica Moldova – 37, din
România – 34, din Rusia – 6, din Italia şi Lituania – câte doi, din Austria, Finlanda,
Letonia, Polonia, Turcia şi Ucraina – câte unul, în discuţie fiind puse cele mai
diverse probleme legate de acest eveniment crucial în istoria poporului român.
Prin urmare, analiza istoriografică a problemei demonstrează cu lux de amănunte
că politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia şi influenţa ei asupra
constituirii burgheziei comerciale n-au fost obiectul de studiu al cercetărilor nici în
istoriografia modernă, nici în cea contemporană. Puţinele referiri la această temă s-
au făcut doar tangenţial în lucrările de sinteză dedicate vieţii social-economice în
Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi nu satisfac cerinţelor ştiinţei
istoriografice contemporane. Nu există încă viziuni clare referitor la multe întrebări
ale politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia în primii ani după anexarea
ei la Rusia. Lipseşte o precizie şi claritate în constatarea influenţei politice
comerciale asupra dezvoltării comerţului Basarabiei, includerii regiunii în sistemul
pieţei interne ruse şi al comerţului internaţional, dezvoltării şi constituirii burgheziei
comerciale etc.
În monografia de faţă sunt analizate actele legislative şi diverse dispoziţii ale
guvernului ţarist ce vizează întrebările privind reglementarea comerţului în
Basarabia şi influenţa diverşilor factori asupra comerţului provinciei. Sunt
caracterizate diverse opinii ale oficialităţilor ruse şi celor regionale asupra
multiplelor probleme legate de aplicarea Regulamentului cu privire la comerţul cu
Basarabia, din 1825, a Regulamentului ghildelor, din 1824, de suprimarea
cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia
etc.
În acelaşi timp, este cu neputinţă de a studia politica comercial-vamală a
ţarismului în afara politicii externe, a intereselor Rusiei în Balcani şi pe Marea
Neagră, precum şi a schimbărilor ce au intervenit în viaţa social-economică a Rusiei
şi a Basarabiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea. De aceea, politica
comercial-vamală a ţarismului în Basarabia este analizată de autor prin prisma
intereselor Rusiei în Europa, ca parte componentă a politicii europene promovată de
guvernul rus. Politica comercial-vamală, ca şi politica externă a ţarismului, reflecta
238
Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale. Materialele Conferinţei
ştiinţifice Internaţionale 14-16 mai 2012, Chişinău-Iaşi / Coordonatori Gheorghe Cliveti, Gheorghe
Cojocaru. – Bucureşti, 2014, 1116 p.; Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812. 200 ani de la anexarea
Basarabiei de către Imperiul Rus. Materialele Conferinţei internaţionale, Chişinău, 26-28 aprilie 2012. –
Chişinău, 2012, 352 p.
54
55
acele contradicţii interne, de ordin social, economic şi politic, care impuneau Rusia
să caute noi pieţe de desfacere a mărfurilor sale, în fond a produselor agricole şi a
mărfurilor manufacturate.

Capitolul I. PROBLEMA COMERCIAL-VAMALĂ ÎN POLITICA


ECONOMICĂ A IMPERIULUI RUS

1.1. Politica comercială: esenţa şi obiectivele ei


În istoriografia contemporană noţiunile de „politică” sau „politică
guvernamentală”, în general, şi „politică economică” sau „politică comercială”, în
particular, sunt tratate divers şi chiar contradictoriu. De aceea, la începutul acestui
studiu este necesar să ne expunem succint viziunile referitor la aceste noţiuni.
Definitivarea acestor noţiuni este cu atât mai necesară, cu cât interesul faţă de
politica promovată de ţarism în Basarabia în secolul al XIX-lea, în ultimii ani, a
crescut considerabil. Istoricii încearcă să pună în discuţie unele aspecte ale politicii
imperiale puţin şi tendenţios studiate în istoriografia sovietică, iar alţii caută să le
interpreteze pe nou.
Sub noţiunea de politică în general se subînţelege atât scopurile strict determinate
în vederea direcţionării dezvoltării ţării spre obţinerea anumitor obiective, cât şi
măsurile întreprinse de instituţiile guvernamentale în atingerea acestor scopuri 239.
Astfel, noţiunea de „politică” se reduce, de obicei, la studierea acelor scopuri, spre
care tinde sau urmează să tindă statul şi a acelor mijloace, pe care le foloseşte în
atingerea acestor scopuri. Altfel spus, noţiunea de „politică” este privită de
sociologia contemporană ca implicare a guvernului sau a instituţiilor

239
Ф.А. Брокгауз, И.А. Ефрон, Энциклопедический словарь. – СПб., 1898, т. XLVII, c. 302.
55
guvernamentale în viaţă şi afacerile publice 240. Reieşind din considerentul că
societatea este alcătuită din diferite grupuri sociale, în care fiecare urmăreşte
anumite interese personale, lupta dintre aceste grupuri determină pulsul vieţii
politice. Scopurile şi rezultatele politicii sunt legate, în majoritatea cazurilor, în mod
direct de interesele cercurilor guvernante, ale anumitor clase sau grupuri sociale,
interesate nemijlocit în atingerea lor. Interesele politice pot fi atât de ordin general,
cât şi de ordin particular, atât interese solitare (unitare), cât şi diverse, interese
momentane, de scurtă durată sau de perspectivă, şi chiar interese reale şi virtuale
(imaginare). Cercurile guvernante, clasele sau grupurile sociale mobilizează toate
forţele, folosesc toate mijloacele şi alocă toate resursele necesare în atingerea acestor
scopuri. Însă rezultatele reale sau finale ale politicii pot să se deosebească radical de
scopurile ei adevărate. Scopurile politice pot să corespundă, în măsură diferită,
intereselor de clasă, de stare socială sau de grup. În anumite împrejurări, din
considerente de ordin obiectiv, iar uneori – de ordin subiectiv, această comunitate de
interese se schimbă, uneori chiar în mod radical. În alţi termeni, un anumit scop
rareori corespunde intereselor doar unei singure clase, stări sociale sau unui anumit
grup. Ba mai mult, cercetătorii constată că, în condiţiile în care interesele lor
corespund, fie parţial, fie totalmente, ele capătă o semnificaţie mai mult sau mai
puţin predominantă241. Ca urmare, în studierea scopurilor politice şi economice
întreprinse de ţarism în Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea este
destul de dificil a clasifica măsurile politice sau economice ca sistem de măsuri
adoptate special în interesul unei anumite clase sau stări sociale, de cele mai multe
ori aceasta fiind o clasificare convenţională.
Din întreaga gamă de interese prezente în cadrul unei anumite perioade istorice,
interesele de ordin economic pot fi considerate ca cele mai majore şi acute, deoarece
scot la suprafaţă şi evidenţiază perfect întreg spectrul de contradicţii nu numai dintre
diferite clase sau stări sociale, dar şi din interiorul lor.
Pentru anumite clase, stări sau grupuri sociale interesele de ordin economic pot
să se manifeste iniţial (şi de cele mai multe ori se manifestă) ca interese particulare,
care prin natura lor pot fi destul de diverse. În perspectivă, acestea, în anumite
condiţii concret istorice, se pot transforma din interese particulare în interese
generale. În asemenea condiţii, interesele de ordin general capătă un caracter de
interese guvernamentale, sau statale. Evident, scopurile politice, determinate de inte-
resele statale, nu sunt identice cu interesele naţionale sau cele populare, ceea ce se
manifestă destul de evident în cazul imperiului şi periferiilor naţionale, metropolei şi
coloniei.
În Rusia, reprezentantul exclusiv al intereselor de stat era autocraţia şi organul ei
de stat – guvernul ţarist. Toate tentativele dvorenimii de a se încadra direct în
administrarea ţării, cum ar fi, spre exemplu, activitatea parlamentară, erau curmate
240
Grand Larousse encyclopedique en dix volumes. Tom huitième. – Paris: Librarie Larousse, 1963,
p. 616; Dictionaire Encyclopedique. – Paris, 1992, p. 1003; The Oxford Dictionary for the Business
World. – Oxford University Press, 1993, p. 645; The Concise Oxford Dictionary of Current English. –
Oxford: Clarendon Press, 1995, p. 1057; The Encyclopedia Americana. International edition. –
Connecticut: Danbury, 1993, vol. 22, p. 336.
241
Л.Е. Шепелев, Царизм и буржуазия во второй половине XIX века. Проблемы торгово-
промышленной политики. – Ленинград, 1981, с. 10.
56
57
cu cea mai mare vehemenţă de către ţarism. Guvernul, reieşind din interesele
imperiale şi deţinând dreptul exclusiv de a determina direcţiile strategice ale
intereselor naţionale, capătă, respectiv, şi dreptul de a manifesta o libertate deplină
de activitate în determinarea sarcinilor, elaborarea metodelor şi stabilirea direcţiilor
prioritare ale politicii economice, în general, şi ale celei comercial-vamale, în
particular.
Din categoria intereselor prioritare naţionale pot fi evidenţiate interesele asigu-
rării stabilităţii şi securităţii sistemului politic, din care rezultă direct asigurarea
situaţiei dominante a dvorenimii moşiereşti în societate, susţinerea funcţionării
normale a tuturor instituţiilor de stat, păstrarea securităţii de stat şi favorizarea
situaţiei ţării în plan internaţional. În domeniul economic statul are menirea de a
proteja şi a susţine încrederea faţă de comerţul şi relaţiile comerciale pe care le
întreţine cu ţările străine, încredere ce depinde în mare măsură atât de situaţia
politică din ţară, cât şi de starea ei economică – îndeosebi de nivelul solvabilităţii,
caracterul activ al balanţei comerciale, condiţiile favorabile ale schimbului de
mărfuri etc. Necesitatea rezolvării acestor şi multor altor probleme influenţa direct
asupra determinării direcţiilor prioritare ale politicii interne a ţarismului, în general,
şi ale celei comercial-vamale, în particular.
Noţiunea de politică comercială, în general, şi cea de politică comercial-vamală,
în particular, este o noţiune multiaspectuală, care presupune implicarea celor mai
diverşi factori în sistemul economic şi social al unei ţări la o anumită etapă a
evoluţiei ei. Întrucât într-o regiune economică sau alta politica comercială sau cea
comercial-vamală a metropolei faţă de colonie, a unei ţări faţă de alta este destul de
diversă, constatăm că până în prezent în istoriografie n-a fost expusă (cel puţin într-o
variantă definitivă) esenţa acestor noţiuni. Analiza diverselor măsuri întreprinse de
administraţia imperială sau regională atât în guberniile interne ruse, cât şi la
periferiile naţionale, în perioada de timp studiată, ne fac să constatăm că politica
comercială sau comercial-vamală poate fi concepută în sens îngust şi în sens larg.
Stricto senso, politica comercială este nu altceva decât activitatea de stat sau
guvernamentală ce are drept scop de a influenţa, prin diferite metode, căi şi
mijloace, asupra dezvoltării comerţului (atât interior, exterior, cât şi de tranzit), iar
prin intermediul lui – şi asupra celorlalte ramuri ale economiei. Prin noţiunea de
politică comercial-vamală subînţelegem un ansamblu de măsuri adoptate de institu-
ţiile de stat în scopul reglementării importului şi exportului de mărfuri, folosind în
acest scop taxele vamale. Aceste măsuri au scopul de a apăra interesele burgheziei
comercial-industriale şi de a asigura acestei stări sociale poziţii cât mai avantajoase
în lupta pentru piaţa internă şi externă. În sens restrâns politica comercială a
ţarismului în Basarabia poate fi concepută în baza analizei celor mai importante
hotărâri, decizii şi legi adoptate de instituţiile de stat imperiale în scopul soluţionării
diferitelor probleme ce vizează direct comerţul. Ca exemplu poate servi decizia
Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816 242, Regulamentul cu privire la
comerţul cu Basarabia, din 17 februarie 1825 243, decretul Senatului din 26
septembrie 1830 privind aplicarea în Basarabia a Regulamentului ghildelor din 24
242
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 681-683.
243
AISR, F. 560, inv. 3, d. 204, f. 21-29.
57
noiembrie 1824244 etc., – documente care au servit drept suport fundamental la
elaborarea lucrărilor dedicate diferitelor aspecte ale vieţii social-economice a
Basarabiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Lato senso, sub noţiunea de politică comercială se subînţelege totalitatea măsu-
rilor întreprinse de instituţiile de stat, care influenţează direct sau indirect,
intenţionat sau neintenţionat asupra dezvoltării comerţului, precum şi atitudinea
guvernului sau a anumitor instituţii de stat faţă de comerţ. Aspectul mai larg al
politicii comerciale a ţarismului poate fi uşor urmărit în perioada 1812-1830, când
Basarabia era separată de guberniile interne ruse prin cordonul sanitaro-vamal de la
Nistru, iar de pieţele tradiţionale europene – prin cel de la Prut şi Dunăre ce puneau
mari piedici în extinderea relaţiilor comerciale nu numai cu guberniile interne, dar şi
cu ţările europene. În asemenea condiţii guvernul era impus să adopte diferite decizii
şi hotărâri suplimentare, paralel legislaţiei comerciale oficiale, care aveau drept scop
de a facilita sau de a limita exportul mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse
şi statele europene245.
În studiul nostru, pentru a supune analizei politica comercial-vamală a ţarismului
în Basarabia, am operat cu înţelesul larg al acestei noţiuni. Reieşind din acest
considerent, măsurile guvernului întreprinse în domeniul comerţului (legislaţia
comercială, spre exemplu) sunt analizate prin prisma politicii generale promovate de
ţarism în Basarabia. O asemenea tratare a problemei ne permite nu numai de a studia
mai profund politica comercial-vamală, dar şi de o lega nemijlocit cu alte probleme
de ordin economic şi politic specifice perioadei. Totodată, aceasta ne-a dat
posibilitatea să determinăm, în baza unui material factologic concret, etapele de bază
ale politicii imperiale comerciale promovate de ţarism în Basarabia, să evidenţiem
trăsăturile particulare şi generale în comparaţie cu alte periferii naţionale, să
urmărim influenţa ei asupra dezvoltării comerţului şi constituirii burgheziei comer-
ciale.
În plan ştiinţifico-istoriografic, politica comercială a ţarismului prezintă interes
prin prisma a două aspecte, pe care le considerăm definitorii: în primul rând, ca
factor important în dezvoltarea forţelor de producţie ce a influenţat direct acele
schimbări ce intervin în viaţa economică a Basarabiei pe parcursul secolului al XIX-
lea; în al doilea rând, ca parte componentă a politicii interne a ţarismului, în general,
şi a celei economice, în particular.
Măsurile sau dispoziţiile adoptate de guvern în ce priveşte politica comercial-
vamală pot fi clasificate convenţional în dispoziţii ce se referă la tarifele vamale
generale (1816, 1819, 1822, 1850, 1857, 1867) şi schimbările parţiale ce au survenit
după adoptarea lor (1824, 1825, 1830 etc.), impunerea fiscală etc. şi în dispoziţii de
ordin legislativ – legislaţia privind reglementarea comercială: importul şi exportul de
mărfuri, regulamentul privind stratificarea negustorilor în ghilde comerciale şi cel

244
AISR, F. 560, inv. 5, d. 769, f. 93-94 verso.
245
Despre măsurile întreprinse de ţarism în politica comercial-vamală în Basarabia în prima treime
a sec. al XIX-lea a consulta: Valentin Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
(1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova. – Chişinău, 2002,
passim.
58
59
referitor la suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi unificarea vamală a
Basarabiei cu Rusia etc.
Pentru a concepe măsurile întreprinse de ţarism în politica comercial-vamală, este
necesar a le compara cu practica anterioară în acest domeniu, sau, în cazul
Basarabiei, cu particularităţile comerţului exercitat în Moldova şi Ţara Românească
până la anexarea regiunii la Imperiul Rus. Evidenţierea particularităţilor care au
caracterizat comerţul Principatelor Române şi al Basarabiei în primii ani după
anexarea ei la Rusia ne-a dat posibilitatea să determinăm nu numai gradul de
influenţă a politicii şi legislaţiei comerciale ruse asupra dezvoltării comerţului
interior al Basarabiei şi specificul relaţiilor comerciale cu ţările străine şi guberniile
interne ruse, dar şi să apreciem consecinţele nefaste asupra genezei şi procesului de
evoluţie a burgheziei comerciale.
Politica comercial-vamală promovată de ţarism în primul pătrar al secolului al
XIX-lea era contradictorie şi dualistă, depindea de multipli factori de ordin intern şi
extern – starea economică a ţării în condiţii de pace şi război, relaţiile cu partenerii
din afară, presiunea din partea forţelor politice interesate, atât din interiorul, cât şi
din exteriorul ţării, prezenţa caselor comerciale şi a capitalului străin etc. Un
moment important îl constituie şi faptul că politica comercială a ţarismului era
determinată în mare parte de numeroşi factori nu numai de ordin obiectiv ai epocii,
dar şi de un şir de factori subiectivi. Ne referim nu numai la viziunile şi orientările
politice ale împăratului şi ale miniştrilor săi, la rezultatele luptelor
interdepartamentale privind diverse întrebări de politică comercială, dar şi la
orientările politice ale reprezentanţilor administraţiei regionale, la particularităţile
sistemului administrativ al Basarabiei, îndeosebi până la 1828.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea politica comercial-vamală sintetiza
interesele a trei forţe de bază: ale statului autocrat, ale unor grupuri nu prea mari din
cadrul burgheziei comerciale şi industriale şi ale moşierilor-dvoreni legaţi de
industrie şi comerţ. Rolul dominant în determinarea direcţiei politicii oficiale comer-
ciale îl juca statul, întregul sistem birocratic-ierarhic deja stabilit. Politica comercial-
vamală era promovată din numele statului autocrat. De aceea, pentru a înţelege
esenţa şi caracterul social al politicii comerciale, mecanismul adoptării celor mai
importante legi este necesar a determina şi a studia rolul pe care l-au jucat organele
de stat centrale: Consiliul de Stat246, Comitetul de Miniştri, Ministerul de Finanţe şi
Comitetul Vamal în perfectarea şi adoptarea diferitelor hotărâri, dispoziţii şi legi
menite să reglementeze relaţiile comerciale ale Basarabiei cu ţările străine şi
guberniile interne ruse. Totodată, o descriere amplă a tabloului veridic al politicii
comercial-vamale promovate de ţarism în Basarabia necesită o perioadă de timp

246
Consiliul de Stat – instituţie supremă de stat din Imperiul Rus din secolul al XIX-lea – începutul
secolului al XX-lea. A fost constituit în 1810, după modelul celebrului Conseil d’Etat al lui Napoleon.
Membrii Consiliului de Stat şi preşedintele erau numiţi de către împărat. În componenţa Consiliului
intrau, potrivit statelor de funcţii, toţi miniştrii. Până în 1906 Consiliul de Stat deţinea rolul de organ
legislativ-consultativ pe lângă monarh. În 1906 Consiliul de Stat a fost reformat, fiind înzestrat cu
drepturi legislative, similare drepturilor Dumei de Stat. După februarie 1917 Consiliul de Stat şi-a
încetat existenţa (Российский гуманитарный энциклопедический словарь. Том. I. – М., 2002, с. 497-
498).
59
mult mai îndelungată (perioada 1812-1868 este destul de scurtă), fapt ce împiedică şi
complică realizarea sarcinilor propuse pentru prezentul studiu.
Un factor nu mai puţin important în cercetarea ştiinţifică, îl constituie şi faptul că,
alături de măsurile deja întreprinse de ţarism în politica comercial-vamală, o
importanţă deosebită prezintă şi împrejurările în care aceste măsuri au fost adoptate;
în plus, nu mai puţin valoroase sunt şi diversele proiecte de legi, măsuri şi decizii,
viziuni şi obiecţii care, din anumite considerente, n-au fost adoptate şi, prin urmare,
n-au fost traduse în viaţă. Analiza acestora, precum şi a numeroaselor discuţii din
cadrul diferitelor instituţii administrative centrale şi regionale denotă destul de
elocvent nu numai poziţia acestor organe referitor la anumite probleme concrete de
politică comercial-vamală, dar scot în vileag şi numeroasele contradicţii
interdepartamentale, contradicţii ce apăreau între administraţia centrală şi cea regio-
nală cu privire la căile, metodele şi timpul includerii Basarabiei în sistemul econo-
mic şi politic al Imperiului Rus. Mult mai veridic dezvăluie scopurile şi interesele
adevărate ale Rusiei în Basarabia bogata corespondenţă între organele Administraţiei
regionale şi ale celei imperiale ce vizează probleme concrete de politică comercială.
Pentru a percepe adecvat caracterul schimbărilor în politica comercial-vamală a
ţarismului în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi influenţa pe care acestea au
exercitat-o asupra procesului de constituire a burgheziei comerciale, o deosebită
importanţă are studierea raportului forţelor politice implicate în soluţionarea acestor
probleme. Lupta dintre diferite grupări politice din cadrul instituţiilor
guvernamentale având ca subiect diverse întrebări de politică economică reflectă
nivelul diferit al mentalităţii politice şi ideologice a forţelor imperiale şi regionale.
Specificul situaţiei social-economice şi politice în care s-a pomenit Imperiul Rus
la începutul secolului al XIX-lea era determinat de stratificarea societăţii în diferite
grupări sociale, având diverse orientări şi interese politice. Dvorenimea nu mai pre-
zenta deja o stare socială unică, deosebite fiindu-i ideologia şi tendinţele. În
interiorul ei apar anumite grupări care înţeleg, într-o măsură mai mare sau mai mică,
necesitatea de a se acomoda relaţiilor capitaliste în dezvoltare. Mai mult ca atât, o
parte a dvorenimii începe să se ocupe, din proprie iniţiativă, cu antreprenoriatul
industrial în baza principiilor capitaliste, folosind munca salariată 247, o altă parte
continuă să practice manufactura de ocină – bazată pe munca iobagilor 248, fie îşi
acomodează gospodăria moşierească la cerinţele pieţei interne şi externe şi se
încadrează în comerţul cu ţările europene 249. De aici şi divergenţele de interese şi
opinii în cadrul diferitelor grupări de moşieri-dvoreni, oscilaţiile în politica
autocraţiei ruse.
Intervin anumite schimbări şi în rândurile ţărănimii, aceasta fiind pătrunsă de un
adânc proces de diferenţiere – elementul înstărit se acomodează destul de reuşit la
noile condiţii de dezvoltare economică. Deşi puţină la număr, ţărănimea înstărită,
ocupându-se cu antreprenoriatul comercial şi industrial, acumulând capitaluri valo-
247
А.Н. Ляхов, Основные черты социальных и экономических отношений в эпоху Александра
I. – Москва, 1912, с. 36.
248
В.Святловский, История экономических идей в России. – Москва, 1923, с. 74.
249
П.П. Мигулин, Экономический рост русского государства за 300 лет (1613-1913). –
Москва, 1913, с. 234-235.
60
61
rice, posedând mari manufacturi, efectuând însemnate operaţii comerciale, iese din
rândurile ţărănimii şi formează pătura ţărănimii comerciale 250. Şi, cu toate că se
considera totuşi parte componentă a ţărănimii, de facto a aderat la pătura
negustorească, împărtăşind şi ideologia acesteia 251.
Despre concurenţa vădită din partea ţărănimii comerciale ne dovedeşte faptul că
negustorii şi industriaşii au fost nevoiţi să se adreseze guvernului cu rugămintea de a
interzice antreprenoriatul ţărănesc, din considerentul că acesta cauzează „… negus-
torilor şi micii burghezii mari prejudicii”252.
Neomogenă este şi preoţimea, o grupă mică a căreia formează aristocraţia bise-
ricească, care poseda imense proprietăţi funciare şi mari capitaluri financiare.
Preoţimea săracă, însă, puţin se deosebea de ţărănime 253.
Sub influenţa crescândă a intereselor economice ale tinerei burghezii ruse în
proces de constituire, cercurile guvernante întreprind încercări de a acomoda statul
rus feudal-iobăgist la noile condiţii de dezvoltare capitalistă 254. Autocraţia rusă căuta
să păstreze iobăgia, făcând concomitent anumite cedări elementului burghez 255,
încerca să coordoneze interesele moşierilor şi ale burgheziei în creştere.
Asupra politicii ţarismului au influenţat puternic tendinţele de modernizare care
au cuprins la începutul secolului al XIX-lea toate ţările europene.
Prin urmare, politica comercial-vamală promovată de ţarism în Basarabia în anii
1812-1868 în mare parte a depins şi a fost influenţată de multipli factori atât de ordin
intern şi extern, cât şi de ordin obiectiv şi subiectiv. Ţinând cont de toţi aceşti
factori, în studiul monografic de faţă vom încerca să determinăm trăsăturile generale
şi legităţile de bază ale politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia, să
evidenţiem scopurile, măsurile şi metodele de transpunere a ei în viaţă specifice
ţarismului la periferiile naţionale, să găsim punctele de tangenţă ale politicii
comerciale cu alte direcţii importante ale politicii economice, să determinăm şi să
caracterizăm etapele ei de bază.
Aşadar, politica comercial-vamală include un ansamblu de prevederi, reguli,
poziţii ce vizează direct comerţul, iar indirect – şi alte ramuri economice şi
determină strategia comportamentului instituţiilor de stat atât în interiorul
guberniilor ruse, cât şi la periferiile naţionale în vederea stratificării cât mai depline
a intereselor statului autocrat în cadrul unei perioade îndelungate de timp. Pe lângă
250
И.Д. Ковальченко, Русское крепостное крестьянство в первой половине XIX века. –
Москва, 1967, с. 346-347.
251
И.И. Игнатович, Крестьянское движение в России. – Москва, 1963, с. 16; В.И. Буганов,
А.А. Преображенский, Ю.А. Тихонов, Эволюция феодализма в России. Социально-
экономические проблемы. – Москва, 1980, с. 164-166.
252
История московского купеческого общества, т. II, вып. 1. – Mосква, 1916, c. 30-31.
253
А.Н. Ляхов, Основные черты социальных и экономических отношений в эпоху Александра
I, c. 38.
254
Н.П. Ерошкин, Крепостническое самодержавие и его политические институты (Первая
половина XIX века). – Москва, 1981, с. 25, 225.
255
În baza Manifestului din 1 ianuarie 1807, ţarismul acordă un şir de privilegii negustorilor în
vederea constituirii şi intensificării activităţii întreprinderilor comerciale (ПСЗРИ. Собр.I, т. XXIX,
1807, №2418. – СПб., 1830, с. 263). În baza decretelor din 1 iunie şi 23 iulie 1809, negustorii capătă
împrumuturi băneşti pentru a Fa fabrici de postav (ПСЗРИ. Собр.I, т. XXX, 1809, №23679. – СПб.,
1830, с. 302; № 23757 “а”, с. 399).
61
obiectivele de bază de natură constantă – apărarea tinerei industrii ruse de
concurenţa mărfurilor industriale străine, asigurarea în permanenţă a industriei cu
noi pieţe de desfacere şi de materii prime, apărarea intereselor cercurilor comercial-
industriale ruse etc., – politica comercială promovată de ţarism în anii 1812-1868
punea accent pe anumite priorităţi valorice, dictate de condiţiile concret istorice, care
urmau să rezolve anumite probleme de moment, de regulă în termen restrâns, ce uşor
pot fi urmărite analizând legile, hotărârile, deciziile adoptate în domeniul comerţului
atât până, cât şi după includerea Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse.

1.2. Contribuţia instituţiilor de stat imperiale şi regionale


la elaborarea legislaţiei comerciale
Problemele vizând prioritatea scopurilor politicii comercial-vamale a ţarismului
şi mijloacele de promovare a ei, atât în guberniile interne ruse, cât şi în periferiile
naţionale, impun cu necesitate analiza activităţii deferitelor instituţii de stat
imperiale şi regionale în cadrul cărora era discutată şi aprobată legislaţia comercială.
Este cunoscut faptul că dezvoltarea social-economică a ţării depinde de diverşi
factori, unul dintre care este şi politica pe care o promovează autocraţia, instituţiile
de stat centrale sau regionale faţă de aceste ramuri economice. La rândul său,

62
63
politica economică (inclusiv cea comercială) şi financiară se reflectă în mod direct şi
asupra autocraţiei şi aparatului birocratic, complicându-i funcţiile, impunându-l să se
acomodeze la noile condiţii social-economice de dezvoltate, să facă unele cedări
elementului burghez.
Manevrarea autocraţiei între elementul vechi – iobăgist şi cel nou – burghez se
observă destul de vădit pe parcursul analizei politicii economice promovate de
ţarism în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Necesităţile dezvoltării economice
au generat în mod imperios un şir de măsuri cu totul diferite de tendinţele de
protejare a statului iobăgist. La 8 septembrie 1802, la iniţiativa lui Alexandru I
(1801-1825), guvernul a mers la crearea în cadrul reformei ministeriale a
Ministerului Comerţului256, a acceptat promovarea unei politici protecţioniste: a
instituit, în 1819, Banca comercială de stat – pentru a da posibilitate negustorilor de
a-şi extinde activitatea comercial-industrială etc 257. Guvernul lui Nicolai I (1825-
1855) a creat (în 1828-1829) pe lângă Ministerul de Finanţe două Consilii – al
manufacturilor şi al comerţului – ambele burgheze după componenţa lor socială; a
înfăptuit reforma financiară a lui E.F. Kankrin; a organizat diferite expoziţii
industriale în anii ’30-’40 în scopul înviorării nu numai a industriei, dar şi a
comerţului etc258.
După anexarea Basarabiei la Rusia majoritatea deciziilor, hotărârilor, legilor în
domeniul comerţului, sau, în sens mai larg – în domeniul economic, indiferent de
faptul aparţineau iniţiativei organelor regionale sau celor centrale, urmau să fie
confirmate şi adoptate de organele de resort centrale. Unul dintre aceste organe era
Ministerul de Interne. Conform principiilor generale de instituire a ministerelor,
stabilite la 25 iunie 1811, industria şi comerţul din Rusia devin subordonate acestui
minister259. După anexarea teritoriilor dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus anume în
Ministerul de Interne sunt discutate şi aprobate cele mai importante măsuri şi
dispoziţii privind comerţul interior şi exterior al Basarabiei, organizarea frontierei
vamale la Prut şi Dunăre, suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi
unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia, aplicarea în provincie a legislaţiei
comerciale ruse, acordarea anumitor privilegii şi înlesniri burgheziei comerciale etc.
După lichidarea, la 4 noiembrie 1819, a Ministerului de Poliţie şi transferarea
funcţiilor acestuia Ministerului de Interne, această ramură a administraţiei de stat
nimereşte în subordinea Ministerului de Finanţe, a cărui sarcină era administrarea
tuturor izvoarelor veniturilor de stat, fiindu-i subordonat şi comerţul exterior 260.
Funcţiile corespunzătoare ale ultimului au fost concentrate respectiv în
Departamentul manufacturilor şi comerţului interior, Departamentul privind
problemele mineritului şi sării şi Departamentul comerţului exterior.
256
М.М. Сафонов, Проблема реформ в правительственной политике России на рубеже XVIII
и XIX вв. – Ленинград, 1988, с. 205-206, 208.
257
Н.П. Ерошкин, Крепостническое самодержавие и его политические институты (Первая
половина XIX века), c. 33.
258
Н.С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (20-50-е
годы XIX в.). – Москва, 1968, с. 197-330.
259
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXI, 1811, № 24686. – СПб., 1830, с. 686-719.
260
Л.Е. Шепелев, Царизм и буржуазия во второй половине XIX века. Проблемы торгово-про-
мышленной политики, c. 12.
63
Pentru a înviora activitatea Departamentului manufacturilor şi comerţului interior,
care era cea mai mică subdiviziune din cadrul Ministerului de Finanţe, la 11 iulie
1828 este creat, în calitate de organ consultativ, Consiliul manufacturilor 261, iar peste
un an, la 23 octombrie 1829 – Consiliul comercial262.
Ţinând cont de faptul că activitatea Consiliului comercial era legată şi de unele
probleme ce vizau nemijlocit comerţul în Principatele Române şi Basarabia, să
facem o caracteristică succintă a acestui organ. Conform Regulamentului, Consiliul
comercial a fost creat la Sankt Petersburg şi dispunea de filiale în Moscova, Riga,
Arhanghelsk, Odesa, Taganrog şi „acolo unde ulterior se va considera necesar” 263.
Consiliul a fost creat în scopul înviorării comerţului interior şi exterior, ca instituţie
consultativă pe lângă Ministerul de Finanţe. El urma ca la cererea Ministerului de
Finanţe să-şi expună viziunile sale privind problemele comerţului, să înainteze
propuneri pentru înviorarea comerţului, să întreţină o corespondenţă permanentă cu
filialele din alte oraşe pentru a primi informaţiile necesare referitor la comerţ şi să
transmită dispoziţiile de rigoare264. Întrebările ce se refereau concomitent la comerţ
şi industrie erau discutate în cadrul şedinţelor comune ale ambelor Consilii – al
manufacturilor şi comercial, iar părerile lor vizavi de problemele în discuţie era
aduse la cunoştinţă Ministerului de Finanţe.
La şedinţa Consiliului participau directorul Departamentului manufacturilor şi
comerţului interior şi directorul Departamentului comerţului exterior. Unul din
directori era numit de împărat preşedinte al Consiliului comercial. În cazul în care
împăratul nu numea concret un preşedinte, cel ce deţinea o funcţie mai înaltă deţinea
în mod automat şi postul de preşedinte. Membrii Consiliului erau numiţi de ministrul
de finanţe din rândurile negustorilor ruşi de ghilda întâi ce se ocupau cu comerţul
exterior şi interior, aleşi de către societăţile negustoreşti, şi din rândurile negustorilor
străini care practicau comerţul în Rusia 265. Consiliul comercial era alcătuit din 24 de
persoane – 16 negustori ruşi şi 8 negustori străini. Ministerul de Finanţe putea numi
membri ai Consiliului şi persoane din rândurile negustorilor care dispuneau de mari
capitaluri comerciale.
Filialele Consiliului comercial erau alcătuite din 6 membri, aleşi după aceleaşi
principii ca şi Consiliul, din numărul negustorilor primelor două ghilde şi al
negustorilor străini. Numărul membrilor filialelor Consiliului putea fi mărit cu
acordul sau în baza hotărârii Cârmuirii Regionale, dar nu mai mult de două ori.
Filialele erau reprezentate de guvernatorii civili sau şefii administraţiilor speciale
(градоначаль-ник), care confirmau componenţa membrilor filialelor Consiliului
comercial cu aprobarea finală a ministrului de finanţe 266.
Izvorul indică că funcţia de membru al Consiliului comercial şi al filialelor
acestuia era de prestigiu şi era salarizată.
N.S. Kineapina consideră că prin crearea acestor două Consilii autorităţile
centrale tindeau să exercite un control mult mai efectiv şi riguros asupra comerţului
261
ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №2146. – СПб., 1830, с. 683-686.
262
ПСЗРИ. Собр. II, т. IV, 1829, № 3250. – СПб., 1830, c.736.
263
Ibidem, p. 736-737.
264
Ibidem, p. 737.
265
Ibidem.
266
ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №2146. – СПб.,1830, c. 738.
64
65
şi să dirijeze dezvoltarea industriei şi a comerţului, să dispună de informaţii mult
mai veridice atât privind starea industriei, cât şi a anumitor ramuri ale ei, să coor do-
neze activitatea comerţului interior şi exterior 267. Analiza componenţei sociale, a
funcţiilor, drepturilor şi a importanţei ambelor Consilii demonstrează cu lux de
amănunte că ele se deosebeau radical unul de altul. Astfel, Consiliul manufacturilor
era alcătuit din 6 dvoreni, 6 negustori, 2 profesori de chimie şi mecanică şi un
tehnolog, care erau numiţi de către guvern268, iar Consiliul comercial era ales, după
cum am menţionat supra, exclusiv din negustori din capitală. Prin urmare, şi puterea
de influenţă a dispoziţiilor acestor două instituţii era diferită. Dacă Consiliul manu-
facturilor se supunea direct Departamentului manufacturilor şi comerţului interior,
apoi Consiliul comercial era supus nemijlocit Ministerului de Finanţe şi nu se subor-
dona nici unuia din departamente; el putea analiza şi discuta doar întrebările legate
nemijlocit de comerţ. Prin urmare, putem constata că, în pofida intenţiilor iniţiale ca
prin intermediul acestor două Consilii să fie protejate interesele burgheziei, în
realitate aceste două instituţii n-au fost în stare să se transforme în organe importante
la care burghezia comercială ar fi putut apela pentru a-şi proteja interesele
economice. Inutilitatea acestor două Consilii a fost confirmată ulterior şi de
Ministerul de Finanţe, care a declarat că ele au încetat de a mai corespunde „situa ţiei
şi condiţiilor actuale ce s-au creat în domeniul industriei şi comerţului” 269.
La una din primele şedinţe comune ale filialelor din Moscova ale Consiliului
manufacturilor şi ale Consiliului comercial, la dispoziţia ministrului de finanţe a fost
discutat memoriul preşedintelui Divanelor Principatelor Române din 26 aprilie 1830
P.D. Kiselev, referitor la avantajele comerţului Rusiei cu Principatele Române şi
Basarabia. Memoriul conţinea informaţii valoroase privind comerţul exterior al
Principatelor Române, relaţiile comerciale dintre Principate şi Rusia, date privind
numărul total al populaţiei şi activitatea burgheziei comerciale. În memoriu erau
analizate cauzele ce frânau extinderea relaţiilor comerciale ale Rusiei cu Moldova şi
Ţara Românească şi erau expuse măsurile ce puteau influenţa benefic asupra amelio-
rării acestor relaţii. În memoriu era analizată şi activitatea celor mai importante
ramuri economice din Principate, studiate bogăţiile naturale, caracterizate căile
comerciale.
Un compartiment aparte al memoriului era dedicat Basarabiei 270.
Pentru extinderea relaţiilor comerciale ale Rusiei cu Principatele Române şi
Basarabia, P.D. Kiselev considera necesară crearea unei comisii alcătuite din fabri-
canţi şi negustori care urma să cerceteze situaţia în industria acestor ţinuturi. Discu-
tând acest memoriu, membrii Consiliilor s-au pronunţat împotriva trimiterii în Prin-
cipatele Române a industriaşilor şi negustorilor, din considerentul că acolo se afla
deja un funcţionar al Ministerului de Finanţe care făcuse unele investigaţii asupra

267
Н.С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (20-50-е
годы XIX в.), c. 238-239.
268
ПСЗРИ. Соб. II, т. III, 1828, № 2146. – СПб., 1840, с. 683-684.
269
Г.М. Горфейн, Из истории образования Министерства торговли и промышленности. – În:
Очерки по истории экономики и классовых отношений в России конца XIX – начала XX в. –
Москва-Ленинград, 1964, с. 163.
270
О мануфактурной и торговой промышленности в Молдавии, Валахии и Бессарабской
области. – În: ЖМТ. – СПб., 1832, №1, с. 103.
65
problemelor în cauză. În schimb, pentru informarea mai amplă a negustorilor şi
industriaşilor ruşi cu situaţia economică din Principatele Române şi Basarabia, s-a
propus ca memoriul lui P.D. Kiselev să fie publicat în unul din jurnalele sau ziarele
editate sub egida Ministerului de Finanţe.
Concomitent, consilierul comercial Titov, industriaş şi negustor bine cunoscut, a
fost împuternicit din numele ambelor Consilii să-şi expună părerea privitor la
problema în cauză. Astfel, putem constata interesul în creştere al aparatului eco-
nomic rus faţă de capacităţile comerciale ale acestor regiuni periferice. Dacă până nu
demult mărfurile industriale ruse nu numai că nu-şi găseau piaţă de desfacere în
Principatele Române (mai mult, oraşul Iaşi era considerat, la fel ca şi oraşele Brodî
şi Cernăuţi, unul din depozitele principale pentru mărfurile străine de contrabandă,
venite în special din Leipzig şi Viena, care satisfăceau nu numai cererea Basarabiei,
dar şi a guberniilor Podolia, Herson, asigurând parţial şi piaţa Volâniei şi a Kievului
– în defavoarea comerţului şi industriei ruse), apoi după măsurile prohibitive între-
prinse de guvernul rus „…exportul mărfurilor industriale din Rusia în regiunea
Basarabia a început să crească din an în an, atingând în 1829 valoarea de 4142695
ruble”271. Titov considera că numărul redus al populaţiei din oraşele şi satele
Basarabiei era motivul din care 2/3 din aceste mărfuri urmau să fie exportate pe cale
de tranzit în Moldova şi Ţara Românească. Fapt confirmat, susţinea Titov, de evreii
(negustori) din Chişinău şi Movilău şi de negustorii din Tiraspol care afirmau că „…
cea mai mare parte a mărfurilor pe care ei le cumpără în Moscova pentru Chişinău
sunt expediate în Iaşi şi Bucureşti. În afară de aceasta, o parte considerabilă de
blănuri din Siberia cumpărată anual de evreii din oraşul Brodî în Moscova şi la
iarmarocul din Nijegorodsk pentru Austria pătrund în Moldova şi Valahia pe cale de
tranzit: o parte direct din Bucovina, iar alta – de la iarmarocul din Leipzig” 272.
Cât priveşte doleanţele lui P.D. Kiselev de a îndemna negustorii ruşi la extinderea
relaţiilor comerciale cu Moldova şi Ţara Românească, similar celor pe care
negustorii şi fabricanţii din Moscova le-au stabilit în 1828 pe piaţa iarmarocului din
Leipzig, consilierul Titov considera că această experienţă nu poate servi drept
exemplu pentru stabilirea unor relaţii comerciale permanente cu Principatele
Române, din considerentul că în cazul comerţului cu Leipzigul s-a urmărit doar
scopul de a dovedi Europei realizările industriei ruse, în timp ce operaţiile
comerciale permanente cu ţările străine trebuie să urmărească scopul obţinerii unui
venit sigur273. Mai mult ca atât, Titov constată că deoarece nici Iaşul, nici Bucureştiul
n-au stabilit o cale comercială nici cu Moscova, nici cu Sankt Petersburgul, relaţiile
comerciale dintre Principate şi Rusia pot fi benefice doar în cazul în care acestea vor
fi concentrate în mâinile negustorilor din oraşele vecine Principatelor: Chişinău,
Bender, Movilău, Dubăsari şi Tiraspol274.
Membrii filialelor Consiliului manufacturilor şi ale Consiliului comercial din
Moscova susţinând totalmente opiniile consilierului Titov şi considerând că de ele
trebuie să se ţină cont în scopul dezvoltării industriei şi comerţului naţional, constată

271
Ibidem, p. 113.
272
Ibidem.
273
Ibidem, p. 114.
274
Ibidem, p. 115.
66
67
în acelaşi timp că informaţiile ce au stat la baza memoriului lui P.D. Kiselev au fost
culese în perioada când Principatele Române se aflau sub ocupaţia armatelor ruseşti
(se are în vedere războiul ruso-turc din anii 1828-1829), şi astfel, după 3 ani de
linişte şi pace, acestea nu mai corespund realităţii, iar poziţiile slabe ale industriei şi
comerţului rus în Moldova, Ţara Românească şi în Basarabia au drept cauză nu lipsa
spiritului de întreprinzător, cum scrie autorul memoriului, ci „condiţiile naturale
nefavorabile care nu asigură recuperarea cheltuielilor pe care le au de suportat
industriaşii ruşi, practicând un comerţ direct cu Moldova şi Valahia” 275. Cauza,
considerau membrii filialelor ambelor Consilii, era distanţa enormă a localităţilor de
frontieră cu Basarabia, cu care nu erau stabilite căi comerciale maritime. Prin
urmare, izvorul nu indică (după cum constată N.S. Kineapina) că după publicarea
memoriului şi discutarea lui la şedinţa Consiliului manufacturilor în decembrie
1830276 fabricanţii şi negustorii ruşi s-au dezis de comerţul cu Principatele sub pre-
textul că centrele industriale ruse sunt departe de Moldova şi Ţara Românească277.
Izvorul expune doar părerea consilierului, fabricantului şi negustorului Titov din
care rezultă, după cum am indicat mai sus, că negustorii ruşi erau interesaţi în
comerţul cu Principatele Române şi în lichidarea cauzelor ce frânau extinderea
acestor relaţii.
La finele discuţiei membrii filialelor Consiliului manufacturilor şi ale Consiliului
comercial din Moscova, referindu-se la cauzele ce frânează extinderea relaţiilor
comerciale dintre Rusia şi Principatele Române, dintre guberniile interne ruse şi
Basarabia, constată că o dată cu instituirea în 1829 a iarmarocului Sf. Dumitru din
Chişinău şi suprimarea cordonului vamal de la Nistru extinderea relaţiilor comer-
ciale cu Basarabia va crea condiţii mult mai favorabile pentru a asigura Moldova şi
Ţara Românească cu mărfuri industriale ruse care vor fi aduse pe cale de tranzit 278.
Expunând integral discuţia pe marginea memoriului lui P.D. Kiselev ce a avut loc
în cadrul şedinţei comune a filialelor Consiliilor din Moscova cu privire la problema
extinderii relaţiilor comerciale ale Rusiei cu Principatele Române şi Basarabia,
putem constata că, deşi dispuneau de împuterniciri directe, aceste Consilii n-au
contribuit efectiv la soluţionarea problemei, deoarece mult mai stringente erau prob-
lemele de ordin intern (dictate de statutul acestor Consilii), de apărare a intereselor
burgheziei comerciale ruse, cu preponderenţă ale negustorilor de ghildă. Acceptând
crearea Consiliului comercial în care au intrat reprezentanţii burgheziei comerciale,
ţarismul a luat toate măsurile pentru a slăbi influenţa Consiliului asupra determinării
direcţiilor strategice în politica comercială, dându-i un caracter consultativ şi
lipsindu-l de putere administrativă.
Drept rezultat, Consiliul comercial avea de analizat cererile şi propunerile
comitetelor de bursă, alcătuia regulamente privind cererile şi obligaţiunile agenţilor
de bursă şi elabora anumite instrucţiuni pentru absolvenţii instituţiilor comerciale de
275
Ibidem, p. 117.
276
Aici N.S. Kineapina greşeşte: memoriul lui P.D. Kiselev a fost publicat în decembrie 1831, iar
discursul lui s-a desfăşurat la şedinţa comună a filialelor ambelor Consilii – al manufacturilor şi al
comerţului din Moscova (ЖМТ. – СПб., 1832, №I, с. 116-118).
277
Н.С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (20-50-е
годы XIX в.), c. 239-240.
278
ЖМТ. – СПб., 1832, №I, с. 118.
67
învăţământ, cerceta cazurile de abuz în organizarea comerţului interior şi exterior
etc. Întreaga activitate a Consiliului comercial era direcţionată spre apărarea
intereselor negustorilor de ghildă şi limitarea (pe cât era posibil) a activităţii
comerciale a ţăranilor. Multe din dispoziţii care au fost adoptate de Consiliul
comercial şi confirmate de instanţele superioare pe parcursul anilor ’30-’50 ai
secolului al XIX-lea pentru guberniile interne ruse vor deveni ulterior obligatorii şi
pentru periferiile naţionale, inclusiv pentru Basarabia.
Subordonarea industriei şi comerţului faţă de aceste organe nu s-a schimbat nici
după crearea la 29 noiembrie 1837, la iniţiativa lui P.D. Kiselev, a Ministerului
Proprietăţilor Statului279. Dar majoritatea deciziilor şi hotărârilor care erau elaborate
în Consiliul comercial urmau să fie aprobate de instanţele superioare. Ministrul de
finanţe, ca şi ceilalţi miniştri, era membru al organului administrativ suprem –
Comitetul de Miniştri, care confirma toate deciziile şi dispoziţiile administrative.
Acestea intrau în vigoare doar după ce erau semnate de împărat.
La rândul său, toate proiectele de legi elaborate de Ministerul de Finanţe urmau a
fi coordonate în mod obligatoriu cu alte ministere şi discutate în Consiliul de Stat,
fondat la 1 ianuarie 1810280, acesta având în componenţă un departament special –
Departamentul economiei de stat, instanţă în care erau discutate în prealabil proiecte
de legi ce reglementau problemele industriei, ale comerţului şi finanţelor 281.
În urma analizei activităţii diferitelor instituţii de stat, L.E. Şepelev, care s-a
ocupat cu studierea întrebării ce priveşte politica ţarismului, locul şi rolul burgheziei
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, constată că politica comercial-industrială
(în anumită măsură şi cea economică, în ansamblu) promovată de Ministerul de
Finanţe era o politică guvernamentală concordată doar parţial cu activitatea tuturor
departamentelor guvernului ţarist. Activitatea Ministerului de Finanţe era mai mult
una departamentală, deoarece programul de activitate al acestui departament de
multe ori nu era cunoscut altor miniştri, iar uneori prevederile lui veneau în
contradicţie flagrantă cu politică oficială a altor departamente (îndeosebi cu cea a
Ministerului de Interne) şi în dese cazuri nu erau acceptate de acestea 282. Prin
urmare, în condiţiile separatismului departamental stabilit în Imperiu, caracterul
departamental al politicii comercial-vamale sau al politicii comercial-industriale era
doar una din manifestările fireşti ale acestui separatism. Ca rezultat, neconcordanţa
acestei politici intensifica contradicţiile interdepartamentale şi îi impunea pe şefii
acestor departamente să folosească influenţa personală şi diverse mijloace
netradiţionale în soluţionarea diferitelor întrebări, inclusiv pentru a obţine sprijinul şi
acordul împăratului, pentru a stabili o înţelegere reciprocă etc.
Un rol important în elaborarea direcţiilor prioritare în politica comercială îi
revenea factorului personal. Dacă în determinarea scopurilor politicii comercial-
vamale accentul se punea pe satisfacerea necesităţilor obiective de dezvoltare social-
economică, ţinându-se seama de raportul forţelor politice din ţară, apoi în ce priveşte
279
Н.П. Ерошкин, Крепостническое самодержавие и его политические институты (Первая
половина XIX века), c. 183.
280
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXI, 1810-1811, № 24064. – СПб., 1830, с. 1.
281
Ibidem, p. 6.
282
Л.Е. Шепелев, Царизм и буржуазия во второй половине XIX века. Проблемы торгово-
промышленной политики, c. 15.
68
69
determinarea principiilor teoretice şi alegerea mijloacelor întru atingerea acestor
scopuri un rol important le revenea acelor demnitari de stat, care aveau o atribuţie
directă faţă de această politică.
Cele relatate pot fi uşor confirmate urmărind procesul de discutare şi aprobare a
diferitelor decizii, hotărâri, proiecte de legi vizând diverse probleme de politică
comercial-vamală promovată de administraţia imperială în Basarabia până la supri-
marea în 1831 a cordonului vamal de la Nistru şi includerea regiunii în sistemul
pieţei interne ruse283.
Un interes deosebit în acest sens prezintă personalitatea miniştrilor de finanţe 284 şi
de interne, graţie rolului pe care ei îl aveau în sistemul administraţiei de stat.
La dispoziţia lui Alexandru I, alături de organele centrale, urma să fie înfiinţat
câte un comitet special pentru rezolvarea diverselor probleme referitoare la
Basarabia, unul cu sediul la Sankt Petersburg, iar altul la Chişinău 285. Aceste
comitete urmau să înlăture divergenţele şi acţiunile contradictorii ce au apărut între
Sankt Petersburg şi Chişinău în legătură cu suprimarea cordonului sanitaro-vamal de
la Nistru şi includerea Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus.
În componenţa Comitetului special din Sankt Petersburg286 au intrat miniştrii de
poliţie, de finanţe şi de interne 287. Dacă activitatea Comitetului din Sankt Petersburg
poate fi uşor urmărită, deoarece a fost strâns legată de problema unificării vamale a
Basarabiei cu Rusia, Comitetul din Chişinău, după cum constată A.Boldur, din
motive necunoscute a rămas nerealizat 288.
Un rol important în traducerea în viaţă a legislaţiei comerciale adoptate de
instituţiile imperiale referitor la Basarabia îi revenea Administraţiei regionale, în
persoana guvernatorului general. Având în supravegherea sa câteva gubernii, guver-
natorul general (în cazul Basarabiei, acesta era guvernatorul general, la început al
Podoliei, ulterior al Novorosiei – guberniile Herson, Taurida şi Ekaterinoslav) era un
fel de rezident plenipotenţiar al împăratului care reprezenta în teritoriul nou-anexat
instituţiile imperiale şi urmărea cu stricteţe ca dispoziţiile puterii imperiale să fie
executate exact şi la timp. Rolul guvernatorului general în adoptarea diverselor
decizii, hotărâri, legi etc. cu privire la comerţul Basarabiei era substanţial, deoarece
la întocmirea acestora avizul lui era obligatoriu. De regulă, multe proiecte de legi, ce
au fost înaintate spre discuţie şi aprobare în instanţele centrale, au fost elaborate la
dispoziţia şi sub conducerea nemijlocită a guvernatorului general 289.
283
A se consulta în acest sens: Valentin Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în
Basarabia (1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei, Ucrainei şi Republicii Moldova. –
Chişinău, 2002, passim.
284
Despre poziţia miniştrilor de finanţe D.A. Guriev şi E.F. Kankrin privitor la întrebarea includerii
Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse a se consulta: AISR, F. 571, inv. 5, d. 569, f. 32-75.
285
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 35.
286
Izvorul nu indică anul înfiinţării Comitetului special din Sankt Petersburg pentru afacerile
Basarabiei. Ţinând cont de faptul că în componenţa lui a intrat ministrul de poliţie, iar ministerul
respectiv a fost lichidat la 4 noiembrie 1819, putem presupune că acest Comitet a fost creat în anii
1818-1819.
287
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 35.
288
A.Boldur, Istoria Basarabiei. – Bucureşti, 1992, p. 319.
289
Izvoarele de arhivă păstrează numeroase date ce atestă implicarea nemijlocită a guvernatorului
general în alcătuirea, perfectarea şi redactarea dispoziţiilor şi proiectelor de legi referitor la comerţul
69
Guvernatorul general avea reşedinţa în Odesa şi administra Basarabia prin
intermediul guvernatorului civil şi guvernatorului militar. Dar până la instituirea
acestor posturi, conform dispoziţiei din 23 iulie 1812 semnate de comandantul
Armatei Dunărene amiralul P.V. Ciceagov 290 şi decretului din 2 februarie 1813
privind instituirea administraţiei provizorii în Basarabia 291, multe întrebări referitor
la comerţul Basarabiei, vizând îndeosebi comerţul exterior şi cel de tranzit, erau
soluţionate de administraţia civilă de pe lângă comandamentul suprem al Armatei
Dunărene.
După publicarea la 2 februarie 1813 a Regulamentului privind instituirea admi-
nistraţiei provizorii a Basarabiei, majoritatea întrebărilor referitoare la comerţ şi bur-
ghezia comercială erau soluţionate de Guvernul Regional alcătuit din adunarea gene-
rală şi două departamente292. Toate problemele legate de legislaţia comercială sau
diferite întrebări ce apăreau pe parcurs în domeniul comerţului erau discutate în
Departamentul doi al Guvernului Regional, având în componenţă trei direcţii: de
statistică, de finanţe şi de comerţ. Direcţia de comerţ „…valorifica toate mijloacele
de extindere a comerţului intern şi extern şi de dezvoltare a industriei în această
provincie”293. Dar activitatea Direcţiei de comerţ era puţin efectivă, deoarece timp
îndelungat a lipsit consilierul desemnat pentru îndeplinirea funcţiilor legate de
activitatea comercială (un funcţionar rus aflat mult timp într-o deplasare de serviciu).
Alături de problemele de bază fixate de Regulament, Departamentul doi se mai
ocupa şi de alte probleme, inclusiv cu instituirea cordoanelor din rândul locuitorilor
(călăraşilor294) la hotarele Basarabiei, construirea carantinelor temporare, urma să
întreprindă anumite măsuri în scopul protejării provinciei de pătrunderea ciumei şi
holerei, avea de soluţionat problemele legate de transportarea proviziilor şi furajului
pentru necesităţile armatei etc. 295 Totodată, nici una din direcţii nu era împuternicită
de a lua anumite decizii definitive asupra problemelor curente. Ele se ocupau doar
cu perfectarea dosarelor. Deciziile erau adoptate doar cu majoritatea voturilor la
adunarea fiecărui departament. Dar şi în aceste instanţe deciziile nu erau definitorii.
Doar adunarea generală, ce era alcătuită din consilierii tuturor departamentelor sub

Basarabiei (A se vedea în amănunte: ANRM, F. 2, inv. 1. – Cancelaria guvernatorului Basarabiei şi


ASRO, F. 1. – Administraţia guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei).
290
ANRM, F. 1, inv. 1, d. 3995, f. 11 verso-12 .
291
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 1, f. 3-4.
292
Материалы для новейшей истории Бессарабии. – În: ЗБОСК, т. III, с. 114.
293
Ibidem, p. 115.
294
În Basarabia, în primii ani după anexare, călăraşii erau consideraţi slujitori pe lângă
administraţiile locale, persoane cu atribuţii de pază locală, pe timp de război participau la adunarea
carelor pentru transportarea proviziilor. Alte izvoare îi califica pe călăraşi că fiind slujitori poliţieneşti
inferiori. Potrivit altor izvoare, călăraşii alcătuiesc miliţia pământeană şi se află la dispoziţia
ispravnicilor pentru executarea diferitelor porunci în cadrul ţinutului, şi anume: pentru a îndemna
populaţia să presteze corvezile, pentru a percepe impozitele, pentru a servi în calitate de curieri ş.a.
Fiecare călăraş trebuia să dispună de cal de călărie şi să fie în careva măsură înarmat. Ei erau angajaţi în
acest serviciu din partea satelor scutite de orice corvoadă şi impozit, în afară de încartiruire. Călăraşii se
supuneau nemijlocit ispravnicului. La dispoziţia ispravnicului erau nu mai puţin de 30 de călăraşi. Ei
primeau anual o soldă de 250-300 lei (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918)
(Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 141).
295
Материалы для новейшей истории Бессарабии. – În: ЗБОСК, т. III, c. 131.
70
71
preşedinţia guvernatorului, putea discuta şi aproba definitiv acele propuneri, care
erau înaintate spre discuţie şi aprobate de departamente sau de către guvernator 296.
Procedura adoptării diferitelor decizii în Direcţia de comerţ era anevoioasă.
Potrivit proiectului din februarie 1814 privind formarea administraţiei civile, aflăm
că propunerile consilierilor erau semnate de toţi membrii departamentului. După ce
propunerile consilierilor erau semnate, Departamentul doi le înainta spre aprobare
guvernatorului şi numai după aceasta urmau a fi executate 297.
În adoptarea diferitelor decizii referitor la comerţ un rol important, după cum am
menţionat deja, îi revenea guvernatorului. După demiterea lui Scarlat Sturdza 298 din
funcţia de guvernator civil, în mai 1813, ambele funcţii – de guvernator civil şi
militar sunt exercitate, conform decretului din 17 iunie 1813, de I.M. Hartingh 299,
care a depus toate eforturile pentru a include Basarabia în sistemul pieţei interne
ruse300.
După adoptarea deciziei Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816 ce
admitea exportul peste Nistru în guberniile ruse a mărfurilor basarabene în baza
certificatelor comerciale (sau a aşa-numitelor certificate de provenienţă a
mărfurilor), un rol important în reglementarea relaţiilor comerciale le revine
ispravnicilor numiţi de guvernator pe o perioadă de un an şi poliţiei orăşeneşti, care
în caz de necesitate apelau la căpitanii de mazâl 301 – în sate şi căpitanii de târg302 – în
oraşe303. În baza informaţiei ispravnicilor sau poliţiei orăşeneşti, unul din
departamentele Guvernului Regional elibera certificate comerciale 304 valabile timp
296
Ibidem, p. 115-116, 119.
297
Ibidem, p. 120.
298
La 20 mai 1813 S.Sturdza abandonează postul de guvernator civil din cauza bolii, lăsându-l în
locul său pe general-maiorul I.M. Hartingh, care exercita funcţia de guvernator militar şi cu care era
înrudit (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940), p. 69).
299
I.M. Hartingh (1768-1831) – general-maior (1799, corpul de inginerei a generalului Rozenberg),
participant la războiul ruso turc din 1806-1812, comandant al cetăţii Herson (12.11.1801-17.03.1804),
guvernator civil al Basarabiei (20.05.1813-1817) şi comandant al districtului de ingineri de la Dunăre
(1812-1817).
300
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 36, f. 1-3.
301
Căpitan de mazili – starostele mazililor ales de o comunitate de mazili şi confirmat de
Administraţia ţinutală din Moldova medievală (ANRM, F. 205, inv. 1, d. 574, f. 14-17). La începutul
secolului al XIX-lea avea un salariu de până la 20 lei pe lună, bani pe care îi colecta de prin sate de la
locuitori în baza unor recipise pe care aceştia le aveau de la cârmuire (ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. II, f.
129). Funcţia de căpitan de mazili s-a păstrat şi în Basarabia după 1812. În Basarabia ocolaşii mai erau
numiţi căpitani de mazili. Raportul serdăriei Orhei din 26 iulie 1816, adresat preşedintelui Comitetului
provizoriu al Basarabiei, guvernatorului de Ekaterinoslav I.H. Kalagheorghe, cu privire la activitatea
administraţiei locale, atestă că „…în ţinutul Orhei, în cele 12 ocoale erau rânduiţi 24 ocolaşi, care se
numesc căpitani de mazili, adică câte doi în fiecare ocol” (ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 128).
302
Căpitan de târg – persoană care răspundea de activitatea poliţienească în oraşe şi târguri şi
corespundea postului de ureadnic în oraşele din Rusia, sau ocolaşului şi vornicului în sate şi ocoale. El
se subordona ispravnicului. În izvoarele basarabene mai este menționat şi cu termenii: „Căpitănia de
Orhei”, „Căpitănia de Teleneşti”, „Căpitănia de Criuleni” etc. (ANRM, F. 4, inv. 1, d. 44, p. I, f. 128).
303
ЗБОСК, т. III, с. 121.
304
Certificat comercial – document care acorda dreptul de a exporta mărfuri din Principatul
Moldova şi din Ţara Românească în ţările din Europa şi în guberniile ucrainene şi ruse, eliberat la
dispoziţia preşedinţilor Divanelor Moldovei şi Ţării Româneşti senatorilor S.S. Kuşnikov şi V.I.
Krasno-Milaşevici de către Divanul Moldovei în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Aceste
71
de două săptămâni305. Măsurile protecţioniste întreprinse de ţarism în vederea
protejării pieţei interne ruse împiedicau mult eliberarea acestor certificate, cauzând
astfel prejudicii comerţului Basarabiei; ele s-au reflectat direct asupra dezvoltării
economice, provocând nemulţumirea negustorilor şi a altor categorii sociale
încadrate în comerţ.
Divergenţele ce apăreau în cursul soluţionării diverselor probleme, inclusiv a
problemelor de comerţ, erau generate nu numai de politica protecţionistă promovată
de ţarism faţă de Basarabia, după cum constată pe bună dreptate cercetătorul Ya.S.
Grosul, dar şi de faptul că organele de poliţie se conduceau de legislaţia rusă şi de
dispoziţiile elaborate special pentru ele de ministrul de poliţie, iar în administraţia
sătească erau puse în uz legile şi tradiţiile locale, în oraşe apelau, de regulă, la cele
imperiale306.
După demiterea generalului I.M. Hartingh din ambele funcţii de guvernator
(ianuarie 1816)307, iar prin ordinul imperial din 10 septembrie 1817 şi din funcţia de
comandor al Districtului dunărean de trupe de geniu 308, guvernator civil al Basarabiei
este numit grecul I.H. Kalagheorghi, guvernatorul civil din Ekaterinoslav, iar prin
edictul din 21 mai 1816 în funcţia de rezident plenipotenţiar este numit guvernatorul
general al Podoliei general-locotenentul A.N. Bahmetev 309, în mâinile căruia este
concentrată puterea militară şi civilă.
În urma instituirii postului de rezident plenipotenţiar au intervenit schimbări
esenţiale şi în sistemul administrativ al regiunii. Drepturile guvernatorului civil au
fost limitate, acesta fiind supus direct rezidentului plenipotenţiar. Administraţia
orăşenească este subordonată guvernatorului militar, iar cea sătească –
guvernatorului civil.
Pentru rezolvarea diferitelor probleme de ordin administrativ, inclusiv a celor
referitoare la comerţ, privind instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre,
organizarea iarmaroacelor etc., la 3 iulie 1816 a fost creat un Comitet provizoriu 310
în care au intrat 10 membri, din rândurile boierilor moldoveni, şi doi membri numiţi

documente conţin informaţii valoroase despre volumul şi structura comerţului, legăturile pieţei
moldoveneşti cu pieţele europene, căile comerciale, sistemul vamal etc. Ele conţin şi informaţii
preţioase despre dezvoltarea diferitelor ramuri economice – agricultura, creşterea animalelor şi
meşteşugăritul. În certificatele comerciale era indicat locul de reşedinţă al negustorului, cantitatea
mărfii exportate, locul de unde marfa a fost procurată şi locul de destinaţie a acesteia. Prin eliberarea
certificatelor comerciale se urmărea scopul de a reorienta comerţul românesc de la pieţele
tradiţionale europene spre piaţa internă rusă şi de a asigura necesităţile mereu crescânde ale armatei
ruse de ocupaţie şi guberniile limitrofe cu produse agricole. După anexarea Basarabiei la Rusia,
Administraţia imperială a folosit această practică a certificatelor comerciale şi în relaţiile comerciale ale
Basarabiei cu guberniile interne ruse şi statele europene (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca
modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi,
2014, p. 156-157).
305
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 6-7.
306
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.). – În: Труды по
истории Молдавии. – Кишинев, 1982, с. 155.
307
ANRM, F. 4, inv. 1, d. 48, f. 8-8 verso.
308
ТБГУАК. – Кишинев, 1902, т. II, с. 36.
309
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 15, f. 7-7 verso.
310
ANRM, F. 4, inv. 1, d. 48, f. 7-7 verso.
72
73
de către guvern – Krupenski şi Iuşnevski. Comitetul era condus de către
guvernatorul civil I.H. Kalagheorghi, dar care se supunea nemijlocit lui A.N.
Bahmetev311. Alături de problemele majore legate de modernizarea formelor
administraţiei de stat, Comitetul urma să organizeze studierea bogăţiilor naturale, să
mărească veniturile de stat făcând ordine în sistemul fiscal, să determine volumul
comerţului interior şi exterior reieşind din principiile comerţului liber, determinând
necesităţile şi câştigul pe care îl poate avea statul, să restabilească regulamentul
privind stabilirea în provincie a coloniştilor, să verifice corespunderea datelor
statistice alcătuite de Guvernul Regional privitor la diverse întrebări cu situaţia reală
din regiune etc.312
Pe parcursul celor aproximativ doi ani de activitate a Comitetului provizoriu a
fost instituit cordonul sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre, organizate noi târguri şi
iarmaroace pentru înviorarea comerţului şi extinderea relaţiilor comerciale cu alte
state şi guberniile interne ruse, în Ismail a fost instituită Tribunalul Comercial, au
fost luate măsuri de rigoare pentru îmbunătăţirea căilor comerciale, la Chişinău a
fost deschisă Duma orăşenească etc.
Ţinând cont de rolul crescând al oraşului Chişinău ca centru economic şi
administrativ, un rol important în organizarea comerţului orăşenesc din Chişinău i-a
revenit Dumei orăşeneşti instituite la 2 august 1817 313, în care un rol important le va
reveni negustorilor şi micii burghezii.
După adoptarea Regulamentului organizării administrative a Basarabiei din 29
aprilie 1818314, întreaga putere administrativă şi judiciară din regiune revine
Consiliului (Sfatului) Suprem. În competenţa lui era examinarea tuturor chestiunilor
privitoare la provincie: atât cele de dispoziţie, executive, de stat şi economice, cât şi
cele de apel, penale şi de anchetă, procedură civilă etc. Prin urmare, instanţa regio-
nală supremă în adoptarea diferitelor întrebări majore legate de legislaţia comercială
în Basarabia era Consiliul Suprem315. Deciziile lui, aprobate cu majoritatea de voturi,
erau fără drept de apel şi se executau imediat. Persoanele care nu erau de acord cu
deciziile Consiliului Suprem puteau reclama decizia Consiliului în Consiliul de Stat,
prin intermediul ministrului de justiţie sau al procurorului general.
Toate chestiunile de importanţă majoră, care necesitau noi hotărâri în vederea
anulării ori completării celor precedente, erau examinate de Consiliul Suprem în
311
Ibidem, f. 8-8 verso, 22 verso-23.
312
Ibidem, f. 15 verso-16 verso.
313
A se vedea raportul din 2 august 1817 al primarului Nour adresat Comitetului Provizoriu al
Basarabiei (ANRM, F. 4, inv. 1, d. 84, f. 1-2).
314
ПСЗРИ. Собр.I , т. XXXV, 1818, № 27357. – СПб., 1830, с. 222-281; Textul Regulamentului,
tradus în limba română şi publicat în 1818, este reprodus în lucrarea lui Paul Mihail şi Zamfira Mihail,
Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830. – Bucureşti, 1993, p. 27-112. (Varianta
redusă a Regulamentului a se vedea în lucrarea lui Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi
documente (1812-1940), p. 96-100).
315
Consiliul (Sfatul) Suprem al Basarabiei – organ suprem legislativ, administrativ şi judecătoresc
instituit în Basarabia la 28 august 1816 din membrii celor două departamente ale Guvernului Regional,
reorganizat (în izvor – instituit) la 29 aprilie 1818 şi abilitat să exercite funcţii organizatorice,
administrative, economice şi judecătoreşti (Paul Mihail, Zamfir Mihail, Acte în limba română tipărite
în Basarabia. I. 1812-1830. – Bucureşti, 1993, p. 29; Устав образования Бессарабской области
1818 г. – Кишинев, 1818, c. 2).
73
cadrul adunării sale generale în urma propunerii făcute de guvernatorul general sau,
în lipsa acestuia, conform avizelor guvernatorului civil, după care deciziile luate
erau prezentate pentru aprobare Consiliului de Stat de către guvernatorul general
prin intermediul procurorului general316.
Funcţiile puterii executive erau exercitate de Guvernul Regional condus de
guvernatorul civil. Problemele de importanţă primordială, ce necesitau o rezolvare
urgentă, erau hotărâte personal de guvernator. Celelalte întrebări erau discutate în
mod colegial la şedinţa comună a guvernului 317.
Guvernul Regional era alcătuit din două direcţii, dintre care prima era cea
executivă, administrată nemijlocit de guvernatorul civil ce se conducea de
Regulamentul cu privire la administraţia guberniilor ruseşti, iar cea de a doua,
administrată de viceguvernator, se ocupa de problemele de stat şi economice şi se
conducea de regulile cuprinse într-o instrucţiune special elaborată pentru ea 318.
Anume în direcţia a doua erau discutate toate întrebările de rutină legate de
activitatea cotidiană comercială în Basarabia.
Conform Regulamentului, negustorii şi mica burghezie căpătau dreptul
comerţului liber, similar principiilor generale existente în Imperiul Rus. Negustorii
erau supuşi impozitelor de stat şi prestaţiilor obşteşti în baza diferitelor acte eliberate
de domnitori, iar mica burghezie – conform principiilor generale stabilite în
regiune319.
Dreptul comerţului intern şi extern era acordat tuturor locuitorilor Basarabiei, din
întregul ei spaţiu, în baza principiilor promovate de legislaţia rusă 320.
Pentru a garanta securitatea regiunii de pericolul pătrunderii ciumei şi holerei,
precum şi la achitarea taxei vamale administraţia vamală şi de carantină urma să se
călăuzească de legislaţia rusă321.
Regulamentul din 29 aprilie 1818 stabileşte statele de funcţii ale oficiilor şi
posturilor vamale şi carantinale la noua frontieră vamală pe Prut şi Dunăre 322,
definitivând în aşa fel organizarea vamală în Basarabia.
În corespundere cu noul Regulament, în Basarabia pe lângă Guvernul Regional
era desemnat un procuror regional numit de puterea imperială, iar în ţinuturi –
procurorii ţinutali numiţi de Consiliul Suprem la propunerea procurorului regional,
care urmau să se călăuzească de regulile stabilite în Rusia pentru funcţiile de
procuror gubernial şi ţinutal323, adaptate la condiţiile provinciei şi la forma de
administrare a acesteia, în conformitate cu instrucţiunile date 324. Procurorii de ţinut
deţineau un rol important în eliberarea certificatelor comerciale pentru exportul
mărfurilor din Basarabia în guberniile interne ruse, deoarece în baza dispoziţiei din 8

316
ПСЗРИ. Собр. I , т. XXXV, 1818, № 27357. – СПб., 1830, с. 223-224.
317
Ibidem, p. 224.
318
Ibidem, p. 224-225.
319
Ibidem, p. 230.
320
Ibidem, p. 232.
321
Ibidem, p. 333.
322
Paul Mihail, Zamfira Mihail, Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830, p. 106-112.
323
ПСЗРИ. Собр. I, т. XX, 1775-1780, №14392. – СПб., 1830, с. 279-280 (§ 404), с. 280-281
(§405), c. 285-286 (§ 410); т. XXVII, 1802-1803. – СПб., 1830, с. 456 (§ 6-7).
324
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXV, 1818, №27357. – СПб., 1830, c. 227.
74
75
decembrie 1823 a Direcţiei Financiare a Guvernului Regional certificatele
comerciale puse la dispoziţie de poliţia orăşenească sau ţinutală urmau să fie
confirmate de procurorii ţinutali325.
Multe probleme referitoare la comerţ (de exemplu, acordarea informaţiilor
iniţiale pentru eliberarea certificatelor comerciale), conform Regulamentului din 29
aprilie 1818, erau rezolvate de administraţia ţinutală şi orăşenească. În ţinuturi era
instituită administraţia ţinutală în persoana ispravnicului (căpitan – ispravnic), care
deţinea drepturile poliţiei ţinutale. Plasele sau ocoalele erau administrate de câte un
ocolaş326, iar satele – de către un vornic 327 numit de ispravnic cu acordul
locuitorilor328, ale căror drepturi în acordarea informaţiilor privind eliberarea
certificatelor comerciale, vor fi pe parcurs anulate.
Activitatea comercială în oraşe era reglementată de administraţia orăşenească în
persoana Dumei orăşeneşti şi cârmuirii de breaslă, care se conduceau de legile
imperiale. Activitatea burgheziei comerciale în administraţia publică se va evidenţia
destul de transparent anume în activitatea dumelor orăşeneşti unde, în fond, atât
preşedinţii, cât şi membrii acestora erau aleşi din rândurile negustorilor şi micii
burghezii329.
La 6 iulie 1818 îşi începe activitatea Consiliul Suprem al Basarabiei, concomitent
îşi încetează existenţa Comitetul Provizoriu 330, iar toate împuternicirile şi dosarele
325
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 8.
326
Ocolaş – în Moldova, în secolul al XVIII-lea, slujbaş însărcinat cu strângerea dărilor. În
Basarabia – conducătorul administrativ al unui ocol (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 586, f. 20; d. 675, f. 254-
255). Regulamentul privind administrarea Basarabiei din 29 aprilie 1818 prevedea că fiecare ţinut se va
împărţi în ocoale, în care va fi ales, din rândurile locuitorilor care dispun de proprietate, câte un ocolaş,
iar în sate – câte un vornic (Устав образования Бессарабской области 1818 г. Кишинев, 1818, c.
14).
327
Vornic – în Basarabia cu înţeles de primar al unui sat sau târg. În actele ruseşti din perioada
respectivă cuvântul „vornic” figurează sub forma de „dvornic” (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 110, f. 65). Din
Compartimentul VII (3 puncte) al Proiectului Regulamentului din 1819 aflăm că vornicii erau numiţi în
funcţie de către ispravnici şi împuterniciţi cu funcţii poliţieneşti (ANRM, F. 3, inv. 1, d. 47, p. II, f. 271-
272 verso; Paul Mihail, Zamfira Mihail, Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830. –
Bucureşti, 1993, p. 166).
328
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXV, 1818, №27357. – СПб., 1830, с. 228.
329
Despre componenţa Dumei orăşeneşti din Chişinău în anii 1841, 1845 şi 1848 a se consulta
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 3586, f. 32; d. 4415, p. I, f. 68; d. 3136, p. I, f. 25. Componenţa Dumei
orăşeneşti din Akkerman în anul 1845: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 4415, p. II, f. 196.
330
Comitetul Provizoriu al Basarabiei (1816-1818) – comitet instituit la 4 iulie 1816, în care au
intrat: din rândul boierilor moldoveni – general-maiorul Ilie Catargi, funcţionarul de clasa a V-a
Alexandru Ghica, funcţionarul de clasa a V-a Iordache Millo, spătarul Iancu Sturdza, spătarul,
funcţionar de clasa a VIII-a, Iordache Bucşănescu, spătarul Panait Cazimir, banul Teodor Başotă,
căminarul Ioan Pruncul, stolnicul Matei Râşcanu şi din partea Coroanei – funcţionarul de clasa a VI-a
Matei Krupenski şi funcţionarul de clasa a VII-a Aleksei Iuşnevski. În funcţia de preşedinte al
Comitetului a fost desemnat guvernatorul civil al guberniei Ekaterinoslav, funcţionarul de clasa a IV-a
Ivan Hristofor Kalagheorghe, iar mai târziu Nedoba (1817-1818), care se supuneau nemijlocit
rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev. Comitetul era ierarhic superior Guvernului Regional. Şef al
cancelariei Comitetului a fost numit A.P. Iuşnevski. Alături de problemele majore legate de
modernizarea formelor administraţiei de stat, Comitetul urma să contribuie la elaborarea proiectului
Regulamentului de administrare a Basarabiei, să opereze anumite modificări în statele de funcţie din
cadrul instituţiilor regionale şi ţinutale, să stabilească apartenenţa locuitorilor la categoriile sociale
privilegiate, să organizeze studierea bogăţiilor naturale, să mărească veniturile de stat făcând ordine în
sistemul fiscal, să determine volumul comerţului intern şi extern pornind de la principiile comerţului
75
acestuia sunt transmise noului organ331. Puţin timp după aceasta a fost deschis
institutul ispravnicilor în judeţe, Administraţia Financiară 332 şi Biroul de
Hotărnicie333.
După adoptarea Regulamentului organizării administrative a Basarabiei din 29
aprilie 1818 şi până la lichidarea autonomiei regiunii, un rol important în adoptarea
diferitelor dispoziţii şi legi ce urmau să reglementeze activitatea comercial-vamală
în Basarabia, inclusiv în adoptarea Regulamentului cu privire la comerţul cu
Basarabia, din 17 februarie 1825, în suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la
Nistru şi unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia etc. le va reveni, conform
Regulamentului privind administrarea Basarabiei, din 29 februarie 1828, rezidenţilor
plenipotenţiari A.N. Bahmetev, I.N. Inzov, M.S. Voronţov (care au încercat, şi nu
fără rezultat, să reducă autoritatea organelor regionale) şi instanţelor imperiale deja
nominalizate.
În acest sens s-a evidenţiat M.S. Voronţov 334, numit la 7 mai 1823 guvernator
general al Novorosiei şi rezident plenipotenţiar în Basarabia, iar din 29 februarie 1828
– guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei. Chiar de la începutul activităţii sale
M.S. Voronţov atrage atenţia la obstacolele şi greutăţile pe care le cauzează prezenţa
cordonului sanitaro-vamal de la Nistru 335, la „dezordinea totală” ce exista în
instituţiile regionale, inclusiv în direcţia financiar-economică 336. Corespondenţa
amplă dintre M.S. Voronţov şi miniştrii ruşi de interne şi finanţe asupra problemelor
referitoare la comerţ denotă cu lux de amănunte tendinţa lui de a lichida autonomia

liber, determinând necesităţile şi câştigul pe care îl poate avea statul, să alcătuiască regulamentul
privind stabilirea în regiune a coloniştilor, să verifice corespunderea datelor statistice alcătuite de
Guvernul Regional privitor la diverse întrebări cu situaţia reală din regiune, să asigure ordinea publică
şi paza de frontieră etc. (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii,
regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 221-222).
331
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.), с. 176.
332
Administraţia Financiară a Basarabiei – organ local al Ministerului Finanţelor al Imperiului
Rus. Începând cu 2 februarie 1813, aceste atribuţii le-a avut Direcţia Financiară a Departamentului II al
Guvernului Regional al Basarabiei. Modelul rusesc al Administraţiei Financiare a fost introdus prin
Regulamentul privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828. În componenţa Administraţiei
Financiare intrau: viceguvernatorul, 3 consilieri, trezorierul regional, controlorul regional şi un asesor.
Viceguvernatorul era numit în funcţie prin decret imperial, iar ceilalţi membri – prin decizia Senatului
Guvernant, la discreţia ministrului de finanţe (ЗБСК. – Кишинев, 1868, т. III, с. 113-116; ANRM, F. 2,
inv. 1, d. 1197, f. 5 verso-6).
333
ANRM, F. 88, inv. 7, d. 41, f. 1-3 verso, 12-12 verso.
334
M.S. Voronţov (1782-1856) – om de stat rus, general-locotenent (1813), general-feldmareşal
(1856). Fiul contelui S.R. Voronţov, ambasador al Rusiei în Marea Britanie. M.S. Voronţov a fost un
om destul de cărturar pe timpul său. A participat la războiul ruso-turc din 1806-1812, la războiul
împotriva lui Napoleon şi la războiul ruso-turc din 1828-1829. Contele M.S. Voronţov este cunoscut
prin politica şovină ce a promovat-o chiar de la începutul activităţii sale în funcţie de rezident
plenipotenţiar, iar ulterior şi de guvernator general al Basarabiei, politică ce s-a soldat cu lichidarea
autonomiei şi includerea provinciei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus. În 1844 este
desemnat în funcţie de rezident plenipotenţiar în Caucaz, păstrându-i-se concomitent şi funcţia de
guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei. Pentru meritele deosebite în administrarea acestor
teritorii i s-a conferit titlul de cneaz (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente
(1812-1940), p.107).
335
AISR, F. 560, inv. 4, d. 293, f. 4 verso.
336
A se vedea propunerea din 8 august 1823 adresată de contele M.S. Voronţov Consiliului Suprem
al Basarabiei (ANRM, F. 3, inv. 1, d. 316, f. 1-4).
76
77
limitată şi provizorie acordată Basarabiei şi de a include această provincie în
sistemul pieţei interne ruse.
Măsurile întreprinse de M.S. Voronţov în slăbirea opoziţiei în rândurile boierilor
şi limitarea substanţială a drepturilor şi împuternicirilor diferitelor instituţii regio-
nale337 au finalizat cu lichidarea completă a autonomiei, prin emiterea
Regulamentului privind administrarea Basarabiei, din 29 februarie 1828 338.
Nu ne vom referi la schimbările ce au intervenit în sistemul administrativ al
Basarabiei după adoptarea acestui Regulament, deja analizat în lucrările lui
A.Boldur339, A.V. Surilov340, I.A. Anţupov, V.I. Jukov341 şi Ya.S. Grosul342, vom
evidenţia doar acele modificări ce au intervenit în organele administrative care vizau
nemijlocit activitatea comercială şi instituţiile sanitaro-vamale.
Administrarea principală a Basarabiei era încredinţată nemijlocit guvernatorului
general al Novorosiei şi Basarabiei cu sediul în Odesa şi era împărţită în
Administraţia regională, judeţeană sau ţinutală şi orăşenească.
Administraţia regională era instituită în oraşul Chişinău, iar administraţia jude-
ţeană – în judeţele Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Akkerman şi Ismail cu sediul în
oraşele Hotin, Bălţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Ismail; cea orăşenească – în
oraşele Chişinău, Bender, Ismail, Bălţi, Hotin, Akkerman, Chilia şi Reni 343.
Administrarea regională era încredinţată guvernatorului civil, numit de către
împărat.
Administraţia regională era alcătuită din Consiliul Regional, Cârmuirea
Regională (Cârmuirea Provincială), Direcţia Financiară, Tribunalul Regional Penal,
Tribunalul Regional Civil şi Judecătoria verbală 344. Este semnificativ faptul că
administraţia sanitară sau de carantină rămâne, ca şi în trecut, sub administrarea
nemijlocită a Ministerului de Interne şi la dispoziţia guvernatorului general. Şeful
regional şi şefii carantinelor sunt desemnaţi în funcţii de către împărat, iar membrii,
directorii şi comisarii carantinelor şi ceilalţi funcţionari – de către guvernatorul
general, dintre care primii cu acordul ministrului de interne 345.
Administraţia vamală era subordonată direct departamentelor Ministerului de
Finanţe346.
Un rol important în rezolvarea diferitelor probleme legate de activitatea
comercială a burgheziei comerciale îi revenea administraţiei orăşeneşti. Conform
Regulamentului, în fiecare judeţ se instituia administraţia municipală, ce includea

337
Despre măsurile concrete, în acest sens, întreprinse de M.S. Voronţov a se consulta: Я.С.
Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.), c. 193-197.
338
ПCЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №1834. – СПб., 1830, с. 197-204.
339
A.Boldur, Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în 1812-1828. Studii. – Chişinău, 1929.
340
A.B. Сурилов, К вопросу об общественном устройстве Молдавии в первой половине XIX
века. – În: Сборник юридического факультета Одесского университета. – Одесса, 1954, с. 77-92.
341
И.А. Анцупов, В.И. Жуков, Реформы в управлении Бессарабией с 1812 по 1828 гг. – În:
Ученые записки Кишиневского Госуниверситета. – Кишинев, 1957, т. 26, с. 145-159.
342
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.), c. 196-203.
343
ПСЗРИ. Собр. II, т. III, 1828, №1834. – СПб., 1830, с. 198.
344
Ibidem.
345
Ibidem, p. 199-200.
346
Ibidem, p. 200.
77
judecătoria, administraţia publică şi poliţia. Referitor la domeniul judecătoresc, în
oraşe erau instituite magistraturile municipale; în domeniul administrativ – dumele
orăşeneşti şi administraţia de breaslă; poliţia era supusă controlului principal din
partea şefului de poliţie şi primăriei347.
Un interes deosebit prezintă componenţa administraţiei municipale, deoarece
anume aici vom constata o participare activă a negustorilor şi micii burghezii.
Magistraturile erau alcătuite din burgomistru şi patru ratmani din partea societăţilor
orăşeneşti. În componenţa magistraturilor intrau: judecătoria verbală, alcătuită din
starostii şi judecătorii aleşi din partea societăţilor orăşeneşti şi judecătoria de orfani,
alcătuită din primarul oraşului, doi membri ai magistraturii şi starostele orăşenesc.
Duma orăşenească era alcătuită din primarul oraşului, de cele mai multe ori ales din
rândurile negustorilor influenţi şi bogaţi, şi cinci reprezentanţi publici din partea
societăţilor orăşeneşti ale negustorilor şi micii burghezii. Excepţie făceau oraşele
Chilia şi Reni, unde în locul magistraturilor şi dumelor orăşeneşti erau instituite
ratuşe348.
Administraţia de breaslă era alcătuită din burgomistru, starostele orăşenesc ales
din partea societăţilor orăşeneşti şi şefii de breaslă la fiecare tip de meşteşug.
La caracteristica celorlalte instituţii orăşeneşti nu ne referim din considerentul că
negustorii şi mica burghezie nu participau şi se refereau direct la diferite funcţii
poliţieneşti349 .
Referitor la activitatea Consiliului Regional, acesta dispunea de anumite funcţii
executive şi gospodăreşti: urma să folosească cu chibzuinţă banii publici obţinuţi din
suma ce constituia 10% din veniturile orăşeneşti pentru îmbunătăţirea activităţii
anumitor ramuri: dezvoltarea industriei şi agriculturii, construcţia drumurilor noi şi
repararea celor vechi, construcţia clădirilor în oraşe, asigurarea bunăstării poporului
şi supravegherea băilor publice etc.350
În cazul suprimării cordonului vamal de la Nistru, Direcţia Financiară urma să
includă în capitalul de zece procente şi sumele corespunzătoare obţinute de la toate
vămile şi posturile vamale din Basarabia351.
Reieşind din considerentul că Consiliul Regional nu dispunea de dreptul de
iniţiativă legislativă şi nu avea nici putere de a rezolva probleme cu caracter strict
gospodăresc, acestea fiind discutate doar după înţelegerea şi aprobarea preventivă de
către guvernatorul general, guvernatorul civil şi mareşalul regional al nobilimii 352,
majoritatea întrebărilor legate de comerţul interior şi exterior, politica comercială
etc. erau de competenţa organelor imperiale – a Ministerului de Interne şi a
Ministerului de Finanţe.
După lichidarea în 1828 a autonomiei Basarabiei, suprimarea la 26 septembrie
1830 a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi aplicarea Regulamentului ghildelor
din 14 noiembrie 1824, Basarabia este inclusă definitiv în sistemul economic şi
347
Ibidem.
348
ПСЗРИ. Собр.II, т. III, 1828, №1834. – СПб., 1830, с. 200.
349
Ibidem.
350
Ibidem, p. 202.
351
Ibidem, p. 203.
352
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.), c. 199-200.
78
79
politic al Imperiului Rus. Devenind, ca şi celelalte gubernii, parte integrantă a pieţei
interne ruse (deşi va fi transformată în gubernie în 1873 353), Basarabia, în ce priveşte
activitatea comercială, se va supune direct legislaţiei comerciale şi politicii vamale
imperiale.
Soluţionarea problemelor cotidiene legate de activitatea comercială a negus-
torilor, a micii burghezii şi a ţărănimii comerciale va depinde nemijlocit de guverna-
torul general al Novorosiei şi Basarabiei, de guvernatorul civil şi militar al
Basarabiei şi de Administraţia Regională. Între guvernatorii civili şi militari un loc
aparte îi revine general-maiorului P.I. Fiodorov, care se va afla în acest post timp de
20 de ani (28 august 1834 – 29 mai 1854), la început în funcţie de guvernator civil,
iar din 28 ianuarie 1836 – guvernator civil şi militar şi şeful Administraţiei Speciale
(градоначальство) a oraşului Ismail354. Perioada de administrare a Basarabiei pe
timpul lui P.I. Fiodorov se va deosebi de perioadele precedente prin faptul că puterea
guvernatorului, după cum constată şi A.Nakko „…se va răspândi acum asupra
tuturor sectoarelor Administraţiei regionale, devenind pe deplin centralizată”355. P.I.
Fiodorov, în calitate de guvernator militar, deţinea concomitent puterea civilă şi cea
a Administraţiei Speciale a oraşului Ismail. În calitate de guvernator civil, el
beneficia într-adevăr de puterea reală a guvernatorului, din considerentul că M.S.
Voronţov aproape că n-a participat nemijlocit la adoptarea dispoziţiilor de către
Consiliul Regional. Fiind înzestrat cu o putere atât de mare, P.I. Fiodorov putea
rezolva diverse probleme legate de viaţa social-economică a Basarabiei, inclusiv
multiple întrebări ce apăreau pe parcurs în domeniul comerţului, activităţii
burgheziei comerciale etc. Măsura în care activitatea lui P.I. Fiodorov a corespuns
intereselor naţionale o vom determina în capitolele următoare.

Capitolul II. PROMOVAREA POLITICII COMERCIAL-VAMALE


RUSE ÎN BASARABIA DUPĂ ANEXAREA EI LA IMPERIUL RUS

2.1. Trăsăturile politicii comercial-vamale a ţarismului în


Basarabia în primii ani după anexare
353
ПСЗРИ. Собр.II, т. XLVIII, 1873, № 52721. – СПб., 1876, с. 370.
354
А.Накко, Бессарабская область в историческом, экономическом и статистическом
отношении (рукопись). – Кишинев, 1879, f. 147 verso, 165 verso (Manuscrisul lucrării se păstrează
în Ful de manuscrise al Bibliotecii Universităţii de Stat din Odesa).
355
Ibidem, f. 148.
79
Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia era dictată de interesele
economice şi politice ale Imperiului Rus faţă de teritoriile nou-anexate. Anexând un
teritoriu străin ce nu-i aparţinu-se şi la care nu avea nici un drept, ţarismul nu l-a
inclus imediat în sistemul economic şi politic al Imperiului, dar l-a separat de la
pieţele tradiţionale prin cordonul sanitaro-vamal de la Prut şi Dunăre, iar de la cele
ucrainene şi ruse – până în 1831 – prin cel de la Nistru.
Politica comercial-vamală, precum şi partea ei cea mai importantă – legislaţia
comercială – reflecta, chiar de la început, politica generală a ţarismului faţă de
teritoriile nou-anexate. Ea era generată, în fond, atât de interesele clasei dominante –
ale dvorenimii agricole, cât şi de interesele cercurilor comercial-industriale în
dezvoltare din Imperiul Rus, ce tindeau să-şi extindă sferele de dominaţie economică
şi politică. Această politică fiind determinată, chiar din start, de cercurile guvernante
din Sankt Petersburg ca politică strategică în Basarabia, conţinea, îndeosebi la
început, elemente contradictorii şi era promovată cu deosebită precauţie, folosindu-
se pe larg demagogia socială de tipul „grijă” faţă de popor, politică ce a cunoscut în
evoluţia sa câteva etape. În cercurile guvernante din Sankt Petersburg nu s-a format
o unitate de păreri şi acţiuni asupra problemei vizate, acestea erau dictate de
interesele curente diverse ale diferitelor grupări, departamente şi instituţii de stat din
Imperiu. O parte a demnitarilor de stat insistau pentru includerea cât mai grabnică a
Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului, inclusiv pentru lichidarea
autonomiei limitate şi provizorii acordate regiunii, a particularităţilor în legislaţie,
justiţie şi administraţie. Cealaltă parte se orienta spre realizarea lentă, cât mai
succesivă a acestui proces, cu păstrarea pentru o perioadă mai îndelungată a
particularităţilor locale. Lupta în cadrul cercurilor guvernante pentru includerea
Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus a continuat până la
sfârşitul anului 1830 şi s-a reflectat în mod direct asupra tuturor aspectelor politicii
comercial-vamale.
În pofida acestui fapt, direcţia de bază a politicii comerciale a ţarismului era
promovată consecvent şi consecutiv. Ea urma să contribuie la valorificarea econo-
mică cât mai rapidă a teritoriului nou-anexat, la crearea sprijinului ţarismului atât din
partea aristocraţiei şi cercurilor comercial-industriale locale, cât şi din partea stărilor
privilegiate înstărite ale ţărănimii (răzeşilor, coloniştilor, ţăranilor de stat etc.),
asigurându-le o piaţă relativ avantajoasă de desfacere a producţiei agricole,
„pacificând”, pe cât era posibil, stările de jos. Pe această cale se intenţiona de a mări
veniturile statului, de a întări hotarele de sud-vest ale Imperiului, de a ridica
prestigiul puterii ţariste în interiorul ţării şi în statele vecine balcanice.
Toate acestea şi-au lăsat amprenta asupra politicii comerciale promovate de
ţarism în Basarabia. Legislaţia comercială corespundea politicii comerciale, iar
ultima era dictată de scopurile politice ale Petersburgului la periferiile naţionale ale
imperiului, depindea într-o anumită măsură de situaţia geografică, demografică şi
specificul organizării comerţului în Basarabia.
Politica comercială a ţarismului în Basarabia era determinată şi de lupta dintre
cele două curente de bază existente privind calea de dezvoltare a Rusiei în secolul al

80
81
XIX-lea. Unul din aceste curente, care-l formau fritrederienii 356, reprezentat de N.N.
Novoselţev – împuternicit în afaceri al împăratului rus în Polonia, membru al
Consiliului de Stat al Regatului Polonez, era susţinut în interiorul Rusiei de părtaşii
comerţului liber, celălalt – protecţioniştii, reprezentat de ministrul de finanţe D.A.
Guriev, tindea să apere industria rusă de concurenţa străină 357. La ordinea zilei stătea
dilema: sau va fi susţinută industria şi astfel ţara va avea posibilitatea să se dezvolte
rapid pe cale capitalistă, asemănător ţărilor avansate din Europa de Vest, sau Rusia
urma să rămână o ţară exclusiv agrară, parcurgând o cale proprie, specifică Europei
de Est.
La începutul secolului al XIX-lea părtaşii fritriderienilor în Rusia erau reprezen-
tanţii cei mai consecvenţi ai moşierilor, care apărau exclusiv caracterul agrar al
economiei ruse. Ei aveau nevoie de comerţul liber pentru a-şi realiza nestingherit
peste hotare produsele agricole şi pentru a cumpăra la preţuri reduse mărfuri
industriale şi obiecte de lux.
Părtaşi ai protecţionismului erau fabricanţii, îndeosebi din centrele mari indus-
triale ale Rusiei, care considerau că abandonarea taxelor vamale majorate şi
protejarea exagerată a industriei ruse va fi în defavoarea acesteia. Această direcţie în
gândirea socială corespundea, la fel, tendinţelor moşierilor-întreprinzători,
cointeresaţi în extinderea pieţei interne şi în realizarea produselor agricole 358.
Dar, în pofida influenţei enorme exercitate de aceste curente asupra dvorenimii şi
instituţiilor guvernamentale, politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia ar
fi putut avea cu totul un alt conţinut, dacă n-ar fi fost influenţată de factori externi.
Anume de varietatea acestor factori erau nevoite să ţină cont cercurile guvernante
imperiale şi regionale în adoptarea diferitelor decizii. Prin aceasta şi se lămuresc
particularităţile politicii comerciale a Petersburgului în primii zece ani după
anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Rusia.
Dar, păstrând, la început, un şir de particularităţi în organizarea comerţului
basarabean, legate nemijlocit de dreptul local – „obiceiul pământului” şi acele tră-
sături specifice comerţului interior şi exterior în Principatul Moldova, guvernul ţarist
adoptă concomitent un şir de acte legislative comerciale ce urmăreau, la început,
scopul de a apropia, iar ceva mai târziu de a include Basarabia în sistemul pieţei
interne ruse.
Iniţial, autorităţile imperiale întreprind măsuri concrete în vederea interzicerii
diferitelor impozite percepute de administraţia ţinutală sau regională pentru
realizarea mărfurilor pe teritoriul Basarabiei. Ca rezultat, în scurt timp după

356
Fritreder (de la cuvântul englez free trade – comerţ liber) (politică fritrederiană) – direcţie în
teoria şi politica economică a burgheziei industriale, care a înaintat cerinţele pentru practicarea
comerţului liber şi neamestecul statului în activitatea comercial-industrială a burgheziei (Valentin
Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a,
revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 306).
357
Г.Г. Прошин, Таможенный тариф 1819 года. – În: Исторические науки. – Москва, 1961,
№4, с. 109-110.
358
Н.П. Страхова, Тариф 1816 года во внешнеторговой политике России. – În: Из истории куль-
туры и общественной мысли народов СССР: Сборник научных статей. – Москва, 1984, с. 60-61;
Idem, Тариф 1819 г. во внешнеполитических планах России. – În: Вестник Московского
университета. Сер.8. История. – Москва, 1990, №3, с. 45.
81
anexarea Basarabiei la Rusia, autorităţile imperiale anulează impozitul „sardaric” 359
stabilit la mărfurile importate şi exportate în Chişinău (tutun, sare, făină etc.) 360
Deoarece după terminarea războiului ruso-turc din anii 1806-1812 armatele
ruseşti rămâneau dislocate, pentru o anumită perioadă de timp, în Principatele
Române, adoptarea diferitelor decizii privind reglementarea raporturilor comerciale
dintre Imperiul Rus, Basarabia şi statele vecine depindea de administraţia militară si
de şefii districtelor vamale de la Nistru – Movilău şi Dubăsari.
La 1 iunie 1812, comandantul suprem al armatei I apusene, ministrul militar, într-
un raport adresat ministrului de finanţe, referindu-se la dispoziţiile amiralului P.V.
Ciciagov ce au creat mari incomodităţi pentru Armata Dunăreană (printr-o decizie
din 26 mai a acestuia a fost interzis exportul diferitelor provizii în Moldova), precum
şi la raportul şefului districtului vamal Dubăsari Iuşnevski din 22 mai, sublinia că
exportul celor mai importante provizii a fost interzis doar în „…guberniile de hotar
apusene, şi nicidecum în Moldova ocupată de Armata Dunăreană, care avea nevoie
de comunicare liberă cu guberniile de frontieră” 361.
Reieşind din aceste considerente, la 10 iunie 1812 Departamentul comerţului
exterior i-a permis lui Iuşnevcki să adopte, cu aprobarea ministrului de finanţe,
deciziile respective reieşind din împrejurările concrete create 362. Deşi dovezile ce
aveau să fie adoptate vizau mai mult rapoartele comerciale dintre Rusia şi ţările
vecine europene, unele din ele vor fi dedicate nemijlocit Basarabiei.
Din interese economice şi fiscale, guvernul adoptă un şir de măsuri în scopul
înviorării comerţului, sau, după cum se menţionează în unul din izvoare, „prin rela-
ţiile libere ale locuitorilor Rusiei cu locuitorii Basarabiei se urmărea scopul de a le
crea condiţii pentru câştig reciproc şi de a facilita comerţul acestei regiuni cu Turcia
şi Austria”363. Dar până la instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre
decizia privind exportul mărfurilor din Basarabia în ţările străine putea fi adoptată
doar de comandantul suprem al Armatei Dunărene amiralul P.V. Ciceagov 364,
împuternicit a soluţiona şi diverse întrebări de ordin administrativ 365; adoptarea
deciziei depindea în mare măsură şi de diverse circumstanţe de ordin politic,
economic şi, îndeosebi, militar. Spre exemplu, conform ordinului din 2 august 1812,
emis la insistenţa negustorilor din Basarabia şi Principatele Române, a fost permis
exportul în Rusia şi peste hotare – în posesiunile Înaltei Porţi Otomane a cerealelor,
seului, pieilor neprelucrate, sării, lânii şi a altor produse, pentru care urma să fie
achitată taxa vamală366. Exportul peste hotare a mărfurilor era permis doar în baza
certificatelor comerciale (открытый лист) prin porturile Galaţi, Ismail, Chilia şi
359
Sardaric – impozit în folosul oraşului, egal cu 20 de bani de la fiecare car. În 1808 un ban era
egal, conform cursului oficial, cu 43% dintr-o para (ANRM, F. 4, inv. 2, d. 22, f. 13-13 verso, 17-17
verso).
360
Ibidem.
361
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 101, f. 2-2 verso.
362
Ibidem, f. 2 verso.
363
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 31; F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 230.
364
Din noiembrie 1812 misiunea de a ţine sub control diferite întrebări legate de Basarabia sunt
încredinţate lui S.C. Veazmitinov, comandant Suprem în Sankt-Petersburg (din 28 martie 1812) şi
concomitent preşedinte al Comitetului de Miniştri (din 9 septembrie 1812).
365
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг), с. 148.
366
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 15, f. 4.
82
83
Akkerman – cu acordul comandanţilor acestor cetăţi, iar prin Reni – cu acordul
comandantului portului Ismail. Negustorii achitau o taxă vamală asemănătoare celei
stabilite pentru portul Odesa – adică în baza tarifului vamal din 1797 367. În
Principatele Române taxa vamală era încasată în baza „obiceiului moldovenesc” – a
aşa-numitei „vame”, ce constituia 3% ad valorem 368.
Dar dispoziţia amiralului P.V. Ciciagov a creat unele dificultăţi şi neînţelegeri în
vămuirea mărfurilor, deoarece în Basarabia dreptul de a achiziţiona vama de la
mărfurile importate şi exportate îl deţineau, cu acordul Divanului Moldovei, conce-
sionarii, încă de la începutul anului 1812369. Astfel, în raportul din 3 octombrie 1812
comandantul de Akkerman colonelul S.Arseniev îl atenţiona pe S.Sturdza că, în baza
sistemului de concesiuni contractat până în 1814, concesionarii iau de la negustori
pentru mărfurile aduse în oraş o taxă vamală, ce constituie 3% ad valorem, în folosul
lor370. Prin urmare, conform constatărilor lui S.Arseniev, pentru exportul mărfurilor
peste hotare negustorii achitau două taxe vamale „…una în folosul statului (conform
tarifului vamal din 1797 – V.T.), iar alta în folosul concesionarilor din Basarabia,
conform contractelor încheiate”371.
Aceeaşi constatare o face şi ministrul de finanţe D.A. Guriev într-o depeşă
circulară din 20 octombrie 1812 adresată guvernatorului civil al Basarabiei
S.Sturdza372. Reieşind din considerentul că taxele vamale percepute de la mărfurile
importate şi exportate constituiau o sursă importantă în asigurarea veniturilor de stat
şi, vroind ca monopolul în această ramură a comerţului să aparţină statului, D.A.
Guriev dă dispoziţie guvernatorului civil al Basarabiei S.Sturdza să soluţioneze
această problemă. Astfel, în baza dispoziţiilor din 14 noiembrie 1812 şi din 28
februarie 1813 emise de S.Sturdza, taxele vamale percepute de către concesionari la
mărfurile importate şi exportate au fost anulate 373.
Prin urmare, constatăm, doar în baza acestor decizii adoptate de administraţia
regională, că imediat după anexarea la Rusia Basarabia este atrasă în sfera politicii
comerciale ruse.
Unele dificultăţi au apărut şi în legătură cu exportul sării din Basarabia în
guberniile interne ruse şi peste hotare. Deoarece sarea extrasă din lacurile Basarabiei
nu era supusă taxei (conform deciziei amiralului P.V. Ciciagov din 2 august, aceasta
era supusă taxei conform tarifului vamal), comandantul de Akkerman în două
rapoarte – din 1 octombrie adresat Senatorului din Divanele Principatelor Române
V.I. Krasno-Milaşevici şi din 8 octombrie 1812 – adresat lui S.Sturdza, cerea
lămuriri: în baza căror principii urmează să se permită exportul sării în Rusia şi peste
hotare, dacă în Basarabia sarea nu este supusă taxei, iar taxa vamală stabilită în baza
tarifului pentru exportul sării în Rusia constituie 40 cop. pentru fiecare pud; totodată,

367
Ibidem, f. 4, 108 verso.
368
Ibidem, f. 40 verso.
369
Conform articolului 8 al contractului, toate mărfurile prezentate pentru vânzare în oraşele şi
târgurile Basarabiei, precum şi mărfurile importate în Basarabia erau supuse vămii, ce constituia 3% ad
valorem (Ibidem, f. 24).
370
Ibidem, f. 5.
371
Ibidem, f. 6.
372
Ibidem, f. 40 verso.
373
Ibidem, f. 108 verso; F. 5, inv. 1, d. 1, f. 248.
83
exportul sării peste hotare era permis fără plata taxei vamale 374. În răspunsul din 25
octombrie 1812 S.Sturdza scria că deoarece exportul sării din Basarabia în Rusia
este supus taxei vamale, „…atunci, cu certitudine, trebuie supusă taxei şi sarea
exportată peste hotare”375. Astfel, el propunea ca sarea exportată din Basarabia să fie
supusă unei taxe în valoare de 40 cop. pentru fiecare pud 376.
Au apărut şi unele probleme privind împuternicirile persoanelor şi verosimilitatea
activităţii lor în organele din Chişinău ce se ocupau cu achiziţionarea taxei
vamale377. Nemulţumiţi erau şi concesionarii taxelor vamale. În raportul din 30
aprilie 1813 adresat guvernatorului civil S.Sturdza aceştia îşi exprimau
nemulţumirea de faptul că contractul încheiat cu Divanul Moldovei încă la începutul
anului 1812 a fost în vigoare doar până la 2 august 1812, iar de atunci, conform
dispoziţiei amiralului P.V. Ciciagov, comandanţii cetăţilor au primit dreptul de a
percepe taxele vamale de la toate mărfurile prezentate pentru realizare în Basarabia
şi cele exportate din Basarabia peste hotare, din care cauză au fost lipsiţi de
veniturile lor de altădată378.
Izvoarele atestă că la început cu comerţul se ocupau, în baza „obiceiului moldo-
venesc”, toate stările, inclusiv străinii „…cu plata taxei, stabilită pentru stările
sociale, …ce nu depăşea 15 lei 379 anual”380. Constatând aceste particularităţi, autori-
tăţile locale subliniau că această încălcare flagrantă a legislaţiei comerciale ruse nu
poate fi tolerată, „…deoarece ea subminează activitatea negustorilor locali şi chiar a
vistieriei”381.

374
Ibidem, f. 7-8.
375
Ibidem, f. 9.
376
Ibidem, f. 9 verso.
377
A se vedea traducerea raportului concesionarului taxelor vamale Gheorghi Cazimir adresat
guvernatorului S.Sturdza, din 9 ianuarie 1813, privitor la vămuirea unor mărfuri în portul Ismail de
către A.Constantinov, persoană necunoscută pentru autorităţi (Ibidem, f. 12). Acesta a fost împuternicit
de comandantul cetăţii Ismail maiorul Viteaz, dar, conform raportului din 20 februarie 1813, ulterior
destituit la insistenţa lui S.Sturdza (Ibidem, f. 19).
378
Ibidem, f. 24-25.
379
Leu – la început monedă olandeză de argint („Lowenthaler”), având drept element caracteristic
un leu ridicat pe două labe imprimat pe revers. Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750)
numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus,
vechea unitate monetară de argint turcească a fost păstrată. În 1815, cursul oficial al leului constituia 60
cop. de aramă. În 1819 Guvernul Regional al Basarabiei a discutat propunerea rezidentului
plenipotenţiar A.N. Bahmetev despre sistemul monetar existent în Basarabia. S-a constatat că în
Basarabia în circulaţie se află sistemul monetar turcesc, în special moneda de argint turcească denumită
leu şi parale, care nu corespund în preţ cursului actual. S-a luat decizia „de a interzice pătrunderea
acestor bani în regiune de peste hotare şi de a nu-i primi în contul achitării impozitelor şi altor plăţi”
(ANRM, F. 43, inv. 1, 1819, d. 29, f. 2). Ulterior, administraţia regională revine la întrebarea cu privire
la circulaţia banilor turceşti în Basarabia. În timpul discuţiei din 23 mai 1824 în Consiliul Suprem al
Basarabiei a acestei probleme s-a constatat că „nimeni nu-şi mai aduce aminte de când guvernul turcesc
a pus în circulaţie moneda de argint numită leu, dar toţi cunosc că 40 parale alcătuiau şi alcătuiesc în
continuare un leu, iar trei aspri – o para” (ANRM, F. 3, inv. 1, d. 430, p. I, f. 166 verso-167). În
Basarabia, sistemul monetar turcesc a fost lichidat oficial doar în 1824. Dar şi după aceasta în circuit
mai era întâlnit leul şi alte monede turceşti (ANRM, F. 6, inv. 2, 1832, d. 610, f. 8).
380
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 39.
381
Ibidem.
84
85
Prin urmare, chiar în primii ani după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus
administraţia regională, fidelă intereselor imperiale, întreprinde măsuri concrete în
vederea includerii regiunii în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus.
În exportul mărfurilor din Basarabia după anexarea acestui teritoriu la Rusia se
ţinea cont atât de legislaţia comercial-vamală în vigoare – tariful vamal din 1797, de
Regulamentul comercial din 19 decembrie 1810, confirmat şi pentru anii următori 382,
de particularităţile locale ale comerţului, cât şi de dispoziţiile speciale emise de
organele centrale: dispoziţia secretă din 7 martie 1812, adusă la cunoştinţă printr-o
dispoziţie secretă a Departamentului comerţului exterior din 19 martie şefului
districtului vamal Dubăsari Iuşnevski, conform căreia era interzis exportul grâului
din porturile Mării Baltice şi din Arhanghelsk prin toate vămile terestre 383.
După încheierea Tratatului de la Bucureşti şi anularea, începând cu luna iunie
1812, a restricţiilor în ce priveşte exportul diferitelor provizii în Moldova, la cererea
şefului districtului vamal Dubăsari Iuşnevski din 30 iulie, la 16 septembrie 1812
Departamentul comerţului exterior a dat dispoziţii vămii de la Dubăsari să permită,
cu aprobarea ministrului de finanţe, exportul grâului în Moldova 384.
Conform dispoziţiei Comandantului Suprem din Sankt Petersburg S.C. Veaz-
mitinov, de la 23 martie 1813, adresate vămii din Dubăsari, se interzicea exportul
peste hotare din Rusia a cailor, aramei în lingouri şi deşeuri, până la adoptarea unei
decizii speciale385.
În dispoziţia din 15 decembrie 1813, adresată guvernatorului civil al Basarabiei
I.M. Hartingh, Comandantul Suprem din Sankt Petersburg S.C. Veazmitinov scria:
„Ţinând cont de faptul că …interzicerea exportului cerealelor, cailor şi altor produse
a fost cauzată de înrăutăţirea relaţiilor cu Austria, şi cu toate că relaţiile prieteneşti
dintre aceste ţări au fost ulterior restabilite”, exportul acestor mărfuri poate fi permis
totuşi doar la dispoziţia imperială, din considerentul că acest export a fost interzis de
Maiestatea sa Împăratul386.
După ce general-maiorul I.M. Hartingh preia, în mai 1813, funcţia de guvernator
civil (confirmat în această funcţie la 17 iunie) acesta, pentru a lua cunoştinţă de
legile în baza cărora urma să se efectueze comerţul exterior, se adresează la 6
ianuarie 1814 şefului districtului vamal Dubăsari Iuşnevski pentru a primi lămuririle
de rigoare. În scrisoarea din 16 ianuarie acesta scria că exportul din Rusia peste
hotare se efectuează în baza Regulamentului comercial din 19 decembrie 1810, care
permitea exportul peste hotare a tuturor mărfurilor, în afară de cai, monede de aur,
argint şi aramă, inclusiv aramă în lingouri şi deşeuri, fapt despre care Guvernul
Regional al Basarabiei a fost informat încă la 17 octombrie 1813 387. În plus, la 14
februarie I.M. Hartingh primeşte o nouă scrisoare de la şeful districtului vamal
Dubăsari, de data aceasta cu referinţă de la vama din Radziwil privitor la exportul
mărfurilor peste hotare, în care se făceau referiri la Regulamentul despre comerţ din

382
AISR, F. 560, inv. 4, d. 101, f. 34 verso.
383
Ibidem, f. 35.
384
Ibidem, f. 3-3 verso.
385
Ibidem, f. 35.
386
Ibidem, f. 1-1 verso.
387
Ibidem, f. 8.
85
1811 şi la tariful vamal din 1797 388. Privitor la mărfurile interzise pentru export peste
hotare, la scrisoare era anexat şi registrul acestor mărfuri, el incluzând şi diferite
specii de animale, vin, rachiu, carne etc. 389
La 26 aprilie 1814 comandantul cetăţii Akkerman colonelul S.Arseniev, la
insistenţa guvernatorului militar din Herson generalul Diuc-de-Rişelie de a li se
permite vaselor din Odesa şi negustorilor să exporte cereale, s-a adresat general-
maiorului I.M. Hartingh după permisiunea respectivă 390. I.M. Hartingh, deoarece nu
soluţiona de unul singur aceste întrebări, s-a adresat, la rândul său, organelor
centrale din Sankt Petersburg. În dispoziţia din 2 mai 1814 ministrul de interne A.B.
Kurakin îi scria lui I.M. Hartingh, referitor la cererea lui S.Arseniev, că „…permite
exportul din Akkerman a grâului şi a altor produse în baza aceloraşi principii, care
au fost aprobate încă la 29 septembrie 1813 pentru exportul produselor din
localitatea Reni, principii care urmează a fi respectate cu stricteţe” 391. Intrarea
vaselor în Akkerman era permisă, dar numai cu condiţia că acestea vor fi supuse
carantinei în Odesa. Exportul cerealelor peste hotare, îndeosebi în Sublima Poartă,
scria A.B. Kurakin, „...este o chestiune de frontieră ce are legătură directă cu situaţia
şi circumstanţele de ordin politic” 392; prin urmare, depindea direct de acele
instrucţiuni şi acele dispoziţii care au fost puse la dispoziţie de organele de resort din
Sankt Petersburg sau de cele militare locale393.
Într-o depeşă şi mai timpurie a colonelului V.I. Poltavţov, datată cu 29 septembrie
1813 şi adresată lui I.M. Hartingh, se constată că, reieşind din particularităţile locale,
„…comerţul acolo (în Basarabia – V.T.) nu poate să se consolideze în baza unor
principii permanente”394.
Prin urmare, atât organele imperiale, cât şi cele regionale recunoşteau că ţarismul
nu şi-a determinat definitiv poziţiile în politica comercială pe care urma s-o
promoveze în teritoriul nou-anexat. Mai mult ca atât, reieşind din relatările colonelu-
lui V.I. Poltavţov, în pofida intereselor imperiale de a include Basarabia în sistemul
economic şi politic al Imperiului Rus, ţarismul era nevoit să păstreze particularităţile
de bază specifice comerţului din regiune.
La 29 septembrie 1813 I.M. Hartingh primeşte, la cererea adresată şefului
carantinei portuare din Ismail colonelul V.I. Poltavţov, dispoziţiile lui A.B. Kurakin
privitor la exportul din portul Reni a produselor basarabene în baza certificatelor
comerciale, confirmate de guvernatorul civil. Ţinând cont de faptul că comerţul în
Basarabia nu putea să se consolideze în baza unor reguli permanente, după cum
afirmau oficialităţile regionale, exportul mărfurilor era permis doar în navigaţia
curentă sub un control riguros din partea organelor de resort 395.
Exportul mărfurilor prin portul Reni era permis în baza următoarelor reguli:

388
Ibidem, f. 11-11 verso.
389
Ibidem, f. 12.
390
Ibidem, f. 13.
391
AISR, F. 560, inv. 4, d.101, f. 17 verso.
392
Ibidem, f. 17 verso-18.
393
A se vedea, spre exemplu, instrucţiunile din 23 iulie 1812 date de P.V. Ciciagov lui S.Sturdza
(AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 50-54 verso).
394
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 101, f. 32.
395
Ibidem, f. 32.
86
87
1. Organele locale urmau să verifice la faţa locului, în Reni, cantitatea de cereale
prevăzută pentru export.
2. Negustorii erau obligaţi să prezinte informaţii despre cantitatea de cereale ce
urma să fie depozitată în localităţile din apropierea portului Reni; în cazul în care
această cantitate urma să fie exportată peste hotare, ea era supusă unui control în
baza principiilor sus-nominalizate şi se admitea pentru export.
3. Prin toate mijloacele să nu se permită abuzuri din partea negustorilor, iar
vaselor să nu li se admită, sub diferite pretexte, să ancoreze pentru anotimpul de
iarnă în port; negustorii să nu insiste la exportul cerealelor în primăvara anului 1814.
4. Pentru a nu admite răspândirea molimei în timpul exportului cerealelor peste
hotare, administraţia locală urma să se conducă de reguli puse la dispoziţie de
Comitetul sanitar carantinei din Ismail (care încă nu era bine organizată).
5. Flota de pe Dunăre urma să asigure teritoriile de frontieră de pătrunderea
molimei, în care scop vasele urmau să fie supuse carantinei.
6. Organele de resort din Ismail puteau să ceară de la guvernatorul civil doi
funcţionari şi un medic pentru rezolvarea problemelor curente 396.
La insistenţa negustorilor din Ismail, la 21 aprilie 1814 A.B. Kurakin permite
exportul cerealelor şi din portul Ismail în baza certificatelor comerciale confirmate
de guvernatorul civil, potrivit regulilor care au fost elaborate pentru exportul din
Reni, din 29 septembrie 1813397. Concomitent cu aceasta, A.B. Kurakin cerea ca în
Ismail să lucreze o comisie provizorie în care urmau să fie incluşi căpitanul
Comitetului sanitar din Tucikov, Pateraki, şi membrul carantinei din Ismail,
consilierul titular Reizberg. Aceştia, împreună cu negustorii din port, urmau să
aleagă din rândurile negustorilor o persoană de încredere, care avea să urmărească
mersul comerţului, raportând permanent comandantului portului Ismail despre
măsurile luate398.
La 15 martie 1814 I.M. Hartingh, folosindu-se de faptul că oficiul vamal
Podleska din regiunea Ternopol a permis exportul în Austria a tuturor cerealelor cu
începere de la 28 ianuarie, în baza dispoziţiei din 5 ianuarie a Departamentului
comerţului exterior (probabil, în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 15
decembrie 1813), cerea o permisiune similară şi pentru locuitorii Basarabiei 399. El
scria că luând în consideraţie „...starea destul de proastă în care s-au pomenit
locuitorii regiunii Basarabia, interzicerea exportului cerealelor peste hotare, cauză
din care aceştia au fost lipsiţi de toate mijloacele de a acumula capital” 400, dreptul de
a exporta cereale peste hotare, acordat regiunii Ternopol, trebuie să fie acordat şi
Basarabiei; astfel, „...un număr mare de locuitori de aici, care se ocupă cu această
ramură a comerţului, nu se vor mai confrunta în viitor cu incomodităţi, deoarece vor
avea acces liber la comerţ”401.
Restricţiile erau destul de categorice. Drept dovadă serveşte refuzul din 15 martie
1814 al lui I.M. Hartingh adresat consulului rus din Iaşi A.A. Pini. La 5 martie 1814
396
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 101, f. 32-33.
397
Ibidem, f. 31-31 verso.
398
Ibidem.
399
Ibidem, f. 21-21 verso.
400
Ibidem, f. 21 verso.
401
Ibidem, f. 22.
87
funcţionarul moldovean Vasile Dano, aflat în serviciul Departamentului de externe,
s-a adresat lui A.A. Pini cu o cerere de a i se permite să transporte din partea stângă
în partea dreaptă a Prutului 40 chile 402 de grâu, cedate de moşierii basarabeni 403. I.M.
Hartingh motiva refuzul său prin faptul că „exportul tuturor speciilor de cereale
peste hotare este strict interzis”404.
La 22 mai 1814, în urma demersului înaintat de ministrul de finanţe D.A. Guriev
în numele comandantului suprem din Sankt Petersburg, alcătuit în baza cererii lui
I.M. Hartingh din 15 martie, decizia din 15 decembrie 1813 privitor la exportul
cerealelor din Rusia prin hotarele terestre în statele vecine prietene era în vigoare şi
pentru Basarabia405.
Exportul cerealelor depindea în mare măsură şi de nivelul recoltei din Basarabia.
Într-un raport din 24 septembrie 1814 ispravnicul de Soroca Pizani îi cerea lui I.M.
Hartingh ca pentru „…a preîntâmpina insuficienţa de produse alimentare necesare
locuitorilor din regiune, care poate avea loc din cauza recoltei slabe, să fie interzis
exportul peste hotare a cerealelor” 406. El argumenta necesitatea interzicerii exportului
de cereale prin faptul că dacă semănăturile de toamnă, a căror suprafaţă a fost destul
de mică, au dat o recoltă bună, apoi semănăturile de primăvară au fost cu mult mai
slabe. Ispravnicul Pizani considera că problema asigurării cu pâine poate fi
soluţionată dacă locuitorii vor cultiva pământurile cu grâu de toamnă: cel puţin câte
un cetverti407 de grâu la o pereche de boi; astfel, locuitorii nu vor mai avea nevoie să
se ocupe cu transportarea mărfurilor cu căruţa din Sculeni la Chişinău şi Movilău şi
din Movilău la Chişinău şi Sculeni, ci se vor ocupa în special cu prelucrarea
pământului408.

402
Chilă (кила) – veche măsură de capacitate şi greutate pentru cantităţile mari de cereale. În
sistemul de măsuri al Ţărilor Române chila a îndeplinit funcţia de etalon, având ca submultipli: baniţa
(în Moldova – dimirlia) şi ocaua. Mărimea chilei a variat mult, în dependenţă de porturi şi regiuni, de
volumul şi greutatea cerealelor. Cea mai frecventă a fost chila de Istanbul, egală cu 18 ocale . După alte
surse – cu 18-22 ocale (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii,
regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 167). Deseori chila era
folosită aleatoriu atât ca măsură de capacitate, cât şi de greutate, fapt ce îngreunează şi mai mult careva
calcule pe perioade îndelungate (Despre varietatea chilei a se vedea mai detaliat: Nicolae Stoicescu,
Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României, Bucureşti, 1971, p. 205-221). În
transpunere în unităţile de măsură ruseşti, o chilă constituia 2 ½ cetverturi (1 cetvert = 2,0991 hl).
Conform raportului Dumei orăşeneşti din 8 iunie 1834, adresat guvernatorului civil al Basarabiei P.I.
Averin, cea mai răspândită era chila egală cu 2 cetverturi. O chilă de porumb era egală cu 1,3 cetverturi
(ANRM, F. 43, inv. 1, d. 30, f. 32).
403
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 101, f. 23-23 verso.
404
Ibidem, f. 24.
405
Ibidem, f. 62-62 verso, 71.
406
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 16.
407
Cetverti (четверть) – veche măsură de capacitate utilizată în Rusia, de regulă, pentru cereale,
egală cu: secara – 8 puduri 34 funţi; grâul de toamnă – 9 puduri 25 funţi; grâul de primăvară – 9
puduri 7 funţi; ovăzul – 5 puduri 25 funţi; meiul – 7 puduri 17 funţi; mazărea – 10 puduri şi porumbul –
5 puduri. 1 pud este egal cu 16,38 kilograme (Энциклопедический словарь / Издатели Ф.А. Брокгауз,
И.А. Ефрон. – СПб., 1903, Т. XXXVIII „а”, с. 736). La începutul secolului al XIX-lea în Moldova un
cetverti era egal cu 7,5 puduri pentru făină, crupe şi orz şi cu 8 puduri pentru ovăz (ANRM, F. 1, inv. 1,
d. 8, f. 518-518 verso). Forma de plural cetverturi este preluată din: Gh.Bulgar, Gh.Constantinescu-
Dobridor, Dicţionar de arhaisme şi regionalisme. – Bucureşti, 2002, p. 97.
408
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 16 verso-17.
88
89
Despre cantitatea de cereale însămânţată şi recoltată în anul 1814 ne dovedesc
elocvent datele Tabelului 1.
Tabelul 1
Cantitatea de cereale însămânţată şi recoltată în Basarabia în anul 1814*
Cantitatea reală
Însămânţată Recoltată obţinută
Cultura
Cetverturi În % Cetverturi În % Cetverturi În %
Secară 2615 3,0 15629 2,3 13014 2,2
Grâu 44741 50,9 145356 21,4 100615 17,1
Mei 6673 7,6 116474 17,2 109801 18,6
Hrişcă 3087 3,5 22746 3,4 19659 3,3
Ovăz 4871 5,5 23331 3,4 18460 3,1
Orz 15950 18,1 73445 10,8 57495 9,7
Porumb 9636 10,9 278808 41,1 269172 45,6
Mazăre 402 0,5 1985 0,3 1583 0,3
În total** 87975 100,0 677774 100,0 589799 100,0
* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 31 verso.
** În numărul total n-au fost incluse datele pentru ţinutul Bender, deoarece acestea lipsesc.

Datele Tabelului 1 confirmă că din cantitatea totală reală de cereale obţinută


grâului îi reveneau doar 17,1%. Din cantitatea totală de grâu recoltată ţinutului
Tomarova îi revenea 45000 (31%) cetverturi, Hotin – 26132 (18,4%), Greceni –
19962 (13,7%), Iaşi –12659 (8,7%), Soroca – 12650 (8,7%), Orhei –12296 (8,5%),
Hotărniceni – 5624 (3,9%) şi Codreni – 1680 (1,2%) cetverturi 409. Autorităţile locale
au calculat că, ţinând seama de faptul că în Basarabia sunt înregistrate 74045
persoane de sex masculin şi cel puţin tot atâtea persoane de sex feminin, iar fiecărei
persoane, conform calculelor, îi revine câte 3 cetverturi de cereale, iar pentru
semănăturile de primăvară sunt necesare aproximativ 90 mii cetverturi, reiese că
pentru vânzare rămân 55429 cetverturi de diferite cereale 410. Dar trebuie să ţinem
cont de faptul că se exporta în fond grâul, secara, orzul, ovăzul, meiul, cota
porumbului fiind în acest export destul de mică. Din întreaga cantitate de porumb
185 mii cetverturi (68,7%) erau obţinute de pe suprafeţele ţinutului Hotin.
De aici şi teama organelor locale că populaţia din regiune va duce lipsa
grăunţoaselor; în plus, cantitatea insuficientă de cereale putea genera probleme şi
armatei ruse dislocate în Basarabia.
Faptul că organele locale cereau să fie interzisă vânzarea în teritoriile de frontieră
ale Rusiei a cerealelor şi cailor negustorilor austrieci, la care insista şi feldmareşalul
Barklai de Toli, a confirmat încă o dată caracterul obiectiv al exportului cailor şi al
cerealelor din Rusia peste hotare 411. În decizia Comitetului de Miniştri de la 22

409
Ibidem, f. 30-31. O cantitate mică de grâu (9354 cetverturi) era obţinută şi pe pământurile
orăşeneşti (Ibidem, f. 30).
410
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 31 verso-32.
411
Ibidem, f. 36-37.
89
decembrie 1814 se menţiona că în pofida faptului că exportul de cereale a fost
permis, totuşi în condiţiile când în guberniile de frontieră se simte insuficienţa de
cereale pentru consumul intern, iar creşterea preţurilor împiedică cumpărarea provi-
ziilor pentru întreţinerea armatei, guvernul a fost nevoit „să suspende pentru o
perioadă exportul cerealelor din Rusia la frontiera de apus până nu va fi primită o
decizie specială”412.
Prin această decizie se interzicea şi exportul cerealelor din Rusia prin vămile
Dubăsari şi Movilău şi postul vamal Maiaki „…din motivul că din Basarabia
cerealele puteau fi uşor exportate în Imperiul Austriac, deoarece la noua frontieră …
cordonul sanitar nu fusese încă instituit”413.
La 29 decembrie 1814 această decizie îi este adusă la cunoştinţă lui I.M.
Hartingh414. La 21 ianuarie 1815 dispoziţiile respective I.M. Hartingh le-a adus la
cunoştinţă şefului principal de frontieră din ţinutul Hotin maiorului Reimers şi
carantinei din Sculeni415, iar la 19 februarie – şi carantinei din Ismail 416. La 25
ianuarie 1815 maiorul Reimer raportează lui I.M. Hartingh că a interzis exportul
cerealelor în Imperiul Austriac417, iar la 5 februarie un asemenea raport a fost trimis
şi de postul de carantină din Sculeni 418. La 27 februarie I.M. Hartingh îi raportează
ministrului de poliţie şi comandantului suprem din Sankt Petersburg despre măsurile
întreprinse în vederea interzicerii exportului cerealelor şi cailor peste hotare 419.
În pofida măsurilor întreprinse, la începutul anului 1815 au apărut unele
probleme privind asigurarea cu provizii a armatei ruse ce staţiona în Basarabia. În
demersul din 28 februarie 1815 şeful vămii din Movilău îi cerea guvernatorului
militar din Podolia A.N. Bahmetev să permită asigurarea armatei cu provizii – pâine
din guberniile interne ruse, la care acesta i-a răspuns că „…decizia de a interzice
exportul cerealelor nicidecum ne se referă la regiunile interne ruse, printre care şi
regiunea Basarabia”420.
Interzicerea exportului cerealelor prejudicia serios veniturile negustorilor. Astfel,
negustorul de ghilda întâi din Odesa Dmitri Paleolog, care n-a putut să exporte la
timp cele 1300 cetverturi de grâu din cauza că nava comercială a fost arestată, a
suferit pagube în valoare de 70 mii lei421. A fost prejudiciată şi societatea
negustorilor din Ismail; la 20 martie 1815 ea i-a cerut lui I.M. Hartingh, prin
intermediul deputaţilor Sterea Popondopolo şi Anton Ţuni, să li se permită să scoată
grâul cumpărat de la locuitorii din diferite ţinuturi, dar n-au primit acordul
ispravnicilor, pentru a-l exporta, din care cauză suferă mari pierderi 422. În cele din
412
Ibidem, f. 36 verso.
413
Ibidem, f. 69-69 verso.
414
Ibidem, f. 36.
415
Ibidem, f. 38-41 verso.
416
Ibidem, f. 43.
417
Ibidem, f. 44.
418
Ibidem, f. 46.
419
Ibidem, f. 47.
420
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 50 verso. Numai la 29 ianuarie, 9, 12 şi 19 februarie prin vama de
la Movilău au fost exportate din guberniile ruse pentru asigurarea armatei din Basarabia 216 cetverturi
de secară şi 918 cetverturi de făină de secară (Ibidem, f. 62-62 verso).
421
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 53-53 verso, 60-60 verso.
422
Ibidem, f. 55-55 verso.
90
91
urmă, la 28 martie 1815 negustorii au primit dreptul, cu permisiunea guvernului
civil, să exporte grăunţoasele achiziţionate în Ismail, cu condiţia că atunci când se va
deschide navigaţia să-l exporte în Sublima Poartă 423.
La 15 martie 1815, I.M. Hartingh primeşte dispoziţia ministrului de finanţe D.A.
Guriev, prin care autorităţile locale erau înştiinţate că vămile Dubăsari şi Movilău şi
postul vamal Maiaki au primit dreptul de a permite exportul cerealelor din Rusia în
Basarabia „…fără nici un obstacol, ca în provincia ce a fost deja inclusă în
componenţa Imperiului Rus”424. Totodată, autorităţile regionale erau preîntâmpinate
să ţină seama de faptul ca „…cerealele exportate din Rusia în Basarabia să nu fie
exportate ulterior în alte ţări”425.
Deoarece în această perioadă de timp ponderea de bază în recoltarea cerealelor
revenea porumbului (mai mult de 40% – Tabelul 1), iar pentru a asigura cu pâine
armata rusă dislocată în provincie era nevoie de grâu şi secară, la 15 mai 1815,
conform deciziei Comitetului de Miniştri, este permis pentru export porumbul
(punctul 8), în baza permisiunii guvernatorului civil. La 1 iunie ministrul de poliţie
S.C. Veazmitinov a transmis această decizie lui I.M. Hartingh 426. Celelalte puncte ale
deciziei aveau ca subiect exportul animalelor din Basarabia.
Exportul cerealelor din Basarabia depindea nu numai de politica comercial-
vamală promovată de ţarism, dar şi de recolta acestora în diferite judeţe. Într-un
raport din 21 iunie 1815, adresat lui I.M. Hartingh, autorităţile locale menţionau că
în Departamentul doi al Guvernului Regional a fost discutat raportul din 16 iunie al
serdăriei din Orhei în care aceasta, în baza prezentărilor făcute de ocolaşi, informa
guvernul despre recolta proastă din judeţ, în timp ce „…negustorii cumpără fără nici
o piedică de la locuitori ultimele cereale de care aceştia dispun pentru a le exporta cu
vasele prin portul Ismail”427. Ca rezultat, la 15 iulie 1815, în legătură cu recolta
proastă de cereale din ţinutul Orhei, Departamentul doi al Guvernului Regional a
primit ordinul „de a da dispoziţiile de rigoare pentru a interzice vânzarea rămăşiţelor
de cereale de care mai dispun locuitorii negustorilor ce se ocupă cu exportul
acestora”428.
Prin urmare, materialul examinat mai sus ne demonstrează cu lux de amănunte că
politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia în primii ani după anexarea ei la
Rusia depindea nu numai de diverşi factori politici externi, dar şi de ordin intern.
Ţarismul era nevoit să ţină cont nu numai de situaţia politică din Europa, dar şi de
situaţia concretă economică din Basarabia.
La 16 februarie 1816, I.M. Hartingh a primit dispoziţia ministrului de poliţie, în
care se menţiona că la 1 februarie Comitetul de Miniştri a constatat că împrejurările
ce au cauzat interzicerea exportului cerealelor s-au schimbat, de aceea „…exportul
cerealelor şi a altor produse casnice poate fi reînceput în baza aceloraşi norme care
au fost în vigoare până la 1812”429.

423
Ibidem, f. 58-59 verso.
424
Ibidem, f. 75.
425
Ibidem.
426
Ibidem, f. 71-71 verso.
427
Ibidem, f. 72.
428
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 73.
429
Ibidem, f. 87-87 verso.
91
I.M. Hartingh, în demersul din 24 martie 1816 adresat consilierului secret,
senatorului Siversu, referindu-se la dispoziţia Comitetului de Miniştri de la 1
februarie, scria că el nu ştie nimic despre asemenea reguli şi se adresează după
informaţii suplimentare asupra problemei în discuţie 430.
În pofida restricţiilor existente, politicii comerciale protecţioniste promovate de
ţarism, negustorii basarabeni implicaţi în comerţul exterior caută să obţină sprijinul
autorităţilor imperiale în vederea organizării instituţiilor vamale şi carantinale, a
căror lipsă le cauza mari prejudicii. La 30 ianuarie 1816, preşedintele Comitetului de
Miniştri general-feldmareşalul N.I. Saltâkov a înaintat, prin intermediul deputatului
Sibirţov, spre examinare ministrului de finanţe rugămintea negustorilor din Reni
despre instituirea în Reni a vamei sau a unei carantine 431.
Sibirţov scria că locuitorii localităţii Reni timp de doi ani sunt lipsiţi de
posibilitatea de a practica comerţul exterior, deoarece portul a fost închis, fapt ce le-
a cauzat mari pagube. În plus, el menţiona că „localitatea Reni, datorită situaţiei sale
avantajoase, servea din cele mai vechi timpuri ca cheie principală pentru exportul
peste mare a surplusurilor din toate ţinuturile fertile ale regiunii Basarabia; după
anexarea ei la Imperiul Rus, mulţi străini, îndeosebi bulgarii, s-au transferat din
diferite ţări pentru a se statornici cu traiul permanent atât în Reni, cât şi în împreju-
rimile lui. Multe case, prăvălii şi magazine au fost construite în acel an şi activitatea
comercială a avansat atât de mult, încât negustorii locali au cumpărat de la locuitori
cantităţi însemnate de grâu şi alte produse, iar cu alţii au încheiat contracte pentru
furnizarea acestora; însă transferarea subită în iunie 1813 a carantinei şi a vamei în
Ismail a spulberat toate speranţele şi încercările lor de a-şi îmbunătăţi situaţia” 432.
Pentru a nu se ruina, negustorii din Reni au fost nevoiţi să-şi exporte mărfurile
prin Ismail, dar pe parcurs s-au ciocnit cu multe incomodităţi, neajunsuri şi pierderi
ce i-au impus, în cele din urmă, să abandoneze comerţul. Sibirţov scria că transpor-
tarea mărfurilor în Ismail este dificilă din cauza golfurilor ce există între Reni şi
Ismail, care în condiţii prielnice pentru comerţ permanent se revarsă. Aceasta este
cauza din care transportul mărfurilor e întrerupt. Transportarea mărfurilor însă e
foarte costisitoare, echivalându-se cu şase, iar de cele mai dese ori cu şapte lei
pentru două cetverturi (o chilă) de marfă, pe când preţul la care ea se vinde
valorează între opt şi nouă lei433.
Din aceste considerente negustorii insistau să fie restabilit portul din Reni. Dacă
din anumite motive nu va fi posibil de a institui o vamă, negustorii cereau să fie
deschis cel puţin un post vamal „…pentru exportul peste mare a produselor
basarabene”434.
În context, ministrul de finanţe a propus să se permită exportul cerealelor „direct
din localitatea Reni, cu plata taxei conform tarifului vamal” 435. Pentru a supraveghea
ca exportul să fie efectuat în baza tarifului, guvernatorul civil I.M. Hartingh urma să
trimită în Reni funcţionari cu experienţă, iar din lipsa carantinei vasele urmau să fie

430
Ibidem, f. 88-88 verso.
431
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 26, anul 1816, f. 1.
432
Ibidem, f. 1-1 verso.
433
Ibidem, f. 1 verso-2 verso.
434
Ibidem, f. 3.
435
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 99 verso.
92
93
supuse controlului sanitar în Ismail, sau urmau să fie luate alte măsuri de precauţie,
la dispoziţia lui I.M. Hartingh.
La 21 martie Comitetul de Miniştri a dat dispoziţia ca „…negustorilor din
localitatea Reni să li se permită exportul cerealelor cu plata corespunzătoare a taxei
vamale”436. Într-o scrisoare din 3 aprilie 1816 adresată lui I.M. Hartingh ministrul de
poliţie, comandantul suprem din Sankt Petersburg, scrie că negustorii din Reni se
plâng că întâlnesc mari greutăţi în exportul cerealelor din cauza că carantina şi vama
din Reni au fost transferate în Ismail 437. Comitetul de Miniştri, permiţând exportul
cerealelor direct din Reni cu plata taxelor vamale, a dat dispoziţia ca în Reni să fie
trimişi funcţionari vamali de încredere pentru perceperea taxelor vamale şi
asigurarea securităţii sanitare, responsabilitatea lăsând-o pe seama ministrului de
finanţe şi a guvernatorului civil din Basarabia438.
În baza deciziilor Comitetului de Miniştri, la 15 mai 1815 I.M. Hartingh îi trimite
în Reni, pentru a aduna informaţiile de rigoare, pe funcţionarul Krasnikov şi
ispravnicul din Tomarova funcţionarul de clasa a X-a Kropivnâi 439.
La 1 februarie 1816 a urmat o nouă decizie a Comitetului de Miniştri, ce preve-
dea ca exportul cerealelor şi a altor produse casnice din Basarabia să se efectueze în
baza aceloraşi legi ca şi până la 1812 440. I.M. Hartingh, care nu era cunoscut cu parti-
cularităţile comerţului în Basarabia şi care nega completamente existenţa legilor şi
obiceiurilor locale, a început să aplice legile ruseşti în activitatea sa administrativă.
Drept rezultat, el s-a adresat guvernatorului din Volânia cu rugămintea să-i fie puse
la dispoziţie instrucţiunile de rigoare privind această problemă.
În scurt timp, vama de la Radziwil i-a trimis lui I.M. Hartingh toate
regulamentele privitor la exportul mărfurilor, în care erau indicate destul de clar
„mărfurile casnice şi cerealele care erau interzise în 1812 de a fi exportate şi lista
celor permise acum pentru export”441.
I.M. Hartingh îi scria la 1 iunie 1816 ministrului de poliţie că în Basarabia se
ocupă cu comerţul interior şi exterior toţi locuitorii şi negustorii străini, fără nici o
deosebire, în baza aceloraşi principii care au fost în vigoare în timpul dominaţiei
otomane. Şi cu toate că regiunea este destul de bogată în diferite specii de vite,
faptul că toţi locuitorii pot practica liber comerţul cu vite peste hotare (din lipsa
acestora pe piaţa externă) la preţuri înalte „…va face ca în timp scurt vitele să fie
vândute peste hotare şi prin aceasta să se reducă considerabil asigurarea cu hrană a
populaţiei locale”442. Din aceste considerente, I.M. Hartingh insista ca „…exportul
animalelor din Basarabia în scopuri comerciale să fie efectuat de localnici doar cu
acordul său personal”, pe care îl va da reieşind din informaţiile de care va dispune
privind numărul total de bovine şi numai în baza certificatelor comerciale. Prin

436
Ibidem, f. 100.
437
Ibidem, f. 94.
438
Ibidem, f. 94 verso-95.
439
Ibidem, f. 97-97 verso.
440
Ibidem, f. 101.
441
Ibidem, f. 101 verso-102.
442
Ibidem, f. 102 verso.
93
aceasta el urmărea scopul „… de a nu permite ca regiunea să fie sărăcită în animale
atât de necesare pentru satisfacerea cerinţelor interne” 443.
Restricţiile în exportul mărfurilor Basarabiei frânau mult extinderea operaţiilor
comerciale ale negustorilor. În urma controlului efectuat de ispravnicul de Tomarova
Kropivnâi şi funcţionarul de clasa a IX-a Krasnikov, în raportul din 26 mai 1816 pe
numele lui I.M. Hartingh s-a constatat că negustorii din Reni au refuzat să pună la
dispoziţie informaţiile privind cantitatea de cereale de care dispun, prezentând doar
lista magazinelor pe care le au în posesie (17 negustori dispuneau de 39 de
magazine, dintre care: 5 negustori dispuneau de câte 1 magazin; ceilalţi – aveau câte
2-3-4 magazine, iar negustorul Gheorghi Proşin stăpânea 7 magazine) 444.
În cele două scrisori: din 26 mai 1816 pe numele lui Krasnikov şi din 23 mai
adresată lui Krasnikov şi Kropivnâi negustorii din Tomarova se plângeau de situaţia
dificilă în care s-au pomenit şi informau că cele 50 mii cetverturi de cereale şi alte
mărfuri au fost transportate cu mari pierderi în Ismail încă toamna trecută, iar
cerealele care au fost cumpărate în decursul iernii şi depozitate în magazine au fost
transportate în Ismail cu mari pierderi (plătind câte 8-10 lei pentru fiecare chilă). În
magazine se aflau doar până la 5 mii cetverturi de cereale, în afară de cele cumpărate
din noua recoltă445. În cazul în care negustorilor din Reni nu le se va permite să
exporte cerealele direct din Reni prejudiciile vor constitui mai mult de 300 mii de lei
anual446.
La 19 iunie 1816 Societatea negustorilor din Reni primeşte dispoziţia lui I.M.
Hartingh din 5 iunie privind exportul cerealelor direct din Reni şi informaţiile de
rigoare privind: cantitatea de cereale ce se află la dispoziţia fiecărui negustor, de
unde le-a cumpărat, timpul când acestea vor fi exportate etc. 447.
La 17 iunie 1816, Departamentul doi al Guvernului Regional, confirmând decizia
Comitetului de Miniştri din 1 februarie privind exportul cerealelor şi al altor
produse, a decis ca exportul mărfurilor în Austria şi Moldova să fie efectuat doar în
baza certificatelor comerciale eliberate de guvernatorul civil, cu plata taxelor
vamale, în baza noului tarif vamal 448 din 31 martie 1816449. Organele de poliţie locale
au fost înştiinţate despre măsurile ce vor fi întreprinse întru asigurarea negustorilor
cu certificatele necesare. La 22 iunie 1816, I.M. Hartingh dă dispoziţie Departamen-
tului doi al Guvernului Regional ca acesta să aducă la cunoştinţa tuturor posturilor
443
Ibidem, f. 103.
444
Ibidem, f. 104-104 verso; 107-107 verso.
445
Ibidem, f. 105-106 verso.
446
Ibidem, f. 106 verso.
447
Ibidem, f. 114-115.
448
Tarif vamal – cod sistematizat de taxe vamale stabilite de stat la care sunt impuse mărfurile
trecute prin frontiera ţării. Tariful vamal conţine denumirea şi clasificarea tuturor mărfurilor impuse
taxelor vamale, mărimea şi modalitatea de achitare a vămii, lista mărfurilor scutite de taxele vamale şi a
celor interzise pentru import, export sau tranzit. Primul tarif vamal din Ţara Moldovei care s-a păstrat
în arhive datează cu anul 1765.
Măsurile sau dispoziţiile adoptate de Administraţia imperială rusă în ce priveşte politica comercial-
vamală după anexarea Basarabiei la Rusia pot fi clasificate convenţional în dispoziţii ce se referă la
tarifele vamale generale (1816, 1819, 1822, 1841, 1850, 1857, 1867) şi schimbările parţiale ce au
survenit după adoptarea lor (1824, 1825, 1830 etc.) (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă
(1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 585).
449
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 245, f. 121-121 verso, 124.
94
95
vamale că sunt obligate să perceapă taxele în baza noului tarif doar pentru vitele care
vor fi exportate, iar pentru celelalte produse permise pentru export să fie percepută
taxa după obiceiul moldovenesc de altădată – „vama”, până la aplicarea în Basarabia
a noului tarif vamal450.
Prin urmare, ţarismul caută să preia monopolul asupra celor mai importante
ramuri economice – asupra comerţului interior şi, îndeosebi, asupra celui exterior,
care aducea cel mai mare venit în vistieria statului. Concomitent cu aceste decizii au
urmat şi alte dispoziţii, deja cu caracter prohibitiv.
De fapt, comerţul cu posesiunile austriece şi otomane se afla în dependenţă
directă de relaţiile ruso-austriece şi ruso-turce sau de situaţia internaţională la
momentul adoptării diferitelor decizii privitor la această problemă. Când relaţiile
ruso-austriece se ameliorau sau situaţia internaţională era favorabilă, exportul pâinii,
vitelor mari cornute şi al cailor era permis, iar când aceste relaţii se înrăutăţeau sau
situaţia internaţională se agrava – comerţul era stopat. Cu atât mai mult că pâinea,
bovinele şi caii erau necesare atât armatelor ruseşti dislocate în Principatele Române
şi Basarabia, cât şi locuitorilor Basarabiei pentru a putea îndeplini multiple prestaţii
în folosul trupelor de ocupaţie, îndeosebi în perioada ostilităţilor ruso-turce.
În noiembrie 1812 este emis un decret, adresat comandantului armatelor ruseşti
dislocate în Basarabia general-maiorului I.M. Hartingh, ce deţinea de fapt funcţia de
guvernator militar al Basarabiei, prin care se interzicea exportul din Basarabia peste
hotare a cailor451. Prin această decizie a fost de fapt interzis exportul nu numai al
cailor cumpăraţi de către negustori de la populaţia din regiune, dar şi al cailor ce se
aflau la iernat şi păşunat în Basarabia, goniţi din Moldova şi Imperiul Austriac.
Reieşind din considerentul că decizia respectivă putea aduce mari prejudicii
acestei ramuri economice, cunoscute în Moldova încă până la anexarea Basarabiei la
Rusia, ministrul de interne A.B. Kurakin în rapoartele din 28 martie şi 24 aprilie
1813 înaintează această problemă spre soluţionare comandantului suprem din Sankt
Petersburg452. Indicând modalitatea în care boierii moldoveni ce deţineau ocini în
Basarabia (în virtutea articolului 7 al Tratatului de la Bucureşti din 16/28 mai 1812)
puteau să exporte pâinea şi produsele alimentare, precum şi caii aflaţi la iernat şi
păşunat în Basarabia, A.B Kurakin era îngrijorat de faptul ca în timpul gonirii cailor
şi vitelor din Basarabia în Moldova ce aparţineau boierilor moldoveni să nu se
comită abuzuri, de care uşor se puteau folosi comisionarii francezi şi austrieci, al
căror număr era destul de mare în Basarabia 453.
Considerând că exportul nelimitat al vitelor şi cailor poate fi „…dăunător atât
pentru regiunea Basarabia, cât şi intereselor generale ale Imperiului Rus” 454, dar
luând în seamă dreptul acordat boierilor moldoveni de prevederile articolului 7 al
Tratatului de la Bucureşti şi temându-se ca în timpul exportului vitelor mari cornute
şi al cailor din regiune să nu se comită unele greşeli şi abuzuri, A.B. Kurakin i-a
ordonat lui S.Sturdza să interzică exportul vitelor şi cailor din Basarabia, „…

450
Ibidem, f. 122-123.
451
AISR, F. 560, inv. 1, d. 33, f. 88.
452
Ibidem, f. 9-12.
453
Ibidem, f. 9-10.
454
AISR, F. 560, inv. 1, d. 33, f. 10-10 verso.
95
folosind pentru aceasta, sub deferite pretexte, toate mijloacele” 455. Mai mult ca atât,
S.Sturdza a primit chiar permisiunea lui A.B. Kankrin să motiveze refuzul prin
faptul că împuternicirile lui sunt limitate de organele imperiale, iar în cazul în care
stăpânii vitelor şi cailor se vor adresa ministrului de interne, el le va răspunde că
aşteaptă permisiunea organelor de resort456.
Dispoziţii similare a primit şi consulul rus457 din Iaşi, care era împuternicit să
apeleze la indicaţiile de care urma să se folosească S.Sturdza. În cazul în care con-
sulul rus din Iaşi elibera boierilor certificate ce le acorda dreptul să-şi gonească
vitele şi caii din Basarabia în Moldova, acesta urma să ţină cont de circumstanţele
politice şi să fie convins că nu vor fi aduse prejudicii statului rus.
Exportul pâinii şi al altor produse alimentare de pe moşiile boierilor moldoveni
din Basarabia se efectua doar în baza deciziilor lui A.B. Kurakin, în scopul satisfa-
cerii necesităţilor proprii şi sub controlul strict al poliţiei locale şi al şefilor caranti-
nelor de hotar458.
Dar, cum şi era de aşteptat, aceste măsuri prohibitive au provocat nu numai
nemulţumirea boierilor moldoveni deţinători de proprietăţi funciare în Basarabia şi a
persoanelor implicate în comerţul exterior, dar au cauzat prejudicii serioase şi
negustorilor austrieci şi moldoveni care deţineau un număr mare de vite cornute şi
cai la iernat şi păşunat în această regiune. Autorităţile regionale au fost nevoite să-i
ceară lui A.B. Kurakin să fie revăzută decizia din noiembrie 1812. Deja la 5 mai
1813, A.B. Kurakin aduce la cunoştinţă organelor centrale cerinţele guvernatorului
S.Sturdza privind anularea acelor restricţii care limitau dreptul de a exporta vitele şi
caii ce se aflau în Basarabia la iernat şi păşunat. Interzicerea exportului vitelor şi
cailor, în numărul cărora au nimerit şi cele aflate la iernat şi păşunat, a adus
prejudicii statului în valoare de 150 mii lei 459. S.Sturdza îşi exprima îngrijorarea că
aceste restricţii vor influenţa negativ pe viitor comerţul, deoarece „…persoanele ce
se ocupă cu creşterea animalelor, fiind strâmtorate prin aceste restricţii, nu-şi vor
mai aduce animalele la iernat şi păşunat în Basarabia” 460 .
Înaintând la 24 aprilie 1813 Comandantului Suprem din Sankt Petersburg spre
examinare raportul lui S.Sturdza, A.B. Kurakin îi scria că „…până în prezent, din
455
Ibidem, f. 11.
456
Ibidem, f. 11-11 verso.
457
Consul rus (în Principatele Române) – diplomat, învestit, după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi
(10 iulie 1774), cu funcţii comerciale, în realitate – cu multiple şi importante misiuni politice. Prin art.
XI al acestui Tratat, Poarta permitea Rusiei să-şi instaleze consuli şi viceconsuli în Imperiul Otoman, la
număr „în perfectă egalitate cu consulii celorlalte puteri prietene”. Atribuţiile consulilor ruşi au fost
înscrise în acordul comercial ruso-turc de la Constantinopol (21 iunie 1783) şi erau preluate din
capitulaţiile franceze şi engleze. Ca urmare a acestor tratate, beratul sultanului din 19 decembrie 1782
autorizează funcţionarea unui consul general rus în Ţările Române „pentru neguţătorii şi călătorii ruşi”.
Între 1781 şi 1814 sunt confirmaţi şi consulii Austriei, Prusiei, Franţei şi Angliei. Prezenţa consulilor,
din punct de vedere politic, a însemnat diminuarea prestigiului şi uzurparea prerogativelor domnului.
Această atitudine a generat conflicte grave în repetate rânduri. Regimul de consulate pe bază de
capitulaţii va fi abolit după adoptarea Convenţiei de la Paris (1856) ( Valentin Tomuleţ, Basarabia în
epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. –
Iaşi, 2014, p. 251-252).
458
AISR, F. 560, inv. 1, d. 33, f. 12.
459
Ibidem, f. 7-8.
460
Ibidem, f. 8.
96
97
Basarabia a fost exportată doar acea cantitate de pâine care constituia un surplus la
cantitatea necesară pentru alimentarea populaţiei din întreaga regiune”, iar după
adoptarea deciziei prohibitive din noiembrie 1812 S.Sturdza „…a început să refuze
acordarea de certificate comerciale pentru exportul acestora peste hotare” 461.
În baza argumentelor aduse de S.Sturdza, A.B. Kurakin întreba dacă poate fi
permis exportul vitelor şi cailor din Basarabia (interzis de el până la soluţionarea
problemei) şi dacă comisionarii prusaci pot să cumpere cai pentru asigurarea montei
cavaleriei prusace din această regiune (comisionarului prusac Lipman el i-a refuzat,
din considerentul că de acest drept beneficiază doar boierii moldoveni, dar l-a sfătuit
să cumpere cai din Moldova). Era pusă şi problema referitor la vitele cornute şi caii
care erau aduşi la iernat şi păşunat în Basarabia. A.B. Kurakin amintea de
prejudiciile aduse statului în valoare de 150 mii de lei de pe seama restricţiilor din
noiembrie 1812462.
La 27 iunie 1813, Comandantul Suprem din Sankt Petersburg a înaintat raportul
lui A.B. Kurakin spre examinare la şedinţa Comitetului de Miniştri 463. Dar, cum de
regulă se adoptau deciziile, raportul lui A.B. Kurakin a fost înaintat de Comitetul de
Miniştri spre examinare şi aprobare ministrului de finanţe 464. Părerile ministrului
confirmă prezenţa cursului prohibitiv în politica comercială a ţarismului. D.A.
Guriev considera necesar de a fi respectată decizia Comitetului de Miniştri adoptată,
la propunerea sa, la 8 ianuarie 1813 prin care, ţinându-se cont de înrăutăţirea
relaţiilor dintre Franţa şi Rusia, a fost interzis, pe întreaga frontieră de la Marea
Baltică până la Marea Neagră, exportul cailor 465. El insista ca normele acestei decizii
să privească şi Basarabia. Ministrul de finanţe considera necesar să fie interzis nu
numai exportul cailor, dar şi al altor vite, declarând că această restricţie „…nu va
prejudicia în nici un fel strămutările locuitorilor din regiune, care au posibilităţi şi
condiţii favorabile de a-şi realiza atât vitele, cât şi caii pe pieţele Rusiei, unde, după
cum se ştie, se resimte o lipsă acută de cai atât de necesari armatelor noastre” 466.
Totodată, el considera că aceste restricţii generale nu vizează doar persoanele care
vor obţine permisiunea împăratului de a cumpăra cai (exemplul antreprenorului
austriac Udrizko care a primit dreptul de a cumpăra 3 mii de cai). D.A. Guriev
propunea, reieşind din prevederile articolului 7 al Tratatului de la Bucureşti, care
permitea locuitorilor Basarabiei trecerea liberă în Moldova împreună cu familiile şi
averea, ca restricţiile generale amintite, să nu fie răspândite pe larg. Concomitent,
autorităţilor locale care cunoşteau situaţia din regiune li se permitea să ţină sub
control această problemă, astfel „…ca sub pretextul strămutărilor să nu fie scoşi
peste hotare caii şi alte vite pentru vânzare”, iar exportul cailor peste Prut să fie
permis persoanelor ce se vor transfera în Moldova doar în baza certificatelor puse la
dispoziţie de autorităţile regionale467.

461
Ibidem, f. 8 verso.
462
AISR, F. 560, inv. 1, d. 33, f. 2-3.
463
Ibidem, f. 2.
464
Ibidem, f. 3 verso.
465
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 362-362 verso.
466
Ibidem, f. 363-363 verso
467
Ibidem, f. 364-365.
97
Restricţiile amintite nu se refereau la vitele care erau mânate în Basarabia la
iernat şi păşunat, deoarece în baza raportului cneazului A.B. Kurakin din 5 mai 1813
se poate constatata că acestea, în special oile (oieritul constituia ramura prioritară în
creşterea animalelor), erau supuse unui impozit numit goştină 468, fapt din care rezultă
că taxa pentru exportul lor putea fi achiziţionată doar în baza datelor exacte despre
vitele ce au trecut hotarele provinciei, date care erau puse la dispoziţia autorităţilor
locale469.
Prin urmare, în pofida faptului că D.A. Guriev insista să fie interzis exportul
cailor din Basarabia în baza deciziei Comitetului de Miniştri din 8 ianuarie 1813,
controlul asupra exportului celorlalte vite, vizând la fel iernatul şi păşunatul vitelor
din Moldova şi Imperiul Austriac, urma să fie încredinţat instituţiilor regionale, care
era cunoscută cu particularităţile comerţului din regiune. Ca rezultat, în Basarabia au
fost păstrate pentru o anumită perioadă tradiţiile stabilite în Moldova de peste Prut,
ce permiteau negustorilor străini să mâne în regiune la iernat şi păşunat diferite vite,
inclusiv cai470. Conform dispoziţiei lui S.Sturdza care a urmat în scurt timp după ce
problema a fost discutată în şedinţa Comitetului de Miniştri, negustorii străini
beneficiau de dreptul de a mâna în Basarabia animalele la iernat şi păşunat fără
achitarea taxelor; pentru gonitul lor înapoi peste hotare se percepea o anumită
taxă471. Această dispoziţie era destul de avantajoasă în special pentru proprietarii şi
negustorii din Imperiul Austriac şi Sublima Poartă, fapt atestat de datele Tabelului 2.
Tabelul 2
Numărul de oi, vite cornute şi cai din Sublima Poartă şi Imperiul Austriac
aflate la iernat şi păşunat în Basarabia în 1816*

Din Sublima Poartă Din Imperiul Austriac


Numărul

Raportul,
Numărul

Numărul
cornuteVite

cornuteVite

Ţinuturile
Cai

Cai
Oi
Oi

total**

în %
total

total

Bender 53966 2733 2390 59089 64604 1468 2951 69023 128112 46,9
Hotin - 682 90 772 447 894 194 1535 2307 0,8

468
Goştină – dare (taxă) anuală percepută în Ţările Române asupra oilor, caprelor şi porcilor. Exista
o deosebire între darea plătită pentru porci şi oi care merg la îngrăşat la munte şi darea impusă străinilor
(oaspeţilor) pentru oile şi porcii aduşi în ţară la păscut. În primul caz, avem un fel de impozit direct,
obligatoriu pentru toţi locuitorii care folosesc păşunile, devenind o dare generală, la care erau impuşi
toate categoriile sociale, inclusiv boierii şi clerul, pe întinderea întregii ţări. În al doilea sens, cu înţeles
de taxă (vamă) pentru cei care aduc în ţară oi şi porci la păscut. Goştina a continuat să existe şi în
Basarabia până în 1825, după obiceiul moldovenesc, şi constituia câte 4 1/3 parale pentru fiecare oaie
sau capră, la care erau impuşi toţi locuitorii (AISR, F. 379, inv. 2, d. 12, f. 21 verso; ANRM, F. 5, inv.
3, d. 747, f. 26 verso; Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii,
regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 313).
469
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 365-366.
470
AISR, F. 19, inv. 3, d. 130, f. 1.
471
Taxa se percepea în mărime de 2 lei 35 aspri pentru fiecare bou, 1 leu pentru fiecare vacă, 1 leu
6 aspri pentru fiecare cal şi 6 parale pentru fiecare oaie sau capră (AISR, F. 19, inv. 3, d. 130, f. 5). De
la sfârşitul anilor ’20 taxa în lei a fost înlocuită cu taxa în ruble: 1 leu constituia 40 parale, sau 120 de
aspri, fiind egal cu 72 copeici asignate (AISR, F. 560, inv. 6, d. 575, f. 26).
98
99
Orhei 8538 770 600
9908 3182 627 214 4023 13931 5,1
Codreni 4550 1401 6783 832 - - - - 6783 2,5
Iaşi 18473 3543 2600
24616 6871 3605 2685 13161 37777 13,8
Greceni 12521 988 961
14470 8975 26 562 9563 24033 8,8
Soroca 13846 4247 1010
19103 5185 3144 1141 9470 28573 10,5
Tomarova 25585 15 1405
27005 1600 - 28 1628 28633 10,5
Hotărniceni 2373 744 3262 145 - - - - 3262 1,2
16500 10840
În total** 139852 15123 10033 8
90864 9764 7775
3
273411 100,0
Raportul,
84,7 9,2 6,1 60,4 83,8 9,0 7,2 39,6 100,0 -
în %
* ANRM, F. 5, inv .1, d. 295, f. 3-3 verso.
** În numărul total n-au fost incluşi 148 stupi de albine, 19 măgari, 24 bivoli şi 235 porcine ce
aparţineau supuşilor turci şi 97 stupi de albine, 29 măgari, 3 bivoli şi 153 porcine ce aparţineau
supuşilor austrieci.

Datele Tabelului 2 confirmă cu lux de amănunte că în iernatul şi păşunatul


animalelor în Basarabia rolul de bază revine supuşilor turci: 60,6% din numărul total
de oi, 56,3% din numărul total de cai, 60,8% din numărul total de vite cornute. Deşi
negustorii moldoveni şi austrieci goneau oile, vitele cornute şi caii la iernat şi
păşunat în toate ţinuturile Basarabiei, locul de frunte în această ramură economică îl
deţinea ţinutul Bender căruia îi reveneau 46,9% din toate vitele, după care urmau
ţinuturile Iaşi –13,8%, Soroca şi Tomarova – cu câte 10,5% fiecare şi Greceni –
8,8%. Celorlalte ţinuturi le revenea un procent neînsemnat.
Presupunem că majoritatea supuşilor turci erau moldoveni de peste Prut, buni
cunoscători ai comerţului cu animalele, atât cu Sublima Poartă, cât, îndeosebi, cu
Imperiul Austriac.
Ordinea privind iernatul şi păşunatul animalelor din străinătate în Basarabia a fost
stabilită de A.N. Bahmetev şi respectată până la sfârşitul anilor ’20. În baza
dispoziţiilor elaborate, „…oricare străin, ce dorea să gonească aici (în Basarabia –
V.T.) la păşunat sau iernat vitele, înainta în vamă o cerere, care permitea trecerea
acestora fără achitarea taxei vamale. Stăpânului i se elibera un certificat în care se
indica exact numărul şi specia vitelor mânate, în care ţinut acestea urmau să fie
mânate de stăpân la păşunat” 472. Judecătoria ţinutală era obligată să verifice vitele la
locul păşunatului conform certificatului. În caz dacă stăpânul dorea să gonească
vitele înapoi, judecătoria urma să ţină sub control această problemă, iar vitele să fie
supuse taxei vamale – „vamei” şi cornăritului473: pentru fiecare cal – 1 rublă 8 cop.,
taur sau bou – 1 rublă 65 cop., vacă – 72 cop., viţel, berbec, oaie, capră sau ţap – 11
cop. asignate474.

472
AISR, F. 19, inv. 3, d. 130, f. 1.
473
Cornărit (cornăritul boilor) – dare pusă pe boii de negoţ în Ţările Române – câte un leu de bou,
separat de vamă – începând de la 1705-1707. Mai târziu a fost plătită numai de străini. În Basarabia
cornăritul constituia taxa încasată de la vânzarea vitelor cornute. Cornăritul era încasat de la negustorii
care goneau animalele la iernat şi păşunat în Basarabia (Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă
(1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 265).
474
AISR, F. 19, inv. 3, d. 130, f. 1-1 verso. Asignatul rusesc – bani de hârtie, care au circulat în
Imperiul Rus de la sfârşitul anilor ’60 ai secolului al XVIII-lea. Primele asignate ruseşti au fost emise în
99
Pe parcursul anului 1814 Comitetul de Miniştri a adoptat un şir de decizii care se
refereau atât la exportul din Basarabia al cailor şi al altor vite cornute, cât şi la
mânatul acestora de peste hotare la iernat şi păşunat în Basarabia. Conform acestor
decizii, se interzicea exportul din Basarabia al diferitelor animale, îndeosebi al
cailor, din considerentul că această restricţie, după cum afirma administraţia
imperială, nu limita comerţul locuitorilor provinciei „…care aveau totdeauna
mijloace şi condiţii să-şi vândă atât vitele, cât şi caii în guberniile interne ruse” 475, de
care permanent avea nevoie armata rusă. În acelaşi timp, această măsură urma să nu
influenţeze negativ mânatul vitelor de peste hotare aflate la iernat şi păşunat, care se
făcea în baza aceloraşi principii ca şi în trecut, cu condiţia că organele regionale se
obligau să ducă o evidenţă strictă a vitelor aduse şi a celor care urmau să fie scoase
din Basarabia476. Supuşii austrieci care au fost reţinuţi în Basarabia primeau dreptul
să-şi scoată din regiune vitele aduse la iernat şi păşunat.
La cererea lui I.M. Hartingh, Comitetul de Miniştri a decis, la 15 mai 1815, ca
vitele mânate la iernat în Basarabia în 1812 şi care au rămas acolo, precum şi cele
aduse de supuşii austrieci şi turci la iernat şi păşunat să fie admise pentru a fi mânate
înapoi peste hotare în baza aceloraşi reguli care au fost stabilite încă de S.Sturdza în
1813477. La 12 iulie 1815, această decizie a fost adusă la cunoştinţă, printr-un decret
special, şefului vamei Noua Suliţă, pe unde era permis exportul vitelor 478.
Dar, cu toate că mânatul vitelor de peste hotare la iernat şi păşunat în Basarabia
aducea vistieriei statului venituri considerabile obţinute de la încasarea taxelor
vamale, el cauza mari prejudicii comerţului local cu vite. După cum denotă
plângerile locuitorilor Basarabiei, ei nu aveau nici un folos din aceasta, ci suportau
numai pagube, deoarece negustorii străini, deţinând monopolul, „…mână liber din
regiune, sub pretextul păşunatului sau iernatului, diferite specii de vite şi chiar cai
fără achitarea taxelor şi le întorc peste hotare plătind doar o taxă simbolică faţă de
cea care trebuia încasată de la ei conform tarifului” 479. Mai mult ca atât. Nemulţu-
mirea industriaşilor şi a negustorilor basarabeni se datora, în primul rând, faptului că

1769 de către împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a, pentru a acoperi cheltuielile mari purtate în războiul
cu Poarta Otomană. Emiterea şi schimbul asignatului rusesc se efectua de către băncile de asignate din
Sankt Petersburg şi Moscova. În circulaţie au fost puse bancnote în valoare de 25, 50, 75 şi 100 de
ruble, care erau asigurate de moneda de aramă. În 1876, în circuit au fost puse şi bancnote în valoare
mai mică – de 5 şi 10 rub.; schimbul lor în argint, iar mai târziu şi în aramă a fost încetat. Creşterea
emiterii asignatului a adus la devalorizarea lui comparativ cu moneda de argint (în 1796 1 rublă asignat
era egală cu 68 cop.; în 1812 – cu 1/3 rub. argint, iar în 1839 a avut loc devalorizarea asignatului: rubla
de argint a fost egalată cu 3 rub. 50 cop. asignate). În 1843 asignatul a fost înlocuit cu biletele de credit
de stat, care au fost anulate în 1849.
În Basarabia, asignatul a fost pus în circulaţie oficial imediat după anexarea ei la Imperiul Rus, deşi
era cunoscut încă de pe timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. În 1829 poliţmaistrul de
Chişinău îi scria guvernatorului Basarabiei că în oraşul Chişinău, în comerţul interior, se foloseşte mai
mult asignatul rusesc. Negustorii folosesc cu satisfacţie asignatul în valoare de 5, 10 şi 25 de ruble
(Valentin Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia
a III-a, revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 83).
475
AISR, F. 19, inv. 3, d. 130, f. 4.
476
Ibidem, f. 4-4 verso.
477
Ibidem, f. 4 verso-5.
478
Ibidem, f. 4 verso.
479
Ibidem, f. 5.
100
101
negustorii străini „…puteau totdeauna să schimbe liber caii, şi în locul celor aduşi de
peste hotare să mâne înapoi alţii”480. Fapt confirmat de demersurile prezentate în
1824 de şeful districtului vamal Basarabia, adresate guvernatorului general al
Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov, prin care se cerea interzicerea mânatului
cailor de peste hotare la iernat şi păşunat în Basarabia 481. Totuşi, în pofida faptului că
iernatul şi păşunatul vitelor şi cailor în Basarabia aduceau venituri statului, aceasta
n-a permis soluţionarea întrebării în favoarea industriaşilor şi negustorilor locali.
Cele expuse sunt confirmate de cererea înaintată la 30 mai 1828 Departamentului
comerţului exterior de şeful districtului vamal Basarabia, funcţionarul de clasa a
VIII-a Şubin, prin care se insista să fie interzis mânatul vitelor şi cailor de peste
hotare la iernat şi păşunat în Basarabia482.
Chiar de la început, ţarismul căuta să atragă în Basarabia negustorii străini şi, în
baza diferitelor înlesniri şi privilegii, să-i orienteze spre comerţul cu guberniile
interne ruse, considerându-i o puternică forţă economică ce ar putea contribui la
integrarea teritoriului nou-anexat în sistemul pieţei interne ruse. În instrucţiunile din
23 iulie 1812 date guvernatorului civil S.Sturdza amiralul P.V. Ciciagov scria că
comerţul urmează să constituie subiectul esenţial pus în grija Guvernului
Regional483. Pentru înviorarea acestuia este nevoie de bancheri şi oameni de afaceri
care ar fi în stare să învioreze comerţul. În acest scop urmau să fie atraşi în
Basarabia negustorii bogaţi, îndeosebi greci, din Viena, Triestr, Livorno, Genova şi
Veneţia, „…să li se propună acestor capitalişti diferite înlesniri şi prin căi indirecte
să li se aducă la cunoştinţă aceste propuneri” 484; se considera că dacă aceştia se vor
aşeza cu traiul în Basarabia, vor atrage prin exemplul lor şi alţi negustori.
Pentru a stimula exportul mărfurilor basarabene în Odesa, în urma deciziei
Comitetului de Miniştri din 11 iulie 1813, în Basarabia este legalizat exportul şi
importul mărfurilor ruse transportate dintr-un port în altul fără plata taxelor
vamale485. În decizia Comitetului de Miniştri se sublinia că „intrând în componenţa
generală a Imperiului Rus, Basarabia urmează să beneficieze în egală măsură de
acele înlesniri, care sunt acordate şi altor provincii în comerţul lor intern” 486. Prin
urmare, privilegiile şi înlesnirile acordate de ţarism pe parcursul anilor dovedeşte nu
grija faţă de locuitorii ei, ci demonstrează că aceste privilegii şi înlesniri aveau drept
scop includerea regiunii în sistemul pieţei interne ruse. Conform acestei decizii,
toate mărfurile din Basarabia erau permise pentru export în porturile ruse, iar din
Rusia în porturile basarabene, fără achitarea taxelor vamale, în baza aceloraşi
principii care erau stabilite pentru mărfurile transportate între porturile ruse, dar cu
supravegherea strictă ca mărfurile exportate din Basarabia să fie însoţite de certifi-
480
Ibidem.
481
Ibidem, f. 5-5 verso.
482
Ibidem, f. 5 verso.
483
Ibidem, d. 29, f.53.
484
Ibidem, f. 53 verso.
485
Conform paragrafului 59 al Regulamentului maritim vamal, mărfurile aflate pe vasele ruse ce
aparţineau negustorilor ruşi, transportate dintr-un port în altul al ţării, erau scutite de plata taxei vamale
la mărfurile exportate şi importate. O dată cu extinderea hotarelor Imperiului Rus, în baza deciziilor din
22 noiembrie 1808 şi 11 iulie 1811, acest regulament este răspândit şi în Mengrelia, Imeretia şi Abhazia
(AISR, F. 1263, inv. 1, d. 44, f. 228-228 verso).
486
Ibidem, f. 229 verso.
101
cate comerciale, puse la dispoziţie de autorităţile locale, ce ar demonstra provenienţa
lor autohtonă487.
Concomitent cu aceste măsuri apare problema reglementării raporturilor comer-
ciale între Basarabia şi guberniile interne ruse. În vara anului 1813 vama de la
Movilău a primit dispoziţia lui A.B. Kurakin de a permite importul în Rusia din
localitatea Otaci a diferitelor mărfuri (tutun turcesc, untdelemn şi diferite mărfuri de
băcănie) ce aparţineau locuitorului din Tulcin Rozemblium 488. Reieşind din conside-
rentul că importul unor asemenea mărfuri era permis doar exclusiv prin porturi şi
nedorind să-şi asume responsabilitatea pentru importul acestor mărfuri în Rusia,
vama a cerut organelor de resort să soluţioneze problema. În pofida faptului că, „…
potrivit Statutului Comercial, importul unor asemenea mărfuri era permis doar în
porturi, şi nu la frontiera terestră”, ministrul de finanţe D.A. Guriev, ţinând seama de
faptul că „localitatea Otaci se află pe teritoriul provinciei Basarabiei recent anexate
la Rusia, …deci ar fi o nedreptate de a-i priva pe locuitorii ei, supuşi ruşi, de dreptul
de a-şi realiza mărfurile în interiorul Rusiei”, era de părerea că „pentru a facilita
legăturile acestei regiuni cu guberniile limitrofe trebuie permis importul liber în
Rusia a tuturor mărfurilor şi produselor prin toate vămile terestre aflate la hotarele
Basarabiei”489. Dar luând în consideraţie faptul că organele centrale din Sankt
Petersburg nu ştiau după care principii se efectuează comerţul în Basarabia şi în baza
căror legi autorităţile locale percep taxele vamale, până la primirea informaţiilor din
Basarabia cu privire la măsurile respective (întreprinse de ministrul de finanţe prin
dispoziţiile din 14 iulie şi 20 octombrie 1813 adresate guvernatorului civil al
Basarabiei490), precum şi până la transferarea cordonului sanitaro-vamal la noua
frontieră cu Sublima Poartă, s-a hotărât de a „percepe pentru mărfurile şi produsele
importate din Basarabia în Rusia o taxă vamală, stabilită în baza tarifului vamal, în
scopul de a nu permite importul mărfurilor străine fără achitarea taxelor vamale” 491.
Această părere a ministrului de finanţe a fost înaintată spre discuţie şi aprobare la
şedinţa Comitetului de Miniştri.
Mai mult ca atât. Mărfurile exportate din Basarabia prin portul Ismail în Sublima
Poartă erau supse unei taxe duble, fapt confirmat de raportul rezidentului
plenipotenţiar în Basarabia din 11 august 1815 adresat ministrului de finanţe 492. În
rescriptul său din 28 februarie 1816 D.A. Guriev scria că încasarea taxei vamale
duble vine în contradicţie cu ordinul amiralului P.V. Ciciagov din 2 august 1812, din
simplul considerent ca taxa vamală urma să fie încasată în baza tarifului vamal ce
era în vigoare în Odesa. Dar, o dată ce „vamă” în Odesa nu există, ea nu trebuie să
fie încasată nici de la mărfurile exportate din Basarabia şi din Ismail 493. Constatând

487
Ibidem, f. 229 verso-230 verso.
488
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 358 verso-359.
489
Ibidem, f. 360; I.G. Budak, referindu-se la această părere a ministrului de finanţe, constată greşit
că deja în 1813 comerţul terestru prin hotarul vechi de la Nistru se efectua în baza aceloraşi condiţii, ca
şi comerţul între porturile maritime (Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства
Бессарабии (1812-1861), с. 319).
490
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 15, f. 40-41, 51-52.
491
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 360 verso-361.
492
Ibidem, f. 108.
493
Ibidem, f. 109.
102
103
că vămuirea dublă este o povară grea pentru negustori, iar încasarea taxei vamale
după „obiceiul moldovenesc” este o eroare, el prescrie rezidentului plenipotenţiar că
la exportul mărfurilor din Basarabia în Sublima Poartă încasarea taxei vamale – a
aşa-numitei „vame” – să fie anulată 494. După ce a primit, la 27 martie, rescriptul lui
A.D. Guriev, la 31 martie 1816 rezidentul plenipotenţiar a dat dispoziţiile de rigoare
Departamentului doi al Guvernului Regional despre anularea „vămii” şi stabilirea
unei singure taxe – conform tarifului vamal 495. În aşa fel, din această perioadă
mărfurile exportate din Basarabia prin porturile dunărene erau supuse taxelor vamale
conform tarifului general.
Despre anularea taxei vamale după principiul moldovenesc „vama” ne mărtu-
riseşte şi cererea din 3 aprilie 1816 depusă de Societatea negustorilor din Ismail, în
persoana deputatului S.Popandopolo, prin care aceştia cereau să li se restituie banii
încasaţi după data adoptării acestei hotărâri (27 martie), ce le-a „…prejudiciat
esenţial afacerile lor comerciale” 496.
Extinderea comerţului era frânată şi de prezenţa altor prestaţii. În judeţul
Tomarova, alături de taxele vamale duble existau şi diferite prestaţii locale la
anumite mărfuri. Ispravnicul de Tomarova, în raportul din 1 aprilie 1815 adresat
rezidentului plenipotenţiar I.M. Hartingh, scria că locuitorii ţinutului Tomarova ce
posedă vii se plâng de plata dublă impusă la vinul produs în gospodăria personală:
numită vădrărit 497 – ce constituia o anumită sumă de bani de la fiecare vadră 498 de
vin prevăzută în contract şi zeciuială – achiziţionată de concesionarul veniturilor
basarabene499.
La 12 iunie 1816, în Basarabia este confirmată decizia Senatului Guvernant din
31 martie 1816, potrivit căreia la baza încasării taxelor vamale de la mărfurile
importate şi exportate în decursul anului 1816 până la 1 ianuarie 1817 a fost pusă
rubla de argint (egală cu 4 ruble asignate)500.
494
Ibidem, f. 109 verso.
495
Ibidem, f. 110 verso-111.
496
Ibidem, f. 113-113 verso.
497
Vădrărit (vierit) – dare asupra vinului în Moldova (secolele XVIII-XIX), înfiinţată de Antioh
Cantemir (1705-1707), care „a făcut obicei în ţară, care n-au mai fost, câte doi bani de vadră de vin”.
La 1763 vădrăritul crescuse la 8 bani de vadră, iar la 1795 – la 12 bani vechi de vadră. De plata acestei
dări erau exonerate îndeosebi treptele superioare ale boierimii şi clerul ( Instituţii feudale din Ţările
Române. Dicţionar / Coordonatori: Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu. – Bucureşti, 1988, p. 494-
495).
În Basarabia vădrăritul era o dare asupra vinului, egală cu 4 parale de la fiecare vadră şi câte o para
pentru etichetă de la fiecare poloboc. De această dare, în afară de categoriile sociale şi persoanele
nominalizate, de scutirea de goştină şi desetină mai beneficiau logofeţii şi diaconii de vistierie.
Celelalte persoane care posedau plantaţii de viţă-de-vie pe pământurile statului şi cele moşiereşti
plăteau în vistierie de la fiecare vadră de vin anual câte 12 aspri, iar pentru fiecare etichetă încleiată pe
fiecare poloboc – câte 3 aspri (AISR, F. 379, inv. 2, d. 12, f. 21 verso; ANRM, F. 3, inv. 1, d. 129, f.
169; d. 1320, f. 5 verso-6; F. 4, inv. 1, d. 44, p. II, f. 332; F. 5, inv. 3, d. 747, f. 27).
498
Vadră – unitate de măsură moldovenească, egală cu 8 ocale (ANRM, F. 3, inv. 1, 1825, d. 441, f.
223). Potrivit altor surse, o vadră moldovenească era egală cu 1,2 vedre ruseşti, sau cu 15 litri
(Положение крестьян и крестьянское движение в Бессарабии (1812-1861 годы). Сборник
документов / Составители И.А. Анцупов, К.П. Крыжановская. Том. III, Часть I. – Кишинев, 1962,
c. 572).
499
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 72.
500
Ibidem, f. 124-124 verso.
103
Particularităţile legislaţiei comerciale în Basarabia până la adoptarea tarifului
vamal din 1816 sunt confirmate de raportul din 26 mai 1816 al rezidentului
plenipotenţiar A.N. Bahmetev (desemnat în această funcţie prin decret imperial la 21
mai 1816)501, privitor la stabilirea taxelor vamale la mărfurile importate şi exportate
din Basarabia, adresat ministrului de finanţe. A.N. Bahmetev scria că „…chiar de la
anexarea acestei regiuni la Imperiul Rus în toate punctele instituie atât pe râul Prut –
Sculeni şi Vasiliuţii Mari, cât şi la hotarul cu Austria – Noua Suliţă taxa, se percepea
până acum atât de la mărfurile exportate peste hotare, cât şi de la cele importate aici
conform vechiului obicei moldovenesc – a aşa-numitei „vame”, prin intermediul
unor funcţionari numiţi de guvern, constituind 3% ad valorem (în lei argint – V.T.),
cu excepţia portului Ismail în care, în baza ordinului …amiralului Ciciagov (din 2
august 1812 – V.T.), la mărfurile autohtone exportate în Turcia se percepea o taxă
conform tarifului din Odesa”502.
În această perioadă tradiţiile moldoveneşti înrădăcinate în comerţ nu reglementau
importul mărfurilor de peste hotare în Basarabia. În acelaşi raport din 26 mai 1816
A.N. Bahmetev scria că „…conform obiceiului moldovenesc, nu există anumite
restricţii la importul anumitor mărfuri din Austria şi Turcia în această regiune” 503, în
afară de cele care pot aduce molima, dar care sunt supuse unui control sanitar destul
de riguros.
După numirea lui A.N. Bahmetev în funcţie de rezident plenipotenţiar al
Basarabiei, la 29 iunie locuitorii regiunii sunt cunoscuţi, prin 75 de anunţuri, cu
principiile de bază ale noii guvernări 504. Alături de principiile guvernării politice 505,
A.N. Bahmetev fixează şi două principii ce urmau să reglementeze comerţul exterior
al Basarabiei. În scurt timp urma să fie permis exportul peste hotare a vitelor
cornute, ovinelor şi caprinelor, acestei ramuri a comerţului fiindu-i acordate pe viitor
unele libertăţi depline; exportul cerealelor urma să fie permis în baza unei dispoziţii
speciale, care va fi publicată la timpul respectiv 506.
Reieşind din considerentul că nu existau anumite dispoziţii în baza căror principii
urma să fie încasată în Basarabia taxa vamală de la mărfurile importate, A.N.
Bahmetev a ordonat tuturor şefilor posturilor vamale aflate în dispoziţia sa ca la
importul mărfurilor de peste hotare să se afle unde este predestinată pentru realizare

501
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 2, 1816, f. 1-5.
502
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 60, f. 116 verso.
503
Ibidem, f. 117.
504
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 464, f. 8 verso.
505
Principiile guvernării politice prevedeau:
1. Regiunea Basarabia urma să fie administrată în baza legilor autohtone, potrivit principiilor şi
obiceiurilor sale locale, cu păstrarea acelor avantaje ce aparţineau fiecărei stări sociale în parte.
2. Privilegiul acordat la plata impozitului nemijlocit, termenul căruia a expirat în octombrie 1815,
era prelungit până la 1 ianuarie 1817.
3. Populaţia Basarabiei era scutită de sistemul de recrutare.
4. Tuturor locuitorilor, indiferent de starea lor socială, li se acordă dreptul de a se adresa
rezidentului plenipotenţiar cu rugăminţi, plângeri sau cu diferite cereri în limbile moldovenească
(română) şi greacă, nefiind necesar a le traduce în limba rusă (ANRM, F. 5, inv. 3, d. 464, f. 8 verso-9).
506
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 464, f. 9.
104
105
marfa – pentru a fi transportată pe căile de tranzit prin Basarabia în Rusia, sau pentru
a fi realizată în Basarabia507.
În cazul în care marfa era transportată pentru realizare în Rusia, la trecerea ei prin
vămile de la Prut şi Dunăre se încasa taxa vamală conform tarifului din 1816, marfa
era sigilată, iar proprietarului ei i se înmâna un certificat comercial în care era
indicată cantitatea şi calitatea mărfii, suma taxei vamale încasate, pentru a fi
prezentat în posturile vamale de la Nistru 508. Atunci însă când marfa este predestinată
pentru realizare în Basarabia, deoarece în provincie nu era aplicat tariful vamal din
1816, se încasa taxa stabilită în Basarabia, cunoscută sub denumirea de „vamă”, ce
constituia 3% ad valorem509.
În scopul înviorării comerţului exterior prin porturile dunărene, în 1816 organele
centrale au emis o dispoziţie adresată rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev în
vederea transformării localităţii Reni în loc de întrunire a negustorilor şi de depo-
zitare a mărfurilor, măsură întreprinsă încă de primul guvernator civil al Basarabiei
S.Sturdza510.
După adoptarea în Rusia, la 31 martie 1816, a noului tarif vamal, ce purta un
caracter liberal fritriderian privitor la importul mărfurilor străine, în Basarabia sunt
răspândite un şir de acte legislative noi, care urmau să reglementeze comerţul
Basarabiei cu guberniile ruse.
Autorităţile centrale, ţinând cont de specificul Basarabiei, n-au aplicat imediat
noul tarif vamal la hotarele de frontieră ale regiunii. Urma să se ia cunoştinţă de
situaţia din Basarabia. Nu întâmplător, la cererea din 26 mai 1816 a guvernatorului
civil, adresată ministrului de finanţe privind aplicarea noului tarif vamal asupra
Basarabiei, A.D. Guriev scria că în legătură cu decretul imperial din 21 mai 1816
privind desemnarea în funcţie a unui nou rezident plenipotenţiar – A.N. Bahmetev,
toate întrebările ce se referă la acest teritoriu urmează la început să fie soluţionate de
el511.
În soluţionarea diferitelor probleme legate de reglementarea relaţiilor comerciale
ale Basarabiei cu ţările străine şi guberniile interne ruse şi privind activitatea
comercială a burgheziei comerciale, A.N. Bahmetev urma să pună la bază legislaţia
rusă, dar să ţină cont şi de particularităţile existente în comerţul regiunii.
La 1 iunie 1816, A.N. Bahmetev, într-un demers adresat ministrului de finanţe,
cerea ca în Basarabia să fie transmise 8 exemplare ale tarifului vamal din 1816 în
limba rusă şi 2 exemplare în limba germană, care au şi fost transmise 512.
La 27 iulie 1816, Departamentul comerţului exterior, printr-o dispoziţie adresată
şefului Districtului vamal Dubăsari, cerea ca toate mărfurile importate din
Basarabia, în baza certificatelor comerciale puse la dispoziţie de administraţia
regională, să fie permise fără plata taxei vamale prin toate vămile şi posturile vamale
ale districtului Dubăsari, în urma dispoziţiei acestuia 513. Mărfurile importate în Rusia
507
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 677-678.
508
Ibidem, f. 678 verso.
509
Ibidem, f. 678 verso-679.
510
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 9 verso.
511
ANRM, F. 5, inv. 2. d. 690, f. 4 verso.
512
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 679.
513
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 4 verso.
105
pe cale de tranzit prin Basarabia erau supuse la hotarele de apus unei taxe vamale
conform tarifului din 1816 şi erau însoţite de un certificat comercial care, fiind
prezentat la vămile şi posturile vamale de la Nistru, scutea marfa de o nouă taxă
vamală. Importul mărfurilor străine, aprobat de tariful din 1816, era permis în
Basarabia cu încasarea taxei vamale – „vamei”; în cazul însă în care mărfurile erau
importate ulterior în guberniile ruse, la trecerea lor peste Nistru pe cale terestră, prin
vama de la Dubăsari, iar pe cale maritimă – prin cea de la Odesa se încasa o taxă
vamală conform tarifului, iar „vama” era restituită 514.
În septembrie 1816, rezidentul plenipotenţiar A.N. Bahmetev a dat o dispoziţie
tuturor şefilor vămilor şi posturilor vamale la hotarele de apus ale Basarabiei ca
mărfurile străine să fie supuse la plata taxei vamale conform tarifului din 1816 şi „…
să li se permită intrarea în ţară fără nici un obstacol prin toate vămile de la Nistru” 515.
Măsurile întreprinse de administraţia imperială şi cea regională au pregătit
terenul pentru aplicarea în Basarabia a noului tarif vamal. Dar, urmărind scopul
includerii provinciei în sistemul pieţei interne ruse, ţarismul a fost nevoit să ţină
cont, la început, de unele particularităţi ale comerţului în Basarabia. Ca rezultat, în
noiembrie 1816, conform deciziei Comitetului de Miniştri, în Basarabia este aplicat
tariful vamal adoptat la 31 martie 1816, însă modalitatea de percepere a taxei vamale
a fost păstrată – conform obiceiului moldovenesc „vama” 516.
În afară de taxa vamală stabilită conform taxelor tarifare şi „vamei”, mărfurile
importate şi exportate erau supuse unor taxe suplimentare: taxei de 1% la trecerea
prin carantine, „axidenţiei”517 – în mărime de 4% ad valorem, taxei de 10% – în
folosul căilor maritime de comunicaţie, câte 20 de copeici de la fiecare rublă
vămuită pentru declaraţia locului pentru vasul comercial, precum şi vama pentru
hârtia timbrată la alcătuirea diferitelor acte comerciale şi sigilii 518.
Toate aceste acte comerciale legislative, adoptate atât de organele imperiale, cât
şi de cele regionale, au fost generalizate în decizia Comitetului de Miniştri din 28
noiembrie 1816, ce constituie o etapă importantă în dezvoltarea relaţiilor comerciale
între Basarabia şi guberniile ruse şi în integrarea provinciei în sistemul pieţei interne
ruse. Decizia Comitetului de Miniştri era alcătuită din 5 articole. Primele 4 articole
prevedeau măsurile în baza cărora urma să se efectueze comerţul exterior. În
Basarabia nu era permis importul mărfurilor interzise de tariful vamal din 1816, iar
în cazul în care acestea pătrundeau totuşi pe piaţa basarabeană, era aplicat
regulamentul despre confiscare. Până la instituirea vămilor şi posturilor vamale
permanente la hotarul de apus al Basarabiei şi până la încasarea veniturilor vamale
din Basarabia de instituţiile de resort imperiale urma „să fie percepută, la hotarele
ruseşti (la Nistru –V.T.) de la toate mărfurile străine, permise pentru import conform
prevederilor tarifului din 1816, taxa vamală, cu respectarea tuturor dispoziţiilor
legislaţiei comerciale ruse”519. Negustorii primeau certificate comerciale şi recipise

514
Ibidem, f. 5.
515
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 12, f. 58.
516
AISR, F. 560, inv. 4, d. 235, f. 1.
517
Axidenţia – taxă specială, încasată de la negustori în forma de amendă, pentru indicare greşită
sau eronată a mărfurilor, la trecerea prin vamă.
518
AIMSR, F. AMŞ, d. 18590, f. 61 verso-62.
519
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 681-681 verso.
106
107
în care se fixa cantitatea şi calitatea mărfii, data când marfa a fost adusă, calea –
terestră sau maritimă, persoana care a declarat marfa şi taxa vamală la care marfa a
fost supusă. Negustorilor, care transportau mărfurile pe cale de tranzit prin Basarabia
în Rusia, li se restituia taxa vamală percepută la vămile şi posturile vamale de la Prut
şi Dunăre, în baza aceloraşi principii „...cum aceasta se efectuează cu mărfurile
importate din Finlanda”520.
Importul diferitelor mărfuri străine din Basarabia în Rusia permise de tariful
vamal se efectua pe cale terestră doar prin vama principală de la Dubăsari, care era
înzestrată cu un număr necesar de funcţionari, cărţi vamale şi ştampile, iar importul
şi exportul pe cale maritimă – doar prin vama principală din Odesa 521.
Ultimul articol reglementa relaţiile comerciale dintre Basarabia şi guberniile
interne ruse. Conform acestui articol, toate mărfurile care erau produse în Basarabia,
erau permise pentru a fi exportate în guberniile interne prin toate vămile şi posturile
vamale aflate la hotarul dintre Rusia şi Basarabia, în baza certificatelor comerciale
eliberate de administraţia regională ce urmau să confirme provenienţa autohtonă a
acestor mărfuri522. Cât priveşte mărfurile interzise deja importate din Basarabia în
Odesa şi în vămile şi posturile vamale de la Nistru, apoi, reieşind din considerentul
că importul a fost interzis nu la insistenţa organelor civile din Basarabia şi nici a
negustorilor, acestea nu erau confiscate, dar în timp de 4 luni, începând de la data
adoptării acestei decizii, depistării lor, acestea au fost permise pentru a fi scoase din
guberniile ruse şi transportate sub supraveghere riguroasă în Basarabia, iar din
Basarabia şi Odesa – peste hotare. Şi numai în cazul în care acest termen nu era
respectat mărfurile urmau a fi confiscate 523.
După adoptarea deciziei Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816,
rezidentul plenipotenţiar A.N. Bahmetev a ordonat, în februarie 1817, vămilor
temporare basarabene de frontieră Noua Suliţă şi Sculeni, precum şi postului de
frontieră Ismail ca să permită importul tuturor mărfurilor acceptate pentru import
potrivit tarifului vamal din 1816, cu perceperea taxei vamale conform dispoziţiilor în
vigoare – aşa-numita „vamă”, iar cele interzise de tarif să fie refuzate 524.
Departamentul doi al Guvernului Regional a primit ordin de a aduce la cunoştinţă pe
întreaga Basarabie toate restricţiile prevăzute de tariful vamal din 1816, iar poliţia
orăşenească şi judeţeană – de a lua toate măsurile pentru a nu fi permis importul
acestor mărfuri525.
După ce ministrul de finanţe a emis ordinul adresat Departamentului comerţului
exterior, expus în dispoziţia şefului Districtului vamal Dubăsari din 27 iulie 1816,
care permitea trecerea mărfurilor basarabene, fără nici un obstacol, prin toate vămile
şi posturile vamale încredinţate şefului Districtului vamal Dubăsari, cu prezenţa
certificatului comercial eliberat de autorităţile regionale” 526, a urmat dispoziţia lui

520
Ibidem, f. 681 verso.
521
Ibidem, f. 682.
522
Ibidem, f. 682-682 verso. Pentru exportul mărfurilor basarabene în guberniile ruse se stabilea un
termen de 2 săptămâni, după care certificatul comercial nu mai era valabil (ANRM, F. 5, inv. 1, d. 15, f.
126-126 verso).
523
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 682 verso-683.
524
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 585, f. 4.
525
Ibidem, f. 4 verso.
526
Ibidem, f. 5.
107
A.N. Bahmetev, potrivit căreia „mărfurile importate de peste hotare în Basarabia în
scopul transportării lor ulterioare în guberniile interne ruse trebuiau supuse unei taxe
vamale, la hotarul cu Basarabia, conform tarifului din 1816, negustorii să dispună de
certificate comerciale pentru a le prezenta la vămile de trecere peste Nistru, iar
mărfurile importate pentru vânzarea ulterioară în Basarabia să fie supuse „vamei” 527.
Însă această dispoziţie este anulată şi mărfurile permise conform tarifului din 1816
urmau să intre în Basarabia cu încasarea doar a „vamei”, indiferent de predestinaţia
lor528. În cazul în care o parte din aceste mărfuri vor fi transportate „...peste Nistru în
guberniile interne ruse, …stăpânul, primind certificatul comercial, stabilit în baza
deciziei Comitetului de Miniştri de la vama terestră din Dubăsari sau de la cea
portuară din Odesa, prin care urmau să fie importate de aci mărfurile, ...va avea
dreptul să ceară restituirea taxei sau vamei …şi aceasta urmează să fie întoarsă din
veniturile vamale ale Basarabiei”529.
În cazul exportului mărfurilor basarabene pe cale maritimă din Akkerman în
Odesa, acestea erau supuse unei taxe vamale ca şi mărfurile exportate peste hotare
(din acel considerent că mărfurile puteau fi exportate nu în Odesa, ci peste hotare).
Această excepţie a fost anulată de A.N. Bahmetev, în baza dispoziţiei ministrului de
finanţe din 30 aprilie 1819; se cerea doar garanţia ca mărfurile în decurs de jumătate
de an vor fi cu siguranţă exportate în Odesa 530. În schimb, vama din Odesa elibera
negustorilor certificate care confirmau că mărfurile au fost exportate prin acest port.
Cât priveşte mărfurile interzise, care erau deja în Basarabia sau care puteau fi
aduse, Departamentul acţiona în baza articolului 5 al deciziei Comitetului de
Miniştri, adoptând măsuri severe ca aceste mărfuri să nu rămână în Basarabia după
expirarea termenului de 4 luni de la data adoptării deciziei din 28 noiembrie 1816;
negustorii erau avertizaţi „ca în decursul acestui termen să treacă peste hotare toate
mărfurile interzise de tariful vamal din 1816 531. După expirarea acestui termen, în
Basarabia urma să se efectueze un control minuţios şi în caz dacă vor fi depistate
mărfuri interzise – să fie confiscate532.
Pentru traducerea în viaţă a acestei dispoziţii, Departamentul doi al Guvernului
Regional a trimis dispoziţii poliţiei judeţene, ispravnicilor, serdăriei din Orhei şi
pârcălăbiei din Hotin, iar gofmaclerului 533 regional i-au fost înmânate notiţe534.
Deja la 24 februarie 1817 şeful vămii Sculeni scria într-un raport adresat
Departamentului doi al Guvernului Regional despre aplicarea măsurilor respective
prescrise de A.N. Bahmetev535.

527
Ibidem, f. 5 verso.
528
Ibidem, f. 5 verso-6.
529
Ibidem, f. 6-6 verso.
530
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 101, f. 149 verso-150.
531
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 585, f. 7.
532
Ibidem, f. 7 verso.
533
Gofmacler – misit superior de bursă, ales din rândul agenţilor de burşă, pentru suprevegherea
mijlocitorilor între vânzători şi cumpărători, pe seama căruia era pusă responsabilitatea publicării
cursului zilnic de birjă la mărfuri şi hârtii de valoare.
534
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 5.
535
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 35 verso.
108
109
După intrarea în vigoare a deciziei Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie
1816, mulţi negustori s-au ciocnit de mari greutăţi, legate de termenul limitat de 4
luni ce li s-a acordat pentru a scoate din Basarabia mărfurile interzise de tariful
vamal din 1816. La 28 februarie 1817, la cererea acestor negustori care
comercializau mărfuri străine, a urmat dispoziţia lui A.N. Bahmetev, care, luând în
consideraţie că „…mărfurile au fost importate aici cu voia guvernului, pentru care
vistieria a încasat deja taxa vamală” 536 a propus ca „exportul peste hotare a
mărfurilor interzise de tariful din 1816, aflate în regiunea Basarabia …să fie
prelungit încă pentru 4 luni, adică până la 1 iulie 1817” 537.
La 15 februarie 1817, Departamentul doi al Guvernului Regional aduce la
cunoştinţă organelor de poliţie locală despre măsurile de precauţie privind mărfurile
interzise de tariful vamal din 1816 conform deciziei Comitetului de Miniştri din 28
noiembrie 1816538.
La 5 martie 1817, Departamentul doi al Guvernului Regional a discutat şi a
aprobat dispoziţia lui A.N. Bahmetev539.
Măsurile întreprinse de A.N. Bahmetev n-au fost pe placul şefului Districtului
vamal Dubăsari Iuşnevski, care într-un raport din 16 martie 1817 pe numele
Departamentului doi al Guvernului Regional scria (aducând ca exemplu importul
vinului din Basarabia în Rusia care, potrivit mărturiilor poliţiei şi unor negustori,
crescuse substanţial în ultimul timp) despre posibilităţile sporite de a importa în
guberniile ruse mărfuri străine sub pretextul că sunt de Basarabia şi cerea vămilor şi
posturilor vamale să manifeste prudenţă la trecerea acestor mărfuri peste Nistru 540.
La 2 aprilie 1817 Departamentul doi al Guvernului Regional a discutat dispoziţia
din 14 martie a lui A.N. Bahmetev privitor la obiecţiile făcute de şeful Districtului
vamal Dubăsari Iuşnevski cu referire la încălcările pe care le fac evreii exportând
mărfuri din Basarabia. Pentru înlăturarea acestor încălcări Departamentul a decis:
1. Pentru exportul mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse negustorii
urmează să dispună de certificate comerciale eliberate de ispravnici sau de poliţia
orăşenească locală – în baza cărora vor putea primi de la Departamentul doi al
Guvernului Regional alte certificate ce le-ar permite să exporte mărfurile prin vămile
de la Nistru.
2. În certificatele eliberate de organele de poliţie urma să se indice de la cine
marfa a fost cumpărată, din ce localitate, care anume produse au fost cumpărate, iar
poliţia să se convingă la faţa locului despre aceasta.
3. Certificatele comerciale urmau să fie înmânate în Departamentul doi al
Guvernului Regional sub semnătura persoanelor responsabile, despre care fapt i se
raporta concomitent rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev 541.

536
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 585, f. 15.
537
Ibidem, f. 15 verso.
538
Ibidem, f. 30-34.
539
Ibidem, f. 17-18 verso.
540
Ibidem, f. 42.
541
Ibidem, f. 22-25.
109
La 6 aprilie 1817, măsurile de rigoare au fost aduse la cunoştinţă, prin dispoziţia
Departamentului doi al Guvernului Regional, organelor locale, care urmau să le
respecte542.
În urma cererii negustorilor basarabeni care comercializau mărfuri străine şi care
n-au dovedit să treacă peste hotare mărfurile interzise de tariful vamal din 1816, la 1
iulie 1817, în conformitate cu dispoziţia lui A.N. Bahmetev, termenul pentru
exportul acestor mărfuri înapoi peste hotare a fost prelungit cu încă două luni – până
la 1 septembrie 1817543. La 8 iulie 1817, cu o cerere similară de a fi prelungit acest
termen cu încă o lună s-a adresat către A.N. Bahmetev societatea negustorilor
armeni din Chişinău, argumentând că „…numai în aşa termen ei vor dovedi să treacă
de aici mărfurile turceşti interzise de tarif” 544.
Însă negustorii nu întotdeauna îndeplineau cu stricteţe dispoziţiile guvernului.
Astfel, la 16 septembrie 1817 ispravnicul de Codreni raporta Departamentului doi al
Guvernului Regional că deoarece după expirarea termenului stabilit – 1 septembrie –
pentru transportarea mărfurilor interzise peste hotare negustorii nu manifestă stră-
duinţa de a-şi transporta mărfurile interzise, a interzis realizarea lor în localitatea
Leova545.
În pofida faptului că decizia Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816
acorda dreptul la exportul liber al mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse,
prezenţa obligatorie a certificatelor comerciale punea mari obstacole şi prejudicia
exportul acestor mărfuri. După demersul întreprins de şeful Districtului vamal
Dubăsari Iuşnevski pe numele lui A.N. Bahmetev, în care acesta semnala că este
nemulţumit de abuzurile şi samavolniciile evreilor care „cumpără în cantităţi destul
de mari nuci, prune uscate, ceapă şi piei de oaie …, însă nu transportă întreaga
cantitate odată, dar în timp diferit şi în mici cantităţi” 546. Astfel, în lunile octombrie-
decembrie 1816 aceştia n-au exportat nici a patra parte din cantitatea de mărfuri
fixată în certificate şi transmit aceste certificate altor evrei. Ca rezultat, a urmat dis -
poziţia lui A.N. Bahmetev din 14 martie 1817 adresată Departamentului doi al
Guvernului Regional, prin care se cerea ca organele locale să „…elibereze fără plata
taxei vamale numai acea cantitate de produse pe care negustorii o au pregătită pentru
export”547, cu stabilirea unui termen de 2 săptămâni, după expirarea căruia certifi-
catele comerciale nu mai erau valabile.
Despre această măsură au fost înştiinţaţi negustorii şi industriaşii, care pentru
exportul mărfurilor basarabene în Rusia trebuiau să dispună de certificate comerciale
pe care le puteau primi de la ispravnic sau poliţia orăşenească, în baza cărora Depar -
tamentul doi al Guvernului Regional elibera un nou certificat comercial ce permitea
exportul mărfurilor peste Nistru 548. La insistenţa lui A.N. Bahmetev, poliţiştii erau
obligaţi să indice de la cine concret au fost cumpărate mărfurile, din ce localitate şi
care anume mărfuri, convingându-se personal la faţa locului. Pe viitor,
542
Ibidem, f. 48-50.
543
Ibidem, f. 53 verso-54.
544
Ibidem, f. 58.
545
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 586, f. 1.
546
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 5 verso.
547
Ibidem, f. 6.
548
Ibidem, f. 6-6 verso.
110
111
Departamentul doi elibera certificatele comerciale doar în baza unor decizii
speciale549.
Restricţiile puse în exportul mărfurilor basarabene în Rusia, obligaţia de a pre-
zenta certificate comerciale eliberate nu numai de Departamentul doi al Guvernului
Regional, dar şi de ispravnici sau poliţia locală creau mari dificultăţii burgheziei
comerciale, prejudiciindu-i veniturile.
A.N. Bahmetev scria la 19 septembrie 1817 Departamentului doi al Guvernului
Regional, având ca temei plângerile negustorilor, că „…această măsură, din diferite
considerente, este împovărătoare pentru industriaşi, îndeosebi pentru cei ce locuiesc
în localităţi îndepărtate de oraşul regional”550. Cu atât mai mult că grâul şi alte
cereale nu sunt aduse de peste hotare, ci sunt produse de Basarabia şi exportul lor
peste Nistru în guberniile ruse, conform deciziilor instanţelor superioare, urmează a
fi scutit de taxele vamale. A.N. Bahmetev considera că negustorii basarabeni care
comercializează cereale urmează să fie susţinuţi de stat, iar exportul acestor mărfuri
peste Nistru să fie permis doar în baza certificatelor comerciale puse la dispoziţie de
poliţia orăşenească sau judeţeană, de unde cerealele sunt exportate 551.
Pornind de la numeroasele cereri ale cercurilor comercial-industriale din
Basarabia şi având sprijinul rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev, administraţia
regională face unele cedări în ce priveşte eliberarea certificatelor comerciale.
La 25 septembrie 1817, Departamentul doi al Guvernului Regional discută
propunerile lui A.N. Bahmetev în vederea „adoptării” unor măsuri ce vor eficientiza
exportul liber în Odesa a grâului şi a altor produse cerealiere” 552. În acest scop,
Guvernul Regional a decis, reieşind din considerentul că grâul şi alte cereale nu sunt
importate de peste hotare, dar sunt produse de Basarabia, să fie permis exportul lor
peste Nistru în guberniile ruse doar în baza certificatelor comerciale eliberate de
poliţia orăşenească sau judeţeană, din acele localităţi în care este produsă marfa 553.
La 29 septembrie 1817, Departamentul doi al Guvernului Regional anunţă toţi
ispravnicii judeţeni ca aceştia să ia măsurile de rigoare privind mărfurile interzise de
tariful vamal din 1816: să înregistreze aceste mărfuri şi să le sigileze pentru a fi
confiscate554.
Dar aceste dispoziţii şi restricţii nu totdeauna erau respectate. În noile
circumstanţe, oficialităţile regionale erau nevoite să le aplice din nou. Astfel, după
raportul prezentat de şeful Districtului vamal Dubăsari privind încălcările comise la
exportul vinului de Basarabia (cazul negustorului evreu Leiba Moişcovici, cu al
cărui certificat comercial a exportat vin peste Nistru negustorul grec din Nejin, cu
viză de reşedinţă în Criuleni, T.Piper – 550 vedre şi mic-burghezul din Dubăsari
H.Zeilinger – 1100 vedre, la care au fost găsite butoaie din Moldova de peste
Prut)555, a urmat decizia din 6 decembrie 1822 a noului rezident plenipotenţiar I.N.
549
Ibidem, f. 6 verso.
550
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 586, f. 9.
551
Ibidem, f. 9 verso.
552
Ibidem, f. 10.
553
Ibidem, f. 10-10 verso.
554
Ibidem, f. 19-26.
555
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 586, f. 6 verso-7.
111
Inzov adresată Departamentului doi al Guvernului Regional, iar la 8 decembrie
Direcţia Financiară a prescris tuturor organelor de poliţie „…ca acestea, eliberând
certificate pentru exportul mărfurilor basarabene, să se convingă preventiv la faţa
locului unde se planifică de a fi exportat vinul, de la cine a fost el cumpărat şi cine
urmează să-l treacă peste Nistru” 556. Mai mult ca atât. În urma corespondenţei cu
ministrul de interne, contele V.P. Kociubei, privind exportul mărfurilor basarabene în
Rusia, permis conform deciziei Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816, la 16
decembrie 1822 I.N. Inzov a propus Guvernului Regional „…ca, de fiecare dată,
certificatele pentru exportul produselor de provenienţă basarabeană să fie eliberate
doar cu acordul guvernului”557.
Ulterior, la 24 ianuarie 1823, Direcţia Financiară, printr-o dispoziţie specială, a
adus la cunoştinţă că certificatele eliberate de poliţia orăşenească sau judeţeană
trebuie să fie semnate şi de procurorii de ţinut, fapt prin care s-ar confirma suplimen-
tar că produsele sau mărfurile indicate în certificatele comerciale sunt produse sau
cumpărate anume aşa cum este indicat în aceste documente 558.
Pentru a înlătura orice abuz ce putea avea loc în exportul mărfurilor basarabene
(al prunelor, nucilor, vinului etc.) în Rusia, guvernatorul civil al Basarabiei a propus,
la 9 noiembrie 1823, ca certificatele comerciale să fie eliberate de poliţia judeţeană
numai după ce persoana care vinde aceste produse va depune jurământ că ele sunt de
provenienţă autohtonă, însă nicidecum de ocolaşi 559. În aşa fel, erau supuşi
jurământului nu numai stăpânii produselor, dar şi alte persoane (în caz dacă
produsele erau cumpărate de la ele) în prezenţa ispravnicului sau poliţiei şi a
preotului care au primit jurământul560. La 14 noiembrie 1823 a urmat decizia
Direcţiei Financiare de a „…lua de la negustorii veniţi din altă parte mărturii despre
realizarea concretă a mărfurilor”561.
La 8 decembrie 1823, a urmat o altă dispoziţie, de data aceasta a Direcţiei
Financiare, adresată organelor de poliţie, în care acestora li se indica ca mărfurile
exportate din Basarabia în Rusia, atât de provenienţa locală, precum şi alte mărfuri,
să fie confirmate de procurorii de ţinut 562.
Exportul mărfurilor din Basarabia în guberniile interne ruse era frânat şi de
diverşi factori externi. La 8 octombrie 1824, în legătură cu răspândirea ciumei în
Principatele Române, şeful serviciului de carantină din Dubăsari a dat dispoziţia să
fie interzis exportul în Rusia, prin posturile vamale Parcani şi Maiaki, a mărfurilor
care uşor pot fi afectate de ciumă, din acel considerent că Principatele nu dispun de
serviciile sanitare respective563. Pentru a evita răspândirea ciumei, organele regionale
erau rugate să indice, la eliberarea certificatelor comerciale, postul de carantină prin
care urmează a fi transportată marfa.
556
Ibidem, f. 8.
557
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 12-12 verso.
558
Ibidem, f. 8 verso.
559
Ibidem, f. 8 verso-9.
560
Ibidem, f. 9 verso.
561
Ibidem, f. 11.
562
Ibidem, f. 12.
563
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 690, f. 22.
112
113
La 8 noiembrie 1824, a urmat o nouă dispoziţie a Guvernului Regional al
Basarabiei adresată organelor locale, potrivit căreia în timpul acordării certificatelor
comerciale pentru exportul mărfurilor în Rusia procurorii de ţinut sunt obligaţi să-i
impună pe vânzătorii de produse să depună jurământ că mărfurile sunt de
provenienţă autohtonă564.
Decizia din 28 noiembrie 1816 punea un şir de obstacole şi importului de mărfuri
ruse în Basarabia, deoarece acestea erau supuse taxelor vamale conform tarifului din
1816. Deoarece negustorii străini, îndeosebi cei din Austria şi posesiunile Înaltei
Porţi Otomane, ocupau poziţii tot mai puternice pe piaţa basarabeană, autorităţile
locale căutau să limiteze influenţa acestora sprijinind activitatea comercială a
negustorilor din guberniile interne ruse. De aceea, în iunie 1817 Comitetul de
Miniştri a discutat propunerea, prezentată de secretarul de stat, contele I.Capo
d’Istria, înaintată de A.N. Bahmetev, de a permite locuitorilor guberniilor limitrofe
cu Basarabia importul liber peste Nistru, fără plata taxei vamale, al mărfurilor şi
articolelor de provenienţă autohtonă, aşa cum era el permis basarabenilor 565. Dar
propunerea lui A.N. Bahmetev n-a fost susţinută de ministrul de finanţe şi atunci n-a
fost pusă în practică. Probabil, administraţia imperială avea anumite suspiciuni că
negustorii de ghildă din guberniile ruse, constituiţi într-o stare socială deja
structurată, afluxul cărora în Basarabia după 1812 este considerabil, puteau cauza
anumite prejudicii tinerei burghezii basarabene în proces de constituire. Mai mult ca
atât. Ţarismul nu dorea ca în comerţul intergubernial să se implice cercurile largi ale
populaţiei; conform structurii de ghildă din Rusia, acest comerţ constituia monopolul
negustorilor de ghilda întâi şi a doua.
Tânăra burghezie comercială basarabeană, precum şi autorităţile locale îşi
exprimau nemulţumirea de privilegiile acordate negustorilor străini 566; fiind mai
bogaţi, aceştia făceau concurenţă negustorilor locali, frânau procesul de acumulare a
capitalului comercial. Dup cum se menţiona într-un raport al oficialităţilor regionale
din 4 noiembrie 1816, „…în Chişinău şi alte oraşe ale acestei regiuni se află mulţi
negustori străini, care se ocupă cu comerţul…, fără însă a participa la îndeplinirea
prestaţiilor orăşeneşti”567. Ţinând cont de faptul că în alte regiuni ale Rusiei negus-
torii străini erau totuşi supuşi anumitor prestaţii, organele din Chişinău insistau ca ei
să fie supuşi la plata impozitelor. Aceste doleanţe au fost susţinute şi de A.N.
Bahmetev, care la 22 septembrie 1817 cere organelor de resort informaţii dacă
negustorii străini au primit anumite înlesniri de la Guvernul Regional al
Basarabiei568.
La 3 octombrie 1817, Duma orăşenească din Chişinău a discutat raportul colo-
nelului Tumanov care, în baza dispoziţiilor lui A.N. Bahmetev, urma să informeze
Duma despre taxele la care erau supuse mărfurile importate şi exportate în Chişinău
de către negustorii şi industriaşii de peste hotare şi din alte oraşe ale Basarabiei 569.

564
Ibidem, f. 25-28.
565
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 101, f. 362 verso.
566
În baza legii din 1 ianuarie 1807, negustorii străini ce se ocupau cu comerţul în Rusia erau scutiţi
în primele 6 luni de plata prestaţiilor, după care în următoarele 6 luni urmau să se înscrie în categoria
oaspeţilor sau să părăsească hotarele Rusiei. În caz de rămâneau – erau lipsiţi de dreptul de a se ocupa
cu comerţul (ANRM, F. 75, inv. 1, d. 167, f. 42).
567
ANRM, F. 22, inv. 1, d. 4, f. 1.
568
Ibidem, f. 4-5.
569
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 17.
113
A.N. Bahmetev se interesa dacă după anexarea acestei regiuni la Rusia şi
transformarea Chişinăului în oraş regional au fost adoptate sau nu anumite dispoziţii
de către Guvernul Regional referitor la „…situaţia comercială a negustorilor şi a
industriaşilor din alte oraşe, şi, în special, dacă au fost sau nu acordate privilegii
speciale anumitor case comerciale sau oraşului Chişinău în întregime” 570, dacă au
fost sau nu stabilite de către domnii moldoveni anumite taxe în folosul vistieriei sau
proprietarilor de moşii, pe teritoriul cărora se află oraşul Chişinău, iar dacă au
existat, atunci în baza căror dispoziţii şi care este esenţa lor; la fel întreba dacă
acestea s-au păstrat sau nu până în prezent în Basarabia.
În raportul adresat rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev, colonelul
Tumanov scria că „după anexarea acestei regiuni la Rusia şi organizarea Chişinăului
în oraş regional, din partea guvernului n-au fost adoptate decizii speciale referitor la
caracterul comerţului exercitat în Basarabia de negustorii străini şi alţi
industriaşi”571. Tumanov propunea ca pentru negustorii străini ce făceau comerţ în
Chişinău să fie stabilită o taxă în mărime de 2% ad valorem 572. Dar în timpul
discutării acestei probleme în Duma orăşenească din Chişinău au apărut un şir de
întrebări: din care sumă urma să fie achiziţionată taxa stabilită – din suma totală a
veniturilor sau din cea obţinută în urma realizării mărfii; ce fel de documente urma
să prezinte negustorul sau industriaşul din alt oraş pentru achitarea taxei; pe care
negustori Duma urma să-i considere ca fiind negustori din alte oraşe – pe cei din alte
oraşe ale Basarabiei sau din alte gubernii ale Rusiei; care din mărfuri urmau să fie
impozitate? etc.573
Decizia privind stabilirea taxei pentru mărfurile realizate de negustorii din alte
oraşe în Chişinău a fost adoptată de Duma orăşenească nu în baza dispoziţiilor date
de foştii domnitori, ci a dispoziţiilor proprii, conform articolului 11 al
Regulamentului despre oraşe. Prevederile acestui articol acordau persoanelor care nu
aveau viză de reşedinţă în oraşe dreptul de a se ocupa cu comerţul doar după
achitarea taxei speciale prevăzute pentru această categorie de negustori şi
industriaşi574. La şedinţa Dumei s-a constatat că pentru locuitorii oraşului Chişinău
stabilirea acestei taxe nu prezintă nici o dificultate, cu atât mai mult că, spre
deosebire de negustorii străini şi din alte oraşe, „…locuitorii din oraşele Basarabiei
…se ocupă cu comerţul mai puţin, dar suportă în egală măsură toate impozitele” 575.
În baza dispoziţiei Guvernului Regional al Basarabiei din 25 iulie 1817, au fost
stabilite principiile în baza cărora au fost fixate sarcinile nemijlocite ale Dumei de a
depista şi a evidenţia toate izvoarele, care puteau aduce foloase oraşului, fără a
prejudicia situaţia materială şi financiară a locuitorilor 576.
Deoarece taxa propusă de colonelul Tumanov nu putea cauza mari incomodităţi
locuitorilor, Duma orăşenească din Chişinău a înaintat Guvernului Regional al
Basarabiei rugămintea de a fi stabilită o taxă în mărime de 2% ad valorem de la
mărfurile aduse în Chişinău de negustorii din alte oraşe şi de peste hotare pentru a fi
570
Ibidem.
571
ANRM, F. 22, inv. 1, d. 4, f. 17.
572
Ibidem, f. 17 verso.
573
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 33, f. 17 verso.
574
Ibidem, f. 18.
575
Ibidem.
576
Ibidem.
114
115
aici realizate. În acelaşi timp, Duma cerea organelor poliţieneşti să prezinte
informaţii despre locul unde negustorul presupunea să realizeze marfa: în cazul când
marfa era realizată în Chişinău, Duma trimitea pe unul din cei 4 membri ai săi,
împreună cu câţiva funcţionari (în fond poliţişti), să examineze marfa. Aceştia
constatau volumul, greutatea şi valoarea mărfii nemijlocit de la stăpân în baza
catalogului de preţuri sau facturii, iar în cazul lipsei acestora sau informaţiilor greşite
date de stăpân valoarea mărfii era stabilită de către expertul bunurilor imobiliare
orăşeneşti, după care se stabilea o taxă în mărime de 2% ad valorem577. Negustorul
primea un certificat ce-i dădea posibilitate să-şi realizeze liber marfa, după care era
obligat să-l întoarcă din nou Dumei. În cazul în care negustorul realiza numai o parte
din marfă, iar cealaltă parte dorea s-o realizeze în altă localitate, Duma, la
întoarcerea certificatului, se obliga să-i restituie suma taxei pentru mărfurile
nerealizate578.
Mărfurile realizate în Chişinău an gros, pentru a fi realizate ulterior în alte oraşe,
urmau să fie supuse unei taxe în mărime de 1% ad valorem579. Această taxă era
achiziţionată de la negustorii din alte oraşe şi de peste hotare din considerentul că
„aceştia se ocupă în oraş cu afaceri comerciale fără să aibă viză de reşedinţă,
locuiesc aici în baza actelor de identitate eliberate de guvern, iar cei străini – în baza
a celor eliberate în ţările de unde au venit; …însă nu achita nici un fel de impozite în
folosul oraşului, cu toate că veniturile pe care le obţin sunt destul de
impunătoare”580. În acelaşi timp, locuitorii oraşului care aveau prăvălii, dar şi cei
care aveau numai case, nu îndeplineau toate prestaţiile orăşeneşti şi alte obligaţii
privind asigurarea armatei şi a funcţionarilor cu spaţiu de locuit, lemne pentru
încălzitul apartamentelor etc. Autorităţile locale constatau că „…în condiţiile unei
creşteri substanţiale a preţurilor la toate mărfurile, negustorii locali sunt limitaţi în
afacerile lor, fiind strâmtoraţi de avantajele în comerţ de care dispun negustorii din
alte oraşe şi cei străini, din care cauză nu obţin nici a zecea parte din acel venit de
care beneficiază ultimii”581.
În dispoziţia din 4 decembrie 1817 a Departamentului doi al Guvernului Regional
adresată Dumei orăşeneşti din Chişinău se menţiona că A.N. Bahmetev a analizat
adresa făcută de Comitetul Provizoriu al Basarabiei privind perceperea în veniturile
oraşului a taxelor de la mărfurile importate în Chişinău de negustorii şi industriaşii
din alte oraşe, fiind de acord cu părerea că negustorii din alte oraşe care fac comerţ
în Chişinău trebuie supuşi unor taxe în folosul oraşului. În schimb, el a refuzat să
susţină propunerile Dumei orăşeneşti de a impozita cu asemenea taxe şi mărfurile
micilor comercianţi şi negustori, considerând că vor fi împovărătoare pentru ei 582. De
aceea, Duma a primit dispoziţia ca în perceperea taxelor la mărfurile importate de
negustorii din diferite oraşe în Chişinău să se conducă de legislaţia în vigoare în
guberniile ruse.

577
Ibidem, f. 18 verso.
578
Ibidem, f. 19.
579
Ibidem.
580
Ibidem, f 19-19 verso.
581
Ibidem, f. 19 verso.
582
Ibidem, f. 24-25.
115
Prin urmare, încercările administraţiei regionale de a supune negustorii străini şi
cei din guberniile ruse unor impozite proporţionale activităţii comerciale nu s-au
încununat de succes. A.N. Bahmetev, care avea sarcina de a contribui la traducerea
dispoziţiilor imperiale în teritoriul nou-anexat, în scopul includerii lui cât mai
grabnice în sistemul economic şi politic al Imperiului, sprijinea transferarea în
Basarabia a negustorilor străini şi a celor din guberniile interne ruse în vederea
creării unei burghezii comerciale cosmopolite. Aceste sarcini puteau fi realizate doar
prin crearea condiţiilor avantajoase pentru activitatea comercială a negustorilor şi
industriaşilor străini şi a celor din guberniile ruse.
Dar şi în aceste condiţii negustorii străini căutau diferite modalităţi de a se
eschiva de la plata prestaţiilor. La 25 februarie 1822, şeful de poliţie din Chişinău
Dmitri Petrovici raportează Dumei orăşeneşti că în urma încercărilor de a percepe de
la negustorii străini şi de la cei din diferite oraşe ruseşti prestaţiile stabilite de Duma
orăşenească în folosul oraşului pentru activitatea comercială, meşteşugărit şi alte
ocupaţii, aceştia „…în genere refuză să plătească, spunând că nu sunt obligaţi să
plătească prestaţii”583. Însă, în urma intervenţiei guvernatorului civil, fiind avertizaţi
că „…nu vor putea beneficia de înlesnirile orăşeneşti”, au fost nevoiţi să cedeze 584.
O dată cu adoptarea, la 29 aprilie 1818, a Regulamentului organizării administ-
rative a Basarabiei, în regiune a intrat în vigoare legislaţia rusă privind comerţul
interior şi exterior. Starea socială privilegiată a primit mari avantaje în domeniul
comerţului. Nobilimea locală, negustorii şi mica burghezie au fost egalaţi în drepturi
cu cei din guberniile interne ruse585, cu toate că negustorii n-au fost stratificaţi în
ghilde comerciale, fapt ce nu le dădea posibilitate să se încadreze în comerţul
intergubernial. Conform tradiţiilor vechi moldoveneşti, nobilimea basarabeană avea
drepturi nelimitate de a se ocupa atât cu comerţul interior, cât şi cu cel exterior,
nefiind supusă regulamentului de ghildă şi celui orăşenesc 586. Ulterior, de dreptul de
a se ocupa cu comerţul exterior au beneficiat şi alte stări sociale. În iulie 1820,
Guvernul Regional al Basarabiei a primit dispoziţia lui A.N. Bahmetev de a acorda
„…tuturor locuitorilor, încadraţi în comerţ, dreptul de a se ocupa liber în comerţul
exterior, fără nici un fel de privilegii pentru careva din ei” 587, drept de care
beneficiau, conform tradiţiilor moldoveneşti, toţi locuitorii.
Începând cu 1820, în Basarabia este aplicat noul tarif vamal adoptat în noiembrie
1819, în baza aceloraşi principii ca şi tariful vamal din 1816 588.
Exportul liber al mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse exercitat
conform deciziei Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816 preocupa oficialită-
ţile vamale ruse, acestea îngrijându-se ca sub pretextul mărfurilor din Basarabia
peste Nistru să nu fie importate în Rusia şi mărfuri de peste hotare. La 10 februarie
1823 Comisia privind problemele vamale şi comerciale a înaintat spre discuţie în
Departamentul comerţului exterior raportul prezentat de şeful Districtului vamal
Dubăsari în care acesta scria despre intensificarea în anii 1821-1822 a importului
583
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 105, f. 28.
584
Ibidem, f. 30-30 verso.
585
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXV, 1818. – СПб., 1830, №27357, c. 230,232.
586
AISR, F. 560, inv. 3, d. 251, f. 103.
587
AISR, F. 560, inv. 4, d. 252, f .2-2 verso.
588
AISR, F. 560, inv. 4, d. 235, f. 1 verso.
116
117
vinului de Basarabia în Rusia şi, respectiv, despre micşorarea importului vinurilor de
peste Prut. Constatând că în locul vinurilor basarabene în Rusia sunt importate vinuri
moldoveneşti şi valahe, el insista ca vinurile basarabene să fie supuse, la trecerea
peste Nistru, taxelor conform tarifului vamal 589.
Ulterior, acest raport a fost prezentat spre examinare ministrului de interne în
competenţa căruia erau toate treburile ce se refereau la regiunea Basarabia. Pentru
soluţionarea problemei şi pentru a constata cantitatea totală de vin ce se produce în
Basarabia într-un an, contele V.P. Kociubei i-a ordonat rezidentului plenipotenţiar
I.N. Inzov să studieze cazul şi să întreprindă toate măsurile de rigoare pentru a pune
capăt abuzurilor590.
La 16 decembrie 1823, I.N. Inzov scria despre măsurile întreprinse de organele
administrative regionale după adoptarea deciziei Comitetului de Miniştri din 28
noiembrie 1816 privind exportul mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse.
Astfel, cei care exportau aceste mărfuri erau obligaţi să dispună de certificate
comerciale eliberate de organele regionale în baza măsurilor de siguranţă întreprinse
de poliţia judeţeană sau orăşenească 591. Concomitent, I.N. Inzov aduce lămuriri că
„intensificarea în anii 1821 şi 1822 a importului de vinuri basarabene în Rusia a avut
loc din cauza că în perioada, în care legăturile comerciale dintre Basarabia, Moldova
şi Valahia erau stabile, vinurile de peste Dunăre şi de peste Prut (de o calitate mai
bună ca cele basarabene) erau importate în special în Rusia, iar cele basarabene
rămâneau pentru consumul curent al poporului simplu. Însă, când în 1821 legăturile
comerciale cu Moldova şi Valahia au început să se deregleze din cauza tulburărilor
ce au izbucnit în posesiunile Porţii Otomane (eteria şi răscoala lui Tudor
Vladimirescu – V.T.) şi importul vinului din aceste regiuni a devenit imposibil,
negustorii au fost nevoiţi să comercializeze vin de Basarabia” 592. Aceasta nu însemna
însă că în Rusia nu putea nimeri şi o cantitate neînsemnată de vinuri de peste hotare,
din simplul considerent că „…dimensiunile şi intensitatea în descreştere a
comerţului în Basarabia, precum şi unele neajunsuri în libera exercitare a acestuia
perfecţionează, ca să zicem aşa, viclenia industriaşilor în căutarea modalităţilor de a
obţine profituri chiar şi pe căi neautorizate” 593. În acelaşi timp, I.N. Inzov nu era de
acord cu taxele impuse la exportul vinului conform tarifului din 1822, măsură
propusă de şeful Districtului vamal Dubăsari, menţionând că „…aceasta ar zădărnici
dezvoltarea celei mai bogate ramuri a industriei interne, ar submina eforturile
guvernului în susţinerea dezvoltării viticulturii şi ar cauza mari prejudicii proprietăţii
private, obţinute cu atâta muncă, timp şi cheltuieli” 594.
În schimb, I.N. Inzov propunea că vinurile importate de peste hotare în Basarabia
să fie impuse taxelor conform tarifului vamal din 1822, indiferent de faptul dacă
acestea vor fi realizate în regiune sau vor fi importate în guberniile interne ruse, iar
taxa în vigoare – „vama” să fie lichidată. Certificatele comerciale, în baza cărora
negustorul transportau mărfurile, urmau să adeverească cu exactitate cantitatea de
589
AISR, F. 560, inv. 4, d. 248, f. 2.
590
Ibidem, f. 2 verso.
591
Ibidem, f. 3-3 verso.
592
Ibidem, f. 3 verso.
593
Ibidem, f. 4.
594
Ibidem.
117
vin importată în Rusia prin vămile şi posturile vamale de la Nistru care, după ce
controlau corespunderea cantităţii de vin transportate cu cea indicată în certificatele
comerciale, permiteau negustorului accesul la pieţele interne ruse fără plata taxei
vamale595.
În urma măsurilor de precauţie întreprinse de I.N. Inzov, Comisia privind
problemele vamale şi comerciale, studiind această întrebare, a considerat că pentru a
exclude diferite abuzuri în importul de peste hotare a vinului „…pe viitor de la
vinurile străine importate în Basarabia prin vămile de la Prut şi Dunăre şi prin postul
vamal Akkerman să fie percepută nu „vama” ce constituia 3% ad valorem, ci taxa
vamală stabilită în baza tarifului în vigoare din 1822 …, indiferent de faptul dacă
vinul va fi predestinat pentru realizarea în Basarabia sau va fi importat peste Nistru
în Rusia596.
Comisia a constatat că aplicarea acestei măsuri va aduce profituri substanţiale nu
numai Rusiei, dar şi Basarabiei, deoarece astfel se va preîntâmpina falsificarea
vinului din străinătate cu cel de Basarabia, iar taxa vamală încasată va stimula
industria internă din Basarabia spre cultivarea viţei-de-vie şi dezvoltarea sectorului
vinicol privat597.
Pentru importul vinului din Moldova şi Ţara Românească au fost stabilite două
vămi: una la Dubăsari, prin care până la adoptarea tarifului din 1822 erau importate
vinurile de peste hotare şi alta la Movilău, care, conform tarifului vamal din 1822,
făcea parte din clasa a treia şi deci nu dispunea de acest drept. Însă, la insistenţa
negustorilor, vama din Movilău a primit acest drept, deoarece calea directă
comercială, cea mai favorabilă, din Ţările Române în Rusia era anume prin Movilău,
(distanţa de la Dubăsari până la Movilău era însă de aproximativ 400 de verste 598),
cu atât mai mult că până la adoptarea noului tarif vamal vama din Movilău făcea
parte din categoria vămilor principale599.
La şedinţa Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1822 a fost discutat
memoriul ministrului de interne din 6 noiembrie despre păstrarea în Basarabia a
tarifului vamal din 1819 până la suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru
şi transferarea lui la Prut şi Dunăre600.
În memoriu se aduceau sugestiile rezidentului plenipotenţiar I.N. Inzov care
susţinea că tariful vamal din 12 martie 1822 trebuie aplicat şi pe teritoriul
Basarabiei. Confruntând prevederile tarifului cu situaţia şi circumstanţele din
regiune, el scria că, reieşind din obiceiurile regiunii, tariful interzicea importul unor
mărfuri strict necesare locuitorilor, dar care nu pot fi fabricate în Basarabia, deoarece
aici lipsesc manufacturile şi fabricile respective, iar asigurarea provinciei cu aceste
mărfuri din Rusia este dificilă din cauza distanţelor destul de mari la care se află
aceste fabrici şi manufacturi, cât şi din cauza obstacolelor pe care le pune cordonul

595
AISR, F. 560, inv. 4, d. 248, f. 4-4 verso.
596
Ibidem, f. 5 verso.
597
Ibidem.
598
Verstă – unitate de măsură rusească pentru distanţe folosită în trecut în Rusia, egală cu 1,067
km. (Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române. Vol. II. – Bucureşti, 1992, p. 1114).
599
AISR, F. 560, inv. 4, d. 248, f. 6 verso.
600
Ibidem, d. 235, f. 1.
118
119
vamal de la Nistru601. I.N. Inzov scria că deoarece Basarabia beneficiază de unele
drepturi deosebite, s-ar putea ca, fără a încălca regulamentele generale, să fie păstrat,
cel puţin pentru o anumită perioadă, tariful vamal din 1819, cu atât mai mult că
această măsură nu poate prejudicia veniturile statului şi nici comerţul şi industria
altor provincii ruseşti, „…deoarece, pe de o parte, cantitatea mărfurilor de
manufactură necesare Basarabiei este atât de neînsemnată, încât fabricile ruseşti nu
pot miza pe veniturile de la realizarea lor în regiune, iar, pe de altă parte, exportul
mărfurilor străine din Basarabia în Rusia, interzise de tariful din 1822, este barat de
un număr exagerat de carantine şi vămi la Nistru” 602. Ministrul de interne, găsind
argumentele lui I.N. Inzov convingătoare şi obţinând acordul ministrului de finanţe,
a propus ca „…în Basarabia să fie prelungită acţiunea tarifului din 1819 până când
cordonul vamal şi carantinal ce desparte această regiune de Rusia va fi transferat la
Prut şi Dunăre”603.
Însă la şedinţa Comitetului de Miniştri din 7 februarie 1823 împăratul Alexandru
I n-a susţinut propunerea ministrului de interne şi a ordonat ca comerţul în Basarabia
să fie efectuat în baza principiilor tarifului din 1822 604.
Totuşi, din motive necunoscute, la 15 martie a urmat dispoziţia ministrului de
finanţe D.A. Guriev adresată Departamentului comerţului exterior, potrivit căreia
până la transferarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru la Prut şi Dunăre în
Basarabia urma să fie păstrat tariful vamal din 1819 605.
La 25 mai 1823, în legătură cu întrebarea privind punerea în acţiune a tarifului
vamal din 1822 şi în Basarabia, rezidentul plenipotenţiar I.N. Inzov a înaintat în
Comisia privind problemele vamale şi comerciale a Ministerului de Finanţe
propunerea de a permite importul mărfurilor din Sublima Poartă nu numai prin
porturile Ismail şi Reni, dar şi pe căile terestre – prin vama din Sculeni 606. El cerea să
fie luat în consideraţie faptul că Basarabia nu dispune de propriile manufacturi şi
fabrici, iar importul mărfurilor industriale din guberniile interne ruse este limitat de
prezenţa cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi de prevederile tarifului vamal
prohibitiv din 1822. I.N. Inzov propunea ca până la suprimarea cordonului sanitaro-
vamal de la Nistru să fie permis importul acestor mărfuri de peste hotare, fără a
exclude din el mărfurile „…care au ca destinaţie şi alte porturi, cum ar fi: Sankt
Petersburg, Riga şi Odesa”607.
Comisia, analizând această problemă şi ţinând cont de dispoziţia împăratului de a
nu fi păstrat în Basarabia tariful vamal din 1819, ci de a se conduce de noul tarif din
1822, precum şi de faptul că mărfurile turceşti, care nu se produceau nici în
Basarabia şi nici în Rusia, erau strict necesare populaţiei regiunii, a considerat portul
Akkerman nepotrivit pentru importul mărfurilor din Sublima Poartă şi a permis
importul acestor mărfuri prin alte porturi, propunându-i lui I.N. Inzov să stabilească

601
AISR, F. 560, inv. 4, d. 235, f. 1 verso.
602
Ibidem, f. 2.
603
Ibidem, f. 2 verso.
604
Ibidem.
605
Ibidem, f. 4.
606
AISR, F. 560, inv. 4, d. 252, f.2 verso.
607
Ibidem.
119
două oficii vamale din cele mai potrivite pentru comerţul cu Înalta Poartă
Otomană608. Cu atât mai mult că importul din Orientul Apropiat prin porturile de pe
litoralul de nord al Mării Negre la fel era limitat doar prin 4 porturi: Odesa,
Feodosia, Taganrog şi Eupatoria. Comisia a propus să fie permis importul în
Basarabia doar a acelor mărfuri, care sunt permise, conform tarifului din 1822, prin
vămile de pe litoralul Mării Negre şi Mării Azov 609. Importul mărfurilor care, din
anumite considerente, era permis prin alte porturi, dar care era interzis prin vămile
amintite, urma să fie interzis şi în Basarabia. Pentru importul mărfurilor străine în
Basarabia, permise pentru import de tariful vamal, urma să fie stabilit, la alegerea
autorităţilor basarabene, una sau două vămi – în dependenţă de mersul comerţului şi
aşezarea punctelor de carantină 610. Mărfurile străine interzise pentru import în
Basarabia puteau fi primite fără nici un obstacol din Rusia. În pofida faptului că,
după cum scria I.N. Inzov, „…toate mărfurile care erau importate din Rusia în
Basarabia urmau să fie supuse acţiunii tarifului şi multe din ele erau deja impuse
taxelor vamale”611 şi a faptului că articolele de manufactură şi fabrică ruseşti erau
toate permise pentru export fără plata taxei vamale (cu excepţia pânzei pentru
corăbii), iar numărul mărfurilor interzise pentru export era neînsemnat, în scopul
asigurării provinciei cu mărfuri industriale şi lichidării restricţiilor în comerţul cu
guberniile interne ruse, Comisia a propus „…să fie permis importul din Rusia în
Basarabia a tuturor mărfurilor şi produselor, fără perceperea taxelor vamale” 612.
Pentru a preîntâmpina orice abuzuri în exportul mărfurilor ruse din Basarabia peste
hotare, urma ca toate mărfurile interzise pentru export, precum şi cele care erau
supuse taxelor vamale, indiferent de provenienţa lor, să fie supuse acţiunii tarifului
vamal din 1822613.
La 31 iulie 1823, Comitetul de Miniştri a examinat memoriul contelui V.P.
Kociubei „Despre taxele la mărfurile importate în Basarabia” întocmit la cererea lui
I.N. Inzov614. Referindu-se la tariful vamal din 1822, care interzicea importul unor
mărfuri necesare locuitorilor autohtoni, „…pentru fabricarea cărora în Basarabia nu
există nici un fel de manufacturi”, I.N. Inzov a propus ca, până la transferarea
cordonului sanitaro-vamal de la Nistru pe Dunăre, Prut şi la hotarele cu Bucovina, în
Basarabia să fie păstrat tariful vamal din 1819 615. La 28 octombrie 1823, Comitetul
de Miniştri a acceptat propunerea lui I.N. Inzov, dar Alexandru I a ordonat totuşi ca
în Basarabia să fie aplicat tariful vamal din 1822 616. După aceasta, Comitetul de
Miniştri a decis să fie anulată „vama” şi să fie percepută numai taxa vamală stabilită

608
Ibidem, f. 3 verso.
609
Ibidem, f. 4.
610
Ibidem.
611
Ibidem, f. 4-4 verso.
612
Ibidem, f. 5.
613
Ibidem, f. 5-5 verso.
614
AISR, F. 560, inv. 4, d. 262, f. 1.
615
Ibidem, f. 1-1 verso.
616
Ibidem, f. 1 verso.
120
121
de tariful din vamal 1822. Această decizie a şi fost confirmată la 30 octombrie 1823
de Alexandru I617.
Concomitent, a fost anulată şi taxa vamală stabilită la mărfurile importate în
Basarabia după obiceiul vechi moldovenesc – „vama” 618.
La 27 noiembrie 1823, noul rezident plenipotenţiar M.S. Voronţov, în dispoziţia
adresată Consiliului Suprem al Basarabiei, scria că, în memoriul ce i-a fost pus la
dispoziţie de ministrul de interne V.S. Lanskoi, răposatul funcţionar de clasa a III-a,
controlorul de stat baronul В.В. Kampengauzen întreba Comitetul de Miniştri dacă
tariful vamal din 1822 se aplică şi pe teritoriul Basarabiei, sau, aşa cum presupunea
rezidentul plenipotenţiar I.M. Inzov, el se va referi doar la mărfurile interzise şi
permise pentru import şi export, sau acestea vor fi impuse, conform obiceiului
moldovenesc, doar la plata „vămii”619. Dar ministrului de interne i s-au adus la
cunoştinţă deciziile din 31 iulie şi 30 octombrie 1823 ale Comitetului de Miniştri în
care această întrebare a fost discutată, hotărâtă şi aprobată de împărat.
Conform acestor decizii, contele M.S. Voronţov scria administraţiei regionale că
trebuie urmărită cu stricteţe îndeplinirea deciziilor Comitetului de Miniştri, şi anume
„…de a percepe de la mărfurile permise pentru importul în Basarabia nu „vama”
conform obiceiului vechi moldovenesc, ci taxa, aşa cum ea este stabilită de tariful
vamal din 1822”620.
La 11 decembrie 1823, dispoziţia lui M.S. Voronţov a fost discutată în Consiliul
Suprem al Basarabiei şi transpusă în viaţă621.
Aplicarea în Basarabia a tarifului vamal din 1822 constituie o etapă importantă în
încadrarea regiunii în sistemul pieţei interne ruse. Concomitent cu aplicarea noului
tarif vamal, în Basarabia au fost anulate un şir de particularităţi existente în comerţul
exterior şi de tranzit, iar regiunea este atrasă în sfera comerţului exterior imperial.
Adoptarea tarifului vamal din 1822 a creat anumite dificultăţi în realizarea multor
mărfuri. La 30 iulie 1823, rezidentul plenipotenţiar I.M. Inzov a înaintat guverna-
torului general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov cererea depusă de socie-
tatea negustorilor din Ismail (în persoana negustorului Anton Milanovici), în care
aceştia se plângeau ca după ce vinul de peste hotare a fost supus taxelor vamale
conform tarifului, „…comerţul vinului cu amănuntul cu care se ocupă locuitorii, la
preţul stabilit în contractul concesiei, a devenit nerentabil, cu atât mai mult că ei sunt
obligaţi să plătească concesionarului pentru acest comerţ câte 2 lei de la fiecare
vadră”622. I.M. Inzov l-a rugat pe M.S. Voronţov să permită Consiliului Suprem al
Basarabiei ca acesta să examineze situaţia creată în vederea stabilirii preţurilor la
realizarea băuturilor alcoolice.
Tariful vamal din 1822, fiind aplicat pe teritoriul Basarabiei, punea mari
obstacole în dezvoltarea comerţului atât cu ţările străine, cât şi cu guberniile interne
ruse. Pentru a facilita comerţul Basarabiei cu guberniile limitrofe, la cerinţa
guvernatorului civil C.A. Catacazi, la 9 noiembrie 1823 a fost permis importul
617
Ibidem, f. 3-3 verso.
618
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 39 verso.
619
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 339, f. 1.
620
Ibidem, f. 1 verso.
621
Ibidem, f. 2.
622
Ibidem, f. 3.
121
prunelor, nucilor şi vinului în Rusia prin vămile şi posturile vamale de la Nistru, fără
plata taxei vamale623. Ulterior, din considerentul că aceste mărfuri erau importate
peste Nistru în cantităţi mari şi pentru a preîntâmpina diferite abuzuri ce puteau avea
loc, s-a hotărât ca certificatele comerciale eliberate pentru exportul lor să fie
confirmate de poliţia judeţeană sau orăşenească, şi nicidecum de ocolaşi, prin care s-
ar dovedi că aceste mărfuri sunt de provenienţă autohtonă 624.
A urmat apoi dispoziţia Direcţiei Financiare adresată tuturor organelor de poliţie
ce prevedea ca în certificatele eliberate pentru exportul mărfurilor din Basarabia în
guberniile ruse să fie indicate condiţiile în care au fost procurate aceste mărfuri,
precum şi originea lor, iar în cazul în care aceste mărfuri erau procurate de la locui-
torii Basarabiei, aceştia urmau să fie supuşi jurământului, în prezenţa ispravnicilor
sau a organelor de poliţie, prin care ar confirma că mărfurile sunt de provenienţă
autohtonă625.
La 8 decembrie 1823, a urmat o nouă dispoziţie a Direcţiei Financiare, de data
aceasta adresată poliţiei judeţene şi orăşeneşti, prin care se indica ca certificatele
eliberate pentru exportul mărfurilor peste Nistru să fie confirmate de procurorii de
judeţ626.
Prin urmare, alături de obstacolele serioase cauzate de tariful vamal prohibitiv
din 1822 în extinderea relaţiilor comerciale ale Basarabiei cu ţările străine şi guber-
niile interne ruse, activitatea burgheziei comerciale era frânată şi de diferite măsuri
de precauţie întreprinse de administraţia regională, la cererea administraţiei
imperiale – măsuri concrete în vederea protejării pieţei interne ruse de pătrunderea
mărfurilor de contrabandă.
Despre măsurile protecţioniste întreprinse de ţarism după adoptarea tarifului
prohibitiv din 1822 ne dovedeşte şi faptul impunerii la taxe ridicate a diferitelor
produse importate din Basarabia. Conform deciziei Comitetului de Miniştri din 30
octombrie 1823, exportul din Basarabia în Rusia a rachiului de fructe era impus în
vămile şi posturile vamale de la Nistru la un acciz, asemănător celui care era stabilit
pentru rachiul din Novorosia, câte 6 ruble de la fiecare vadră 627. Ceva mai târziu, la
21 ianuarie 1824, ministrul de finanţe a propus Comitetului de Miniştri ca importul
rachiului din Basarabia în Rusia să fie permis doar prin două vămi – Dubăsari şi
Movilău, din acel considerent că anume aceste două vămi sunt asigurate cu
funcţionari şi instrumentele necesare pentru controlul cantităţii şi calităţii
rachiului628.
Însă toate aceste măsuri de precauţie întreprinse de autorităţile regionale şi cele
imperiale puneau obstacole serioase în exportul mărfurilor basarabene în guberniile
interne ruse. Negustorii, ciocnindu-se de aceste obstacole ce stopau afacerile comer-
ciale, se adresau cu diferite plângeri Guvernului Regional al Basarabiei, care urma
să soluţioneze fiecare caz în parte. La 21 iulie 1824, guvernatorul civil a înaintat
spre examinare în Guvernul Regional cererea fabricantului de postav Şensa, care se
623
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 13-13 verso.
624
Ibidem, f. 13 verso.
625
Ibidem, f. 14-14 verso.
626
Ibidem, f. 15 verso.
627
AISR, F. 560, inv. 4, d. 268, f. 3.
628
Ibidem, f. 3-3 verso.
122
123
plângea de greutăţi în exportul lânii cumpărate de furnizorul său în Chişinău de la
diferiţi locuitori pentru fabrica de postav din Moscova 629. Poliţia orăşenească şi
procurorii de ţinut nu permiteau exportul lânii, cerând ca locuitorii, de la care
furnizorul a cumpărat lâna, să fie supuşi jurământului prin care ar confirma că lâna
le aparţine lor personal. Dar era cu neputinţă a aplica această măsură în practică,
deoarece era cunoscut faptul că furnizorii cumpărau lâna de la locuitori umblând
prin sate şi cătune, câte 20 de ocale 630 şi mai mult, iar uneori din localităţi unde nu
erau biserici; astfel, depunerea jurământului era oarecum dificilă, în plus cauza mari
pierderi, deoarece lâna nu era adusă la timp în Odesa pentru a fi spălată, deci, nu
putea fi transportată la timp către fabricile din Moscova 631.
La 23 iulie 1824, Guvernul Regional a primit o nouă cerere similară – de data
aceasta din partea negustorului grec Gheorghi Popandopolo, care la fel se plângea de
greutăţile pe care le are de depăşit în ce priveşte exportul lânii la fabricile de postav
din Moscova632.
După multiple discuţii, la 31 iulie 1824 Guvernul Regional, reieşind din conside-
rentul că Basarabia „…este o regiune în care creşterea animalelor este bine
dezvoltată şi deci nu e nevoie ca lâna să fie importată din alte ţări, dimpotrivă, ea
este exportată de aici peste hotare”, a satisfăcut cererile negustorilor Şensa şi
Popandopolo, recunoscând ca „…suficiente doar garanţiile cumpărătorilor că lâna
este cumpărată de la diferiţi locuitori ai Basarabiei şi că le aparţine lor personal” 633.
Aceste, cât şi alte măsuri întreprinse de Guvernul Regional au soluţionat în
anumită măsură problemele ce apăreau în relaţiile comerciale ale Basarabiei cu
guberniile interne ruse şi ţările străine. Tendinţele obiective în dezvoltarea comerţu-
lui, orientarea lui în mare parte spre piaţa internă rusă, determinată şi de măsurile
întreprinse de ţarism încă din primii ani după anexarea acestui teritoriu de a reorienta
comerţul basarabean, precum şi unele înlesniri şi privilegii acordate negustorilor au
determinat unele succese în domeniul comerţului, îndeosebi al celui exterior. După
cum menţiona încă A.A. Skalkovski, numit în mai 1823 în funcţie de rezident
plenipotenţiar în Basarabia, guvernatorul-general al Novorosiei M.S. Voronţov a
găsit în această regiune „…un comerţ destul de activ ce se realiza prin porturile
Ismail şi Reni, iar pe cale terestră – cu Austria şi Moldova” 634.
La începutul lui decembrie 1824 Guvernul Regional a discutat propunerile
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei M.S. Voronţov în care şeful
Districtului vamal al Basarabiei îi raportează că pentru a preîntâmpina greutăţile,
încălcările sau abuzurile ce pot avea loc la întoarcerea banilor la vămile de la Nistru
629
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f.19.
630
Ocă – unitate de măsură pentru capacităţi (lichide şi solide) şi pentru greutăţi, menţionată în
documente încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În Moldova, oca pentru lichide echivala cu
1,520 litri. Conform altor surse, cu un litru şi un sfert (un kilogram). La 1816, în Basarabia, 1 ocală era
egală cu 3 funţi (după alte surse – cu 3,1 funţi); 100 ocale de sare erau egale cu 7 ½ puduri ( Valentin
Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a,
revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 412).
631
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 19-19 verso.
632
Ibidem, f. 20.
633
Ibidem, f. 23.
634
А.А. Скальковский, Историческое введение в статистическое описание Бессарабской
области. – În: ЖМВД. – СПб., 1846, ч. 13, с. 437-438.
123
pentru mărfurile vămuite dublu, este necesar a stabili un termen de 4 luni, în timpul
căruia negustorul urmează să se prezinte cu certificatul comercial la vămile de la
Nistru pentru a-şi întoarce banii 635. Un asemenea termen a fost fixat în baza deciziei
din 12 februarie 1824 şi pentru mărfurile transportate din Odesa pe cale de tranzit
prin Basarabia în Moldova. Dacă însă negustorul nu se prezenta în termenele
stabilite, el pierdea dreptul de a-şi recupera pierderea – banii pentru mărfurile
vămuite dublu, aceştia urmând a fi transferaţi în vistieria statului 636.
Dar şi această măsură cauza mari prejudicii negustorilor, din considerentul că
limita timpul activităţii comerciale în ţările sau guberniile unde negustorul exporta
marfa, grăbindu-l să se întoarcă în Basarabia în termenele fixate pentru a-şi putea
recupera banii din oficiile vamale de la Nistru.
Autorităţile locale urmau să le aducă la cunoştinţă negustorilor despre măsurile
întreprinse.
Se cerea însă a fi înlăturate un şir de obstacole ce frânau comerţul Basarabiei cu
guberniile interne ruse, generate, în special, de păstrarea cordonului sanitaro-vamal
de la Nistru, de eliberarea certificatelor comerciale în comerţul intergubernial, toate
acestea creând greutăţi în comerţ, la calcularea şi recalcularea taxelor vamale etc. La
3 decembrie 1824, procurorul regional al Basarabiei îi comunică lui M.S. Voronţov
că locuitorii regiunii întâlnesc mari greutăţi în exportul mărfurilor sale în guberniile
ruse, deoarece în afară de certificatul eliberat de poliţie negustorii trebuiau să mai
primească încă un certificat – eliberat de Guvernul Regional; trebuiau deci să
meargă la Chişinău, astfel pierdeau mult timp, suportau cheltuieli, egalate, de regulă,
cu jumătate din preţul mărfii 637. M.S. Voronţov şi noul procuror al Basarabiei
considerau că după confirmarea tarifului vamal din 1822 „… nu mai este necesar de
a supune comerţul basarabean privitor la mărfurile autohtone unor reguli, a căror
acţiune se impune cu necesitate când în districtul vamal basarabean exista taxa
denumită “vamă”638.
Probabil, cu acordul lui M.S. Voronţov, Guvernul Regional a permis, la 24
decembrie 1824 exportul mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse, cu
excepţia vinului, nucilor şi prunelor, în baza certificatelor eliberate de autorităţile
locale639.
Până la suprimarea în 1831 a cordonului vamal de la Nistru Basarabia servea
drept cale de tranzit prin care treceau mărfurile din guberniile interne ruse, iar din
portul Odesa – şi a mărfurilor de peste hotare în posesiunile Sublimei Porţi Otomane
şi ale Imperiului Austriac şi chiar în ţările din Europa de Vest şi din aceste ţări în
Rusia. Comerţul de tranzit prin Basarabia, mărfurile fiind aduse din portul Odesa (nu
prin cele din Ismail sau Reni), era determinat de statutul de porto-franco 640 pe care îl
635
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 26-26 verso.
636
Ibidem, f. 26 verso.
637
Ibidem, f. 27-27 verso. Acestor obligaţiuni erau supuşi şi negustorii din alte gubernii ale Rusiei,
care veneau în Basarabia pentru a cumpăra mărfuri autohtone.
638
Ibidem, f. 27 verso.
639
Ibidem, f. 28.
640
Porto-franco (portliber) – termenul „porto-franco” desemnează un port, sau un cartier din port,
despărţit vamal de restul teritoriului ţării, în care, potrivit unei convenţii speciale, mărfurile importate,
exportate sau aflate în tranzit nu sunt supuse taxelor vamale sau altor formalităţi fiscale. Condiţiile în
124
125
deţinea acest port. După adoptarea tarifului vamal din 1822 şi răspândirea lui peste
un an în Basarabia, la propunerea din mai 1823 a lui I.N. Inzov, Departamentul
comerţului exterior al Ministerului de Finanţe discută la 8 septembrie regulamentul
privind transportarea mărfurilor străine din Odesa pe cale de tranzit prin Basarabia
în Principatul Moldova. I.N. Inzov scria că tranzitarea mărfurilor străine din Odesa
prin Basarabia în Moldova, conform regulamentului din 14 august 1818 privind
comerţul de tranzit la hotarele de apus, poate aduce unele prejudicii, îndeosebi după
adoptarea în Basarabia a tarifului din 1822, deoarece după ce la vama de la Dubăsari
mărfurile erau desigilate, ele nu mai erau sigilate din nou şi în aşa stare erau
transportate mai departe – la vama din Sculeni, iar negustorul primea un certificat, în
baza căruia la vama din Odesa i se restituia gajul depus 641. Prin urmare, faptul că
negustorul nu era obligat să depună nici un gaj la transportarea mărfii la Sculeni, iar
marfa transportată era desigilată, putea evita supravegherea din partea poliţiei şi uşor
putea fi realizată în Basarabia.
I.N. Inzov propunea ca dreptul de a elibera certificate comerciale pentru
reîntoarcerea gajului în Odesa să-l deţină doar vama de la frontiera cu Basarabia, iar
vama de la Dubăsari să nu desigileze marfa, ci să verifice numai prezenţa sigiliului,
după care să permită transportarea mărfii la vama din Sculeni 642.
La propunerea ministrului de finanţe, s-a hotărât ca la tranzitarea mărfurilor din
Odesa în Moldova prin vama de la Dubăsari sau Movilău, care la fel beneficiau de
acest drept, să fie controlate marfa şi sigiliile. Şi dacă se stabilea că totul e în ordine,
eticheta pusă la vama din Odesa rămânea la vama din Dubăsari sau Movilău, marfa
fiind sigilată, de data aceasta, de către vama din Dubăsari sau, respectiv, cea din
Movilău, însă fără a fi scos sigiliul pus la vama din Odesa. Şi numai după aceasta
era permisă pentru a fi transportată la vămile de la hotarul cu Basarabia. În caz dacă
sigiliile erau defectate, iar marfa era în regulă, negustorul plătea o amendă; însă dacă
o parte din marfă lipsea, marfa era confiscată. În cazul în care totul era în regulă,
vămile de la Prut scoteau ambele sigilii şi le trimiteau la vămile de la Dubăsari sau
Movilău, informându-le despre transportarea mărfii. Vămile, primind sigiliile şi
copiile etichetelor despre transportarea mărfii, păstrau copiile în vamă, iar
originalele împreună cu certificatele despre gajul care trebuie întors le trimiteau în
Odesa, şi numai după aceasta gajul putea fi întors negustorului 643.
Reieşind din considerentul că, conform Regulamentului din 14 august 1818,
termenul limită de transportare a mărfurilor din Odesa în Dubăsari sau Movilău era
de 2 luni (în cazul nerespectării acestui termen negustorul plătea o amendă), iar

care se desfăşura comerţul în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au favorizat dezvoltarea acestor


porturi. În Imperiul Rus, după o tentativă nereuşită de stabilire a regimului de porto-franco în peninsula
Taurida, comerţul liber potrivit principiilor de porto-franco a fost legiferat prin manifestul împăratului
Alexandru I din 16 aprilie 1817 în portul Odesa, port cu care negustorii basarabeni vor ţine o legătură
destul de strânsă pe parcursul secolului al XIX-lea. Libertăţile regimului de porto-franco în portul
Odesa au fost trunchiate substanţial în câteva rânduri şi au fost anulate definitiv în 1859 (Valentin
Tomuleţ, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a,
revăzută şi adăugită. – Iaşi, 2014, p. 440-443).
641
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 322, f. 268 verso-269 verso.
642
Ibidem, f. 270.
643
Ibidem, f. 270-272.
125
termenul de întoarcere a etichetei împreună cu certificatul eliberat de vămile de la
Dubăsari şi Movilău era de 4 luni, ministrul de finanţe a găsit de cuviinţă ca
termenele noi să fie stabilite la decizia lui I.N. Inzov. Dar ministrul de interne
baronul В.В. Kampengauz a lăsat acest termen neschimbat, din considerentul că de
la Dubăsari până la Sculeni se adăugau doar 140 de verste, iar de la Movilău – doar
150 de verste şi negustorii nu vor întâlni nici un obstacol în cale 644. La 12 februarie
1824 această decizie a fost confirmată de Comitetul de Miniştri 645.
Analiza izvoarelor, în fond a celor de arhivă inedite ce reflectă diferite aspecte ale
politicii economice promovate atât de instituţiile de stat imperiale, cât şi de cele
regionale în primii douăzeci de ani după anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la
Rusia, denotă că politica comercial-vamală promovată de ţarism în Basarabia purta
un caracter contradictoriu şi dualist. Concomitent, se poate observa instabilitatea
politicii comerciale, dependenţa ei de multipli factori de ordin intern şi extern, dintre
care am putea evidenţia: situaţia economică a ţării în timp de pace şi în timp de
război, relaţiile cu partenerii politici şi economici externi, presiunea forţelor politice
şi economice atât din interiorul ţării, cât şi din exteriorul ei etc. Nu mai puţin impor-
tant era faptul că în promovarea politicii comerciale a ţarismului în Basarabia, în
pofida intereselor imperiale de a include teritoriul nou-anexat în sistemul economic
şi politic al Imperiului Rus, ţarismul era nevoit să ţină cont de unele particularităţi
existente în comerţul interior şi exterior, de gradul de încadrare în comerţ a diferi-
telor categorii sociale, impunerea fiscală etc. Evident, lipsa unui cordon sanitaro-
vamal la noua frontieră la Prut şi Dunăre, ce urma să fie instituită după un studiu
minuţios al noii frontiere şi al diverselor ramuri economice ale Basarabiei, determina
caracterul nuanţat prohibitiv al politicii comercial-vamale, îndeosebi după adoptarea
tarifului vamal din 1822.
Încercând a lămuri cauzele şi natura social-economică a acestei orientări
strategice în politica comercial-vamală a ţarismului, putem constata că politica
protecţionistă ce se statorniceşte o dată cu adoptarea tarifului vamal din 1822 şi
diversele măsuri ce au urmat acest tarif sintetizează interesele a trei forţe: ale statului
autocrat, ale anumitor cercuri comercial-industriale şi ale unei părţi a nobilimii
legate de comerţ şi industrie. Rolul dominant în promovarea acestei politici îi
revenea statului şi sistemului lui ierarhic-birocratic. Dar în condiţiile când
autorităţile imperiale nu erau cunoscute îndeaproape cu situaţia din provincia nou-
anexată, politica comercial-vamală era promovată din numele statului de
administraţia regională, iar în formarea direcţiilor ei strategice un rol aparte revenea
organelor locale, la a căror cerere erau adoptate diferite hotărâri şi decizii.
În determinarea cursului politicii comercial-vamale a ţarismului în Basarabia un
rol aparte îi revenea Ministerului de Finanţe, iar realizarea programului – la început
liberal, iar mai târziu protecţionist comercial-industrial – era pusă pe seama
miniştrilor de finanţe D.A. Guriev şi E.F. Kankrin.
Prin urmare, în pofida diverselor oscilări şi măsuri neconsecvente în cursul
adoptării de instanţele imperiale a politicii comercial-vamale în Basarabia, schimbă-
rile ce au survenit în organizarea comerţului basarabean în anii 1812-1824 au fost
644
Ibidem, f. 272-273 verso.
645
Ibidem, f. 273”b”.
126
127
determinate în principal de trecerea de la liberalism la protecţionism în politica
comercială. Drept exemplu elocvent în acest sens serveşte adoptarea Regulamentului
cu privire la comerţul cu Basarabia, din 17 februarie 1825, care va constitui
subiectul studiului în paragraful următor.

2.2. Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia


din 17 februarie 1825
Aplicarea în Basarabia a tarifului vamal prohibitiv din 1822, după schimbările
efectuate în comerţ în primii zece ani după anexarea regiunii la Imperiul Rus, şi
măsurile liberale întreprinse în relaţiile comerciale cu guberniile interne ruse, din
1816, impun ţarismul să revadă direcţiile prioritare în politica comercial-vamală faţă
de teritoriul nou-anexat.
Necesitatea adoptării unei politici comerciale ce ar viza direct Basarabia era
dictată de faptul că dacă tariful vamal din 1822 impunea burghezia comercială să
respecte legislaţia comercială rusă în comerţul exterior şi privea Basarabia ca parte
integrantă a Imperiului, păstrarea concomitentă a cordonului sanitaro-vamal de la
Nistru separa acest teritoriu de piaţa internă rusă şi punea mari obstacole nu numai
în extinderea relaţiilor comerciale cu ţările străine, dar şi cu guberniile interne ruse.
Adoptarea, în 1825, a Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia a fost
condiţionată de următoarele împrejurări de ordin economic şi politic:
1. După Congresul de la Viena ţarismul, temându-se de izolarea diplomatică,
tinde să lege toate ţările participante la congres printr-un asemenea sistem de tratate
şi înţelegeri, care ar fi exclus încălcarea echilibrului de forţe în Europa. Căutarea
aliaţilor, dorinţa de a păstra raportul de forţe stabilit în Europa şi rolul său de
prestigiu, teama de a se pomeni în izolare diplomatică au adus la aceea că ţarismul
devenise adept al politicii fritrederiene. Monarhii europeni au fost nevoiţi să se
adapteze la evenimentele postrevoluţionare din Europa, recurgând la compromisul
dintre regimurile vechi feudale şi noile tendinţe burgheze. Cursul fritrederian al

127
Rusiei era chemat să consolideze baza economică a sistemului de la Viena 646. În
vederea atingerii acestui scop, ţarismul este nevoit să treacă de la tariful vamal
prohibitiv din 1810 la tarifele liberal-fritrederiene din 1816 şi 1819 ce reflectau prin-
cipiul comerţului liber stabilit la Congresul de la Viena.
2. Tendinţa de a promova politica comerţului liber s-a reflectat în mod direct şi
asupra Basarabiei. După adoptarea tarifului vamal din 31 martie 1816 647, în
Basarabia sunt adoptate noi acte legislative, care au fost generalizate în decizia
Comitetului de Miniştri din 28 noiembrie 1816, scopul cărora era de a reorienta
comerţul basarabean de la pieţele tradiţionale europene spre piaţa internă rusă şi de a
pregăti terenul pentru includerea Basarabiei în sistemul economic şi politic al
Imperiului Rus.
3. Însă decizia de a respecta politica comerţului liber, luată la congresul de la
Viena de către ţările europene, n-a fost respectată648. Rusia s-a dovedit a fi unica ţară
care a aderat la principiul comerţului liber. De adoptarea tarifului vamal liberal din
1819 au beneficiat Prusia, Austria şi Polonia. Noul tarif a trezit o reacţie negativă din
partea burgheziei ruse, care nu era în stare să ţină piept concurenţei libere din partea
mărfurilor şi a negustorilor europeni. Tariful era o încercare importantă şi pentru
tânăra industrie rusă, care în pofida tuturor eforturilor nu o va putea suporta,
deoarece politica comercială nu corespundea intereselor ţării 649. Aceasta s-a
manifestat direct şi asupra dezvoltării comerţului exterior, a cărui balanţă, pentru
prima oară pe parcursul a mai multor ani, devine negativă.
Prin urmare, aplicarea în Basarabia a tarifelor vamale din 1816, 1819 şi 1822
denotă cu lux de amănunte că politica comercială a ţarismului, atât în centru, cât şi la
periferiile naţionale, depindea de multipli factori, dintre care cel extern era
dominant. Dacă în timpul adoptării tarifelor vamale din 1816 şi 1819 interesele
industriei ruse au fost aduse de împărat în jertfă planurilor „globale”, întru păstrarea
hegemoniei ţarismului în Europa de Vest, apoi după schimbarea situaţiei politice în
urma revoluţiilor din anii ’20 din Spania, Portugalia, Neapol, Turin, răscoalei
grecilor din 1821 şi mişcării lui Tudor Vladimirescu din Ţările Române, lui
Alexandru I îi devine clar că prin metodele vechi ale „absolutismului luminat” nu
mai este posibil de a păstra hegemonia în Europa. Astfel, el schimbă brusc direcţiile
şi metodele sale în politica externă. În sfera economică împăratul se dezice de
obligaţiunile de altădată pe care şi le-a asumat la Viena privind coordonarea
măsurilor economice şi, în dorinţa de a proteja industria naţională, se întoarce din
nou pe poziţiile protecţionismului.
În această ordine de idei, aplicarea tarifului prohibitiv din 1822 din Basarabia,
demiterea lui I.Capo d’Istria şi D.A. Guriev, numirea în funcţia de ministru de
finanţe a lui E.F. Kankrin şi alte măsuri de acest ordin demonstrează că toate acestea
646
Н.П. Страхова, Тариф 1819 г. во внешнеполитических планах России. – În: Вестник
Московско-го ун-та. Сер.8, истoрия. – Москва, 1990, №3, с. 52.
647
Noul tarif vamal este adoptat în Basarabia în noiembrie 1816 şi se răspândea doar asupra unor
mărfuri. Perceperea taxei vamale – „vama” se efectua, ca şi în trecut, după obiceiul moldovenesc şi
constituia 3% ad valorem (AISR, F. 560, inv. 4, d. 235, f. 1).
648
AISR, F. 560, inv. 34, d. 29, f. 148.
649
Н.С. Киняпина, Политика русского самодержавия в области промышленности (20-50-ые
гг. XIX в). – Москва, 1968, с. 96.
128
129
nu erau doar ecoul nemulţumirii negustorilor ruşi ruinaţi de concurenţa străină, ci era
o dezicere de la fostele „idei cosmopolite” şi o reîntoarcere la interesele proprii
naţionale, un fel de pregătire a cursului reacţionar al lui Nicolai I.
Pentru a susţine poziţiile industriei ruse ţarismul avea nevoie de noi pieţe de
desfacere, pe care nu era atât de uşor să le obţină în condiţiile unei concurenţe dure
din partea mărfurilor industriale europene. Acestea fiind mult mai variate şi
calitative, au dovedit să cucerească şi o bună parte a pieţelor din Estul şi Sud-Estul
Europei. Consilierul comercial Titov scria în decembrie 1832 referitor la studiul
efectuat în anii 1828-1829 de unul din funcţionarii Ministerului de Finanţe privind
starea industriei manufacturiere şi a comerţului în Moldova, Ţara Românească şi
regiunea Basarabia: „Industria rusă nu mai găseşte piaţă de desfacere în Principatele
Române; mai mult chiar, oraşul Iaşi, asemănător oraşelor Brodî şi Cernăuţi, a
devenit unul din locurile principale de depozitare a mărfurilor de contrabandă,
acestea fiind aduse în special din Leipzig şi Viena; şi nu numai Basarabia, dar şi
guberniile Podolia, Herson şi, parţial, Volânia şi Kiev erau inundate de diferite
mărfuri străine, în detrimentul comerţului şi industriei noastre” 650.
Pomenindu-se în situaţia când economia rusă nu mai era în stare să reziste
principiilor liberei concurenţe, ţarismul a fost nevoit să-şi reorienteze politica
vamală de la liberalism la protecţionism. Ca rezultat, la 27 februarie 1822 a fost
adoptat noul tarif vamal, de data aceasta de ordin prohibitiv, care a intrat în vigoare
la 12 martie acelaşi an651. Noul tarif urma să contribuie la stabilizarea economiei
ruse.
În timpul editării tarifului vamal din 1822, Departamentul economiei de stat
comunica că „…guvernul, după cum se ştie, în afară de scopul de a revedea taxele
vamale în general …urmărea scopul principal de a susţine industria autohtonă prin
impuneri vamale, îndeosebi a mărfurilor importate” 652. Tariful prohibitiv a fost
susţinut de majoritatea contemporanilor, indiferent de concepţiile şi viziunile lor
economice. General-maiorul Diugamel (fritreder – conform viziunilor sale
economice) sublinia că sistemul protecţionist „...a pus bazele unei industrii
manufacturiere, iar ulterior a contribuit la dezvoltarea ei rapidă”653.
Cu adoptarea tarifului prohibitiv din 1822 perioada liberalismului relativ în
politica comercială a ţarismului ia sfârşit. Cercurile guvernante din Sankt Petersburg
s-au convins că economia Rusiei nu este în stare să respecte principiul „comerţului
liber”, realizat parţial în anii precedenţi. În politica comercial-vamală externă
ţarismul este nevoit să se întoarcă pe poziţiile protecţionismului, pe care va fi nevoit
să se menţină pe parcursul celui de-al doilea pătrar al secolului al XIX-lea.
4. Având experienţa Poloniei, în cazul adoptării tarifului vamal din 1819, când
cordonul vamal între aceste două ţări a fost suprimat şi stabilită o uniune vamală ce a
deschis accesul liber al mărfurilor poloneze pe pieţele ruse şi care a prejudiciat
puternic comercializarea mărfurilor industriale ruse, ţarismul aplică acţiunea noului
650
О мануфактурной и торговой промышленности в Молдавии, Валахии и Бесcарабской
облaсти. – În: ЖМТ. – СПб., 1832, №1, с. 112.
651
AISR, F. 1152, inv. 1, vol. I, 1822, d. 18, f. 1.
652
AISR, F. 452, inv. 2, d. 200, f. 2.
653
AISR, F. 560, inv. 38, d. 189, f. 15 verso-16.
129
tarif vamal şi asupra Basarabiei. Aceasta a provocat nemulţumirea atât a burgheziei
comerciale basarabene, care s-a ciocnit de nenumărate restricţii în desfăşurarea
comerţului exterior, cât şi a cercurilor guvernante locale, adepţi ai integrării
Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus. Astfel, motivând că
tariful din 1822 interzicea importul unor mărfuri necesare populaţiei, care din lipsă
de întreprinderi manufacturiere nu puteau fi produse în Basarabia, rezidentul
plenipotenţiar I.N. Inzov propune ca, până la suprimarea cordonului sanitaro-vamal
de la Nistru, în Basarabia să fie păstrat tariful vamal din 1819654. În noiembrie 1822
Comitetul de Miniştri discută propunerea lui I.N. Inzov, dar împăratul Alexandru I
nu o acceptă şi dă dispoziţia de a aplica în Basarabia tariful din 1822 655.
5. Aplicarea tarifului din 1822 s-a răsfrânt negativ asupra comerţului
Basarabiei. Fiind îngrădită din toate părţile de cordoane vamale, Basarabia s-a
pomenit ruptă atât de la pieţele europene, cât şi de la piaţa internă rusă. Tariful din
1822 stopa procesul de integrare a Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse, frâna
dezvoltarea nu numai a comerţului, dar şi a altor ramuri economice. Pe parcursul
anilor 1823-1824 autorităţile locale îl informau pe guvernatorul general al Novo-
rosiei şi Basarabiei, contele M.S.Voronţov, despre situaţia creată în Basarabia 656.
Pentru ameliorarea situaţiei, în aceşti ani au fost adoptate diferite decizii, instrucţiuni
şi directive657, dar acestea au fost puţin efective pentru redresarea stării din comerţ.
În condiţiile create, când Basarabia îşi păstra autonomia limitată şi provizorie şi
regiunea era separată de guberniile interne ruse prin cordonul sanitaro-vamal de la
Nistru, iar comerţul, atât exterior, cât şi cel cu guberniile interne ruse era reglementat
de tariful prohibitiv din 1822, ţarismul ia decizia de a adopta un regulament ce ar
reglementa comerţul cu Basarabia.
Adoptarea unor regulamente speciale la periferiile naţionale nu era ceva nou
pentru administraţia imperială. La 23 ianuarie 1824 este adoptat Regulamentul cu
privire la importul mărfurilor şi articolelor din Finlanda în Rusia 658. Necesitatea
adoptării acestui nou regulament a fost chemată de aceleaşi împrejurări ca şi în
Basarabia – aplicarea în Imperiu a tarifului vamal din 1822, ce cauza mari prejudicii
teritoriilor nou-anexate şi separate de guberniile interne ruse prin cordoane sanitaro-
vamale.
Regulamentul din 23 ianuarie 1824 se referea, de fapt, doar la importul artico-
lelor din Finlanda în Rusia şi importul mărfurilor străine din Finlanda în Rusia şi nu
includea un compartiment special ce ar reglementa exportul mărfurilor din
guberniile interne ruse în Finlanda.
La baza importului mărfurilor finlandeze în Rusia au fost puse aceleaşi principii
care, ceva mai târziu, au fost puse la baza importului mărfurilor basarabene în
guberniile interne ruse, şi includea buletinul mărfurilor finlandeze permise pentru
import din Finlanda în Rusia, alcătuit din două părţi: a) fără prezenţa certificatelor
comerciale şi fără plata taxei vamale şi b) fără plata taxei vamale, dar cu prezenţa

654
AISR, F. 560, inv. 4, d. 252, f. 1-1 verso.
655
Ibidem, f. 1 verso.
656
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 444, f. 27-27 verso.
657
AISR, F. 560, inv. 4, d. 262, f. 1-3 verso.
658
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXXIX, 1824. – СПб., 1830, №29739, с. 22-26.
130
131
certificatelor comerciale puse la dispoziţie de administraţia locală orăşenească
finlandeză659.
Analiza Regulamentului cu privire la importul mărfurilor şi articolelor din
Finlanda în Rusia din 23 ianuarie 1824 ne permite să constatăm că principiile de
bază ale acestui Regulament au fost incluse în Regulamentul cu privire la comerţul
cu Basarabia din 17 februarie 1825, cu evidenţierea acelor particularităţi ce existau
în comerţul Basarabiei cu guberniile interne ruse.
La 24 aprilie 1824 Departamentul comerţului exterior al Ministerului de Finanţe
finalizează proiectul Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia 660. Mi-
nistrul de finanţe E.F. Kankrin susţinea că, luând în consideraţie faptul că unele
mărfuri străine importate în Basarabia sunt predestinate pentru consumul interior, iar
altele pentru exportul de tranzit în Rusia, este necesar a alcătui un regulament „...atât
pentru importul mărfurilor străine în Basarabia şi, respectiv, prin teritoriul acesteia în
Rusia, cât şi pentru exportul mărfurilor basarabene în Rusia, iar a celor din Rusia în
Basarabia” 661.
Înainte de a fi înaintat pentru discuţie la şedinţa Comitetului de Miniştri,
ministrul de finanţe a prezentat proiectul spre examinare ministrului de interne, care,
la rândul său, l-a înaintat spre aprobare iniţială contelui M.S. Voronţov 662. Făcând
unele obiecţii pe marginea proiectului şi reieşind din specificul şi particularităţile
economice şi politice ale Basarabiei, acesta şi-a confirmat opinia sa de altădată
privind necesitatea suprimării cordonului vamal de la Nistru şi transferarea lui la
Prut şi Dunăre, susţinând că după lichidarea lui „...nu va mai fi nevoie de un
regulament deosebit în comerţul cu Basarabia şi că acest teritoriu va ieşi din situaţia
dificilă”663.
Ministrul de finanţe, susţinând în fond necesitatea suprimării cordonului sanitaro-
vamal de la Nistru, s-a pronunţat totodată împotriva propunerii lui M.S. Voronţov de
a „...permite exportul în Rusia a sării basarabene prin toate vămile şi posturile
vamale limitrofe cu Basarabia”664, motivând că astfel „... această ramură a
comerţului ar căpăta o răspândire atât de largă, încât, din lipsa unei supravegheri
stricte, ea, în cele din urmă, ar submina procesul de extragere a sării din Crimeea” 665.
După ce a dat Departamentului comerţului exterior dispoziţia de a efectua
schimbările de rigoare propuse de contele M.S. Voronţov, în afară de cele expuse
mai sus, E.F. Kankrin înaintează proiectul spre discuţie şi aprobare în Consiliul de
Stat666.
La 17 februarie 1825, Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia a fost
discutat de Consiliul de Stat şi confirmat de împărat 667. Analiza proiectului

659
Ibidem, p. 22-23.
660
AISR, F. 1152, inv. vol. I, 1824, d. 45, f. 2.
661
Ibidem, f. 2 verso.
662
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 54 verso-55.
663
Ibidem, f. 55.
664
AISR, F. 1152, inv. vol. I, 1824, d. 45, f. 3.
665
Ibidem, f. 3-3 verso.
666
AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 55.
667
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 21.
131
Regulamentului668 înaintat spre discuţie şi aprobare în Consiliul de Stat de către E.F.
Kankrin şi Regulamentul669 propriu-zis adoptat demonstrează că în timpul discuţiilor
acesta n-a suferit schimbări şi proiectul a fost adoptat integral, fără nici o rectificare.
Primul dintre istoricii ruşi din secolul al XIX-lea, care a încercat să analizeze
Regulamentul din 17 februarie 1825, a fost G.Nebolsin670. Făcând o expunere
succintă a Regulamentului, G.Nebolsin n-a fost însă în stare să găsească locul lui în
politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia, să evidenţieze premisele
adoptării lui, să argumenteze necesitatea trecerii de la decizia liberală a Comitetului
de Miniştri din 28 noiembrie 1816 la Regulamentul prohibitiv din 17 februarie 1825
şi să scoată în vileag consecinţele lui negative care au afectat dezvoltarea comerţului
Basarabiei.
În istoriografia postbelică din Republica Moldova unele informaţii privind
Regulamentul din 17 februarie 1825 întâlnim în lucrările lui V.I. Jukov, I.G. Budak
şi M.P. Muntean671. Dar şi în aceste lucrări Regulamentul din 17 februarie 1825 este
studiat mai mult prin prisma comerţului interior şi exterior, şi nu sub aspectul legis-
laţiei comerciale, al politicii comercial-vamale promovate de ţarism pe teritoriul
nou-anexat. Regulamentul este rupt din contextul general al politicii comerciale a
ţarismului şi privit doar ca o lege ce urma să reglementeze comerţul Basarabiei.
Prin conţinutul său Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia din 17
februarie 1825 se aseamănă mai mult cu un tarif vamal şi se referă la 3 mari
probleme: despre mărfurile străine, importate în Basarabia şi prin Basarabia în Rusia
(capitolul I, alcătuit din 13 paragrafe); despre mărfurile produse în Basarabia şi
exportate în Rusia (capitolul II – 8 paragrafe); despre mărfurile ruse importate în
Basarabia (capitolul III – 2 paragrafe) 672.
Spre deosebire de tarifele vamale, Regulamentul din 17 februarie 1825 conţinea
doar buletinul mărfurilor basarabene permise pentru exportul din Basarabia în Rusia,
alcătuit din două părţi: a) fără certificate şi fără plata taxei vamale (litera „A” – 37
denumiri generale) şi b) fără plata taxei vamale, dar cu prezenţa certificatelor de
provenienţă (litera „B” – 18 denumiri generale) 673.
Caracterul nuanţat prohibitiv-protecţionist al Regulamentului uşor poate fi
elucidat în urma analizei celor trei compartimente.
În compartimentul întâi, cel mai voluminos după conţinut, se reglementa
importul mărfurilor străine în Basarabia şi prin Basarabia în Rusia. Pentru importul
mărfurilor străine prin Basarabia în Rusia se stabileau două vămi de clasa a doua, în
Dubăsari şi Movilău, care permiteau atât importul tuturor mărfurilor permise în baza
tarifului vamal din 1822 şi prezentate în buletin cu litera „A”, cât şi al vinuri lor

668
AISR, F. 1152, inv. vol. I, 1824, d. 2, f. 4-17.
669
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 21-33.
670
Г.П. Неболсин, Статистические записки о внешней торговле России, ч. II, c. 132-134.
671
В.И.Жуков, Торговые правила в Бессарабии и влияние их на развитие внутренней
торговли в первой половине XIX века. – În: Ученые записки Кишиневского ун-та. – Кишинев,
1962, т. 48, с. 81-82; Я.С. Гросул, И.Г.Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии
(1812-1861), с. 318-320; М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, с.
271-275.
672
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 21, 26, 28 verso
673
Ibidem, f. 30-33.
132
133
moldoveneşti şi valahe, dar care erau supuse taxei vamale. Mărfurile neindicate în
buletin erau expediate în depozitele vamale674.
Mărfurile din Sublima Poartă erau importate în Basarabia prin vămile de la
Sculeni sau Reni, iar din Imperiul Austriac şi alte state – prin vama de la Noua
Suliţă675. Proprietarul mărfurilor era obligat, la trecerea prin aceste vămi, să declare
punctul final de destinaţie al mărfurilor – Basarabia sau Rusia. În cazul când mărfu-
rile erau predestinate pentru Basarabia, ele erau supuse taxei vamale conform tarifu-
lui şi Statutului Comercial, iar dacă proprietarul acestor mărfuri dorea să le importe
în Rusia, el era obligat la vămile ruse de la Nistru să plătească a doua oară taxa
vamală, primind în schimb un certificat, la prezentarea căruia Guvernul Regional era
obligat să-i restituie taxa achitată la vămile basarabene676.
În condiţiile când proprietarul declara că punctul de destinaţie al mărfurilor este
Rusia, vămile Sculeni, Reni sau Noua Suliţă, supunându-le controlului şi taxei
vamale, sigilându-le şi, luând de la proprietar angajamentul de a le exporta peste
Nistru în termenul stabilit, îi înmâna o etichetă, în care se arăta amănunţit numărul
locurilor marfare şi al sigiliilor puse, calitatea şi cantitatea mărfurilor, când a sosit
transportul de peste hotare şi în ce termen urmează să treacă vămile de la Nistru 677.
Dacă însă proprietarul mărfurilor nu dorea ca mărfurile predestinate pentru
importul în Rusia să fie supuse controlului vamal, vămile cântăreau fiecare marfă şi
o sigilau, luau de la proprietar angajamentul achitării, în baza Statutului Comercial, a
sumei ce se forma din considerentul 5 ruble argint de la fiecare funt 678 brut de loc
comercial, în cazul în care mărfurile nu vor fi expediate în termenele stabilite. După
aceasta vama, ca şi în primul caz, înmâna proprietarului eticheta679.
Vămile Sculeni, Reni şi Noua Suliţă trimiteau două copii ale acestei etichete
înmânate proprietarului: una – vămilor de la Nistru, alta – Departamentului
comerţului exterior.
Când mărfurile nu erau expediate la timp în Rusia, guvernul basarabean încasa de
la proprietarul mărfii taxa stabilită conform obligaţiunilor asumate680.
Mărfurile sosite în vămile de la Nistru erau supuse unui control minuţios şi, dacă
totul era în ordine, erau permise pentru import în Rusia, conform tarifului şi
Statutului Comercial. În asemenea condiţii, eticheta, în baza căreia au fost aduse
mărfurile, era luată şi transmisă Departamentului comerţului exterior, cu menţiunea
stării mărfii sosite şi sumei taxei vamale încasate. Proprietarului mărfii i se înmâna,
în schimb, un certificat ce dovedea că marfa a fost exportată în Rusia, în baza căruia
Administraţia Vamală din Basarabia înapoia proprietarului obligaţiunea asumată 681.
Dacă se întâmpla că din numărul locurilor comerciale indicate în certificat unele
mărfuri lipseau, vămile de la Nistru indicau lipsa acestora atât în eticheta care era
luată de la proprietarul mărfii pentru a fi expediată Departamentului comerţului
674
Ibidem, f. 21 verso.
675
Ibidem, f. 22.
676
Ibidem, f. 22-22 verso.
677
Ibidem, f. 23.
678
Pud – unitate rusească de măsură pentru greutăţi, egală cu 16,38 kg. (Vasile Breban, Dicţionar
general al limbii române. Vol. II. – Bucureşti, 1992, p. 836).
679
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 23-24.
680
Ibidem, f. 24-24 verso.
681
Ibidem, f. 24 verso-25.
133
exterior, cât şi în certificatul eliberat acestuia pentru a fi prezentat la vămile de la
Prut şi Dunăre.
La rândul său, Administraţia Vamală din Basarabia încasa pentru lipsa mărfurilor
indicate în etichetă taxa respectivă luată de la proprietarul mărfii în baza obligaţiunii
stabilite, care era înapoiată acestuia numai după achitarea sumei taxei vamale.
Dacă în vămile de la Nistru mărfurile erau aduse fără etichetă, din considerentul
că fusese aduse în Basarabia până la adoptarea acestui Regulament, importul lor în
Rusia era permis doar în baza achitării depline a taxei vamale conform tarifului 682.
Regulamentul permitea importul mărfurilor străine prin Basarabia în Rusia doar
persoanelor ce aveau dreptul la comerţul exterior. Pentru importul pe mare, prin
Basarabia în Rusia, mărfurile străine puteau fi importate doar prin portul dunărean
Reni, în acel temei ca şi mărfurile importate prin vămile Sculeni şi Noua Suliţă şi cu
respectarea strictă a condiţiilor tarifului 683.
Regulamentul stabilea termenul transportării mărfurilor din vămile basarabene în
cele ruse de la Nistru: din vama Sculeni în cea de la Dubăsari şi Movilău – 12 zile;
din Reni în Dubăsari –19 zile, iar în Movilău – 29 zile, din Noua Suliţă în Dubăsari –
23 zile, iar în Movilău –18 zile684.
Analiza acestui compartiment elucidează caracterul prohibitiv-protecţionist al
Regulamentului din 17 februarie 1825 referitor la comerţul exterior şi cel de tranzit
prin Basarabia.
Compartimentul doi al Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia din 17
februarie 1825 se referă la exportul mărfurilor din Basarabia în Rusia.
Conform Regulamentului, mărfurile din Basarabia indicate în buletin cu litera
„A” erau permise pentru export în Rusia fără nici un obstacol, fără certificate şi fără
plata taxei vamale, prin toate vămile şi posturile vamale situate între Basarabia şi
Rusia685.
Cercetătorul M.P. Muntean, care a studiat tangenţial această problemă, menţiona
că în lista mărfurilor predestinate pentru exportul în Rusia fără plata taxei vamale şi
fără certificate (taxa locală) au fost introduse acele mărfuri, care nu erau solicitate pe
piaţa internă rusă şi erau exportate în cantităţi neînsemnate 686. Din ele făceau parte
produsele agricole: cerealele, crupele, seminţele de in şi cânepă, inul şi cânepa, legu -
mele şi fructele etc.; produsele zootehnice: lâna, pieile şi părul aspru neprelucrat,
carnea proaspătă şi afumată, mezelurile, săul, laptele etc.; peştele proaspăt şi icrele;
obiectele de meşteşugărit şi de artizanat: cazmalele, coşurile, funiile, cărbunele de
lemn, cărămida, ţigla, obiectele de olărit, varul, lutul, nisipul, vasele din lemn etc.
Mărfurile din Basarabia, indicate în buletin cu litera „B”, puteau fi exportate în
Rusia în baza certificatelor eliberate de Guvernul Regional, prin care se confirma că
aceste mărfuri sunt produse în provincie. În certificat era fixat, în amănunte,
cantitatea şi calitatea mărfii, greutatea sau mărimea ei, locul provenienţei şi de cine a
fost produsă687.
682
Ibidem, f. 25-25 verso.
683
Ibidem, f. 26.
684
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 984, f. 11 verso.
685
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 26 verso.
686
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 273.
687
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 26 verso-27.
134
135
Aceste mărfuri, cu excepţia sării, vinului, ţuicii din fructe şi poamă, puteau fi
exportate prin toate vămile şi posturile vamale de la hotarul dintre Basarabia şi
Rusia, fără nici un obstacol şi fără plata taxei vamale. În cazul în care apăreau
suspiciuni, marfa era stopată în vamă, iar autorităţile locale şi chiar Departamentul
comerţului exterior erau înştiinţate despre aceste încălcări 688.
Sarea, vinurile, ţuica din fructe şi poamă de Basarabia puteau fi exportate în
Rusia doar prin vămile de la Dubăsari şi Movilău, în baza unui certificat special (ce
atesta provenienţa locală a mărfii) şi după achitarea accizului 689.
În timpul discuţiei Regulamentului M.S.Voronţov a căzut de acord ca importul
vinului, ţuicii din fructe şi poamă şi al sării să fie permis pentru import doar prin
vămile Dubăsari şi Movilău, aceasta din considerentul că vinul de Basarabia nu se
deosebeşte cu nimic de cel din Moldova şi în timpul transportării poate fi uşor
înlocuit – va spori deci comerţul de contrabandă, iar exportul sării, mult mai
calitativă decât cea din Crimeea, putea prejudicia serios această ramură industrială
din sudul Rusiei690.
M.S. Voronţov, care era destul de bine informat despre creşterea exportului din
Basarabia a vinului şi a sării în guberniile interne ruse şi care susţinea politica
protecţionistă pe care o promova guvernul ţarist, era îngrijorat ca importul acestor
mărfuri să nu favorizeze, pe de o parte, comerţul de contrabandă, iar, pe de altă
parte, să nu submineze extragerea sării din Crimeea. Drept argument al poziţiei pe
care a ocupat-o M.S. Voronţov în timpul discuţiilor asupra întrebării privind
importul vinului şi sării din Basarabia în guberniile interne ruse serveşte şi creşterea
vădită a importului acestor mărfuri în anii 1820-1825, elucidată în Tabelul 3.
Tabelul 3
Importul vinului şi sării din Basarabia în guberniile interne ruse
între anii 1820-1825*

Vin Creşterea Sare Creşterea


Anii în % faţă în % faţă
În vedre În % de 1820 În puduri În % de 1820
1820 3634 1,1 100,0** 436120 7,2 100,0**
1821 32549 10,3 895,7 1028265 17,1 235,8
1822 55192 17,4 1518,8 593295 9,8 136,0
1823 64678 20,4 1779,8 561145 9,3 128,7
1824 55904 17,6 1538,4 1757173 29,2 402,9
1825 105165 33,2 2893,9 1652478 27,4 378,9
În total 317122 100,0 - 6028476 100,0 -
* AISR, F. 560, inv. 22, d. 18”b”, f. 105 verso, 106 verso-107.
** În Tabel cifra 100,0 % este acceptată convenţional, servind drept punct de pornire pentru
studierea creşterii exportului vinului şi al sării între anii 1820-1825.

Datele Tabelului 3 denotă o creştere substanţială a importului vinului şi sării din


Basarabia în guberniile interne ruse, fapt ce-l pune în gardă în primul rând pe
688
Ibidem, f. 27-27 verso.
689
Ibidem, f. 27 verso-28.
690
AISR, F. 560, inv. 22, d. 18”b”, f. 106.
135
ministrul de finanţe E.F. Kankrin, ideologul principal al politicii protecţioniste, chiar
şi faţă de teritoriile nou-anexate.
Sarea şi vinurile constituiau exportul de bază din Basarabia în Rusia. După datele
lui V.I. Jukov, în perioada 1825-1830 aceste mărfuri constituiau mai mult de
jumătate (55%) din volumul total de mărfuri exportate din Basarabia în Rusia 691.
Această măsură denotă elocvent caracterul nuanţat prohibitiv al Regulamentului din
1825 pentru exportul mărfurilor din Basarabia în Rusia.
Regulamentul prevedea ca mărfurile, care nu erau incluse în buletinul cu literele
„A” şi „B”, indiferent de faptul că erau produse de Basarabia, la trecerea peste
Nistru să fie supuse taxei vamale conform tarifului vamal 692. De dreptul de a exporta
mărfuri basarabene prin vămile de la Nistru (izvorul nu indică în Rusia) beneficiau
locuitorii Basarabiei şi negustorii din guberniile ruse, care aveau dreptul la comerţ
pe întregul teritoriu al Imperiului693.
Prin urmare, Regulamentul din 17 februarie 1825 nu acorda locuitorilor Basara-
biei dreptul la exportul mărfurilor în Rusia, aceasta din considerentul că de dreptul
comerţului pe întreg teritoriul Imperiului beneficiau, conform reformei din 1824 a
ghildelor, doar negustorii de ghilda întâi şi cei de ghilda a doua, pe când negustorii
basarabeni nu erau stratificaţi în ghilde.
Acest articol era, în esenţă, reacţionar nu numai prin faptul că limita exportul
celor mai solicitate mărfuri pe piaţa internă rusă şi acorda dreptul nelimitat marilor
negustori din guberniile ruse în comerţul Basarabiei, dar şi prin aceea că limita
activitatea comercială a negustorilor basarabeni pe piaţa internă rusă şi cea locală.
Compartimentul trei al Regulamentului din 17 februarie 1825 era dedicat
importului mărfurilor ruse în Basarabia. El era cel mai succint, alcătuit doar din două
articole şi acorda mari înlesniri şi privilegii mărfurilor şi negustorilor din Rusia.
Conform Regulamentului, toate mărfurile permise pentru export în baza tarifului
din 1822 erau importate în Basarabia fără nici un obstacol şi fără plata taxei vamale.
Dreptul de a importa mărfuri ruse în Basarabia îl aveau negustorii ruşi ce dispuneau
de dreptul la comerţ pe întregul teritoriu al Imperiului, dar cu respectarea în
Basarabia a particularităţilor locale privind comerţul 694.
Privilegiile, acordate negustorilor conform Regulamentului din 1825, au slăbit
simţitor poziţiile negustorilor străini în Basarabia, al căror număr treptat se reduce.
Negustorii din guberniile ruse încep să deţină monopolul în comerţ pe piaţa internă
basarabeană, iar Basarabia treptat este transformată într-o colonie pentru desfacerea
mărfurilor ruse. Această afirmaţie este confirmată de datele privind importul şi
exportul de mărfuri dintre Basarabia şi guberniile ruse între anii 1825-1830 (a se
vedea Tabelul 4), din care se observă cu claritate dubla preponderenţă a importului
mărfurilor ruse în Basarabia asupra exportului mărfurilor basarabene în Rusia. Dacă
în importul mărfurilor ruse în Basarabia predomina tendinţa de creştere, ce
corespundea, în fond, politicii vamale protecţioniste a Petersburgului şi privilegiilor
691
В.И.Жуков, Торговые правила в Бессарабии и влияние их на развитие внутренней
торговли в первой половине XIX века, c. 82.
692
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 28.
693
Ibidem, f. 28-28 verso.
694
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 28 verso-29.
136
137
acordate negustorilor ruşi în importul mărfurilor prin vămile şi posturile vamale de
la Nistru, apoi în exportul mărfurilor basarabene în guberniile interne ruse
predomina tendinţa dezvoltării neuniforme şi chiar de descreştere.
Tabelul 4
Volumul comerţului dintre Basarabia şi alte gubernii ale Rusiei
între anii 1825-1830 (în mii ruble asignate)*
Persoanele care comercializau mărfuri

(în rub. argint)mărfurilorValoarea


întreprinderiNumărul de

În total
Soţia
Stăpânul

Vânzătorul

Feciorul

Nepotul
Numărul negustorilor

Categoriile

Persoane angajate

Alţi negustori
sociale implicate
în comerţ
comerciale

Negustori
Ghilda I 4 8 4 3 1 - - - - 8 72000
Ghilda II 20 40 16 7 3 9 - 5 - 40 145000
Ghilda III 115 158 89 28 8 32 1 - - 158 255540
În total 139 206 109 387 12 41 1 5 - 197 472540
Mica burghezie
Comerţul
permanent 48 32** 47 - - - - - 1 48 19700
Comerţul
ambulant 8 - 8 - - - - - - 8 -***
În total 56 32 55 - 12 41 1 5 1 56 19700
Numărul total 195 238 164 38 12 41 1 5 1 254 492240

* AISR, F. 21, inv. 12, d. 60, f. 20 verso-21.

Şi mai vădită este creşterea ponderii mărfurilor industriale ruse în comerţul


Basarabiei. Dacă în exportul Basarabiei în guberniile ruse constatăm o
preponderenţă a mărfurilor agricole şi zootehnice, iar cota articolelor meşteşugăreşti
constituia în medie 1,1%, apoi în importul din Rusia în Basarabia prevalau mărfurile
industriale – 50,4% din suma totală a importului.
La 19 mai 1825, contele M.S. Voronţov informează Guvernul Regional despre
aplicarea pe teritoriul Basarabiei a noului Regulament comercial 695.
La 4 iunie 1825 a avut loc şedinţa Guvernului Regional, la care M.S. Voronţov a
prezentat un exemplar al Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia din 17
februarie 1825 şi a dat dispoziţie pentru a-l aplica pe întreaga Basarabie. Guvernul a

695
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 714, f. 1.
137
luat cunoştinţă de noul Regulament şi cele 5 anexe la el şi a dat dispoziţia de a-l
traduce în limba moldovenească, a-l multiplica şi a-l prezenta în toate instituţiile
regionale şi locale696. La începutul lui iulie autorităţile judeţene raportau Guvernului
Regional că cercurile comercial-industriale au luat cunoştinţă de conţinutul noului
Regulament697.
Regulamentul din 17 februarie 1825 a lovit destul de puternic asupra exportului
din Basarabia în Rusia a vinului şi sării, mărfuri destul de solicitate pe piaţa internă
rusă. Spre exemplu, exportul sării prin posturile vamale ale districtului Odesa
(Maiaki, Parcani, Ovidiopol, Nikolaev şi Herson) s-a redus de la 1670345 puduri în
1824 la 1011432 puduri în 1828698.
Noul Regulament a pus, la început, mari obstacole importului mărfurilor
basarabene, prejudiciind şi comerţul negustorilor din guberniile ucrainene şi ruse. La
6 iunie 1825, Departamentul comerţului exterior al Ministerului de Finanţe a
discutat rugămintea negustorilor de ghilda a treia din gubernia Podolia în care
aceştia scriau despre măsurile întreprinse de vămile şi posturile vamale de la Nistru
în scopul de a le interzice negustorilor de ghilda a treia importul mărfurilor din
Basarabia în baza noului Regulament adoptat la 17 februarie 1825 699. Analizând
cererea negustorilor şi luând în consideraţie că mulţi din ei au cumpărat multe
mărfuri în Basarabia înainte de a fi adoptat acest Regulament, ministrul de finanţe
E.F. Kankrin a permis negustorilor de ghilda a treia, care au cumpărat mărfuri din
Basarabia până la adoptarea Regulamentului din 17 februarie 1825 (în afară de vin şi
rachiu), să le treacă liber prin vămile şi posturile vamale de la Nistru, permisiunea
fiind în vigoare până la adoptarea unei dispoziţii speciale 700.
Între timp, situaţia precară ce se crease în Basarabia necesita anumite măsuri în
vederea susţinerii industriei şi înviorării comerţului prin noi modalităţi de realizare a
mărfurilor ruse, permise pentru export fără plata taxei vamale. La 11 august 1825,
Comitetul de Miniştri a discutat memoriul lui E.F. Kankrin din 6 august privind
„acordarea dreptului negustorilor ruşi, indiferent de categoria ghildei, de a transporta
prin vămile şi posturile vamale de la Nistru mărfuri ruseşti şi basarabene, în afară de
vin şi rachiu”701. La şedinţa din 16 ianuarie 1826 Comitetul de Miniştri este informat
că această propunere a fost confirmată de împăratul Nicolai I 702.
Regulamentul din 17 februarie 1825 punea mari obstacole în transportarea
mărfurilor pe cale de tranzit din vămile de la Prut şi Dunăre prin vămile de la Nistru
în guberniile interne ruse. Termenul pentru transportarea mărfurilor, stabilit de noul
Regulament, s-a dovedit a fi mic şi negustorii nu reuşeau să transporte mărfurile. La
sfârşitul lui 1825, unii dintre negustorii ruşi, care se ocupau cu comerţul în
Basarabia, s-au adresat ministrului de finanţe, scriindu-i că au cumpărat în Moldova
în cantităţi mari vin şi sare şi întâlnesc greutăţi în ce priveşte trans portarea acestor
mărfuri din vama din Sculeni la cea din Movilău, deoarece termenul de 12 zile

696
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 984, f. 4.
697
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 714, f. 9-16.
698
ANRM, F. 134, inv. 3, d. 10, f. 3; Коммерческая газета, 1825, 31 марта, № 9.
699
AISR, F. 560, inv. 4, d. 337, f. 2.
700
Ibidem, f. 2-2 verso.
701
AISR, F. 560, inv. 4, d. 337, f. 4.
702
ПСЗРИ. Собр. II, 1826, т. I. – СПб., 1830, №65, с. 95-97.
138
139
stabilit de Regulamentul din 17 februarie 1825 este prea mic. Întru confirmarea celor
expuse ei scriau că distanţa dintre aceste două vămi este destul de mare, că mărfurile
care au o greutate mare sunt transportate pe drumurile din Basarabia cu carele cu
boi, aceştia se mişcă încet, iar în zilele ploioase nici carul cu boi nu poate merge pe
drumurile din regiune, revărsarea Nistrului şi furtunile frecvente împiedică şi mai
mult transportarea mărfurilor în termenul stabilit. La şedinţa Comitetului de Miniştri
din 20 februarie cererea negustorilor a fost satisfăcută: termenele de transportare a
mărfurilor au fost mărite: spre vama din Dubăsari din Sculeni în loc de 12 zile – 26
de zile, Reni (19) – 36 şi Noua Suliţă (23) – 40 de zile; spre vama din Movilău – din
Sculeni (12) – 26 zile, Reni (29) – 40 şi Noua Suliţă (18) – 30 de zile. La 9 martie
1826, dispoziţia Comitetului de Miniştri este confirmată de împăratul Nicolai I 703.
Regulamentul din 17 februarie 1825, fiind în esenţă protecţionist, a provocat
nemulţumirea stărilor comercial-industriale din Basarabia. Negustorii basarabeni s-
au pronunţat împotriva Regulamentului şi cereau de la autorităţile regionale şi
centrale anularea lui, insistând ca în Basarabia comerţul să fie efectuat în baza
legislaţiei ce era în vigoare în Rusia704.
Nemulţumirile şi protestul negustorilor au impus autorităţile centrale să facă
unele cedări. La 8 septembrie 1825, guvernatorul civil al Basarabiei C.Catacazi a
primit avizul şefului Districtului vamal Dubăsari Kapelov în care se menţiona că din
cauza nedumeririlor ce au apărut în legătură cu adoptarea noului Regulament cu pri-
vire la comerţul cu Basarabia Departamentul comerţului exterior a făcut unele cedări
negustorilor basarabeni. Locuitorilor Basarabiei, care în baza §8, compartimentul II
al Regulamentului, aveau dreptul de a aduce în vamă mărfurile sale, li se permitea
„…să transporte aceste mărfuri prin vamă şi să le vândă în oraşele din apropiere sub
supravegherea ratuşelor şi magistraturilor”705. În cazul în care mărfurile erau vândute
în carantine sau la intrarea în vamă, cumpărătorul putea să depună cerere pentru
realizarea lor în guberniile interne ruse, cu condiţia că dispunea de dreptul negusto-
rului de ghildă706.
S-au făcut şi unele concretizări referitor la exportul în guberniile ruse a unor
mărfuri basarabene. Astfel, caii erau permişi pentru export fără prezentarea
certificatelor comerciale; pieile prelucrate, cojoacele de oaie şi căciulile – în baza
certificatelor, iar căruţele simple – fără certificate comerciale 707.
Regulamentul nu includea toate mărfurile ce se produceau sau urmau să fie
produse în Basarabia. Aceasta a cauzat numeroase prejudicii nu numai comerţului,
dar şi dezvoltării altor ramuri economice. Ca exemplu ne poate servi faptul că Regu-
lamentul din 1825 nu prevedea exportul în Rusia a mărfurilor industriale, din consi-
derentul că Basarabia, în viziunea oficialităţilor imperiale, nu dispunea la acel
moment de manufacturi şi fabrci 708. După investigaţiile efectuate de M.S. Voronţov
703
ПСЗРИ. Собр. II, 1826, т. I. – СПб., 1830, №185, с. 277-278.
704
ANRM, F. 75, inv. 1, d. 426, f. 32-33.
705
ANRM, F. 5, inv. 2, d. 715, f. 1-1 verso.
706
Ibidem, f. 1 verso.
707
Ibidem, f. 1 verso-2.
708
Aceasta în pofida faptului că în ianuarie 1823 în vama de la Movilău au fost aduse mărfuri
(broboade de muşelină) ce aveau marca unei fabrici din Chişinău. Mai mult ca atât. În 1824 supuşii
turci Marc Popovici şi Dmitri Mihailov din Chişinău s-au adresat către guvernatorul general al
139
în 1824 s-a constatat că în afară de fabricile lui M.Popovici şi D.Mihailov în
Chişinău mai existau încă două fabrici ce produceau articole din bumbac şi mătase
construite de supusul austriac Ivan Galani şi partenerul său Gheorghi Rigo, tot supus
austriac, care la fel căutau să deţină monopolul în confecţionarea acestor articole 709.
Pronunţându-se împotriva acordării dreptului de monopol în producerea acestor
mărfuri, M.S. Voronţov cere administraţiei imperiale de a li se acorda acestor
industriaşi pe o perioadă de 10 ani privilegii în executarea tuturor impozitelor de stat
şi prestaţiilor orăşeneşti, cât şi dreptul de a importa liber de peste hotare materiale şi
instrumente şi de a exporta mărfurile finite în guberniile interne ruse fără plata taxei
vamale. În viziunea lui M.S. Voronţov, aceste privilegii urmau să atragă mai mulţi
doritori de a construi fabrici, de care are nevoie nu numai Basarabia „…dar şi
guberniile limitrofe, în care aproape că nu există fabrici” 710.
La 15 martie 1826, E.F. Kankrin, pronunţându-se împotriva eliberării acestor
industriaşi de la plata prestaţiilor orăşeneşti, consideră că o dată ce Regulamentul din
17 februarie 1825 nu include în lista mărfurilor basarabene articole manufacturiere
pentru exportul în Rusia fără plata taxei vamale, „…articolele ce urmează a fi con -
fecţionate la aceste fabrici trebuie supuse aceloraşi reguli ... şi permise pentru
exportul în Rusia fără obstacole şi fără plata taxelor prin vămile de la Dubăsari şi
Movilău, în baza certificatelor comerciale, eliberate de Guvernul Regional din
Basarabia, urmărindu-se cu stricteţe ca mărfurile să dispună de marca fabricii” 711.
Şi mai complicată era situaţia în exportul sării de Basarabia, considerată unul din
produsele de bază în comerţul cu guberniile interne ruse. Încă în 1813 şeful vămilor
de control Lev S. Baikov 712 menţiona că sarea extrasă din lacurile saline din
Akkerman constituie una din ramurile de bază ale industriei autohtone şi o cantitate
mare de sare se exportă atât în guberniile limitrofe ucrainene, cât şi în cele interne
ruse713. Privilegiile acordate la 1 septembrie 1820 de Consiliul Suprem al Basarabiei –
reducerea taxei de la 8 lei (35 cop.) la 3 lei (35 cop. asignate) de la fiecare chilă 714 –
a atras mulţi industriaşi şi negustori din diferite localităţi ale Basarabiei, guberniile
Herson, Kiev şi Podolia715. Ca rezultat, Administraţia salinelor din Basarabia raporta
că deja în 1821 au fost extrase şi realizate de 2 ori mai multe cantităţi de sare ca în
anii precedenţi716. Exportul sării a crescut de la 436 mii puduri în 1820 până la 1,8
mil. puduri în 1824717.
Dar Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia din 1825 creează mari
obstacole în exportul sării în guberniile interne ruse din considerentul că sarea era
supusă taxei vamale şi permisă pentru export doar prin vămile Dubăsari şi Movilău.
Novorosiei şi Basarabiei cu cererea de a li se acorda dreptul de monopol în producerea broboadelor de
muşelină la fabricile construite în Chişinău (AISR, F. 560, inv. 4, d. 351, f. 2).
709
AISR, F. 560, inv. 4, d. 351, f. 2-2 verso.
710
Ibidem, f. 2 verso.
711
Ibidem, f. 3-3 verso.
712
În rusește: начальник контрольных таможен, камер-юнкер 5-го класса (AISR, F. 19, inv. 3,
d. 129, f. 4).
713
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 22.
714
ANRM, F. 3, inv. 4, d. 128, f. 44 verso. O chilă moldovenească era egală cu 18 puduri.
715
ANRM, F. 5, inv. 1, d. 132, f. 312 verso.
716
Ibidem.
717
AISR, F. 560, inv. 22, d. 18”b”, f. 105 verso, 107.
140
141
Însă aceste restricţii au fost de scurtă durată. Sub presiunea negustorilor şi
administraţiei regionale ţarismul este nevoit să facă unele cedări. Deja la 28 iulie
1825 ministrul de finanţe E.F. Kankrin a permis negustorilor, care au obţinut certifi-
cate comerciale, până la data adoptării noului Regulament să exporte sarea în Odesa,
Nikolaev, Ovidiopol şi alte oraşe718. La 31 octombrie 1825 exportul sării din
Basarabia este permis, în afară de Movilău şi Dubăsari, şi prin posturile vamale
Maiaki şi Parcani 719. Dar aceste cedări temporare nu soluţionau problema.
La 2 ianuarie 1826, Comitetul de Miniştri discută întrebarea privind exportul
sării din Basarabia în guberniile interne ruse şi prin posturile vamale Ovidiopol,
Nikolaev şi Herson720. În demersul adresat şefului Districtului vamal Odesa
negustorii scriau că ei dispun de mari cantităţi de sare în Akkerman şi Bender
extrasă încă în 1824, au primit certificate comerciale de la Administraţia salinelor
din Basarabia, dispun de contracte pentru exportul sării în Rusia şi că nu ştiau de
restricţiile Regulamentului din 17 februarie 1825 ce limita exportul sării doar prin
Movilău şi Dubăsari721. Dar E.F. Kankrin s-a pronunţat împotriva acestei cereri din
considerentul că creşterea exportului sării din Basarabia va submina extragerea sării
din Crimeea722. La 16 ianuarie 1826 este permis exportul sării din Basarabia prin
Odesa, oraş care beneficia de dreptul de porto-franco 723. Teama că creşterea
exportului sării din Basarabia va submina exportul sării din Crimeea impune
Comitetul de Miniştri să susţină obiecţiile lui E.F. Kankrin, hotărând să nu fie
deschise alte puncte pentru exportul sării basarabene, despre care fapt l-a anunţat pe
M.S. Voronţov724.
Fiind de acord cu exportul sării prin Odesa, M.S. Voronţov dovedea că pentru
susţinerea şi protejarea comerţului local şi înviorarea navigaţiei de cabotaj este
necesar a permite exportul sării şi prin Ovidiopol, Nikolaev şi Herson 725. Propunerea
guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei a fost parţial susţinută şi la 13
mai 1826 exportul sării basarabene cu impunerea la o taxă de 70 cop. pentru fiecare
pud este permisă şi prin vămile de la Nikolaev şi Herson 726.
Dar această măsură nu l-a satisfăcut pe M.S. Voronţov. Într-un nou demers
adresat ministrului de finanţe el insista ca exportul sării să fie permis şi prin postul
vamal de la Ovidiopol, argumentând situaţia lui favorabilă comparativ cu postul
vamal Maiaki şi alte instituţii vamale 727. Exportul sării basarabene, scria
M.S.Voronţov, „…este necesar nu atât pentru sarea, care se exportă în Odesa, cât
pentru sarea, care se transportă prin Ovidiopol… în diferite localităţi ale guberniei
718
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 2, anul 1826, f. 13.
719
AISR, F. 560, inv. 4, d. 43, f. 3; d. 348, f. 7.
720
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 2, anul 1826, f. 81.
721
AISR, F. 560, inv. 4, d. 333, f. 2.
722
Ibidem, f. 3.
723
AISR, F. 560, inv. 4, d. 335, f .4.
724
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 2, anul 1826, f. 81 verso.
725
ПСЗРИ, Собр. II, т. I, 1826. – СПб., 1830, № 482, c. 802-803.
726
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 2, anul 1826, f. 128.
727
M.S. Voronţov scria că postul vamal Ovidiopol este mai convenabil ca postul vamal Maiaki prin
aceea că este situat mai aproape cu 40 de verste de locurile de extragere a sării, deci sarea poate fi
exportată anul împrejur. Prin Ovidiopol trece calea directă şi apropiată spre Balta, gubernia Podolia
(ASRO, F. 1, inv. 214, d. 2, anul 1826, f. 170 verso-171).
141
Herson şi chiar în guberniile Kiev şi Podolia”728. De această dată, Comitetul de
Miniştri a primit propunerea lui M.S. Voronţov: la 20 iulie 1826 exportul sării din
Basarabia este permis, în afară de Nikolaev şi Herson, şi prin Ovidiopol cu plata
unei taxe vamale în mărime de 60 cop. pentru fiecare pud 729. Peste o lună M.S.
Voronţov îl anunţă cu satisfacţie pe şeful Districtului vamal Odesa că exportul sării
este permis prin Herson şi Nikolaev cu achitarea unei taxe în mărime de 70 cop. de
la fiecare pud, iar prin Ovidiopol, Parcani şi Maiaki – 60 cop., 730 în timp ce sarea din
Crimeea era supusă unei taxe vamale în mărime de 80 cop. asignate de la fiecare
pud731.
Prin urmare, în pofida restricţiilor, prevăzute de Regulamentul din 17 februarie
1825, la insistenţa cercurilor comercial-industriale şi a administraţiei regionale,
ţarismul, nu fără şovăieli şi discuţii, a permis exportul diferitelor mărfuri din
Basarabia prin vămile şi posturile vamale de la Nistru. Aceasta denotă faptul că,
adoptând un regulament protecţionist, ţarismul a fost nevoit să se dezică treptat de la
unele articole prohibitive în scopul includerii Basarabiei în sistemul pieţei interne
ruse.
Regulamentul era respectat cu rigurozitate de Administraţia Vamală de la
Nistru. Izvoarele de arhivă conţin numeroase cazuri de interzicere a exportului
mărfurilor din Basarabia peste Nistru pentru cele mai mici încălcări. Spre exemplu,
la 31 martie 1826 şeful Districtului vamal Dubăsari, ţinând seama de prevederile §3,
compartimentul II al Regulamentului, în baza căruia certificatul comercial urma să
ateste în amănunte provenienţa mărfii, cu indicaţia unde şi de cine a fost produsă,
nu-i permite evreului din Chişinău Simion Motilevici să exporte 950 vedre de vin,
din motivul că certificatul indica doar că el a cumpărat vinul de la evreul Motel
Boltari, iar acesta, la rândul său, de la diferiţi locuitori ai Basarabiei 732.
Regulamentul nu era nici pe placul autorităţilor locale, care vedeau în el o barieră
în calea integrării Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse. Atitudinea oficialităţilor
locale faţă de Regulamentul din 1825 a fost expusă de nenumărate ori în timpul
discuţiilor asupra problemei privind suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la
Nistru. M.S. Voronţov s-a pronunţat pentru anularea lui şi lichidarea particularităţilor
locale în comerţul Basarabiei cu guberniile ruse 733.
Autorităţile centrale, fiind, în fond, de acord cu unele obiecţii ale contelui M.S.
Voronţov, au fost impuse, sub presiunea acestuia şi a cercurilor comercial-
industriale, să facă unele cedări în exportul anumitor mărfuri din Basarabia în Rusia,
dar în ce priveşte problemele-cheie – suprimarea cordonului vamal de la Nistru şi
anularea Regulamentului din 17 februarie 1825 – nu au cedat. Problemele vor fi
soluţionate abia în 1830, când, în urma decretului Senatului din 26 septembrie734,
concomitent cu suprimarea cordonului vamal de la Nistru şi aplicarea pe teritoriul

728
Ibidem, f. 171 vesro.
729
ПСЗРИ, Собр. II, т. I, 1826. – СПб., 1830, № 482, c. 802.
730
ASRO, F. 1, inv. 1, d. 2, anul 1826, f. 482; ANRM, F. 5, inv. 1, d. 257, f. 873 verso.
731
ПСЗРИ, Собр. II, т. I, 1826. – СПб., 1830, № 482, c. 802-803.
732
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 985, f. 6-6 verso.
733
AISR, F. 560, inv. 4, d. 338, f. 1-1 verso; d. 402, f. 54-56.
734
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 399, f. 3-7.
142
143
Basarabiei a reformei ghildelor, este lichidat şi Regulamentul cu privire la comerţul
cu Basarabia din 17 februarie 1825735.
Analiza izvoarelor de arhivă ne permite să concluzionăm că în perioada 1812-
1830 în politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia pot fi determinate con-
venţional două perioade corespunzătoare, în fond, etapelor de integrare a regiunii în
sistemul pieţei interne ruse. Hotarul ce desparte aceste două perioade este adoptarea
Regulamentului cu privire la comerţul cu Basarabia din 17 februarie 1825, care
semnifica concomitent trecerea ţarismului de la politica liberală la cea prohibitiv-
protecţionistă în comerţul Basarabiei cu guberniile interne ruse.
Regulamentul din 1825 s-a răsfrânt negativ asupra exportului mărfurilor din
Basarabia în Rusia şi a lovit puternic nu numai asupra acestei ramuri a comerţului,
dar a afectat şi dezvoltarea altor ramuri economice. După acordarea dreptului de a
importa liber mărfurile ruse, Basarabia a devenit o piaţă avantajoasă pentru mărfu-
rile de manufactură şi fabrică rusă.
Regulamentul a influenţat direct asupra comerţului de import, micşorând sub-
stanţial importul mărfurilor industriale din ţările europene şi minimalizând poziţiile
negustorilor străini – îndeosebi ale celor austrieci pe piaţa basarabeană.
Regulamentul cu privire la comerţul cu Basarabia din 17 februarie 1825 este un
argument elocvent al politicii colonial-comerciale a ţarismului în Basarabia.
Acest aspect al politicii comercial-vamale promovate de ţarism în Basarabia a
fost dictat şi de separarea provinciei de guberniile interne ruse prin cordonul
sanitaro-vamal de la Nistru, eveniment ce va constitui obiectul investigaţiilor noastre
în capitolul ce urmează.

Capitolul III. UNIFICAREA VAMALĂ A BASARABIEI CU RUSIA


3.1. Instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre
Unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia după anexarea regiunii la Imperiul Rus
se impune ca o problemă destul de complicată. Cu siguranţă, factorii în lămurirea
acestei probleme erau multipli – atât de ordin intern, cât şi de ordin extern. Fără a
specifica aceşti factori, care vor constitui subiectul compartimentului următor, con-
statăm chiar de la început că unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia a fost intim
735
Ibidem, f. 5.
143
legată de noul cordon sanitaro-vamal stabilit la noua frontieră a Rusiei, la Prut şi
Dunăre. Prin urmare, problema instituirii cordonului sanitaro-vamal la Prut şi
Dunăre, care nu şi-a găsit reflectare în istoriografia modernă şi contemporană,
reprezintă un obiect de studiu deosebit şi merită o atenţie primordială.
Analiza acestei probleme în general, precum şi a poziţiilor şi a atitudinii
diferitelor instituţii guvernamentale imperiale şi regionale faţă de ea denotă elocvent
interesele şi orientările acestor instituţii şi ale persoanelor oficiale privind diferitele
aspecte ale politicii comercial-vamale, pe care este pus un accent deosebit în studiul
nostru.
Informaţiile ce s-au păstrat până în prezent referitor la instituirea cordonului
sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre sunt destul de fragmentare şi contradictorii.
G.Nebolsin, care a fost preocupat de studierea comerţului exterior al Rusiei la
sfârşitul secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea, scria că
după anexarea în 1812 a Basarabiei la Rusia administraţia vamală a fost instituită
iniţial în baza aceloraşi principii ca şi în Principatul Moldova. Constatând instituirea
posturilor vamale în târguşoarele Noua Suliţă, Sculeni şi oraşul Ismail, iar în 1817 şi
a administraţiei vamale după modelul rusesc, el nu descrie procesul anevoios de
soluţionare a acestei probleme736.
Pavel Svinin, deşi nu indică anul instituirii administraţiei vamale în Basarabia
(lucrarea finalizează cu anul 1816), ne prezintă anumite informaţii despre
transferarea Comitetului de carantină din Reni în Ismail şi instituirea, la 26
octombrie 1813, a administraţiei carantinale. Un interes deosebit prezintă datele
referitor la instituirea postului de carantină şi vamei Sculeni, a carantinei provizorii
din Bazarciuk, a postului de carantină de frontieră Noua Suliţă etc 737. Iakob Saburov
constată doar prezenţa celor două cordoane sanitaro-vamale: unul – la Nistru, iar
altul – la Prut şi Dunăre, diversele prejudicii pe care le-au cauzat aceste două
cordoane comerţului în regiune, fără a aduce însă informaţii referitoare la
modalitatea organizării sistemului sanitaro-vamal 738. Aceeaşi constatare o face şi
L.A. Kasso739.
Nici istoriografia postbelică din Republica Moldova n-a mers mai departe în
studierea acestei probleme. I.G. Budak, studiind comerţul exterior al Basarabiei în
prima jumătate a secolului al XIX-lea, referindu-se la instituirea cordonului sanitaro-
vamal la Prut şi Dunăre, face trimiteri la G.Nebolsin, însă nu pune în discuţie această
problemă740. M.P. Muntean constată doar că până la 1831 Basarabia era separată de
guberniile interne ruse prin cordonul sanitaro-vamal de la Nistru, iar de Principatele
Române, Sublima Poartă şi Austria – de cordonul sanitar, iar din 1815 – şi de cel
vamal de la Prut şi Dunăre, neindicând sursa de unde a fost culeasă informaţia 741.
Cu regret, izvoarele de arhivă nu conţin documente ce ar reflecta absolut complet
şi veridic numărul carantinelor şi al vămilor ce s-au păstrat atât în interiorul

736
Г.П. Небольсин, Статистические записки о внешней торговле России, часть II, с. 132.
737
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, с. 239-241, 260-262.
738
Якоб Сабуров, Земледелие, промышленность и торговля Бессарабии в 1826 году, с. 24-26.
739
Л.А. Кассо, Росcия на Дунае и образование Бессарабской области, с. 208.
740
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861), c.
340-341.
741
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, c. 271.
144
145
Basarabiei, cât şi la Prut şi Dunăre imediat după anexarea regiunii la Rusia. P.Svinin
ne informează că după anexarea la Rusia importul mărfurilor în Basarabia se făcea
cu perceperea taxei după obiceiul moldovenesc denumit “vamă”, ce constituia 3%
ad valorem, prin trei posturi vamale: Noua Suliţă, Ismail şi Sculeni. Prin Akkerman
şi Reni importul mărfurilor era interzis din cauza răspândirii molimei (autorul nu
indică anul)742.
Numărul şi locul instituirii carantinelor şi vămilor din Basarabia îl putem stabili
doar fragmentar din rezultatele activităţii Comitetului instituit la 7 iunie 1820 de
organele de stat imperiale pentru verificarea rapoartelor administraţiei regionale din
Basarabia în vederea perceperii taxelor vamale în perioada 2 octombrie 1812-1
ianuarie 1813743.
Din acest izvor aflăm că vameşii care funcţionau în Basarabia erau în fond
aceiaşi care au existat în Moldova până la anexarea Basarabiei la Rusia. Astfel,
datele Comitetului atestă că la Otaci lucra ca vameş unul Musteaţă, numit în această
funcţie încă până la anexarea Basarabiei la Rusia şi destituit abia la 6 noiembrie
1812, după ce este numit epistat pe vămile din ţinutul Hotin jitnicerul 744 Coste
Vasiliu745. Pe distanţa Făleşti (sursa nu indica vămile) erau doi vameşi – Banari şi
Stavilă, în Teleneşti – Hristofor, iar în oraşul Chişinău – Bozican 746.
În judeţul Soroca izvorul indică postul vamal de la Ştefăneşti care a fost
încredinţat de Guvernul Regional serdarului 747 Panaiti Leonard „…alături de
celelalte puncte (vamale – V.T.) ale ţinutului Soroca”748.
Până la 1 ianuarie 1813, timpul când în Zagarancea a fost instituit un post vamal,
aici funcţionau doar inspectori, în a căror competenţă era paza, şi nu perceperea
taxelor vamale. De aceea, taxa vamală se percepea la intrarea mărfurilor de peste
hotare, în acel loc unde ele se depozitau, iar în cazul exportului lor din Basarabia –
în locul unde acestea erau stocate 749.
742
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 230.
743
A se vedea izvorul integral: ANRM, F. 6, inv. 2, d. 16, f. 1-10 verso.
744
Jitnicer (marele jitnicer) – dregătorie specifică exclusiv Moldovei. În secolul al XVI-lea
jitnicerul figura printre „slugile domneşti”, nu printre dregători. În secolul al XVII-lea jitnicerul ajunge
mare dregător – al 7-lea mare dregător din starea I a boierilor de divan, după marele sluger şi înaintea
marelui pitar (D.Cantemir). În secolul al XVIII-lea, rangul marelui jitnicer era acela de boier de clasa a
II-a, fiind al 17-lea din această categorie. Atribuţiile lui erau în legătură cu strângerea, păstrarea şi
distribuirea cerealelor după necesităţi. În secolul al XIX-lea marele jitnicer a rămas boier fără
dregătorie, adică numai cu titlu (Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar / Coordonatori: Ovid
Sachelarie şi Nicolae Stoicescu. – Bucureşti, 1988, p. 256).
745
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 16, f. 1-1 verso.
746
Ibidem, f. 2, 3.
747
Serdar – termen folosit iniţial cu sensul generic de comandant de oaste şi numai de la mijlocul
secolul al XVII-lea cu sensul de mare dregător. În Moldova, dregătoria de serdar a fost creată de Vasile
Lupu ca să apere marginea de răsărit a ţării împotriva tătarilor din Bugeac şi din Crimeea. Serdarul avea
sub comanda sa directă călăraşii din 3 ţinuturi: Orhei, Lăpuşna şi Soroca. De la înfiinţare şi până la
reforma lui Constantin Mavrocordat, serdarul a fost un mare dregător. Prin aşezământul din 1741,
Constantin Mavrocordat, înfiinţând în toate ţinuturile isprăvnicii, a înfiinţat şi pentru ţinuturile Lăpuşna şi
Orhei 2 isprăvnicii, cărora le-a păstrat titlul vechi de serdar, iar dregătoria s-a numit „sărdăria ot Lăpuşna
şi Orhei”. În secolul al XIX-lea serdarul a rămas un dregător fără dregătorie, adică un titlu boieresc simplu
(Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar, p. 434-435).
748
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 16, f. 3 verso.
749
Ibidem, f. 3 verso-4.
145
După instituirea postului vamal din Zagarancea, cel din Ştefăneşti, începând cu 1
martie 1813, este lichidat. Însă, deoarece în Sculeni la sfârşitul lui martie 1813 a fost
deschis din nou un post de carantină 750, astfel fiind stabilit un singur loc de trecere a
mărfurilor din Basarabia peste hotare, perceperea taxelor vamale „…vizavi de
Falcea în Zagarancea a fost lichidată, din care cauză vama în acest loc, începând cu
1 aprilie 1813, n-a mai fost percepută”751.
La sfârşitul lui 1813 Guvernul Regional îl numeşte pe Ioan Strejescu în funcţie de
administrator principal vamal752. Autorităţile locale, în persoana fostului administra-
tor vamal principal Gheorghe Cazimir, lămureau lipsa încasărilor taxelor vamale, pe
unele luni ale anului 1813, în multe posturi vamale prin faptul că „o dată cu stabi-
lirea pe râul Prut a frontierei, taxele vamale erau percepute după obiceiul moldo -
venesc, practicat până la adoptarea deciziei de a percepe taxele vamale conform
regulamentului administraţiei ruse”, iar „…toate posturile vamale au rămas, ca în
trecut, în acele localităţi unde au fost instituite de guvernul moldovenesc” 753.
Între timp, unele posturi vamale interne au fost lichidate, deoarece în partea
opusă, pe malul stâng al Nistrului, existau vămi şi posturi vamale care percepeau
taxe pentru mărfurile importate din Rusia în Basarabia, iar vămile care se aflau în
unele localităţi în interiorul regiunii nu puteau percepe taxele vamale, pentru că
acestea erau deja achitate la vămile de frontieră 754. Excepţie făceau doar mărfurile
importate în Basarabia din Sublima Poartă şi Austria, care, conform obiceiului
moldovenesc, nu erau supuse la plata taxei vamale în posturile vamale de frontieră:
vama „se încasa în locurile unde mărfurile erau depozitate …, din care cauză
vameşii respectivi nu puteau încasa taxa vamală” 755. Este o confirmare a faptului că
în ce priveşte perceperea taxelor vamale ţarismul a fost nevoit să ţină cont, la
început, de particularităţile comerţului moldovenesc, deci de faptul că cu încasarea
taxelor vamale se ocupau în regiune în locurile de depozitare a mărfurilor.
După anexarea Basarabiei la Rusia, unul dintre centrele de bază prin care se
efectua comerţul exterior era portul Reni. În raportul din 19 iunie 1813 autorităţile
regionale scriau că „…depozitul de bază de cereale predestinate pentru exportul
peste hotare se află în târguşorul Reni, unde …, cum se ştie, există o carantină bine
amenajată sub a cărei supraveghere cerealele pot fi încărcate pe vase fără nici un
pericol”756.
Din raportul prezentat de inspectorul carantinei din Movilău Navroţki la 21 iulie
1816 rezidentului plenipotenţiar A.N. Bahmetev aflăm că postul vamal din Ismail a
fost instituit după anexarea Basarabiei la Rusia şi a existat până la 30 noiembrie
1813 sub conducerea administraţiei vamale şi a comandantului din Ismail. Ulterior,
în baza dispoziţiei Departamentului doi al Guvernului Regional, postul vamal din
Ismail este supus, cu acordul lui I.M. Hartingh, direct acestui Departament. La

750
Izvorul nu indică corect data deschiderii carantinei din Sculeni. A se vedea referinţa 801.
751
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 16, f. 4.
752
Ibidem, f. 4 verso.
753
Ibidem, f. 5 verso.
754
Ibidem.
755
Ibidem, f. 5 verso-6.
756
ANRM, F .2, inv. 1, d. 103, f. 5.
146
147
dispoziţia Departamentului doi, postul vamal era obligat să impună mărfurile
importate şi exportate la o taxă conform obiceiului moldovenesc, denumită „vamă”,
ce constituia 3% ad valorem757.
Conform informaţiilor şefului vămilor de control Lev S. Baikov depistate din
„Descrierea sumară a Basarabiei”, datată cu anul 1813, constatăm că în cetatea
Ovidiopol „era instituit ultimul post vamal la hotarul terestru de vest”, iar în localita-
tea mică Palanca se uneau toate căile comerciale ce duceau din Moldova şi Basara-
bia şi toate treceau prin postul vamal Maiaki în Odesa 758.
Alături de posturile vamale interne şi de frontieră din Basarabia, izvoarele indică
şi anumite carantine sau carantine provizorii. La 28 august 1813, A.B. Kurakin îi
permite lui I.M. Hartingh să instituie o carantină nouă în locul vechi, deja cunoscut –
pe râul Ciuhur, în apropiere de localitatea Duruitoarea 759. Conform datelor din 1814,
aflăm că Matei Lungu din localitatea Petruşeni, ţinutul Iaşi, a fost numit funcţionar
la carantina provizorie din Duruitoarea 760. În această perioadă supraveghetor la
carantina provizorie din Verejeni era sublocotenentul Akinki 761. Carantine mai
existau în Chilia, Ismail, Tomarova şi Bazarciuk. Ispravnicul de Bender considera că
este necesar a institui o carantină şi în Vâlcov 762.
Majoritatea carantinelor ce au fost instituite în scurt timp după anexarea
Basarabiei la Rusia au fost construite de militari şi se mai numeau puncte sau
pichete militare.
Pentru a întări noua frontieră cu Înalta Poartă Otomană şi Imperiul Austriac,
ţarismul întreprinde măsuri urgente încă până la anexarea Basarabiei la Rusia – prin
instituirea unui cordon sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre.
Deja la 25 aprilie 1812, Lev S. Baikov şeful vămilor de control al Rusiei, în
scrisoarea adresată comandantului Armatei Dunărene amiralului P.V. Ciciagov indica
locurile unde urmau a fi instituite vămile şi posturile vamale la frontiera de vest a
Basarabiei: la Dunăre, în Reni şi Akkerman – vămi, iar în Ismail – un post vamal; la
Prut, în Vadul-lui-Isac, Zagarancea, Lipcani şi Noua Suliţă – vămi, iar în Falcea,
Movila Reabâe şi Ştefăneşti – posturi vamale763.
Probabil, în realizarea sarcinilor puse de către organele centrale Lev S. Baikov
întâlnea anumite greutăţi, deoarece la 20 mai 1812 a urmat o nouă dispoziţie a
ministrului de finanţe D.A. Guriev în care acesta îl împuternicea pe Lev S. Baikov,
în baza articolelor 35 şi 36 ale Regulamentului administraţiei vamale privind
comerţul european, „să ceară de la toţi şefii (atât militari, cât şi cei de ţinut)
informaţii şi ajutor în rezolvarea sarcinilor puse” 764.
Autorităţile centrale erau interesate în organizarea cât mai grabnică a noii
frontiere. De aceea, alături de organizarea pazei militare era necesar, în primul rând,
de a institui un cordon sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre, care ar funcţiona potrivit
757
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 96-96 verso.
758
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 21 verso-21.
759
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 51, p. II, f. 225.
760
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 356, f. 17.
761
Ibidem, f. 26.
762
Ibidem, f. 28, 31, 37-38, 42.
763
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 61 , f. 5, 6.
764
Ibidem, f. 9.
147
Regulamentului vamal rus. Aceasta se poate uşor de urmărit din dispoziţia
ministrului de finanţe D.A. Guriev din 1 august 1812 adresată şefului vămilor de
control Lev S. Baikov, în care acesta îi scria că după încheierea păcii cu Sublima
Poartă hotarele Imperiului Rus s-au extins, respectiv şi locul de instalare a
cordonului sanitaro-vamal urmează a fi schimbat. Pentru soluţionarea acestei
întrebări D.A. Guriev l-a împuternicit pe Lev S. Baikov să studieze la faţa locului
linia de hotar ce desparte Rusia de Poarta Otomană; să alcătuiască harta şi să facă
descrierea acestei linii; să determine locurile în care urmau să fie instituite vămi şi
posturi vamale şi numărul de funcţionari vamali de care este nevoie pentru
întreţinerea cordonului vamal; să stabilească vămile şi posturile vamale interne care
urmau a fi păstrate după instituirea noului hotar, la fel numărul de funcţionari şi
paznici vamali de care este nevoie pentru funcţionarea lor benefică 765.
Toate aceste considerente referitor la noua frontieră vamală, împreună cu harta şi
descrierea detaliată a frontierei de la Prut şi Dunăre, urmau a fi puse de Lev S.
Baikov la dispoziţia Departamentului comerţului exterior 766.
Primind la 11 septembrie dispoziţia lui D.A. Guriev, Lev S. Baikov face legătură
cu preşedintele în Divanele Ţărilor Române V.I. Krasno-Milaşevici, guvernatorul
civil S.Sturdza şi comandantul armatei ruse dislocate în Basarabia I.M. Hartingh,
pentru ca aceştia să-i pună la dispoziţie informaţiile necesare. Pentru a primi
sprijinul autorităţilor regionale, Lev S. Baikov pleacă în localitatea Liublin, gubernia
Volânia, pentru a lua cunoştinţă de dispoziţiile de rigoare ale amiralului P.V.
Ciciagov, în baza cărora autorităţile regionale urmau să-i acorde tot sprijinul, iar
şefii districtelor vamale Radziwil, Dubăsari şi Odesa să-i pună la dispoziţie
informaţiile necesare privind linia de hotar vamală ce rămânea în interiorul ţării 767.
Pentru soluţionarea acestor întrebări, Lev S. Baikov cere de la organele regionale
să i se pună la dispoziţie materialele necesare. Se credea că organele locale, care
cunoşteau situaţia din regiune şi locul de amplasare a carantinelor, a vămilor şi a
posturilor vamale, vor ajuta la soluţionarea cât mai urgentă a acestei probleme. Însă
organele regionale n-au manifestat o atitudine serioasă faţă de dispoziţiile puse şi,
probabil, nu dispuneau nici de practica respectivă. În consecinţă, informaţiile primite
de Lev S. Baikov n-au fost cele necesare în problema în cauză. Nemulţumit de
aceasta, în octombrie 1812 Lev S. Baikov îi scrie guvernatorului civil al Basarabiei
S.Sturdza că în informaţiile primite de la el privitor la instituirea vămilor şi
posturilor vamale la noua frontieră „…sunt indicate doar locurile, însă nici căile
comerciale, nici distanţa şi nici cauza din care anume aceste locuri …au fost alese nu
sunt argumentate”768, iar explicaţiile verbale nu sunt suficiente. Nemulţumirea lui
Lev S. Baikov era şi firească, deoarece pierduse deja 6 săptămâni în aşteptarea
acestor informaţii, din care cauză n-a putut să înceapă examinarea noii frontiere. În
aceste condiţii, Lev S. Baikov a fost nevoit să recurgă la ultima măsură: i-a prezentat
lui S.Sturdza copia dispoziţiei cu care el a fost împuternicit de ministrul de finanţe
şi, în baza acestui document, a cerut de la el un funcţionar care urma să-l însoţească
în examinarea hotarului Basarabiei la Prut şi Dunăre şi să-l asigure cu un document
în baza căruia ispravnicii de ţinut urmau să-i acorde în timpul călătoriei ajutoarele
765
Ibidem, f. 3.
766
Ibidem, f. 3 verso.
767
Ibidem.
768
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 60, f. 7-7 verso.
148
149
necesare, deoarece drumul poştal nu fusese încă bine organizat 769. Lev S. Baikov
cerea itinerarul amănunţit cu indicarea căilor pe care el urma să inspecteze mai rapid
şi mai comod hotarul de frontieră770.
Reieşind din considerentul că soluţionarea problemei privind noua frontieră
necesită nu numai timp, dar şi informaţii amănunţite, la 20 septembrie 1812 P.V.
Ciceagov îi cere guvernatorului civil S.Sturdza să-l ajute pe Lev S. Baikov care
primise dispoziţia de a institui la noua frontieră vămi şi posturi vamale şi „…să-i
pună la dispoziţie copia decretului privind formarea regiunii Basarabia, să-i indice
locurile care, în viziunea sa, urmează a fi stabilite pentru instituirea vămilor, a
posturilor şi a supravegherii vamale”771.
Printre primele carantine care au fost instituite a fost cea din Noua Suliţă.
P.Svinin scrie că postul de frontieră Noua Suliţă a fost instituit la 12 octombrie 1812
concomitent cu începutul activităţii Guvernului Regional. Deoarece lipsesc date de
arhivă, până la 22 iunie 1815, data numirii în postul de şef al acestui post de
frontieră a maiorului Reimers, nu putem afla nimic despre activitatea acestei
carantine772.
Pentru a se apăra de pericolul epidemiilor de ciumă şi holeră ce începuse să se
răspândească la hotarul cu Basarabia, în noiembrie 1812 în Chişinău a fost instituit
un post de carantină provizoriu în care urmau a fi „…supuşi carantinei toţi cei ce
soseau şi toate mărfurile şi produsele alimentare aduse din diferite localităţi” 773.
Postul provizoriu de carantină avea în componenţă: un administrator (locotenentul
Rimovici), cu un salariu lunar de 60 de lei, şi 4 funcţionari (ulterior 5), cu un salariu
lunar de 30 de lei774.
Putem conchide deci că administraţia regională cunoştea starea lucrurilor la hota-
rul de apus al Basarabiei şi nu avea încredere în posturile vamale şi de carantină
existente.
Pentru soluţionarea problemelor înaintate de organele centrale, la 7 octombrie
1812 Scarlat Sturdza a emis o dispoziţie de a fi instituit cordonul sanitar la hotarul
de apus al Basarabiei. P.V. Ciciagov a încredinţat organizarea cordonului general-
locotenentului I.M. Hartingh, care conducea cu forţele militare dislocate în
Basarabia şi deţinea funcţia de guvernator militar. Cordonul urma să fie apărat de 3

769
Ibidem, f. 7 verso-8.
770
Ibidem, f. 8.
771
Ibidem, f. 1.
772
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 241. Conform izvoarelor de
arhivă, Reimers este numit de I.M. Hartingh în funcţia de şef principal de frontieră cu reşedinţa în
Hotin la 25 iulie 1814 şi s-a aflat în acest post până la 22 februarie 1815. Postul pe care l-a ocupat după
această dată izvorul nu indică, dar la 23 iunie 1815, în baza altei dispoziţii a lui I.M. Hartingh, el din
nou este numit în această funcţie (ANRM, F. 17, inv. 2, d. 5, f. 125). Noua Suliţă este situată în colţ
între râul Prut şi râuşorul Rachitna, la vărsarea acestuia în Prut, la hotarele cu Sublima Poartă şi
Imperiul Austriac. Prin Noua Suliţă trece un mare drum comercial din Bucureşti, Odobeşti, Focşani,
Ocna şi Iaşi spre Hotin, Kameneţ-Podolsk şi, parţial, spre Bucovina şi Galiţia (Ibidem, f. 126).
773
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 7. La 26 noiembrie 1812 autorităţile regionale îi scriu lui P.V.
Ciciagov că în spitalul militar din Hotin au fost depistate cazuri de ciumă. Ulterior, ciuma a mai fost
depistată în localităţile Glodeni, Vasiliuţi şi în ţinutul Iaşi (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 51, p. I, f. 2).
774
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 10, 20, 21.
149
regimente care aveau să vină din Rusia – regimentul de cazaci „Don”, condus de
Astahov, şi două regimente de cazaci din Orenburg 775.
I.M. Hartingh, care avea la dispoziţie un număr redus de cazaci, a putut organiza
paza sanitară a frontierei doar în cursul inferior al Prutului, până la drumul poştal ce
trecea din Iaşi în Movilău. Celelalte părţi ale hotarului urmau să fie întărite cu pază
sanitară după sosirea din Rusia a celor 3 regimente de cazaci. Deja la 9 octombrie
1812, I.M. Hartingh îi raportează lui S.Sturdza despre măsurile întreprinse privind
instituirea pazei sanitare şi interzicerea intrării în şi ieşirii din Basarabia a
persoanelor, în afara curierilor şi a persoanelor ce dispuneau de paşapoarte
speciale776.
I.M. Hartingh insista ca, până la sosirea celor 3 regimente de cazaci din Rusia,
S.Sturdza să asigure paza sanitară pe întreg cursul Prutului, până la revărsarea lui în
Dunăre, cu paznici locali, puşi la dispoziţie de administraţia de ţinut cu ajutorul
cărora, după cum credea el, „...va putea fi stopată trecerea ilegală a frontierei” 777.
Prin urmare, instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre avea drept
scop nu numai soluţionarea problemelor de ordin sanitaro-vamal – protejarea
teritoriului de pătrunderea ciumei şi a holerei, perceperea taxelor vamale pentru
mărfurile importate şi exportate etc., dar şi stoparea exodului, din diferite motive, al
populaţiei din Basarabia, destul de frecvent după anexarea regiunii la Rusia 778.
Măsuri de precauţie sanitară au întreprins atât noile organe locale, cât şi cele
militare. În raportul său din 12 noiembrie 1812, adresat general-maiorului I.M.
Hartingh, căpitanul de flotă de gradul I S.A Popandopolo scria că, deoarece în Ismail
„o carantină adevărată încă nu există, el a luat toate măsurile de rigoare pentru a
proteja Basarabia de importul mărfurilor fără plata taxelor vamale, precum şi a celor
de contrabandă şi pentru a o feri de răspândirea molimei” 779.
Despre greutăţile întâlnite de autorităţile ruse în asigurarea securităţii sanitare,
imediat după 1812, ne mai dovedeşte şi raportul din 22 noiembrie 1812 al lui I.M.
Harting adresat guvernatorului civil S.Sturdza, în care acesta îi comunică că
deoarece nu dispune de mijloace necesare pentru instituirea la noul hotar cu
Basarabia a carantinelor permanente (în afară de cele militare), îl roagă „…să
întreprindă măsuri urgente ce depind nemijlocit de el pentru a asigura respectul din
partea populaţiei faţă de conducătorii diferitelor trupe de militari şi faţă de militarii
care vor exercita paza sanitară a frontierei” 780.
În condiţiile când pericolul răspândiri molimei, ce bântuia deja în posesiunile
Sublimei Porţi Otomane, ameninţa Basarabia, P.V. Ciciagov, conducătorul suprem al
Armatei Dunărene, întreprinde un şir de măsuri de precauţie. După ce primise rapor -
tul guvernatorului civil S.Sturdza din 18 noiembrie, P.V. Ciciagov, prin dispoziţia din
775
Ibidem, f. 1.
776
Ibidem.
777
Ibidem, f. 1 verso.
778
Dinu Poştarencu, Exodul populaţiei peste Prut după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – În:
Revista de istorie a Moldovei. – Chişinău, 2003, nr. 1-2 (53-54), p. 93-99; Valentin Tomuleţ, Impactul
anexării: Ţăranii basarabeni fug dincolo de Prut. – În: Historia, an XII, nr. 125, mai 2012. – Bucureşti,
p. 26-29; Idem, Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828). – În:
Revista de Istorie a Moldovei. – Chişinău, 2012, nr. 2, p. 55-78.
779
A se vedea raportul căpitanului Popandopolo (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 3-5).
780
Ibidem, f. 2.
150
151
17 decembrie 1812, îl roagă să „…adopte diverse măsuri pentru a nu permite şi
pentru a preîntâmpina răspândirea molimei în Basarabia” 781. Măsuri stricte i-au fost
prescrise de P.V. Ciciagov şi lui I.M. Hartingh, care urma să instituie carantine mili-
tare la Prut şi Dunăre şi în alte localităţi, „…pentru a curma legăturile atât cu
locuitorii Moldovei, cât şi cu cei ce se aflau în partea stângă a Nistrului” 782.
Despre măsurile întreprinse privind instituirea carantinelor provizorii la Prut
aflăm din dispoziţiile lui S.Sturdza din 8 ianuarie 1813 transmise de P.V. Ciciagov
lui I.M. Hartingh. Se intenţiona ca în afară de carantinele ce existau în delta Prutului
să fie instituite încă 4 carantine: în Lipcani – pe drumul ce ducea din Hotin; în
Ghermăneşti – la trecerea ce ducea din Movilău la Iaşi; în Zagarancea – la trecerea
ce ducea din Bender la Iaşi şi în Vadul-lui-Isac – pe drumul ce ducea din Basarabia
la Falcea783.
Iniţial, în aceste locuri urmau să fie instituite posturi de gardă şi carantine. I.M.
Hartingh scria că, ţinând cont de faptul că „…locuitorii aşezărilor situate pe malul
Prutului îşi au întreţinerea în partea dreaptă a râului, este necesar de a nu le crea nici
un fel de incomodităţi în această privinţă”784. În scrisoarea lui S.Sturdza din 24
ianuarie 1813 adresată lui I.M. Hartingh se menţiona că el consideră adecvată
instituirea carantinelor în Lipcani, Ghermăneşti, Zagarancea şi Vadul-lui-Isac 785.
La 11 ianuarie 1813 ministrul de finanţe a examinat raportul general-maiorului
I.M. Hartingh referitor la organizarea vămilor la noua frontieră. În raportul său I.M.
Hartingh scria despre necesitatea instituirii carantinelor şi vămilor în aşezările
Marşiniţa (Noua Suliţă), Vasiliuţii-Mari, Măcăreşti, Falcea şi în târguşorul Reni
(Tomarova). El nu amintea de celelalte posturi vamale de la Dunăre şi de pe litoralul
Mării Negre, lăsând pe seama Petersburgului organizarea posturilor vamale şi a
carantinelor în Ismail, Chilia etc.786
Referitor la vama principală ce urma să fie stabilit pe drumul comercial principal
care ducea spre Iaşi, Lev S. Baikov considera că localitatea Măcăreşti la care insista
I.M. Hartingh nu este cea mai potrivită, deoarece nu este amplasată pe drumul
comercial principal, că localitatea nu se afla în centru, aşa cum menţiona I.M.
Hartingh, iar trecerea peste Prut în această localitate nu asigură acele comodităţi de
care dispune localitatea Zagarancea787. Lev S. Baikov scria că prin Zagarancea se
întreţine deja o comunicare permanentă între Principate şi Basarabia şi că ea este cea
mai convenabilă pentru a fi instalată vama principală, deoarece este amplasată pe
drumul comercial principal ce duce din Iaşi spre Rusia.
Utile pentru soluţionarea problemei privind stabilirea pe viitor a vămilor şi
posturilor vamale la Prut şi Dunăre au fost opiniile lui V.I. Krasno-Milaşevici, care
până la instituirea la 1 februarie 1813 a guvernului provizoriu în frunte cu S.Sturdza
fusese comandantul Armatei Dunărene pe lângă care funcţiona administraţia pentru
probleme civile şi care era bine cunoscut cu situaţia din Basarabia. Din informaţiile
781
Ibidem, f. 13.
782
Ibidem.
783
Ibidem, f. 15-16.
784
Ibidem, f. 16.
785
Ibidem, f. 17.
786
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 67-67 verso.
787
Ibidem, f. 68-68 verso.
151
lui V.I. Krasno-Milaşevici prezentate lui Lev S. Baikov se poate constata că el
considera necesar de a institui vama principală nu în Zagarancea, localitate aleasă de
Lev S. Baikov, şi nu în Măcăreşti, aşa cum intenţiona I.M. Hartingh, ci în localitatea
Sculeni, unde funcţiona deja un post vamal provizoriu, al cărui posesor era
consilierul Rosetti Roznovanu788. La sfârşitul lui martie D.A. Guriev îl grăbeşte pe
Lev S. Baikov să prezinte informaţii despre planul noului cordon vamal şi de
carantină789.
Consideraţiile privind organizarea carantinelor şi a vămilor la noua frontieră, pe
Prut şi Dunăre, Lev S. Baikov le-a prezentat ministrului de interne A.B. Kurakin,
menţionând că instituirea vămilor şi posturilor vamale va putea fi începută doar după
instituirea carantinelor şi a cordonului sanitar 790.
Documentele prezentate de Lev S. Baikov includeau: descrierea succintă a
Basarabiei ce conţinea şi date referitoare la noua frontieră; descrierea topografică a
liniei de frontieră a Basarabiei cu descrierea malurilor râurilor, insulelor, locurilor,
trecătorilor, podurilor, drumurilor etc.; harta regiunilor de est şi de sud ale Basarabiei
cu descrierea cetăţilor, oraşelor, satelor, drumurilor etc.; harta detaliată a regiunilor
de vest ale Basarabiei; lista locurilor unde urmau să fie instituite la Prut şi Dunăre
vame şi posturilor vamale cu indicarea căilor de comunicaţie pe unde puteau fi
transportate mărfurile; descrierea distanţei la linia de frontieră unde urma să fie
stabilită paza vamală în locul de amplasare a vămilor şi a posturilor vamale;
observaţiile generale cu indicarea locurilor unde urmau să fie păstrate în interior
vămile şi posturile vamale şi a celor care urmau să fie lichidate etc. 791 În afară de
aceste documente, Lev S. Baikov a transmis ministrului de finanţe şi alte documente
legate direct cu problema în cauză 792. Rămâneau a fi prezentate doar planurile
construcţiilor carantinelor, dar, în pofida numeroaselor adresări către guvernatorul
civil al Podoliei, acestea aşa şi n-au fost puse la dispoziţie.
Lev S. Baikov constată că „…posturile vamale şi cele de supraveghere vamală
pot fi instituite la noua frontieră a regiunii Basarabia numai după ce vor fi instituite
şi vor funcţiona carantinele, şi nu mai devreme decât după ce atât în primele, cât
îndeosebi şi în cele din urmă nu vor fi construite clădiri speciale care astăzi
lipsesc”793.
La 11 martie 1813 S.C. Veazmitinov prezintă ministrului de finanţe raportul
general-maiorului I.M. Hartingh adresat amiralului P.V. Ciciagov referitor la insti-
tuirea vămilor şi posturilor vamale la noua frontieră cu Basarabia 794. I.M. Hartingh,
în raportul său din 1 ianuarie 1813 adresat amiralului P.V. Ciciagov, scria că în
perioada din decembrie 1812 şi până în prezent situaţia în Hotin referitor la
răspândirea molimei s-a normalizat, iar pentru a preîntâmpina unele situaţii pe viitor

788
Ibidem, f. 68 verso-69.
789
Ibidem, f. 4.
790
Lev S. Baikov propunea să se organizeze vămi la Prut şi Dunăre, în Akkerman, Reni,
Zagarancea şi Noua Suliţă şi posturi vamale în Chilia, Ismail, Vadul-lui-Isac, Falcea, Movila Reabâe,
Ştefăneşti şi Lipcani (ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 1).
791
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 13-14 verso.
792
Ibidem, f. 14 verso-15 verso.
793
Ibidem, f. 15 verso-16.
794
Ibidem, f. 1.
152
153
este necesar de a institui la noua frontieră a Basarabiei carantine şi vămi adevărate
„…deoarece, cu toate că acestea ca atare există temporar din partea departamentelor
militare şi, respectiv, se află sub supravegherea funcţionarilor militari, care respectă
toate măsurile de precauţie sanitară, lipsa unui regulament împiedică de a garanta
securitatea sanitară, aşa cum ar putea s-o asigure o carantină adevărată, care se
conduce de un asemenea regulament”795.
Dar până la instituirea unor carantine adevărate, I.M. Hartingh propunea ca toţi
locuitorii Basarabiei să informeze dacă dispun sau nu de mărfuri care au fost atacate
de molimă, „…deoarece în timpul războiului cu Poarta Otomană au fost importate
diferite mărfuri fără a fi supuse controlului sanitar, care mai pot fi găsite la
populaţie, şi în cazul în care acestea vor fi depistate să fie instituite carantine
temporare”796.
În instituirea cât mai rapidă a cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre este
cointeresat şi comandantul suprem din Sankt Petersburg, ministrul de poliţie S.C.
Veazmitinov. Despre aceasta ne dovedeşte destul de elocvent demersul din 11 martie
1813 adresat pe numele ministrului de finanţe D.A Guriev, în care acesta se interesa
dacă la hotarele de apus ale Basarabiei e în desfăşurare instituirea carantinelor,
vămilor şi posturilor vamale.
În răspunsul său din 13 martie 1813, D.A Guriev îi scria lui S.C. Veazmitinov că
a dat dispoziţie ca supravegherea vamală să fie transferată la noua frontieră. Pentru a
cerceta noua frontieră a fost trimis deja şeful vămilor de control Lev S. Baikov, care
în curând urma să pună la dispoziţie ministrului toate documentele de rigoare 797.
Deja la 26 aprilie 1813 D.A. Guriev îl înştiinţează pe S.C. Veazmitinov, referi-tor
la demersul său din 11 martie, că a primit de la Lev S. Baikov informaţiile necesare
şi a indicat locurile care, în viziunea sa, pot fi folosite pentru instituirea vămilor şi
supravegherii vamale, dar nu poate da dispoziţiile de rigoare atât timp până când la
Prut şi Dunăre nu va fi instituit cordonul sanitar, necesar pentru a apăra hotarele
imperiului de pătrunderea molimei ce bântuie în ţările vecine. Punând la dispoziţia
lui S.C. Veazmitinov planul de instituire a vămilor şi a postirilor vamale la noua
frontieră, D.A. Guriev cerea sfatul acestuia asupra problemei în cauză. Ministrul de
finanţe i-a pus la dispoziţie lui S.C. Veazmitinov şi harta teritoriului nou-anexat
trimisă de Lev S. Baikov pe care erau indicate locurile pentru vămile şi posturile
vamale şi, respectiv, locurile pentru instituirea carantinelor, cu evidenţierea
drumurilor prin care pot fi transportate mărfurile de peste hotare şi invers, iar
celelalte locuri de trecere – poduri sau trecători, urmau a fi indicate 798.
La 19 mai 1813 S.C. Veazmitinov îi scrie ministrului de finanţe că după ce a
analizat toate materialele referitor la instituirea vămilor şi posturilor vamale la noua
frontieră la Prut şi Dunăre întocmite de Lev S. Baikov, este de acord cu locurile
propuse pentru instituirea vămilor şi a posturilor vamale, însă în ce priveşte
carantinele, consideră că, reieşind din necesităţile comerţului, se cere a indica
numărul de carantine de care este nevoie şi dacă acestea trebuie instituite în toate

795
Ibidem, f. 2-2 verso. La 18 decembrie 1812 I.M. Hartingh îi raportează lui P.V. Ciciagov că „…
ciuma descoperită în Hotin şi localităţile limitrofe a luat sfârşit” (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 51, p. I, f. 37).
796
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 2 verso.
797
Ibidem, f. 3.
798
Ibidem, f. 4-5.
153
locurile indicate pentru vamă şi posturile vamale 799. D.A. Guriev urma ca prin
intermediul funcţionarilor speciali versaţi în această problemă, împreună cu Lev S.
Baikov sau alţi funcţionari din partea Ministerului de Finanţe şi guvernatorul civil
din Basarabia, să soluţioneze această întrebare. Însă deoarece soluţionarea problemei
privind protecţia sanitară a regiunii necesita sume mari de bani, ea urma să fie
analizată minuţios800.
În adoptarea anumitor decizii asupra problemei în cauză S.C. Veazmitinov urma
să ţină cont de consideraţiile cneazului A.B. Kurakin şi ale amiralului P.V. Ciciagov
care la fel erau preocupaţi de situaţia creată în Basarabia, precum şi de deciziile
acestora referitor la unele măsuri de protecţie sanitară deja adoptate de ei 801.
S.C. Veazmitinov considera ca înainte de a adopta careva decizii privind
instituirea carantinelor la noua frontieră este necesar a trimite în Basarabia specialişti
în domeniul carantinal, care împreună cu guvernatorul civil, şeful vămilor de control
Lev S. Baikov sau alţi funcţionari din partea Ministerului de Finanţe şi funcţionari
speciali (ingineri) să analizeze proiectul propus de Lev S. Baikov, adoptând o
decizie comună referitor la această problemă, „…stăruindu-se să reducă pe cât e
posibil termenul de instituire a acestora şi să determine căile de realizare a
comerţului”802.
S.C. Veazmitinov considera că soluţionarea acestei probleme trebuie încredinţată
lui A.B. Kurakin care era responsabil de securitatea sanitară în Basarabia. În virtutea
funcţiei pe care o deţinea, A.B. Kurakin cunoştea mai bine situaţia din regiune şi
întreţinea legături cu guvernatorul militar din gubernia Herson şi alte gubernii.
Astfel, el trebuia să adune toate informaţiile şi propunerile privind această întrebare
şi urma să propună comisiei ce studia linia de hotar a Basarabiei să alcătuiască
planurile şi devizul de cheltuieli cu privire la instituirea carantinelor la Prut şi
Dunăre, înaintându-le spre examinare organelor imperiale 803.
La 26 mai 1813 D.A. Guriev îi scrie lui S.C. Veazmitinov, referitor la memoriul
lui din 19 mai, că informaţiile despre instituirea cordonului vamal la Prut şi Dunăre
ce i-au fost puse la dispoziţie de Lev S. Baikov el le consideră suficiente, iar faptul
că acesta n-a prezentat informaţii privind locul de instituire a carantinelor s-a
întâmplat din cauza că n-a fost împuternicit de către Ministerul de Finanţe cu
soluţionarea acestei întrebări804.
Fiind, în fond, de acord cu celelalte propuneri ale lui S.C. Veazmitinov, D.A.
Guriev considera că nu este necesar de a numi funcţionari din partea Ministerului de
Finanţe, fiindcă „…informaţiile transmise de Lev S. Baikov au satisfăcut cerinţele
înaintate de Ministerul de Finanţe şi pot servi ca directivă în adoptarea deciziilor
necesare”805. D.A. Guriev era de părerea că A.B. Kurakin, căruia i-a fost încredinţată
securitatea sanitară în Basarabia, poate soluţiona mai reuşit această problemă,
stabilind locurile pentru instituirea carantinelor, a posturilor carantinale, a vămilor şi
a posturilor vamale, dând dispoziţia de a fi alcătuite planurile şi devizul de cheltuieli

799
Ibidem, f. 6.
800
Ibidem, f. 6-6 verso.
801
Ibidem, f. 6 verso.
802
Ibidem, f. 6 verso-7.
803
Ibidem, f. 7-7 verso.
804
Ibidem, f. 8.
805
Ibidem, f. 8 verso.
154
155
„…micşorând, în măsura posibilităţilor, numărul căilor spre care urmează a fi
îndreptat comerţul”806.
Instituirea cordonului sanitar la noua frontieră a Basarabiei presupunea nu numai
determinarea locurilor de amplasare a carantinelor, dar, în primul rând, adoptarea
principiilor în baza cărora acestea urmau a fi instituite. Ca dovadă că soluţionarea
acestei probleme a început, la 26 februarie 1813 este instituită carantina din
Sculeni807. Dar locul amplasării carantinei n-a fost reuşit. Conform informaţiei lui
P.Svinin, carantina era amplasată pe un loc destul de jos şi foarte incomod, fapt ce
cauza negustorilor mari prejudicii în transportarea mărfurilor. În schimb, localitatea
Sculeni era considerată destul de comodă pentru amplasarea carantinei şi a vămii,
deoarece anume spre ea duceau cele mai apropiate şi directe drumuri din Chişinău,
Movilău şi Hotin, iar drumul ce ducea spre Iaşi era considerat unul dintre cele mai
bune. Era necesar doar de a schimba locul de amplasare a carantinei – pe unul mai
înalt, mai aproape de sat, activitate la care şi-a manifestat dorinţa să contribuie şi
boierul Roznovanu808.
Carantinele în Basarabia urmau să fie organizate potrivit Regulamentului în baza
căruia urmau să fie organizate cordonul sanitar şi carantinele în gubernia Podolia,
elaborat la 28 februarie 1813 la dispoziţia lui A.B. Kurakin 809. Conform acestui
Regulament, la hotarul Basarabiei de la delta râului Iagorlâk şi până la districtul
Iampol, în cursul superior al râului Nistru era instituit un cordon sanitar dublu, care
era întreţinut, pe de o parte, de locuitorii guberniei Herson, iar, pe de altă parte, de
locuitorii guberniilor Kiev, Herson şi Basarabia – fiecare la hotarele ei 810. Se
prevedea de a păstra un cordon de interdicţie sanitar, îndeosebi în locul ce desparte
gubernia Podolia de Basarabia.
Concomitent cu adoptarea la 28 februarie 1813 a Regulamentului, în baza căruia
urma să fie organizat cordonul sanitar şi carantinele în localităţile guberniei Herson,
a fost adoptat şi Regulamentul, în baza căruia urma să fie organizat cordonul sanitar
şi carantinal în Basarabia, semnat de A.B. Kurakin. În Regulament se menţiona că
„…Basarabia se află într-o situaţie dificilă în ce priveşte pericolul răspândirii
molimei, deoarece ea bântuie în Moldova, continuă să bântuie în districtul Balta
(gubernia Podolia), în judeţul Tiraspol (gubernia Herson), a apărut între Nistru şi
Kameneţ-Podolsk, există în Hotin şi judeţul Hotin – în localităţile Paşcăuţi,
Dăncăuţi, Hiliuţi, Canlauc, Burduvu, Raşcov şi în judeţul Iaşi – în localităţile
Glodeni şi Vasiliuţii-Mari”811.

806
Ibidem, f. 9.
807
Conform informaţiilor lui P.Svinin, carantina provizorie din Sculeni a fost instituită la 26
februarie 1813 (П.Свинин. Описание Бессарабской области в 1816 году, c.239), în locul indicat de
I.M. Hartingh, pe malul Prutului la o distanţă de 30 de verste de Zagarancea. Avantajele acestui post
vamal şi carantinal constă în faptul că în acest loc marele vistierinic Rosetti Roznovanu a construit
peste Prut o trecătoare ce serveşte drept cale comercială ce leagă Ţările Române cu Rusia. Prin acest
punct trece calea cea mai apropiată, accesibilă şi obişnuită prin Iaşi şi serveşte ca loc de comerţ pentru
negustorii din Movilău şi Dubăsari (ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 9-9 verso).
808
П.Свинин. Описание Бессарабской области в 1816 году, c.240.
809
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 193, p. I, f. 1-9.
810
Ibidem, f. 1.
811
Ibidem, f. 354.
155
A.B. Kurakin scria că situaţia în care s-a pomenit Basarabia necesită o atenţie
deosebită din partea autorităţilor imperiale 812. Reieşind din aceste considerente, A.B.
Kurakin i-a ordonat guvernatorului civil ca acestea, ţinând cont de prevederile
Regulamentului despre cordoanele sanitare, adoptat pentru guberniile Podolia şi
Herson, să întreprindă măsuri concerte pentru redresarea situaţiei:
1. Pentru a preîntâmpina răspândirea molimei, în jurul oraşelor şi satelor urmau
să fie instituite cordoane sanitare duble în locurile molipsite de molimă, a căror
întreţinere să fie pusă pe seama administraţiei regionale, iar în jurul cetăţilor – pe
seama administraţiei militare. Aceste cordoane sanitare urmau să fie administrate nu
de unii şi aceiaşi funcţionari, ci de funcţionari diferiţi. Se consideră că astfel
protecţia sanitară va fi mai eficace813.
2. Cu toate că la hotarele Basarabiei cu Moldova şi Imperiul Austriac din partea
organelor militare erau instituite, potrivit Regulamentului despre hotarele de
frontieră, cordoane militare, urma să mai fie instituit încă un cordon prohibitiv, de
data aceasta, din partea administraţiei regionale pentru a nu permite trecerea mărfu-
rilor din Moldova şi Austria în afara carantinelor, precum şi pentru a interzice
pătrunderea mărfurilor la hotarul cu regiunea Ternopol pe Nistru până la Marea
Neagră. Cordoanele sanitare urmau să fie alcătuite din militari, aflaţi în subordinea
comandantului din Hotin, iar în cazul în care aceştia nu vor fi în număr suficient –
din rândul locuitorilor. Cordonul sanitar şi toţi funcţionarii se aflau sub administraţia
generală a guvernatorului civil al Basarabiei 814.
3. Pentru trecerea curierilor, a corespondenţei şi a supuşilor ruşi din Moldova pe
drumul mare ce ducea spre Iaşi, a fost lăsat un punct de trecere unde era instituit un
oficiu carantinal, iar la Nistru au fost păstrate două oficii carantinale – la Dubăsari şi
Movilău, care urmau să funcţioneze în baza dispoziţiilor date de A.B. Kurakin şi în
baza Regulamentului despre carantine. Celelalte posturi vamale urmau să fie închise.
Călătorii şi mărfurile erau supuse unei carantine de 21 de zile, în timpul căreia toate
echipamentele şi hainele urmau să fie curăţate după sistemul lui Ghitan de Marvo,
iar caii şi vitele supuşi măsurilor de carantină conform Regulamentului carantinal 815.
4. Santinelele şi posturile în cadrul acestui cordon sanitar urmau să fie dislocate
în baza aceluiaşi sistem ca şi în gubernia Podolia816.
5. În cazul apariţiei molimei, guvernatorul, în a cărui competenţă se afla
regiunea, urma să instituie în fiecare ţinut sau judeţ unde a apărut molima comitete
speciale care trebuiau asigurate cu un număr suficient de regulamente şi dispoziţii
vizând această problemă. În competenţa comitetelor era combaterea molimei în
fiecare oraş şi sat, acestea conducându-se strict de Regulamentul stabilit pentru
gubernia Podolia817.
6. Călătorii sau negustorii ce plecau din Basarabia în guberniile ruse erau admişi
prin oficiul carantinal Movilău în baza unor bilete speciale stabilite de Regulamentul
carantinal pentru gubernia Podolia, în care se indica starea sanitară, locurile pe unde
812
Ibidem.
813
Ibidem, f. 354 verso.
814
Ibidem, f. 355.
815
Ibidem, f. 355-356.
816
Ibidem, f. 356.
817
Ibidem, f. 356-356 verso.
156
157
trebuia să fie transportată marfa şi 4 condiţii de ordin local privind precauţiile
sanitare818.
7. Râul Nistru urma să despartă administraţia civilă de pe malul drept de cea
militară de pe malul stâng din gubernia Podolia. Toate serviciile sanitare erau subor-
donate comandantului din Hotin, care urma să instituie în apropiere de Hotin o
ambulanţă specială pentru acordarea primului ajutor bolnavilor 819.
8. În regiunea Ternopol nu erau instituite mici puncte carantinale, nici posturi
vamale, iar trecerea călătorilor şi mărfurilor era strict interzisă 820.
9. Exportul mărfurilor în guberniile interne ruse era admis prin carantina de la
Movilău, mărfurile fiind supuse unui control sanitar destul de riguros sub suprave-
gherea funcţionarilor trimişi de către A.B. Kurakin.
10. În cazul răspândirii molimei în Brăila, administraţia regională din Basarabia
urma să întreprindă toate măsurile de rigoare pentru a nu permite pătrunderea
molimei pe teritoriul regiunii, fortificând substanţial cordonul sanitar la Prut şi
Dunăre. Pentru a face faţă cerinţelor, comandantul din Hotin trimite câteva
regimente de cazaci la dispoziţia guvernatorului civil care era responsabil de
soluţionarea acestei probleme. Urmau a fi luate şi alte măsuri de precauţie
sanitară821.
11. În condiţiile răspândirii molimei, guvernatorul civil din Basarabia se con-
ducea de Regulamentul despre carantine pentru gubernia Podolia.
12. Potrivit Regulamentului, era interzis pescuitul pe linia de hotar, pentru a
proteja provincia de pătrunderea molimei 822.
13. Toate întrebările legate de răspândirea molimei urmau a fi puse în atenţia
nemijlocită a autorităţilor locale, deoarece măsurile de protecţie întreprinse nu
permit ca molima să se răspândească mai departe de acele locuri unde ea deja
există823.
14. În pofida faptului că măsurile de protecţie erau fixate în diferite regulamente
şi aduse la cunoştinţă organelor de resort, organele regionale erau atenţionate de
A.B. Kurakin despre răspunderea enormă pentru răspândirea molimei.
În afară de acest Regulament, la 6 iulie 1813 a fost adoptat Regulamentul privind
stingerea molimei – un document destul de voluminos, în care erau indicate
amănunţit condiţiile în baza cărora urmau să fie scoase precauţiile sanitare 824.
Alături de aceste măsuri, administraţia imperială şi regională întreprind măsuri
concrete în vederea organizării noului cordon sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre.
La 4 martie 1813 a urmat dispoziţia lui A.B. Kurakin adresată lui S.Sturdza în
care i se cerea să dea dispoziţii de rigoare poliţiei din localităţile prin care urmau să
treacă funcţionarii trimişi să examineze noua frontieră a Basarabiei, pentru a-i

818
Ibidem, f. 356 verso.
819
Ibidem.
820
Ibidem, f. 357.
821
Ibidem, f. 357-357 verso.
822
Ibidem, f. 357 verso-358.
823
Ibidem, f. 358.
824
Regulamentul despre stingerea molimei a se vedea: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 193, p. I, f. 360-380.
157
asigura cu toate cele necesare, inclusiv cai, alimente, pentru a-i ajuta cu sfaturi 825. La
13 martie 1813 S.Sturdza a dat dispoziţie similară tuturor ispravnicilor de ţinut 826.
Pentru o rezolvare cât mai rapidă a acestei probleme, la 11 aprilie 1813 S.Sturdza
i-a cerut colonelului Astahov ca acesta să indice punctele la hotarul Basarabiei în
care pot fi instituite vămile şi carantinele cu descrierea amănunţită a acestora, a
funcţionarilor şi a detaşamentelor aflate în funcţie, cu indicarea distanţei dintre
aceste puncte etc. La 23 aprilie Astahov, aflat în localitatea Marşiniţa, îl informează
pe S.Sturdza despre aşezările în care sunt amplasate posturile şi cordonul vamal
supravegheat de regimentul de cazaci „Don” – începând de la hotarul cu Imperiul
Austriac, de la sătucul Onutu, până la Noua Suliţă şi în cursul inferior al Prutului
până la Brăneşti, atenţionând că cordoane sanitare sunt instituite în 33 de sate şi au
la dispoziţie 112 cazaci827.
Determinarea locurilor unde urmau să fie instituite carantinele depindea nu
numai de diverse circumstanţe de ordin intern, dar şi de diferiţi factori de ordin
extern. Reieşind din considerentul că, în baza art. 4 al Tratatului de la Bucureşti
încheiat cu Sublima Poarta, Gura Chiliei urma să fie folosită în comun de ambele
părţi828, la prezentarea căpitanului de gradul I S.A. Popandopolo din 6 martie 1813
către generalul I.M. Hartingh, pentru a evita răspândirea molimei s-a propus de a
institui „…în afara Comitetului carantinal din Reni încă trei comitete: în Ismail,
Chilia, şi Vâlcov”829. Iar la 24 martie 1813 a urmat dispoziţia lui S.Sturdza adresată
Departamentului doi al Guvernului Regional privind instituirea acestor 3 comitete
carantinale.
După unele discuţii, la 3 aprilie 1813 Departamentul doi al Guvernului Regional,
în persoana consilierului de palat Krupenski, îi raportează lui S.Sturdza despre
deciziile luate. La baza măsurilor întreprinse au fost puse dispoziţiile lui A.B.
Kurakin, conform cărora în Basarabia erau stabilite 3 locuri pentru carantine: la Prut
vis-à-vis de Iaşi, iar la Nistru vis-à-vis de Movilău şi Dubăsari 830. Comitetele
carantinale la Dunăre au fost formate contrar voinţei lui A.B. Kurakin. În Reni, cu
toate că exista carantină, împuternicirile ei erau prevăzute doar pentru militarii ce
erau supuşi prevederilor Regulamentului sanitar timp de 21 de zile. Cât priveşte
exportul grâului şi a altor cereale din Basarabia, Departamentul doi propunea ca,
pentru a nu pricinui mari prejudicii, până la adoptarea unei decizii speciale să li se
permită negustorilor să exporte cerealele deja pregătite în baza certificatelor
comerciale şi în baza acelor reguli care erau în vigoare în postul de carantină din
Sculeni831.
În celelalte locuri – cetăţile Ismail şi Chilia şi peste tot la Dunăre şi limanul
Akkerman – exportul cerealelor era interzis şi în baza certificatelor comerciale. Paza
militară şi civilă a hotarelor Basarabiei pe Dunăre şi litoralul Mării Negre până la
825
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 198, f. 1.
826
Ibidem, f. 2.
827
Ibidem, f. 7-8 verso.
828
Внешняя политика России XIX и начала XX века. Документы Российского министерства
иностранных дел. Серия I. Т. VI (1811-1812). – Москва, 1962, с. 406-407.
829
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 29.
830
Ibidem, f. 33.
831
Ibidem, f. 33-33 verso.
158
159
Akkerman era pusă pe seama căpitanului S.A. Popandopolo 832. Se mai prevedeau şi
alte măsuri de importanţă minoră – întărirea cordonului sanitar pusă pe seama
ispravnicilor din Bender şi Tomarova; ispravnicul din Tomarova urma să asiste la
şedinţele Comitetului carantinal din Reni; drepturile şi privilegiile la pescuit pe
Dunăre au fost date în competenţa lui S.A. Popandopolo etc 833.
La 24 martie 1813 funcţionarul de clasa a VII-a Krupenski, în dispoziţia adresată
şefului carantinei din Sculeni, menţiona că pentru traducerea în viaţa a dispoziţiei
guvernatorului civil S.Sturdza din 18 martie în ce priveşte instituirea în partea stângă
a râului Prut, în apropiere de aşezarea Sculeni, a unui post de carantină pentru a
proteja regiunea de răspândirea molimei ce bântuia la hotarele cu Înalta Poartă
Otomană, el i-a transmis pentru acest post de carantină şi regulamentul bazat pe
dispoziţiile lui A.B. Kurakin834.
Deja la 31 martie 1813 Departamentul doi al Guvernului Regional, în persoana
lui Krupenski, îi raportează lui S.Sturdza despre măsurile adoptate: instituirea pe
drumul mare din Iaşi, în partea stângă a Prutului, în apropierea aşezării Sculeni şi în
Zagarancea a posturilor de carantină, elaborarea Regulamentului în baza cărora
acestea urmau să funcţioneze (cu litera „A”) şi a deciziei cu privire la paza civilă la
hotar după paza militară (cu litera „B”)835.
Dar, rămânând totuşi îngrijorată de securitatea pazei sanitare, care încă nu era
bine constituită, administraţia regională organizează în jurul oraşelor Chişinău,
Hotin, Bender, Akkerman, Chilia şi Tucikov posturi de carantină provizorii de
supraveghere, paza fiind asigurată de persoane civile şi militare. Concomitent cu
aceste măsuri, în scopul instituirii cordonului de pază locală din ţinutul Iaşi, au fost
trimise dispoziţii similare celorlalţi ispravnici de frontieră, iar ceva mai târziu au fost
trimişi şi funcţionari pentru inspectarea acestui cordon 836.
Măsurile de securitate adoptate de Comitetul pentru securitatea sanitară în
Basarabia erau destul de severe, fapt confirmat de raportul Guvernului Regional din
9 martie 1813 pe numele lui I.M. Hartingh. La cererea lui I.V. Poltavţov, în cazuri
excepţionale se recurgea la măsurile adoptate în 1812 în timpul răspândirii molimei:
toate locurile infectate erau încercuite de un cordon sanitar, iar obiectele, casele etc.
afectate de molimă erau arse; după stingerea molimei carantina se mai păstra timp de
60 de zile etc837. Alături de aceste dispoziţii, erau întreprinse şi alte măsuri de
protecţie sanitară. Spre exemplu, Regulamentul de activitate a postului de carantină
Sculeni prevedea un control destul de riguros, astfel ca nimeni să nu treacă cordonul
sanitar creat, cu excepţia curierilor şi corespondenţei. Aşadar, nici mărfurile şi nici
coletele poştale, cu excepţia corespondenţei speciale, nu puteau fi lăsate să treacă
frontiera Basarabiei838.

832
Ibidem, f. 33 verso.
833
Ibidem, f. 33 verso, 47.
834
Ibidem, f. 38.
835
Regulamentul privind funcţionarea carantinelor şi decizia pentru paza sanitară a se vedea:
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 35-45 verso.
836
Ibidem, f. 34 verso.
837
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 77-78 verso.
838
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 39.
159
În ce priveşte mărfurile, excepţie făcea doar sarea, dar şi aceasta era permisă cu
foarte mari precauţii. Importând sarea, negustorul şi căruţaşul o lăsau în postul de
carantină, de unde aceasta era transportată în teritoriu cu alt transport, pregătit spe-
cial pentru această marfă. Persoanele care transportau sarea nu erau lăsate să treacă
în Basarabia prin postul de carantină. Plata pentru sarea transportată era achitată pe
loc, nemijlocit în carantină: banii, înainte de a nimeri la vânzător, erau prelucraţi în
oţet. La trecerea prin carantină, transportul cu sarea era cercetat în prezenţa unui
funcţionar de la postul de carantină839.
Pentru a lupta mai uşor cu molima care începu să bântuie în nordul Basarabiei, la
20 martie 1813, la dispoziţia lui A.B. Kurakin, oraşul Hotin a fost separat de
celelalte oraşe şi dat în administrarea lui I.M. Hartingh 840.
Reorganizarea sistemului de carantină în Basarabia, precum şi politica
comercială protecţionistă provoca mari incomodităţi atât comerţului exterior, cât şi
celui cu guberniile interne ruse. Organele centrale deseori luau măsuri suplimentare
pentru asigurarea sanitară a regiunii. În dispoziţia din 4 aprilie 1813, A.B. Kurakin îl
roagă pe guvernatorul civil I.M. Hartingh să organizeze în Otaci o secţie de
carantină, deoarece „…mulţi călători, din cauza lipsei de încăperi în carantina din
Movilău, sunt nevoiţi să rămână în Basarabia, în localitatea Otaci, în aşteptarea
locurilor în carantină”841. La 21 aprilie 1813 A.B. Kurakin din nou îl roagă pe I.M.
Hartingh să-l ajute pe consilierul guvernatorului din Kiev Kiricenko-Astromov,
numit şef principal al cordonului intern de supraveghere din gubernia Podolia, să-i
pună la dispoziţie 30 de case de locuit pentru călătorii ce trec prin Basarabia, iar
pentru ca nimeni din cei ce trec să nu se poată ascunde cu mărfurile în alte părţi, din
partea Basarabiei să fie instituit un post de supraveghere 842.
Prin urmare, instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre depindea nu
numai de multiplii factori de ordin extern, dar şi de ordin intern.
Instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre şi suprimarea celui de la
Nistru era determinată în mare parte şi de stabilitatea politică la hotarele cu Rusia,
securitatea sanitară în ţările vecine – Înalta Poartă Otomană şi Imperiul Austriac etc.
În dispoziţia din 14 aprilie 1813, adresată guvernatorului civil al Basarabiei, A.B.
Kurakin scria că, potrivit rapoartelor viceconsulului rus din Iaşi Serafiani, în
Moldova răspândirea molimei a luat sfârşit şi aici nu mai există nici un fel de boală
infecţioasă843. Reieşind din aceste considerente, A.B. Kurakin cerea de la S.Sturdza
informaţii privind dispoziţiile de care dispune vizând instituirea carantinelor şi a
vămilor la noul hotar cu Sublima Poartă, precum şi informaţii referitoare la
termenele în care „…el este predispus să le instituie” 844.
În dependenţă de măsurile întreprinse de S.Sturdza, A.B. Kurakin urma pe viitor
să adopte măsurile de rigoare privind stabilirea „…timpului suprimării cordoanelor
şi deschiderii comunicării cu Principatele Române în baza regulamentului stabilit

839
Ibidem.
840
Ibidem, f. 53.
841
Ibidem, f. 64.
842
Ibidem, f. 65-65 verso.
843
Ibidem, f. 68.
844
Ibidem, f. 68-68 verso.
160
161
pentru teritoriile de frontieră” 845. În acelaşi timp, A.B. Kurakin îi ordonează lui
S.Sturdza ca după stingerea molimei şi supunerea mărfurilor aflate în Basarabia unui
control sanitar, fiind asigurată şi securitatea sanitară din partea guberniei Podolia,
„…să se întreprindă măsuri concrete în vederea suprimării cordoanelor şi
carantinelor situate la Nistru”846.
La 18 aprilie 1813 a urmat o nouă dispoziţie a lui A.B. Kurakin adresată lui
S.Sturdza referitor la precauţiile sanitare în Basarabia 847.
În pofida faptului că în cadrul cercurilor guvernante din Sankt Petersburg nu
exista o unitate de păreri privind soarta cordonului sanitaro-vamal de la Nistru, unele
departamente conştientizau necesitatea transferării lui la noua frontieră. La 25 aprilie
1813 A.B. Kurakin solicită părerea guvernatorului civil al Basarabiei privitor la
chestiunea „…cum s-ar putea mai bine şi mai potrivit de a începe transferarea
carantinelor şi a vămilor de la Nistru la noua frontieră de la Prut şi în care anume
locuri acestea pot fi înfiinţate” 848. Primind răspuns de la S.Sturdza că în afară de
carantina din Sculeni alte carantine şi vame sau posturi vamale la noul hotar cu
Sublima Poartă şi Imperiul Austriac n-au fost instituite, la 5 mai A.B. Kurakin din
nou solicită părerea guvernatorului, cerându-i informaţii concrete despre cele mai
potrivite aşezări de la Prut şi Dunăre pentru a fi instituite carantinele şi posturile
vamale849.
Însă, ambele dispoziţii – de la 25 aprilie şi de la 5 mai 1813 – cu toate că fusese
prezentate în Departamentul doi al Guvernului Regional al Basarabiei, n-au fost
totuşi traduse în viaţă din cauza că S.Sturdza s-a îmbolnăvit grav 850.
Organele centrale ruse interesate în restabilirea cât mai operativă a legăturilor
comerciale cu ţările europene grăbeau oficialităţile regionale din Basarabia în ce pri -
veşte deschiderea carantinelor şi a vămilor de la Prut. La 28 aprilie 1813, A.B.
Kurakin îi aduce la cunoştinţă lui I.M. Hartingh că cordonul sanitar din partea
austriacă cu Basarabia a fost scos şi că „…atât trecerea în Austria, cât şi exportul
mărfurilor din Basarabia a fost deja permis de guvernul austriac” 851. În răspunsul din
23 mai 1813 I.M. Hartingh îi scria lui A.B. Kurakin că, în pofida suprimării
cordonului sanitar din partea Austriei, exportul mărfurilor nu poate fi totuşi permis,
deoarece în Basarabia au fost aduse multe mărfuri din posesiunile Înaltei Porţi
Otomane care încă n-au fost supuse dezinfectării „…şi până la definitivarea acestei
operaţii Basarabia în multe privinţe rămâne în stare suspectă, din care cauză
importul în Rusia este încă interzis”852.
La 20 mai 1813 inspectorul carantinei terestre din Dubăsari, funcţionarul de clasa
a V-a Karpov, informează pe funcţionarul de clasa a XII-a Iakovenko şi medicul,
funcţionarul de clasa a VII-a Balaban, că prin dispoziţia lui A.B. Kurakin pe numele
845
Ibidem, f. 68 verso.
846
Ibidem.
847
Se prevedea ca postul de carantină de pe drumul mare spre Iaşi să fie asigurat cu 20 complete de
haine, restul fiind repartizate pentru celelalte carantine (Ibidem, f. 71). Despre metodele dezinfectării
hainelor timp de 48 de ore în carantină a se vedea: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 72-73.
848
ANRM, F. 2, inv .1, d. 61, f. 20.
849
Ibidem, f. 21.
850
Ibidem, f. 22.
851
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, р .I, f. 75.
852
Ibidem, f. 75 verso.
161
guvernatorului civil el este împuternicit să inspecteze hotarul Basarabiei la Prut şi
Dunăre, la fel să instituie în localitatea Sculeni o carantină în baza Regulamentului
carantinal853.
El indica de asemenea că funcţionarii carantinelor urmează să nu primească în
carantină mărfurile care uşor pot fi afectate de molimă, în afara de sare, vin şi
lemn854. Persoanelor la fel nu li se permitea trecerea cordonului sanitar. Excepţie
făceau coloniştii care manifestau dorinţa de a se transfera cu traiul în Basarabia sau
Rusia; aceştia erau primiţi chiar în lipsa buletinelor de identitate, dar cu înregistrarea
lor într-un registru special. Corespondenţa ce venea din Constantinopol, Bucureşti şi
Iaşi având ca punct de destinaţie oraşul Chişinău era supusă unui control sanitar
serios în Sculeni, iar cea care avea ca punct de destinaţie Rusia era supusă unui
control riguros şi în carantina din Dubăsari855.
Exportul mărfurilor din Rusia sau Basarabia peste hotare se făcea în baza certi-
ficatelor eliberate de administraţia militară sau civilă – guvernatorii civili sau mili-
tari856. Lipsa de încăperi pentru efectuarea controlului sanitar în carantina Sculeni
crea dificultăţi pentru păstrarea mărfurilor ce veneau din străinătate în Basarabia –
fapt asupra căruia atenţionau funcţionarii carantinelor 857.
În pofida măsurilor întreprinse, soluţionarea întrebării se tărăgăna. Lipsa unui
cordon sanitaro-vamal bine instituit la noua frontieră cu Sublima Poartă necesita
adoptarea unei decizii suplimentare pentru a proteja ţara de pătrunderea molimei.
Mai mult ca atât, răspândirea molimei – din mijlocul lunii octombrie până la
mijlocul lui decembrie 1812 în diferite localităţi ale Basarabiei, îndeosebi în ţinutul
Hotin (unde din cauza acestei maladii au murit 116 persoane) l-au făcut pe I.M.
Hartingh să întreprindă în mai 1813, la dispoziţia lui A.B. Kurakin, un şir de măsuri
privind protejarea teritoriului de pătrunderea molimei 858.
Măsurile întreprinse prevedeau ca mărfurile importate din Sublima Poartă să fie
supuse unui control sanitar riguros din partea unei Comisii speciale, alcătuită din
funcţionari numiţi la dispoziţia lui A.B. Kurakin. La hotarele Basarabiei cu Înalta
Poartă Otomană şi Imperiul Austriac din cele 3 regimente de cazaci urma să fie
instituit un cordon militar prohibitiv ce urma să pună capăt exportului mărfurilor de
contrabandă din Basarabia şi importului celor din străinătate în Basarabia. Un
cordon prohibitiv similar ce urma să supravegheze activitatea celui dintâi urma să fie
instituit la hotarele cu Imperiul Austriac în regiunea Ternopol şi la Nistru, la hotarele
cu guberniile Podolia şi Herson. Din primul cordon militar făceau parte 4 ofiţeri şi
şefii de poştă, iar pentru supravegherea activităţii cordonului doi erau numiţi
supraveghetori din nobili şi revizori din rândurile moşierilor supuşi ispravnicilor 859.
Pentru transportarea poştei şi trecerea curierilor din Moldova şi a armatelor ruse
ce se întorceau în ţară era fixat un singur punct la hotarul de apus al Basarabiei – pe

853
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 163-163 verso.
854
Ibidem, f. 163 verso.
855
Ibidem, f. 164.
856
Ibidem.
857
ANRM, F. 2, inv .1, d. 210, f. 166 verso.
858
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 65, f. 58-58 verso.
859
Ibidem, f. 59-60.
162
163
drumul mare din localitatea Sculeni, pe râul Prut, unde era instituită o carantină 860.
Pentru transportarea poştei, trecerea curierilor şi a mărfurilor din Basarabia în Sub-
lima Poartă, în baza certificatelor comerciale puse la dispoziţie de guvernatorul civil,
era lăsat un singur post – Sculeni. Prin porturile Reni, Ismail, Chilia şi Akkerman
erau permise de a fi exportate peste hotar doar acele cereale pentru care negustorii
aveau deja permisiune din partea guvernatorului, în baza dispoziţiei amiralului P.V.
Ciciagov861.
Locuitorilor Basarabiei li se permitea să treacă peste Nistru doar prin Movilău,
iar corespondenţa era permisă doar prin Dubăsari. Cei veniţi din guberniile interne
ruse puteau trece frontiera doar în baza certificatelor eliberate de carantinele din
Movilău şi Dubăsari. Trecerea persoanelor din regiunea Ternopol în Basarabia şi
viceversa era interzisă. În afară de carantina Sculeni, posturi de supraveghere erau
instituite în oraşele Chişinău, Hotin, Bender, Akkerman şi Ismail. Pentru suprave-
gherea pe delta Dunării şi Nistrului, pe Marea Neagră şi limanul Nistrului au fost
numite vase speciale din flotila de pe Dunăre, sub comanda căpitanului de gradul I
S.A. Popandopolo, care avea drept sarcină să supravegheze întreaga mişcare pe apă
şi litoral862. La 21 mai 1813, în baza dispoziţiei lui A.B. Kurakin, din partea
guvernatorului civil a fost numit şef al Comitetului sanitar al Basarabiei colonelul
Alexei Anastasiev863, fiind împuternicit să administreze problemele de ordin sanitar
în baza unor dispoziţii şi regulamente speciale 864.
La 28 mai 1813 Comitetul pentru securitatea sanitară din Basarabia raportează
comandantului forţelor militare dislocate în regiune şi, concomitent, guvernatorului
civil I.M. Hartingh că la 26 mai 1813 Comitetul a fost deschis şi a început să
activeze865. Deja la 1 iunie Comitetul cere de la I.M. Hartingh ca acesta să dea
dispoziţiile de rigoare, conform articolului 4 al Regulamentului elaborat de A.B.
Kurakin referitor la problemele de securitate sanitară, pentru a i se acorda
administraţiei militare şi celei civile tot sprijinul 866. Asemenea dispoziţii au fost
înmânate la 4 iunie administraţiei locale din Hotin, Bender, Akkerman, Chilia,
Ismail etc867.
În activitatea sa Comitetul pentru securitatea sanitară din Basarabia chiar de la
bun început s-a ciocnit de un şir de greutăţi. La 9 iunie Comitetul cere de la I.M.
Hartingh să mărească numărul de locuri din apropierea aşezării Râşcani pentru a
asigura întreţinerea mărfurilor şi a vitelor în carantină, precum şi numărul
persoanelor de serviciu şi al ofiţerilor 868. Din cauza numărului redus de încăperi în
carantină mulţi călători susţineau termenul precauţiei sanitare direct în bordeie, iar în

860
Ibidem, f. 60.
861
Ibidem, f. 60 verso.
862
Ibidem, f. 60 verso-61.
863
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 1.
864
Ibidem, f. 3.
865
Ibidem, f. 4.
866
Ibidem, f. 5-5 verso.
867
Ibidem, f. 6-7.
868
Ibidem, f. 19-19 verso.
163
iunie 1813 mulţi călători au fost transferaţi în încăperile carantinei din apropierea
localităţii Râşcani, amplasată pe drumul spre Dubăsari 869.
La 21 iunie 1813, V.I. Poltavţov îi raportează lui I.M. Hartingh că, conform
dispoziţiei lui A.B. Kurakin din 14 iunie 870, el a fost numit preşedinte al Comitetului
pentru securitatea sanitară din Basarabia în locul răposatului consilier Karpov 871.
Îndeplinindu-şi funcţiile, V.I. Poltavţov s-a ciocnit de numeroase obstacole, deoarece
persoanele în serviciu se aflau la o distanţă mare unele de altele, în plus „…locuitorii
acestei regiuni nu numai că nu cunosc legislaţia rusă, dar nici limba” pentru a putea
comunica. De aceea, în baza punctului 7 al dispoziţiei lui A.B. Kurakin, pentru a
putea îndeplini cu succes sarcinile puse de către Comitet, autorităţile regionale
urmau să numească un număr necesar de boieri care cunoşteau limba şi legislaţia
rusă872.
Întrebarea privind instituirea noului cordon sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre a
fost pusă la ordinea de zi cu o nouă intensitate, o dată cu numirea, prin decret impe-
rial emis la 17 iunie 1813 pe numele lui S.C. Veazmitinov, în funcţia de guvernator
civil al Basarabiei a general-maiorului I.M. Hartingh, care deţinea şi funcţia de
guvernator militar873.
Anumite discuţii s-au dus şi în jurul problemei privind transferarea carantinei din
Reni în Ismail. În dispoziţia din 20 iunie 1813 pe numele lui I.M. Hartingh, A.B.
Kurakin scria că el este de acord cu transferarea carantinei din Reni în Ismail, a cărei
instituire i-a fost încredinţată lui I.M. Hartingh 874. La rândul său, la 26 iunie I.M.
Hartingh prescrie Comitetului carantinal din Reni ca împreună cu toate dosarele să
fie transferate în Ismail şi alte documente pentru a deschide acolo un port. De
asemenea, se indica să fie instituit în Ismail un Comitet carantinal provizoriu alcătuit
din aceiaşi membri (cei din Reni), în afară de ispravnicul de Tomarova, care urma să
rămână în Reni pentru a-şi îndeplini, în afară de funcţiile militare şi funcţia de
supraveghetor carantinal, pentru care urma să fie emisă o dispoziţie specială 875. O
asemenea dispoziţie i-a fost înmânată comandantului din Ismail O.M. Viteaz, în care
se menţiona că, potrivit dispoziţiei lui A.B. Kurakin „Despre deschiderea în Ismail a
portului şi transferarea carantinei provizorii din Reni în Ismail”, acesta urma să
întreprindă toate măsurile în vederea soluţionării acestei probleme. Pentru
organizarea carantinei provizorii a fost instituit un Comitet sub preşedinţia lui O.M.
Viteaz, avându-i ca membri pe S.A Popandopolo, locotenentul Kalinatiano şi esaulul
Timonov. În afară de problema transferării carantinei din Reni şi perceperea taxelor
vamale de la mărfurile importate şi exportate în baza dispoziţiei amiralului P.V.
Ciciagov (din 2 august 1812), Comitetul urma să rezolve şi alte probleme de ordin
organizatoric876.

869
Ibidem, f. 27-28.
870
Ibidem, f. 33-33 verso.
871
Ibidem, f. 35.
872
Ibidem, f. 43.
873
ТБГУАК, т. 2, с. 35.
874
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 11.
875
Ibidem, f. 12-12 verso.
876
Ibidem, f. 13 verso-14.
164
165
Autorităţile regionale supravegheau instituirea şi activitatea noului Comitet
carantinal. În raportul din 29 iunie 1813 I.M. Hartingh îi raportează lui A.B. Kurakin
că, potrivit dispoziţiei lui din 17 mai, Comitetul provizoriu carantinal este alcătuit
din foştii membri ai comitetului din Reni; căpitan-locotenentul Kalinatiano,
comandantul regimentului de pază de la Dunăre, esaulul Tumanov şi comandantul
din Ismail O.M Viteaz, sub preşedinţia căpitanului de gradul I S.A. Popandopolo 877.
La 26 iulie 1813 Comitetul carantinal din Reni a fost transferat în Ismail şi urma
să contribuie direct la instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre 878.
Deja la 27 iulie 1813 I.M. Hartingh îi raportează lui A.B. Kurakin că, potrivit
dispoziţiei lui din 20 iunie, Comitetul carantinal provizoriu existent în Reni a fost
transferat, având aceleaşi funcţii, în Ismail şi şi-a început activitatea 879. După vizita
lui I.M. Hartingh în Ismail, la dispoziţia lui a fost fixat locul între cetatea Ismail şi
râul Repida – pentru instituirea carantinei, după placul guvernatorului civil 880.
În pofida măsurilor întreprinse, instituirea cordonului sanitaro-vamal la frontiera
de vest a Basarabiei se tărăgăna. Pentru soluţionarea mai urgentă a acestei probleme,
la 8 iulie 1813 Comitetul de Miniştri îl împuterniceşte pe A.B. Kurakin să
stabilească locul unde urmau să fie amplasate carantinele şi vămile la Prut şi Dunăre.
În legătură cu răspândirea molimei, la 25 iulie 1813 A.B. Kurakin îl atenţionează
pe I.M. Hartingh asupra măsurilor întreprinse de guvern pentru preîntâmpinarea
molimei, instituind cordoane sanitare în jurul localităţilor infectate, supunând
controlului sanitar şi populaţia teritoriilor limitrofe 881.
Organele imperiale erau îngrijorate de starea cordonului sanitar din Basarabia,
cerându-i guvernatorului civil adoptarea măsurilor de rigoare. Şeful de poliţie din
Bender, după ce a terminat inspectarea litoralului Mării Negre, a Dunării şi Prutului
până la Sculeni îi raportează, la 3 august 1813, lui I.M. Hartingh că cordonul vamal
de pe litoralul Mării Negre şi al Dunării până la Reni necesită a fi dublat 882, iar de la
Reni până la Sculeni – în măsura posibilităţilor întărit 883.
La 2 august 1813 A.B. Kurakin îi scrie lui I.M. Hartingh că trebuie luate toate
măsurile pentru a pune capăt diferitelor încălcări care aveau loc la carantinele
sanitare provizorii884. Deja la 12 august I.M. Hartingh informează instanţele centrale
că pentru localizarea molimei în Basarabia, răspândită în Hotin şi diferite localităţi
ale regiunii, au fost întreprinse toate măsurile posibile 885.
Dar măsurile întreprinse nu insuflau încredere administraţiei regionale, care era
îngrijorată de starea lucrurilor din Basarabia la frontiera cu Sublima Poartă şi
Imperiul Austriac.
Unul dintre principalele mijloace prin care molima putea să pătrundă în regiune
erau negustorii evrei care practicau destul de des comerţul de contrabandă. La 3
877
Ibidem, f. 25-25 verso.
878
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 236.
879
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 22.
880
Ibidem, f. 22 verso.
881
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 198, f. 37.
882
Ibidem, f. 42.
883
Ibidem, f. 42 verso.
884
Ibidem, f. 45-45 verso.
885
Ibidem, f. 50-51.
165
august 1813 V.I. Poltavţov îi scria lui I.M. Hartingh că, conform datelor gardianului
de cartier Şatunov lăsat special în Sculeni pentru a urmări activitatea carantinei,
mulţi evrei, care constituie o mare parte din numărul populaţiei din această localitate
şi care se ocupă în fond cu comerţul, au fost alungaţi de aici, deoarece nu dispuneau
de documente de acreditare, iar alţii, prezentându-se ca locuitori ai târguşorului
Făleşti, se ocupă, de regulă, cu comerţul de contrabandă. Astfel, mai devreme sau
mai târziu ei pot să contribuie la răspândirea molimei, care bântuie deja nu numai în
posesiunile Înaltei Porţi Otomane, dar chiar şi în Ţara Românească 886. V.I. Poltavţov
cerea de la I.M. Hartingh să fie luate măsurile de rigoare: să se urmărească cu
stricteţe ca toţi evreii ce au viză de reşedinţă în Sculeni sau în Făleşti să dispună de
acte de identitate; să se stabilească activitatea cu care se ocupă; locul unde se
deplasează şi în ce scopuri, iar la întoarcere să raporteze unde au fost şi care a fost
scopul deplasării etc. În cazul în care erau depistate încălcări, evreilor nu li se
permitea să se deplaseze în alte localităţi pentru a se ocupa cu meşteşugul conform
declaraţiilor oficiale făcute de ei 887.
În activitatea sa Comitetul întâlnea anumite greutăţi din considerentul că I.M.
Hartingh nu totdeauna reacţiona la cerinţele Comitetului. Ca rezultat, la 4 august
1813 a fost emisă dispoziţia lui A.B. Kurakin în care acesta îi cerea lui I.M Hartingh
să satisfacă cât mai urgent diferite cerinţe de serviciu ale Comitetului, cu adoptarea
măsurilor concrete privind aceste probleme 888.
La 7 august 1813 comandantul regimentului doi de cazaci Orenburg esaulul
Grebenşcikov îi raportează lui I.M. Hartingh despre măsurile întreprinse pentru
întărirea cordonului sanitar la Prut şi Dunăre, asupra necesităţii cărora indica la 2
august 1813 A.B. Kurakin889. În acest scop, Comitetul carantinal l-a trimis pe
locotenentul Kulik să cerceteze situaţia la faţa locului. Acesta a găsit cordonul
sanitar în dezordine, îndeosebi în localitatea Leova, unde cazacii rar controlau linia
de hotar, iar rapoartele trimise privind starea cordonului sanitar nu corespundeau
realităţii890. Ca rezultat, la 13 august Departamentul doi al Guvernului Regional îi
raportează lui I.M. Hartingh că, ţinând seama de dispoziţia lui din 10 august privind
întărirea cordonului sanitar la Prut de pe seama locuitorilor, dispoziţii respective au
fost trimise ispravnicilor de Hotărniceni, Codreni, Orhei şi Iaşi, pentru a mări
pichetele de pază de pe seama locuitorilor, îndeosebi în locurile unde râul Prut uşor
putea fi trecut. Pentru supravegherea pazei sanitare pe o distanţă de 30 de verste (sau
timp de 6 ore) au fost numite persoane credincioase, agere şi sigure din rândurile
mazililor, sub răspunderea personală a ispravnicilor891. Iar la 17 august 1813
funcţionarul de clasa a VIII-a Iuşnevski îi raportează lui I.M. Hartingh din
Departamentul doi al Guvernului Regional că, după ce a fost discutată propunerea
din 14 august a guvernatorului civil privind analiza sanitară a tuturor mărfurilor din
Basarabia, poliţiei orăşeneşti şi celei ţinutale i-au fost date dispoziţii de rigoare ca

886
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 56-56 verso.
887
Ibidem, f. 56 verso-57.
888
Ibidem, f. 60-61.
889
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 198, f. 58-58 verso, 74.
890
Ibidem, f. 58 verso.
891
Ibidem, f. 65-65 verso.
166
167
mărfurile să nu fie transportate dintr-un loc în altul, ci să rămână în acele oraşe şi
târguşoare în care ele se realizează892.
În legătură cu pericolul răspândirii molimei pe teritoriul Basarabiei, la 20 august
1813 A.B. Kurakin dă dispoziţie carantinei din Sculeni ca, în caz de moarte subită a
unor persoane (pasageri sau funcţionari) din cauza molimei, carantina urma să fie
închisă, iar organelor de resort centrale să li se prezinte informaţii şi, până nu va fi
primită permisiunea din partea ministrului de interne, să nu i se permită nimănui să
treacă carantina893.
În pofida eforturilor depuse, autorităţile regionale au rămas nemulţumite de
măsurile întreprinse. La 2 septembrie 1813 Departamentul doi al Guvernului
Regional îi raportează lui I.M Hartingh că măsurile întreprinse în urma dispoziţiei
sale din 24 august în vederea întăririi cordonului sanitar la Prut sunt puţin efective şi
n-au atins scopul preconizat 894. Drept exemplu putea servi atitudinea nepăsătoare a
ispravnicului Iamandi din ţinutul Iaşi, „…care n-a răspuns nici la dispoziţiile
repetate ale Departamentului, iar acesta nu găseşte metode pentru a-i impune pe
ispravnicii din ţinuturile ce mărginesc cu râul Prut să îndeplinească dispoziţiile
privind protecţia sanitară”895.
Măsurile de securitate sanitară nu erau pe placul negustorilor. În septembrie 1813
Comitetul pentru securitatea sanitară în Basarabia a început să supună controlului
sanitar toate mărfurile ce se aflau în prăvăliile din Chişinău, fapt ce a provocat
nemulţumirea negustorilor. La 15 septembrie colonelul Anastasiev îi scrie lui I.M.
Hartingh din incinta Comitetului că negustorii nu sunt de acord ca dezinfectarea
mărfurilor să se facă în locurile special amenajate, ei insistă că această procedură să
aibă loc nemijlocit în prăvăliile lor 896. Comitetul nu putea fi de acord cu propunerile
negustorilor, deoarece nu dispunea de instrucţiuni speciale din partea lui A.B.
Kurakin897.
La 20 septembrie 1813 a urmat dispoziţia lui A.B. Kurakin pe numele lui I.M.
Hartingh, în care se menţiona că Comitetul pentru securitate sanitară din Basarabia
va continua dezinfectarea numai a acelor mărfuri, care n-au fost puse încă în
circulaţie898. În acelaşi timp, A.B. Kurakin scria că el este sigur de faptul că I.M.
Hartingh va întreprinde toate măsurile pentru a dovedi locuitorilor şi negustorilor
despre necesitatea măsurilor sanitare adoptate, că sunt măsuri binevenite, strict
necesare pentru folosul fiecărui negustor în parte şi societăţii în ansamblu 899.
La 17 octombrie Comitetul îi raportează lui I.M. Hartingh că dispune de anumite
ştiri despre începutul molimei în Ţara Românească şi în Moldova: în cetatea Brăila,
localităţile Galaţi, Focşani, Bacău şi Cluj şi chiar în oraşul Iaşi şi cere de la I.M.
Hartingh informaţii şi măsuri de precauţie sanitară 900.
892
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 90, 92.
893
Ibidem, f. 2-2 verso.
894
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 198, f. 98-98 verso.
895
Ibidem, f. 98 verso.
896
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 210, f. 99.
897
Ibidem, f. 99 verso.
898
Ibidem, f. 105.
899
Ibidem, f. 105 verso.
900
Ibidem, f. 119-119 verso.
167
În vara anului 1813 cordonul sanitar la hotarul Basarabiei era alcătuit din:
regimentul unu de cazaci din Orenburg (pe o distanţă de 3666 verste erau amplasate
6 posturi de carantină, 54 pichete incluzând 20 ofiţeri, 23 subofiţeri şi 483 cazaci) –
începea de la Vadul-lui-Isac, urma pe malurile râului Prut, ale Dunării, continua pe
litoralul Mării Negre şi malul Nistrului până la localitatea Palanca 901; regimentul doi
de cazaci din Orenburg (12 posturi pe o distanţă de 280 verste, 65 pichete, 18
subofiţeri şi 330 cazaci) – de la localitatea Vasiliuţii-Mari şi până la Vadul-lui-Isac,
cu centrul în Leova902; regimentul trei de cazaci „Don” (26 posturi, 86 pichete, 39
ofiţeri, 53 subofiţeri, 1038 cazaci) – de la localitatea Onutu până în localitatea
Vasiliuţi cu centrul în Noua Suliţă903.
Au fost întreprinse şi alte măsuri de verificare a securităţii sanitare la noua
frontieră a Basarabiei. La 7 noiembrie 1813 căpitanul de gradul I S.A. Popandopolo
îi raportează lui I.M. Hartingh că pentru studierea situaţiei sanitare de la localitatea
Vâlcov şi până la delta Nistrului a fost trimis căpitanul de marină Jerebţov, iar din
partea regimentului întâi de cazaci din Orenburg sotnicul (sutaşul) Zaikov care au
analizat schimbările ce au intervenit în această problemă în timpul iernii 904.
Având ca scop de a inspecta unele cordoane sanitare instituite pentru protecţia
teritoriului Imperiului de pătrunderea molimei şi pentru a nu stopa soluţionarea
curentă a diverselor întrebări legate de această problemă, A.B. Kurakin îl angajează,
în baza rescriptului din 5 decembrie 1812, în calitate de adjunct pentru diverse
probleme de securitate sanitară pe consilierul K.F. Kazacikovski, persoană cunoscută
lui I.M. Hartingh905. La 2 septembrie 1813 A.B. Kurakin îl înştiinţează pe I.M.
Hartingh că, în cazul lipsei lui, K.F. Kazacikovski va fi persoana responsabilă de
toate măsurile legate de protecţia sanitară 906.
Alături de carantinele existente, cum era cea din Sculeni, autorităţile centrale
căutau să instituie şi altele noi. În dispoziţia din 17 mai 1813 pe numele
guvernatorului civil A.B. Kurakin cerea ca „…fiind păstrată carantina din aşezarea
Sculeni …să fie instituită încă o carantină în târguşorul Reni, pentru călători şi
mărfurile ce nu sunt supuse molimei” 907. Timpul reţinerii în carantina din Reni urma
să fie acelaşi ca şi în carantina din Sculeni, potrivit aceloraşi reguli stabilite de
consilierul de stat Karpov. La 23 mai a urmat dispoziţia guvernatorului civil asupra
acestei probleme908. La instituirea carantinei în Reni autorităţile locale ţineau cont nu
numai de doleanţele autorităţilor centrale, dar şi de circumstanţele de ordin intern,
doleanţele negustorilor, care s-au pronunţat pentru transferarea carantinei din Reni în
Ismail. Deja în dispoziţia din 20 iunie 1813, adresată lui I.M. Hartingh, A.B.
Kurakin era de acord cu cererea acestuia de a transfera carantina din Reni în Ismail.
Cât priveşte cererea lui I.M. Hartingh de a declara oraşul Ismail oraş-port, A.B.
901
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 198, f. 105-111 verso.
902
Ibidem, f. 115-115 verso, 132.
903
Ibidem, f. 144, 145 verso.
904
Ibidem, f. 184. A se vedea raportul lui Jerebţov şi Zaikov care au efectuat controlul (ANRM, F.
2, inv. 1, d. 198, f. 185-185 verso, 188-188 verso).
905
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 201, f.9.
906
Ibidem, f. 9-9 verso.
907
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 7.
908
Ibidem, f. 8-8 verso.
168
169
Kurakin a înaintat această cerere spre examinare comandantului suprem din Sankt
Petersburg, ministrului de poliţie S.C. Veazmitinov şi ministrului de finanţe D.A.
Guriev909.
La 28 iulie 1813 copia planului carantinei provizorii din Ismail, alcătuit de
inginer-colonelul Şardin, a fost prezentată spre examinare guvernatorului I.M.
Hartingh910. Acesta, la rândul său, înaintează la 7 august planul carantinei provizorii
din Ismail spre examinare lui A.B. Kurakin911.
Făcând unele precizări, la 20 septembrie A.B. Kurakin aprobă planul şi îl întoarce
lui I.M. Hartingh spre realizare. A.B. Kurakin s-a pronunţat împotriva locului
predestinat pentru carantină, menţionând că carantina trebuie stabilită mai jos de
cetatea Ismail, ceea ce ar fi în concordanţă cu statutul despre carantină adoptat în
1800912. În postul de şef al carantinei din Ismail a fost numit colonelul V.I. Poltavţov,
iar în calitate de şef adjunct – consilierul titular Reizberg. Numirea celorlalţi
funcţionari a fost dată în competenţa lui I.M. Hartingh, reieşind din instrucţiunile
despre carantinele provizorii din 6 septembrie 1813 puse la dispoziţie administraţiei
regionale913.
Între timp, la 26 august Comitetul carantinal din Ismail îi raportează lui I.M.
Hartingh că, potrivit dispoziţiei sale din 7 august, „…carantina pe lângă portul
Ismail este finisată şi este completamente gata atât pentru primirea vaselor
comerciale, cât şi pentru încărcarea şi exportul din port peste hotare a mărfurilor
admise de tariful vamal”914.
Pavel Svinin, analizând succint activitatea vămilor şi posturilor de carantină la
Prut şi Dunăre, scria că, conform informaţiilor colonelului V.I. Poltavţov din 20
octombrie 1813, activitatea carantinei din Ismail nici pe departe nu satisface
cerinţelor, de aceea trebuie aplicat regulamentul vamal, iar carantina instituită la un
loc mai potrivit, după toate regulile915.
În afară de carantinele ce primeau mărfuri şi călători în Basarabia, existau şi
carantine de altă natură. Din raportul căpitanului de gradul I S.A. Popandopolo din 2
septembrie 1813, adresat lui I.M. Hartingh privind suprimarea carantinei mici din
Vâlcov şi instituirea unor noi carantine în satul Bazarciuk (localitate mai comodă,
situată mai departe de apă, pe un loc mai uscat), aflăm că carantina din Vâlcov nu
servea ca loc pentru primirea mărfurilor şi călătorilor, ci servea doar ca loc pentru
dezinfectarea prin fum a pescarilor care se întorc de la pescuit din locuri
îndepărtate916. În aceleaşi timp, S.A. Popandopolo scria că în satul Bazarciuk există
deja timp de trei ani carantină care poate primi atât cetăţenii ce vin în Basarabia
pentru a se stabili aici cu traiul, cât şi negustorii, însă din lipsa banilor a fost
construită doar o singură casă ce serveşte şi acum ca loc pentru dezinfectarea

909
Ibidem, f. 11-11 verso.
910
Ibidem, f. 37. A se vedea planul carantinei (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 34).
911
Ibidem, f. 38.
912
Ibidem, f. 51-51 verso.
913
Ibidem, f. 51 verso, 56-56 verso.
914
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 45.
915
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 237-239.
916
ANRM, F .2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 157-157 verso.
169
persoanelor şi a mărfurilor sosite de peste hotare. Pentru construirea unei carantine
noi S.A. Popandopolo cerea de la I.M. Hartingh 500 de lei 917.
La 1 septembrie 1813 ministrul de poliţie S.C. Veazmitinov îl informează pe A.B.
Kurakin despre măsurile întreprinse în soluţionarea problemei în cauză,
prezentându-i şi diferite documente ce se aflau la dispoziţia lui 918.
Între timp, A.B. Kurakin a adunat noi informaţii privind locul de amplasare
provizorie a carantinelor la Prut şi Dunăre şi a considerat că e mult mai comod ca
carantina instituită în Reni să fie transferată în Ismail. General-maiorului I.M.
Hartingh i-au fost date dispoziţii de a institui carantina mai jos de cetatea Ismail, în
apropiere de oraşul ce se construia Tucikov, înmânându-i-se chiar planul în baza
căruia urma să fie organizată această carantină 919. Banii pentru organizarea carantinei
urmau să fie transferaţi din sumele suplimentare ce se aflau la dispoziţia lui. Însă,
ulterior, aflând că generalul I.M. Hartingh, în pofida propunerilor sale, a început deja
organizarea carantinei provizorii mai sus de cetatea Ismail, un loc cu totul nepotrivit
pentru aceasta, A.B. Kurakin i-a ordonat să stopeze construcţia ei şi să înceapă
construcţia în locul indicat de el – în apropierea oraşului Tucikov 920.
La 1 octombrie 1813 în dispoziţia adresată noului guvernator civil al Basarabiei
A.B. Kurakin scria că, reieşind din hotărârea Comitetului de Miniştri privind
organizarea carantinelor şi vămilor la noua frontieră ce desparte Rusia de Poarta
Otomană, are nevoie de „…harta Basarabiei cu indicarea noului hotar şi a oraşelor,
satelor, aşezărilor şi drumurilor situate pe linia de hotar” 921. În caz dacă reproducerea
acestei hărţi va necesita timp, A.B. Kurakin cerea să i se trimită originalul.
La 13 octombrie 1813 I.M. Hartingh îi trimite lui A.B. Kurakin harta sa personală
a Moldovei, Ţării Româneşti şi Basarabiei, pe care a indicat locurile la Prut
determinate pentru instituirea carantinelor şi vămilor. Concomitent, I.M. Hartingh a
mai transmis şi o altă hartă pe care era descris hotarul Basarabiei cu Austria şi
Moldova922. În plus, încă la 9 octombrie 1813 A.B. Kurakin, într-o dispoziţie
adresată lui I.M. Hartingh, îi scria că în urma deciziei Comitetului de Miniştri
privind determinarea locurilor la noul hotar cu Sublima Poartă pentru construcţia
carantinelor şi vămilor acesta urma să numească din numele său ingineri care să
determine locurile unde urmau să fie instituite carantine şi vame, stabilind în acelaşi
timp şi devizul de cheltuieli pentru construcţia acestor instituţii923. A.B. Kurakin îi
cerea lui I.M. Hartingh ca aceşti ingineri să fie ajutaţi de funcţionari competenţi în
întrebările legate de carantine şi vămi „…pentru ca în alcătuirea unor asemenea
planuri să nu se comită nici un fel de omiteri, iar în cazul în care nu vor fi găsiţi
asemenea funcţionari, aceştia vor fi trimişi din Sankt Petersburg”924.

917
Ibidem, f. 157 verso.
918
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 2.
919
Ibidem, f. 2-2 verso.
920
Ibidem, f. 3.
921
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 61, f. 23.
922
Ibidem, f. 23 verso.
923
Ibidem, f. 26-26 verso. Ulterior aceşti funcţionari numiţi de I.M. Hartingh vor fi: locotenentul
Afanasiev, inginerul cadastral, arhitectorul M.Ozmidov şi colonelul Şardin (Ibidem, f. 46, 47, 52).
924
Ibidem, f. 27.
170
171
A.B. Kurakin a determinat locul pentru carantinele şi posturile vamale: în Ismail şi
Leova – carantine; în Reni, Akkerman, Noua Suliţă şi Zagarancea – posturi vamale925.
La 9 octombrie 1813 A.B. Kurakin prezintă ministrului de poliţie S.C.
Veazmitinov viziunile sale privitor la organizarea cordonului sanitaro-vamal la Prut
şi Dunăre, inclusiv considerente cu privire la organizarea comerţului în Basarabia 926.
Între timp, S.C. Veazmitinov a considerat necesar de a studia această problemă la
faţa locului cu ajutorul unor funcţionari versaţi în problemă. Concomitent el a
verificat şi planul de instituire a vămilor şi posturilor vamale expus de Lev S.
Baikov, stabilind locurile pentru carantine şi cordonul sanitar şi planificând modul
de amplasare a acestora, aducând totul în ordine sub supravegherea şi administrarea
directă a ministrului de interne927.
A.B. Kurakin scria că noul hotar de la Prut, spre deosebire de cel de la Nistru,
nici pe departe nu este perfect pentru a proteja Imperiul Rus de comerţul de contra-
bandă, exodul populaţiei din Basarabia şi pătrunderea ciumei şi a holerei. El îşi
argumenta spusele prin faptul că deoarece râul Prut este îngust, nu este adânc şi
brăzdat de o mulţime de vaduri, el uşor poate fi trecut de populaţia ambelor maluri
care este de aceeaşi etnie şi credinţă; iar legăturile de rudenie şi relaţiile permanente
ce există între ambele maluri ameninţă permanent cu răspândirea molimei 928.
Reieşind din aceste considerente, A.B. Kurakin propunea:
1. Cordonul sanitaro-vamal la Nistru să fie păstrat în starea lui iniţială.
2. Păstrând carantinele şi vămile la Nistru, să se continue lucrul în ce priveşte
instituirea celor de la noua frontieră, urmărindu-se scopul de a proteja Basarabia de
răspândirea molimei şi de a asigura perceperea taxelor vamale.
3. Toate mărfurile importate în Basarabia urmau să fie supuse în carantine
controlului sanitar, iar în vămi – perceperii taxelor vamale. Mărfurile străine predes-
tinate pentru a fi importate în Rusia urmau să fie transportate în Basarabia pe cale de
tranzit în carantinele şi vămile de la Nistru.
4. Mărfurile importate în Rusia, indiferent de provenienţa lor – autohtonă sau
străină – la trecerea peste Nistru urmau să fie supuse controlului sanitar. În schimb,
dacă mărfurile străine au fost impuse la taxa vamală la frontiera de vest a Basarabiei,
apoi la trecerea lor peste Nistru deja nu mai erau impuse la o nouă taxă vamală.
5. Vămile şi respectiv carantine la hotarul ce desparte Basarabia de Înalta Poartă
Otomană urmează a fi instituite în 3 locuri: la hotarul cu Austria, pe drumul mare ce
duce spre Iaşi şi în Ismail. Vama de la Akkerman să fie lichidată, deoarece distanţa
mică de la ea până la Odesa o fac de prisos. În schimb, pentru exportul mărfurilor
din Basarabia în Akkerman urma să fie instituit un post vamal 929.
Această măsură denotă destul de elocvent că autorităţile imperiale promovau
chiar şi faţă de teritoriul nou-anexat o politică protecţionistă, folosind cele mai
diverse mijloace pentru a apăra portul Odesa de cea mai mică concurenţă din partea
vămilor şi posturilor vamale basarabene din apropiere.

925
Ibidem, f. 28, 29, 30, 32.
926
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 105, 110.
927
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 1 verso.
928
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 105.
929
Ibidem, f. 105 verso-107 verso.
171
A.B. Kurakin considera că e mult mai convenabil de a institui vama şi carantina
în Ismail, şi nu în Reni. Avantajele Ismailului constau în aceea că portul de aici
(debarcader) era comod pentru încărcatul şi descărcatul vaselor, Dunărea era cu mult
mai lată ca la Reni, deci mult mai potrivită pentru vase în timp de iarnă. A.B.
Kurakin lega instituirea vamei şi carantinei în Ismail de avantajele pe care le pot
aduce acestea noului oraş Tucikov „…care în mare parte deja este construit cu
prăvălii şi ambare şi care este situat în cel mai convenabil loc pentru comerţ” 930. În
schimb, în Reni urma să fie instituit un post vamal.
A.B. Kurakin considera că locul cel mai potrivit pentru carantina centrală este
Zagarancea, deoarece prin această localitate trece drumul principal care uneşte
oraşele Bucureşti, Focşani, Iaşi şi multe altele cu Basarabia. La hotarul cu Imperiul
Austriac urma să fie instituită o carantină în Noua Suliţă, iar în Leova – un post
vamal931.
A.B. Kurakin nu susţinea propunerile lui Lev S. Baikov privind instituirea unui
post vamal în Vadul-lui-Isac şi a unui post vamal şi de carantină în Reni 932.
Aceste măsuri au fost aduse la cunoştinţă de către A.B. Kurakin guvernatorului
militar din gubernia Herson, care, analizându-le şi confruntându-le cu circumstanţele
locale în timpul aflării sale în Basarabia în legătură cu inspectarea armatei, le-a
considerat corecte şi binevenite933.
În raportul său din 29 septembrie 1813 I.M. Hartingh, îngrijorat de nemulţumirea
lui A.B. Kurakin, căuta să argumenteze alegerea locului pentru carantină – mai sus
de Ismail şi să demonstreze privilegiile şi avantajele acestui loc pentru comerţul
basarabean934.
Restricţiile întreprinse în 1813 de organele centrale în legătură cu răspândirea
molimei în Ţările Române ce a condiţionat închiderea hotarelor de apus ale
Basarabiei s-au răsfrânt negativ asupra comerţului – îndeosebi asupra exportului de
cereale. În urma unor demersuri înaintate în septembrie 1813 de organele regionale,
la 29 septembrie A.B. Kurakin şi-a dat totuşi acordul de a reîncepe exportul
cerealelor prin portul Ismail în baza aceloraşi reguli sanitare care au fost prescrise de
el comerţului prin portul Reni 935. În acelaşi timp, într-o altă dispoziţie, cea din 29
septembrie, adresată lui I.M. Hartingh, A.B. Kurakin, reieşind din considerentul că
în portul Reni nu poate exista un comerţ permanent şi dorind să satisfacă interesele
negustorilor, a permis exportul cerealelor doar pentru perioada de navigaţie a anului
1813. Colonelul V.I. Poltavţov urma să răspundă nemijlocit de securitatea vamală, să
supravegheze ca vasele angajate prin contract să nu fie din Galaţi sau alte porturi,
unde bântuia deja molima936.
Traducerea în viaţă a acestei dispoziţii a fost pusă pe seama colonelului V.I.
Poltavţov, care urma să se conducă de dispoziţia semnată la 6 septembrie 1813 de
930
Ibidem, f. 107 verso-108.
931
Ibidem, f. 108-109.
932
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 109-109 verso.
933
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 7 verso.
934
A se vedea mai amănunţit raportul lui I.M. Hartingh din 29 septembrie pe numele lui A.B.
Kurakin în: ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 52-55 verso.
935
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 59.
936
Ibidem, f. 60-60 verso.
172
173
A.B. Kurakin, ce prevedea diferite măsuri de protejare a teritoriului de pătrunderea
molimei. Pentru soluţionarea acestor întrebări V.I. Poltavţov a fixat unele sarcini
concrete: cerealele pregătite pentru export din Reni să fie examinate la faţa locului şi
numai după aceasta să li se permită negustorilor să le exporte peste hotare; să se
adune informaţii referitor la cantitatea de cereale şi localităţile unde acestea erau
depozitate; să se evite diferite încălcări şi falsificări şi să se întreprindă toate
măsurile de protejare a hotarelor de răspândirea epidemiilor de ciumă şi holeră
etc.937
La 19 octombrie 1813 a urmat dispoziţia lui A.B. Kurakin la raportul lui I.M.
Hartingh din 29 septembrie 1813, în care ministrul îşi exprimă viziunile sale asupra
instituirii carantinei din Ismail în locul indicat de I.M. Hartingh. A.B Kurakin scria
că această decizie „…a cauzat pierderi irecuperabile de bani ce au fost cheltuiţi
pentru construcţie şi a fost pierdut în zădar timpul” 938. El menţiona totodată că expe-
rienţa deja acumulată demonstrează că carantina „…urmează a fi construită puţin
mai departe de oraş, în cursul râului, accentuând că carantina provizorie va rămâne
în acel loc până la primăvară, până când nu va fi construită o nouă carantină, în locul
nou stabilit”939. La 22 octombrie 1813 I.M. Hartingh îi raportează lui A.B. Kurakin
că după ce a primit dispoziţia lui din 19 octombrie el a dat dispoziţiile de rigoare
unui ofiţer – inginer pentru a pregăti planurile, cu indicarea locurilor alese pentru
instituirea carantinelor, vămilor şi posturilor vamale, iar la 25 octombrie într-un alt
raport guvernatorul scria despre măsurile întreprinse de el în legătură cu instituirea
carantinei din Ismail940.
Soluţionarea întrebărilor depindea în mare măsură şi de prezenţa administraţiei
carantinale ce urma să soluţioneze nemijlocit problemele în cauză. După ce
Comitetul carantinal a fost transferat din Reni în Ismail, de instituirea administraţiei
carantinale depindea foarte mult. Ca rezultat, la 26 octombrie 1813, la dispoziţia lui
A.B. Kurakin, în Ismail este instituită administraţia de carantină 941. La 27 octombrie
1813 şeful oficiului portuar Ismail îi raportează lui I.M. Hartingh că, potrivit
dispoziţiilor lui A.B. Kurakin şi ale guvernatorului civil, şeful carantinei din Ismail
V.I. Poltavţov cu o zi în urmă a fost inclus în statele de funcţii 942. Iar la 1 noiembrie
1813 V.I. Poltavţov îi raportează lui I.M. Hartingh despre confirmarea listei
funcţionarilor şi a lucrătorilor oficiului carantinal portuar Ismail, aceştia fiind: şeful
carantinei V.I. Poltavţov, consilierul titular Reizberg, medicul Liubomirov, secretarul
Rogozinski, traducătorul Hartuleari şi 2 slujitori de cancelarie, iar pentru casa
comercială încă trei slujitori şi 8 supraveghetori 943.
Instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre este pusă în discuţie cu o
nouă intensitate în toamna anului 1813. La 11 noiembrie 1813 S.C. Veazmitinov îi
scrie ministrului de finanţe că a primit deja de la A.B. Kurakin 2 rapoarte: unul refe-
937
Ibidem, f. 60 verso, 65-65 verso.
938
Ibidem, f. 72-72 verso.
939
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 73 verso-74.
940
Despre măsurile întreprinse de I.M. Hartingh din 2 octombrie 1813 a se vedea mai detaliat:
ANRM, F .2, inv. 1, d. 199, f. 74-78 verso.
941
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 236.
942
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 199, f. 80.
943
Ibidem, f. 88, 89.
173
ritor la locul de amplasare a carantinelor şi vămilor la Prut şi Dunăre, iar altul – cu
privire la plângerea locuitorilor oraşului Tucikov adresată guvernatorului I.M.
Hartingh, pe care le-a transmis spre examinare 944.
D.A. Guriev considera că ideile de bază expuse de A.B. Kurakin se reduceau în
fond la păstrarea în formă inviolabilă a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi
instituirea concomitentă a unui cordon similar la noua frontieră 945. Respectând în
fond ideile expuse de A.B. Kurakin, ce confirmau tendinţele guvernului de a între-
prinde măsuri aspre şi energice în vederea apărării Imperiului de pătrunderea moli-
mei, ministrul de finanţe D.A. Guriev în memoriul din 24 noiembrie 1813 adresat lui
S.C. Veazmitinov s-a pronunţat împotriva propunerilor lui A.B. Kurakin, deşi
considera că guvernul trebuie să ia măsuri drastice în vederea asigurării securităţii
sanitare la hotarele de apus. În acelaşi timp, el opinează că nu vede „…nici o
necesitate, nici un avantaj de a păstra cordonul vamal de la Nistru şi de a înfiinţa
încă unul la hotarul ce desparte Rusia de Imperiul Otoman” 946. În mesajul ministrului
se menţiona că cordonul vamal de la Nistru, în afară de cheltuieli pentru întreţinerea
lui, neapărat va pricinui prejudicii negustorilor şi va crea dificultăţi pentru circulaţia
mărfurilor şi a capitalului comercial, deoarece „pentru securitatea Basarabiei trebuie
…să se interzică transportarea mărfurilor pe teritoriul ei peste Nistru fără a le expune
unui control sanitar preventiv în carantinele la noua frontieră”947.
Pornind de la aceste considerente, ministrul de finanţe propunea:
1. Carantinele la Nistru să fie păstrate, iar importul mărfurilor din Basarabia în
Rusia şi al celor străine să se efectueze în baza unui control riguros în carantinele de
la Nistru, conform regulamentului privind carantinele de port şi de frontieră.
2. Cordonul vamal de la Nistru să fie transferat la hotarul de apus al Basarabiei,
iar vămile şi posturile vamale să fie stabilite în locurile propuse de A.B. Kurakin.
3. Controlul vamal şi posturile de pază să fie subordonate administraţiei locale.
4. Toate mărfurile importate pe la frontiera de apus, destinate Basarabiei sau
Rusiei, să fie vămuite exclusiv la vămile de la Prut şi Dunăre, iar importul lor,
permis conform regulamentului comercial european, să se realizeze numai prin unele
vămi: mărfurile importate pe cale maritimă, pe Marea Neagră – prin portul Ismail;
cele importate pe cale terestră – prin Zagarancea şi Noua Suliţă. Exportul mărfurilor
să se permită prin toate vămile şi posturile vamale.
5. Ţinând cont de faptul că mărfurile exportate în Rusia pe cale de tranzit urmau
să fie expuse unui control sanitar dublu, se propunea de a stabili cordonul carantinal
al districtului Basarabia în locurile unde la Nistru se aflau vămile şi posturile
vamale, întărindu-l pe seama funcţionarilor vamali. Mărfurile basarabene urmau să
fie însoţite de certificatul sanitar, iar cele străine – de certificatul vamal (drept
dovadă că au fost impuse la Prut şi Dunăre taxei vamale) 948.
Pericolul răspândirii molimei, sau cel puţin apariţia anumitor suspiciuni despre
răspândirea molimei în posesiunile Înaltei Porţi Otomane şi ale Imperiului Austriac
impunea autorităţile centrale să adopte măsuri de precauţie sanitară. La 4 septembrie
944
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 83 verso.
945
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 7 verso-8.
946
AISR, F. 19, inv. 3, d. 129, f. 128 verso.
947
Ibidem, f. 128 verso-129.
948
Ibidem, f. 129 verso-132 verso.
174
175
1813, conform dispoziţiei date de A.B. Kurakin lui I.M. Hartingh, toţi pasagerii erau
supuşi unui control sanitar de 16 zile949.
După anexarea Basarabiei la Rusia autorităţile ţariste tindeau să concentreze în
mâinile lor întreaga putere regională şi ţinutală, numind în cele mai importante
funcţii funcţionari ruşi, îndeosebi din rândurile comandamentului militar. Astfel, prin
dispoziţia din 25 septembrie 1813, reconfirmată la 29 septembrie, „…administrarea
tuturor carantinelor la hotarele ţinutului Hotin, aflate în partea prosperă a
Basarabiei”, era concentrată în mâinile comandantului armatei şi flotei maritime ruse
dislocate în Basarabia, guvernatorului civil I.M. Hartingh 950.
Prin aceeaşi dispoziţie din 25 septembrie 1813 A.B. Kurakin cerea de a fi oprită
activitatea carantinei de pe râul Ciuhur în satul Verejeni 951.
Teama de răspândirea molimei impunea autorităţile centrale ruse să ia măsuri de
urgenţă întru asigurarea pazei sanitare. În dispoziţia din 3 octombrie 1813, adresată
lui I.M. Hartingh, A.B. Kurakin menţionează că „…cel mai comod loc pentru
instituirea carantinelor din partea ţinutului Hotin …este pe drumul mare ce trece din
aceste regiuni în ţinuturile Iaşi şi Soroca, lăsând doar acele drumuri care duc spre
carantine, celelalte urmând a fi săpate şi distruse” 952.
La 3 noiembrie 1813 a urmat dispoziţia lui A.B. Kurakin pe numele lui I.M.
Hartingh potrivit căreia carantina din Ismail urma să fia închisă pe o perioadă de 6
săptămâni, în legătură cu ultimul caz de deces de pe urma molimei. În acelaşi timp,
trebuiau pregătite materialele de construcţii necesare pentru construcţia carantinei
care avea să înceapă în primăvara anului viitor în locul indicat de A.B. Kurakin 953.
În protejarea ţării de pericolul molimei erau implicate şi consulatele ruse din
ţările străine. La 5 noiembrie 1813 consulul rus din Iaşi A.Pini îi raportează lui I.M.
Hartingh că molima a fost depistată în localităţile Botoşani şi Vaslui, de pe urma
căreia au murit două persoane, menţionând că despre aceasta el i-a informat deja pe
guvernatorul militar din Herson, inspectorul carantinei din Movilău, Comitetul
carantinal din Ismail şi postul de carantină Sculeni 954. În urma acestei dispoziţii, la 9
noiembrie 1813 postul de carantină Sculeni a luat măsurile de rigoare pentru a
proteja hotarele Basarabiei de pătrunderea molimei 955.
Pentru apărarea ţării de răspândirea molimei era nevoie de un cordon sanitar
modern, instituit în locuri care vor permite să se respecte termenul de carantină.
Carantinele instituite în grabă nu făceau faţă cerinţelor, fapt asupra căruia organele
regionale nu o dată atenţionau organele imperiale.
În raportul din 5 noiembrie şeful carantinei din Ismail colonelul V.I. Poltavţov 956
îl informează pe A.B. Kurakin că clădirile din carantină sunt aşezate în formă de

949
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 195, f. 1.
950
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. I, f. 182, 185.
951
Ibidem, f. 182.
952
Ibidem, f. 186.
953
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 216.
954
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 195, f. 37-37 verso.
955
Ibidem, f. 43-45.
956
V.I. Poltavţov a fost numit de A.B. Kurakin în postul de şef al carantinei din Ismail la 20
septembrie 1813, cu un salariu de 1500 ruble (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 74; F. 17, inv. 1, d. 5, f.
100).
175
pătrat la o distanţă nu prea mare una de alta, fiind strâmtorate de ambele părţi de
mlaştini, iar un pod mic ce se află la Dunăre este înfundat în apă 957. În urma acestui
raport şi reieşind din situaţia dificilă în care s-a pomenit carantina, la 5 decembrie
1813 A.B. Kurakin în dispoziţia adresată lui I.M. Hartingh îi cerea să fie schimbat
locul de amplasare a carantinei. Pentru construcţia unei noi carantine urma să fie
instituit un Comitet special sub preşedinţia lui V.I. Poltavţov. Carantina trebuia
amplasată în locul deja stabilit de A.B. Kurakin 958. Peste câteva zile, la 20 decembrie
1813, autorităţile regionale i-au raportat lui A.B. Kurakin despre măsurile
întreprinse959.
În urma unui nou raport al lui V.I. Poltavţov din 21 noiembrie 1813 pe numele lui
A.B. Kurakin, în care acesta descria noile obstacole şi greutăţi în instituirea
carantinei din Ismail960, la 20 decembrie a urmat o nouă dispoziţie a ministrului adre-
sată lui I.M. Hartingh prin care erau confirmate dispoziţiile expuse încă la 5
decembrie, privitor la schimbarea locului de amplasare a carantinei 961.
Între timp, la 21 decembrie 1813 comandantul cetăţii Ismail maiorul O.M. Viteaz
îi raportează lui I.M. Hartingh că dispoziţia lui din 29 iunie referitor la instituirea
carantinei provizorii din Ismail în apropierea râului Repida a fost îndeplinită 962,
cheltuindu-se pentru aceasta 21148 lei 29 parale 963.
Reieşind din greutăţile pe care le întâlnea I.M. Hartingh în căutarea unor ingineri
calificaţi care ar putea alcătui planurile construcţiei carantinelor şi a vămilor, precum
şi a posturilor carantinale şi vamale la noul hotar cu Basarabia, la 3 ianuarie 1814
A.B. Kurakin în dispoziţia sa pe numele lui I.M. Hartingh îl informează că
consilierul de palat Diceskulov şi locotenentul de marină Afanasiev au fost trimişi în
Basarabia cu instrucţiuni speciale privind instituirea carantinelor la Prut şi Dunăre,
la care să ţină cont de specificul regiunii 964. Cât priveşte instituirea carantinelor, A.B.
Kurakin îl ruga pe I.M. Hartingh ca la început, până când vor sosi funcţionarii
chemaţi de la Ministerul de Finanţe, specialişti în domeniul respectiv, să fie luate ca
exemplu carantinele de la Dubăsari şi Movilău 965. Dar până la soluţionarea acestor
probleme, A.B. Kurakin îl ruga pe I.M. Hartingh să înceapă construcţia carantinei
provizorii din Ismail.
În viziunea lui A.B. Kurakin, carantine şi vămile urmau să fie instituite în Ismail,
Zagarancea şi Noua Suliţă, iar posturi vamale şi carantinale – în Akkerman, Reni şi
Leova966.
Din instrucţiunile date lui Diceskulov şi Afanasiev putem constata că A.B.
Kurakin punea în ei mari speranţe şi responsabilitate în ce priveşte organizarea
carantinelor la noua frontieră. Dar construcţia carantinelor era stopată nu numai din

957
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 9-9 verso, 11.
958
Ibidem, f. 8-8 verso.
959
Ibidem, f. 10-10 verso.
960
A se vedea raportul lui V.I. Poltavţov (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 16-16 verso).
961
Ibidem, f. 15-15 verso.
962
Ibidem, f. 25.
963
Ibidem, f. 26-31 verso.
964
A se vedea instrucţiunile lui Diceskulov şi Afanasiev (ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 40-47).
965
Ibidem, f. 38-38 verso, 48.
966
Ibidem, f. 39.
176
177
cauza lipsei de specialişti; şeful carantinei din Ismail V.I. Poltavţov scria că din
cauza iernii construcţia carantinei nu poate să înceapă. În dispoziţia sa din 8 ianuarie
1814 A.B. Kurakin îl informează pe I.M. Hartingh de unde poate fi procurat
materialul de construcţie: lemnul – din posesiunile Sublimei Porţi, iar cărămida – din
apropierea Ismailului, insistând ca „…la prima ocazie să înceapă construcţia caran-
tinei”967.
La 26 februarie 1814 a urmat o nouă dispoziţie a lui A.B. Kurakin adresată
guvernatorului I.M. Hartingh referitor la locul de amplasare a carantinei provizorii
din Ismail – mai sus de cetatea Ismail, în direcţia cursului râului Dunărea 968.
În decursul lunii ianuarie a fost mărit numărul statelor de funcţii ale carantinei
din Ismail, în ele fiind incluşi 14 ostaşi simpli din unităţile de invalizi ale regimen-
telor ce s-au întors din Sublima Poartă 969 şi alţi funcţionari. Conform dispoziţiei din
24 ianuarie 1814 a lui A.B. Kurakin, au fost mărite şi salariile funcţionarilor din
carantinele portuare, care urmau a fi achitate din contul veniturilor regionale 970.
În condiţiile apariţiei pericolului răspândirii molimei autorităţile ţariste adoptau
măsuri sanitare duble. La 29 decembrie 1813 A.B. Kurakin, în dispoziţia sa pe
numele lui I.M. Hartingh, îl înştiinţează pe acesta că guvernatorului militar din
gubernia Herson Duc de Richelieu i-au fost date dispoziţiile de rigoare despre
închiderea carantinei din Dubăsari din cauza răspândirii molimei şi în Basarabia, iar
exportul mărfurilor din Basarabia în guberniile ruse să fie permis doar prin carantina
din Movilău, conform prevederilor regulamentului despre carantine 971.
În pofida măsurilor întreprinse, deseori era destul de greu a stopa răspândirea
molimei. La 19 ianuarie 1814 autorităţile locale scriau despre extinderea molimei în
cetatea Ismail972. Traficul de mărfuri sau de pasageri din Ismail prin posturile vamale
Parcani şi Ovidiopol putea favoriza pătrunderea molimei în guberniile de sud ale
Imperiului. În urma unor controale riguroase efectuate la postul de carantină din
Parcani, A.B. Kurakin îi scria lui I.M. Hartingh la 21 iunie 1814 că acest post de
carantină nu este potrivit nici pe departe pentru primirea călătorilor şi pentru
supunerea mărfurilor controlului sanitar, de aceea îi recomanda lui I.M. Hartingh să
„interzică traficul de pasageri şi mărfuri până când guvernatorul militar din gubernia
Herson nu va confirma că aceste posturi de carantină sunt instituite în baza regula-
mentului cu privire la carantinele provizorii” 973.
La 21 ianuarie 1814, îndeplinind dispoziţia din 19 ianuarie a lui A.B. Kurakin,
Diceskulov, însoţit de ceilalţi funcţionari şi având la dispoziţie toate documentele
semnate de I.M. Hartingh, pleacă din Chişinău pentru a cerceta la faţa locului acele
locuri care au fost indicate de ministrul de interne pentru instituirea carantinelor,
vămilor şi posturilor vamale974. În decurs de două luni şi jumătate comisia, în com-

967
Ibidem, f. 51-51 verso.
968
Ibidem, f. 52.
969
Ibidem, f. 60-60 verso.
970
Ibidem, f. 66-66 verso. Conform dispoziţiei Guvernului Regional, funcţionarilor vamali le-a fost
fixat un salariu anual de 15 ruble (Ibidem, f. 75, verso).
971
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 195, f. 82-82 verso.
972
Ibidem, f. 91-92.
973
Ibidem, f. 118-118 verso.
974
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 61, f.58 verso.
177
ponenţa căreia mai intrau locotenentul Afanasiev, inginerul cadastral şi arhitectul
regional Ozmidov, au cercetat locurile indicate de A.B. Kurakin, însă n-au alcătuit
planurile carantinelor şi vămilor, deoarece se grăbeau şi nu erau condiţii normale
pentru a face acest lucru la faţa locului. La 23 februarie Diceskulov îi scrie lui I.M.
Hartingh din Leova că au fost cercetate deja oraşele Akkerman, Ismail şi târgu şorul
Reni, acestea fiind găsite convenabile pentru instituirea carantinelor şi posturilor
vamale975.
Pentru a grăbi întocmirea planurilor carantinelor şi ale vămilor la noua frontieră
la Prut şi Dunăre, la dispoziţia ministrului de finanţe D.A. Guriev în Basarabia este
trimis general-maiorul Gaius, despre care fapt A.B. Kurakin îl informează la 25
februarie 1814 pe I.M. Hartingh976.
Pentru a urgenta lucrările, la 5 martie Şabelski dă dispoziţia ca după elaborarea
raportului, planurilor şi devizului de cheltuieli pentru instituirea carantinelor şi
vămilor, persoanele implicate în cercetarea noii linii de frontieră să se întâlnească în
localitatea Slobodca (denumita Slobodca mică dvorenească) în apropiere de Ismail.
Însă în scrisoarea sa din 7 aprilie arhitectul Ozmidov îl convingea pe I.M. Hartingh
că un loc mai potrivit pentru alcătuirea planurilor ca oraşul Chişinău nu există 977.
I.M. Hartingh era de acord să vină în Slobodca pentru a discuta întrebările, cu atât
mai mult că la aceasta insista Şabelski, care îl ruga totodată pe I.M. Hartingh să nu-l
reţină pe Ozmidov mult timp acolo, pentru ca acesta să se întoarcă cât mai repede la
Chişinău şi să înceapă elaborarea planurilor de construcţie 978.
Încercările întreprinse de I.M. Hartingh de a afla planurile carantinelor şi ale
vămilor de la Nistru, ca în baza acestora să fie alcătuite şi cele de la Prut şi Dunăre,
nu s-au încununat de succes, deoarece în Movilău şi Dubăsari asemenea planuri
lipseau979.
Diceskulov, la întoarcerea în Chişinău, a primit dispoziţia lui A.B. Kurakin din 23
februarie 1814 ca, după ce va fi terminat lucrul, toate documentele referitor la
instituirea carantinelor şi vămilor la Prut şi Dunăre să fie puse la dispoziţie
consilierului de colegiu Şabelski, care urma să le analizeze, să le aprobe, după ce,
împreună cu concluziile acestuia, să fie trimise în Sankt Petersburg 980.
După finisarea investigaţiilor de rigoare ale frontierei Basarabiei, la 3 iunie 1814
Gaius şi Şabelski pun la dispoziţia lui A.B. Kurakin planurile faţadelor şi devizul de
cheltuieli ale carantinelor, vămilor şi posturilor vamale amplasate la hotarele cu
Sublima Poartă şi alte documente referitor la această problemă 981. La baza raportului
au stat atât investigaţiile personale privind situaţia frontierei Basarabiei la hotarele
cu Înalta Poartă Otomană, cât şi rapoartele şi proiectele carantinelor puse la
dispoziţie de Diceskulov şi Afanasiev982.

975
Ibidem, f. 52.
976
Ibidem, f. 54.
977
Ibidem, f. 65.
978
Ibidem, f. 65 verso.
979
Ibidem, f. 43, 50.
980
Ibidem, f. 58 verso.
981
Ibidem, f. 59. A se vedea raportul integral (ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 1-11 verso).
982
Ibidem, f. 1.
178
179
Luând cunoştinţă de Basarabia, Gaius şi Şabelski scriau despre avantajele pe care
le puteau aduce aceste noi teritorii Imperiului. Basarabia, în viziunea lor, putea fi
punctul de tangenţă al comerţului terestru al Rusiei cu Austria şi Sublima Poartă şi
chiar se putea aştepta ca şi comerţul de tranzit să se îndrepte din Constantinopol prin
Ismail în posesiunile Imperiului Austriac, care până acum se făcea, de regulă, prin
Bucureşti, pe Marea Neagră şi pe Dunăre 983. Interesul faţă de Basarabia era dictat de
bogăţiile ei care puteau fi folosite în favorul Rusiei. Ei constatau că în trecut Basa ra-
bia era considerată grânar pentru Constantinopol, asemănător Egiptului, asigurându-l
cu diferite mărfuri şi produse alimentare: grâu, porumb, unt, său, piei, lumânări,
miere, ceară şi până la un milion de oi984.
După ce au studiat noua frontieră, Gaius şi Şabelski au propus să fie instituite
carantine, vame şi posturi vamale în Akkerman 985, Ismail986, Leova987, Sculeni
(Iaşi)988 şi Noua Suliţă989.
Un interes deosebit prezintă viziunile lui Gaius şi Şabelski referitor la instituirea
carantinei şi vamei în Reni. În pofida faptului că Diceskulov şi Afanasiev considerau
că în Reni (Tomarova), atât în cursul superior, cât şi cursul inferior al Dunării, erau
cele mai avantajoase locuri din întreaga Basarabie pentru instituirea carantinei şi
vamei, ei s-au pronunţat împotriva amplasării acestora în Reni 990. Teama de
răspândirea molimei ce putea pătrunde destul de uşor din portul Galaţi, situat doar la
15 verste de Reni, îi impun pe Gaius şi Şabelski să refuze de avantajele geografice
pentru amplasarea carantinei şi vamei în acest loc. Ei scriau că „…toate vasele
turceşti ce pleacă în Galaţi şi Brăila, Silistria (Bulgaria) şi alte porturi dunărene
turceşti trec pe lângă Tomarova, în apropiere de malul de nord al Dunării” 991 şi pot
contribui în mod direct la răspândirea molimei.

983
Ibidem, f. 1 verso.
984
Ibidem, f. 1 verso-2.
985
Carantina şi postul vamal urmau să fie amplasate la o distanţă de o verstă de Akkerman pe un
mal ridicat (Ibidem, f. 2 verso-3).
986
Locul amplasării carantinei provizorii şi a vamei mai sus de Ismail, conform dispoziţiei lui I.M.
Hartingh, este considerat nereuşit, deoarece cauza prejudicii serioase comerţului şi negustorilor. Se
propunea: carantina şi vama să fie amplasate cu 3 verste mai jos de oraşul Tucikov, în cursul Dunării
(Ibidem, f. 4 verso).
987
Din lipsa unui loc avantajos de amplasare a carantinei mai jos de Leova, el a fost găsit la 300
stanjeni în partea de nord. Postul vamal urma să fie amplasat la o distanţă de 150 stânjeni de la caran -
tină (Ibidem, f. 8-8 verso).
988
Amplasarea carantinei şi a vamei provizorii din Sculeni (conform dispoziţiilor lui I.M. Hartingh)
la o distanţă de 10 verste de Zagarancea pe malul Prutului este considerată nereuşită. Se propunea ca
carantina şi vama centrală principală din Sculeni (cu denumirea Iaşi) să fie amplasată la 300 verste de
carantina provizorie actuală, între localităţile Sculeni şi Ghermăneşti, pe un loc drept şi ridicat, ce nu
era supus inundaţiilor (Ibidem, f. 10).
989
Gaius argumenta alegerea localităţii Noua Suliţă ca loc de carantină şi vamă prin faptul că „…
prin acest punct trece un drum mare din Bucureşti, Odobeşti, Focşani şi Iaşi spre Hotin, Cameneţ-
Podolsk şi, parţial, spre Bucovina şi Galiţia”. Vama urma să fie stabilită la 400 stânjeni de la scurgerea
râuşorului Rachitna în Prut în partea austriacă, iar carantina – la Prut, la hotarul cu Sublima Poartă
(Ibidem, f. 10-10 verso).
990
Ibidem, f. 6 verso-7.
991
Ibidem, f. 7-7 verso.
179
În caz dacă guvernul va considera necesar a institui carantină şi postul vamal şi în
Reni, apoi, în viziunea lui Gaius şi Şabelski, acestea urmează a fi organizate în baza
aceloraşi principii ca şi cele din Akkerman, fiind amplasate mai jos de localitatea
Reni în cursul Dunării992.
Devizul de cheltuieli stabilit pentru instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut
şi Dunăre este elucidat în Tabelul 5.

Tabelul 5
Devizul de cheltuieli stabilit de Gaius în 1813 pentru instituirea
cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre*
Suma necesară Suma necesară
pentru construcţia pentru construcţia Suma totală
Localităţile carantinelor vămilor
În lei În lei În %
Akkerman 223989 21994 245983 3,7
Ismail 2494453 217165 2711618 41,0
Leova 131946 22526 154472 2,3
Iaşi (Sculeni) 1367478 133973 1501451 22,7
Noua Suliţă 1843070 152276 1995346 30,2
Suma totală** 6060936 547934 6608870 100,0
Raportul, în % 91,7 8,3 100,0 -
* ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 18-18 verso.
** În sumele indicate în Tabel n-au fost incluse paralele.

Datele Tabelului 5 confirmă că 91,7 % din sumele necesare pentru instituirea


cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre urmau să fie alocate pentru construirea
carantinelor (cheltuielile cele mai mari urmau să fie alocate în localităţile Ismail,
Sculeni şi Noua Suliţă unde era planificat să fie instituite vame), iar 8,3% – pentru
construirea vămilor şi posturilor vamale.
Lipsa materialului de construcţie l-a impus pe Gaius să recurgă la practica
moldovenească privind construirea vămilor şi carantinelor; materialul de construcţii
trebuia adus din alte localităţi, respectiv se impuneau şi cheltuieli suplimentare
pentru transportarea acestuia, estimate la 2273265 lei 993.
A.B. Kurakin, fiind în deplin acord cu părerile expuse de Gaius şi Şabelski,
îndeosebi cu modalitatea construirii carantinelor şi vămilor după obiceiul moldove-
nesc, considera că stabilirea unui preţ rezonabil pentru transportarea materialului de
construcţie „…nu va fi o povară pentru locuitorii Basarabiei” 994. Construcţii capitale
urmau a fi efectuate, în viziunea lui A.B. Kurakin, în Ismail, Noua Suliţă şi
Akkerman, din considerentul că aici hotarul urma să fie destul de dur, iar în celelalte

992
Ibidem, f. 8.
993
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 19-20.
994
Ibidem, f. 20 verso.
180
181
locuri construcţiile urmau a fi efectuate cu cheltuieli minime. Devizul de cheltuieli
n-a fost confirmat, deoarece unele sume erau extrem de exagerate 995.
Luând în consideraţie obiecţiile expuse de A.B. Kurakin pe marginea proiectului
înaintat de Gaius şi Şabelski privitor la instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut
şi Dunăre, la 25 august 1814 ministrul de poliţie S.C. Veazmitinov le-a înaintat spre
discuţie şi aprobare ministrului de finanţe. Acesta a susţinut părerea expusă de A.B.
Kurakin privitor la necesitatea instituirii a două cordoane sanitare, însă n-a fost de
acord cu instituirea a două cordoane vamale, deoarece considera că „…la noul hotar
e necesar doar un cordon vamal, altfel nu numai mărfurile importate de peste hotare
în Basarabia, dar şi acele care vor fi importate peste Nistru prin Basarabia vor fi
supuse unui control sanitar dublu, la o distanţă de cel puţin o sută de verste” 996.
La 19 octombrie 1814 D.A. Guriev îi scrie lui S.C. Veazmitinov că el susţine
propunerile maiorului Gaius şi ale consilierului Şabelski privind instituirea cordo-
nului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre. Cât priveşte construcţia clădirilor carantinale
şi vamale, deciziile respective rămâneau la dispoziţia ministrului de interne A.B. Ku-
rakin997.
S.C. Veazmitinov, luând în consideraţie toate aceste păreri, şi-a expus viziunile
proprii asupra problemei în cauză. El considera că cordonul sanitaro-vamal la Prut şi
Dunăre urmează a fi instituit în locurile propuse de Gaius şi Şabelski şi confirmate
de A.B. Kurakin. Menţiona la fel că construcţia carantinelor şi a vămilor în baza
tradiţiilor moldoveneşti este avantajoasă pentru vistierie şi inofensivă pentru
locuitorii Basarabiei. Mărfurile importate în Basarabia urmau a fi supuse controlului
sanitar doar la carantinele de la Prut şi Dunăre, negustorilor permiţându-li-se să fie
realizate liber în Basarabia sau importate ulterior în Rusia, fără a fi supuse unui
control sanitar dublu. S.C. Veazmitinov considera că paza sanitară trebuie întărită,
dar măsurile de restricţie urmau a fi adoptate doar atunci când în Principatele
Române sau celelalte posesiuni ale Înaltei Porţi Otomane şi ale Imperiului Austriac
se va constata prezenţa ciumei. Numai în asemenea caz urma să fie deschis cordonul
sanitar la Nistru, pentru funcţionarea căruia trebuiau păstrate toate carantinele şi
construcţiile vamale. Responsabilitatea pentru funcţionarea cordonului sanitar la
Nistru a fost pusă pe seama guvernatorului civil al Podoliei, care în caz de necesitate
numea pentru o anumită perioadă funcţionari de încredere 998.
Un interes aparte prezentau viziunile lui S.C. Veazmitinov privitor la mărfurile
importate în Basarabia şi exportate din Basarabia pe cale de tranzit în Rusia; în
opinia lui, cordonul vamal de la Nistru trebuia suprimat, fiind păstrat doar cordonul
sanitar999.
Despre opiniile lui S.C. Veazmitinov a fost informat ministrul de finanţe care,
fiind în fond de acord cu cele expuse, a făcut doar unele precizări referitor la moda -

995
Ibidem, f. 20 verso-21.
996
Ibidem, f. 21-21 verso.
997
Ibidem, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 16-17 verso.
998
Ibidem, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 21 verso-24.
999
Despre aceasta a consulta: ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 24-28.
181
litatea de transpunere în viaţă a prevederilor acestui regulament şi modul de vămuire
a mărfurilor1000.
Toate documentele referitor la instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi
Dunăre au fost transmise de S.C. Veazmitinov spre discuţie şi aprobare în Consiliul
de Stat1001.
Autorităţile regionale luau toate măsurile de precauţie sanitară. În februarie, în
urma răspândirii molimei în cetatea Ismail, despre care fapt căpitanul S.A.
Popandopolo îl informează în raportul său din 31 ianuarie pe I.M. Hartingh, au fost
luate măsuri suplimentare de precauţie împotriva răspândirii molimei în Chilia 1002.
Deja la 21 februarie 1814 comandantul cetăţii Chilia colonelul Ciciagov îi
raportează lui I.M. Hartingh că Comitetul carantinal din cetate ţine sub control
situaţia şi nu are nevoie de ajutoare suplimentare 1003.
În primăvara anului 1814 Gaius alcătuieşte un nou deviz de cheltuieli pentru
instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre, de data aceasta ţinând cont
de obiecţiile ministrului de finanţe. Pentru a fi mai convingător şi pentru a nu fi
învinuit de D.A. Guriev, Gaius, alcătuind devizul de cheltuieli pentru construcţia
carantinelor şi a vămilor, a indicat preţurile comerciale, preţurile stabilite de fostul
guvern moldovenesc şi preţurile reale actuale (Tab. 6).
Tabelul 6
Devizul de cheltuieli stabilit de Gaius în 1814 pentru instituirea
cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre*
Suma alocată Suma alocată
pentru construcţia pentru construcţia Suma totală
Localităţile carantinelor vămilor
În lei În lei În %
Akkerman 85125 7472 92597 4,1
Ismail 763237 62285 825522 36,3
Leova 44040 7335 51375 2,3
Iaşi (Sculeni) 474890 45294 520184 22,9
Noua Suliţă 723238 60342 783580 34,5
Suma totală** 2090530 182728 2273258 100,0
Raportul, în
% 92,0 8,0 100,0 -

* ANRM, F. 2, inv. 1, d. 357, f. 191 verso, 433 verso.


** În sumele indicate în Tabel n-au fost incluse paralele.

Datele Tabelului 6 atestă că, spre deosebire de anul 1813, în 1814 suma
cheltuielilor a fost redusă de Gaius de 3 ori, ce urma să satisfacă cerinţele ministrului
de finanţe.
Ca şi în cazul devizului de cheltuieli stabilit de Gaius în 1813, cel din 1814
prevedea că 92% din sumele necesare urmau să fie investite în construcţia caranti-

1000
Ibidem, f. 29 verso-30.
1001
Ibidem, f. 31 verso.
1002
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 62, p. II, f. 319-320 verso, 330.
1003
Ibidem, f. 334.
182
183
nelor şi doar 8% – a vămilor şi posturilor vamale. Cele mai mari sume urmau să fie
investite în Ismail (41%), Noua Suliţă (30,2%) şi Sculeni (22,7%).
În pofida măsurilor întreprinse de administraţia centrală, transferarea carantinei
provizorii din Ismail în noul loc de amplasare indicat de A.B. Kurakin se tărăgănă.
Într-o nouă dispoziţie din 26 februarie 1814 pe numele lui I.M. Hartingh, A.B.
Kurakin, reieşind din informaţiile deja cunoscute (încă din 20 decembrie 1813) că în
timpul revărsării Dunării apa a atins chiar locul de amplasare a carantinei, cerea
iarăşi transferarea carantinei la un nou loc, mai jos de Ismail 1004.
Lipsa unei carantine amplasate pe un loc favorabil pentru trecerea pasagerilor şi
mărfurilor cauza mari prejudicii comerţului. La insistenţa negustorilor din Ismail
implicaţi în comerţul exterior, care întâlneau greutăţi în exportul mărfurilor din
Basarabia, A.B. Kurakin l-a împuternicit pe funcţionarul de clasa a VI-a Şabelski să
se ocupe de această problemă şi să dea dispoziţiile de rigoare. Deja la 22 aprilie
1814 Şabelski îi raportează lui Hartingh despre instituirea unei comisii provizorii din
3 persoane: căpitanul Pateraki, funcţionarul de clasa a IX-a Reizberg şi unul din
negustori aleşi de societatea negustorilor din Ismail, ce urmau să se ocupe cu
exportul din Basarabia a cerealelor care fusese deja încărcate pe vasele
comerciale1005.
Soluţionarea acestei întrebări nu era însă atât de uşoară. În raportul din 27 aprilie
1814 şeful carantinei portuare din Ismail colonelul V.I. Poltavţov îi scrie lui I.M.
Hartingh că el n-a primit nici un fel de dispoziţii referitor la exportul cerealelor nici
din partea lui A.B. Kurakin şi nici din partea lui Şabelski 1006.
Între timp, instituirea carantinei din Ismail se tărăgăna. În dispoziţia lui A.B.
Kurakin din 4 mai 1814 adresată lui I.M. Hartingh el menţiona că va aproba
începutul construcţiei doar atunci „…când va primi toate informaţiile necesare
privind această problemă, planurile şi devizul de cheltuieli” 1007. În acelaşi timp, A.B.
Kurakin constată că „…locul predestinat pentru amplasarea carantinei mai jos de
oraşul Tucikov va soluţiona pentru totdeauna problema privind asigurarea protecţiei
de inundaţie”1008. Însă, A.B. Kurakin n-a putut satisface rugămintea lui I.M. Hartingh
de a-i încredinţa lui Şabelski obligaţia de a institui carantine la noua frontieră cu
Sublima Poartă şi aceasta din considerentul că „…aflarea lui în Basarabia nu poate fi
decât temporară – până la stingerea molimei” 1009, iar încredinţarea acestei funcţii
altei persoane este cu neputinţă, din lipsa acesteia.
Faptul că carantinele încă n-au fost instituite în locuri convenabile şi stabile
cauza negustorilor mari prejudicii, împiedica în mare măsură dezvoltarea comerţului
exterior al Basarabiei. Comandantul cetăţii Ismail O.M. Viteaz scria în această
privinţă la 24 iunie 1814 lui I.M. Hartingh că „de cele mai multe ori negustorii ruşi
şi alţi negustori care au primit în posesiunile Înaltei Porţi Otomane paşapoarte şi care
după ce termină afacerile se întorc acasă, la soţii şi la copii, întâlnesc mari greutăţi
din cauza organizării proaste a carantinelor sau a posturilor de carantină în
1004
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 74.
1005
Ibdem, f. 94.
1006
Ibidem, f. 96-96 verso.
1007
Ibidem, f. 107.
1008
Ibidem, f. 107-107 verso.
1009
Ibidem, f. 107 verso.
183
Basarabia. Deoarece nu ştiu alte puncte pe unde ar putea trece frontiera conform
legislaţiei, deseori sunt nevoiţi să meargă la diferite încălcări, numai pentru a ajunge
acasă”1010.
Autorităţile locale căutau diferite metode de soluţionare a acestor probleme. La
23 iulie 1814 I.M. Hartingh îi scrie lui A.B. Kurakin că maiorul în retragere Pateraki
a manifestat dorinţa de a acorda fără să i se întoarcă 20 mii de lei pentru amenajarea
carantinei din Ismail, cu condiţia să stăpânească în acest loc în decurs de 6 ani o
cârciumă, însă fără să plătească impozitele la stat 1011.
În condiţiile când soluţionarea întrebărilor legate de amenajarea carantinei în
Ismail se tărăgăna, iniţiativa în rezolvarea acestei probleme o ia asupra sa comisia
instituită în aprilie 1814 în frunte cu Pateraki. Din raportul şefului portului Ismail
din 27 iunie 1814 adresat lui A.B. Kurakin aflăm că această comisie, alături de
întrebările legate de exportul din Basarabia peste hotare a cerealelor, şi-a asumat şi
obligaţiunile referitor la organizarea activităţii carantinale, invitând funcţionari, un
medic şi un secretar1012.
La 27 iulie 1814 Comisia instituită pe lângă portul Ismail pentru a soluţiona
problema referitor la exportul mărfurilor basarabene, reieşind din cerinţele
regulamentului carantinal şi doleanţele negustorilor, i-a prezentat guvernatorului
civil I.M. Hartingh un demers în care-i cerea permisiunea să accepte importul
mărfurilor ce nu sunt supuse molimei, cu respectarea măsurilor de precauţie sanitară
– mărfurile importate de vasele comerciale străine urmau să fie încărcate după
expirarea unui termen de 4 zile, stabilit de statutul cu privire la carantină. Mărfurile
urmau să fie debarcate în locul special indicat de comisie – pe râul Repida etc. 1013
Dar instituirea carantinelor la Prut şi Dunăre depindea şi de diferiţi factori
externi. În legătură cu apariţia molimei în localitatea Galaţi, şeful carantinei din
Ismail colonelul V.I. Poltavţov, în raportul său din 21 august 1814 pe numele lui I.M.
Hartingh, scria că comisia permite intrarea în port a vaselor comerciale fără
documente oficiale şi, pentru a proteja regiunea de pătrunderea molimei, cere să i se
pună capăt unei asemenea practici1014. Ca rezultat, la 29 august a urmat dispoziţia lui
I.M. Hartingh adresată comisiei, indicându-i-se să nu accepte intrarea vaselor în
portul Ismail fără documentele respective, deoarece ele puteau să vină şi din porturi
molipsite deja de molimă1015.
După lungi discuţii şi diferite încercări de a soluţiona problemele ce ţineau de
securitatea sanitară, la 31 august 1814 şeful carantinei din Ismail colonelul V.I.
Poltavţov şi inginer-colonelul Iujanov i-au prezentat lui I.M. Hartingh două planuri
şi devizul de cheltuieli al carantinei ce urma să fie instituită 1016. Conform devizului
de cheltuieli, construcţia carantinei se estima la 60051 rub. 20 cop 1017. În ce priveşte
propunerea maiorului Pateraki care intenţiona să investească 20 mii de lei pentru
1010
Ibidem, f. 116.
1011
Ibidem, f. 133.
1012
Ibidem, f. 141 verso.
1013
Ibidem, f. 147-147 verso, 154.
1014
Ibidem, f. 164.
1015
Ibidem, f. 165.
1016
Ibidem, f. 172. Planul carantinei a consulta: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 194, f. 173-174.
1017
Ibidem, f. 179-210.
184
185
construcţia carantinei, A.B. Kurakin, în dispoziţia sa din 15 august 1814, îl atenţiona
pe I.M. Hartingh că soluţionarea acestei chestiuni nu este de competenţa sa, de aceea
a fost înaintată spre examinare guvernului şi va fi cercetată concomitent cu
întrebările de bază privind instituirea carantinelor la noul hotar cu Sublima Poartă
1018
.
Spre deosebire de posesiunile Înaltei Porţi Otomane destul de frecvent afectate de
ciumă şi holeră, în Imperiul Austriac situaţia era mult mai stabilă, iar cazuri de
molimă erau mult mai rare. Imperiul Austriac era unul din partenerii comerciali de
bază, în care se exportau din Basarabia cai, vite cornute, produse alimentare etc. şi
se importau mărfuri industriale şi de manufactură, lemn etc. Intensitatea comerţului
depindea de starea sanitară a acestor ţări. Dorind să stabilească legături comerciale
cu Austria, I.M. Hartingh, în dispoziţia sa din 30 aprilie 1814, îi ordonează
funcţionarului de clasa a IX-a Kalafati, care răspundea de linia de frontieră a
ţinutului Hotin, să permită importul liber al tuturor mărfurilor din Austria prin postul
de carantină Noua Suliţă, fără prezentarea paşapoartelor sau a certificatelor, cu plata
taxei vamale1019.
Pentru efectuarea comerţului în baza regulamentului comercial, la 1 iulie 1814 la
Noua Suliţă este instituit un post vamal, administrat de doi vameşi numiţi de
Departamentul doi al Guvernului Regional şi şeful principal de grăniceri ai ţinutului
Hotin, în competenţa căruia era să urmărească desfăşurarea comerţului. În activitatea
sa el se conducea de dispoziţiile date de guvernatorul civil şi militar al Basarabiei şi
se supunea nemijlocit lui1020.
Fiind interesată în extinderea relaţiilor comerciale cu statele europene,
administraţia imperială întreprinde toate măsurile pentru a nu permite răspândirea
molimei pe teritoriul Imperiului, în primul rând în Basarabia. De securitatea sanitară
avea grijă şi administraţia regională din Basarabia. Prin dispoziţia din 6 septembrie
1814 Guvernul Regional al Basarabiei îl atenţionează pe şeful de frontieră a ţinutului
Hotin maiorul Reimers asupra faptului că „…permiţându-se importul diferitelor
mărfuri, cum ar fi stofele, mătăsurile, mărfurile de preţ, din metal etc., din
posesiunile Imperiului Austriac prin unicul post de carantină Noua Suliţă în
Basarabia fără a suporta termenul de carantină”1021, să se respecte în acelaşi timp un
şir de măsuri de precauţie. Se preconiza de a fi permis importul mărfurilor din
Austria prin postul vamal din Noua Suliţă cu achitarea taxei vamale numai în cazul
în care negustorii vor dispune de paşapoarte şi certificate eliberate de guvernul
austriac prin care s-ar dovedi că mărfurile sunt de provenienţă austriacă şi n-au fost
în contact cu regiunile infectate de molimă: Principatele Române şi alte posesiuni
ale Înaltei Porţi Otomane. Importul mărfurilor era permis doar cu acordul
guvernatorului civil şi sub supravegherea directă a şefului de frontieră Reimers, care
era obligat să urmărească cu stricteţe achitarea taxei vamale şi respectarea regulilor
de comerţ şi protecţie sanitară1022.

1018
Ibidem, f. 211-211 verso.
1019
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 243, f. 33-33 verso.
1020
П.Свинин, Описание Бессарабской области в 1816 году, c. 261.
1021
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 243, f. 10.
1022
Ibidem, f. 10-11.
185
În pofida măsurilor de protecţie sanitară întreprinse de administraţia imperială,
unele carantine au fost amplasate în locuri nepotrivite, iar mijloacele băneşti insufi-
cient alocate le-au făcut nerezistente în timp şi cerinţelor. Drept exemplu poate servi
carantina din Bazarciuk. La 9 decembrie 1814 căpitanul de gradul I A.S.
Popandopolo îi raportează lui I.M. Hartingh că construcţia carantinei din Bazarciuk,
situată la 3 verste de Vâlcov, în sus pe Dunăre, a fost finisată. Analizând planul
carantinei din Bazarciuk, putem constata că ea a fost construită în grabă şi la un loc
nepotrivit, fiindcă atunci, când la 4 februarie 1815 Dunărea s-a revărsat şi a ieşit din
maluri, carantina a fost inundată şi distrusă complet 1023.
Reieşind din considerentul că instituirea cordonului sanitaro-vamal la frontiera cu
Basarabia necesita timp şi mijloace financiare, administraţia imperială întreprinde
măsuri concrete în vederea protejării frontierei Imperiului de pătrunderea molimei.
Întrebarea privind măsurile de precauţie sanitară la Prut şi Dunăre, cântărirea şi
măsurarea mărfurilor în vămile şi posturile vamale au fost discutate la propunerea
lui S.C. Veazmitinov la şedinţa Consiliului de Stat din 29 martie 1815. Membrii
Consiliului de Stat considerau că după instituirea cordonului sanitaro-vamal la noua
frontieră în baza dispoziţiilor lui A.B. Kurakin, importul mărfurilor va putea fi
permis exclusiv prin carantină şi vamă, unde acestea urmau a fi supuse controlului
sanitar şi taxei vamale, negustorilor permiţându-li-se realizarea lor liberă în
Basarabia sau importul acestora peste Nistru în guberniile ucrainene şi ruse, fără a
mai fi supuse suplimentar controlului sanitar 1024. Pentru a împiedica comerţul de
contrabandă, trebuia întărită paza sanitară de frontieră.
În caz dacă molima va apărea în Principatele Române sau în alte provincii ale
Înaltei Porţi Otomane şi ale Imperiului Austriac, îndepărtate de hotarele Imperiului,
administraţia vamală şi de carantină urma să întreprindă toate măsurile de rigoare
pentru intensificarea măsurilor de precauţie sanitară. Dacă însă molima va apărea în
apropierea hotarelor Basarabiei, urma să fie deschis un cordon sanitar provizoriu la
Nistru, în care scop construcţiile carantinale existente trebuiau păstrate 1025. Pentru
întreţinerea acestui cordon sanitar nu era necesar să fie numiţi funcţionari speciali, ci
trebuiau angajate persoane de încredere din gubernia Podolia, paza sanitară fiind
organizată din militari, de comun acord cu comandantul militar. În asemenea
condiţii, toate mărfurile importate din străinătate peste Nistru, după ce acestea
treceau controlul sanitar şi era achitată taxa vamală la Prut şi Dunăre, erau aranjate
în ordine, sigilate, numerotate şi transportate pe cale de tranzit prin Basarabia sub
supravegherea unei paze speciale. Stăpânul mărfurilor primea registrele mărfurilor,
iar copia acestora era transmisă în carantina prin care mărfurile urmau să fie
transportate în Rusia. La linia sanitară provizorie de la Nistru mărfurile erau supuse
controlului sanitar şi, dacă totul era în ordine, acestea erau permise pentru realizare
în Rusia1026.
Astfel, exportul mărfurilor din Basarabia în Rusia era permis doar în baza
certificatelor comerciale eliberate de administraţia regională, care garantau
securitatea sanitară a mărfurilor. În lipsa certificatelor, toate mărfurile urmau a fi
1023
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 356, f. 50, 62.
1024
ASRO, F. 1, inv. 1214, d. 3, anul 1820, f. 11-11 verso.
1025
Ibidem, f. 111 verso-112.
1026
Ibidem, f. 112-112 verso.
186
187
supuse unui control sanitar în carantinele de la Nistru timp de 20 de zile, iar
trecătorii timp de 16 zile1027.
În cazul în care molima va fi depistată în Basarabia, cordonul sanitar de la Nistru
urma să interzică, în baza regulamentului carantinal, importul tuturor mărfurilor
supuse molimei1028.
Se preconiza ca planurile şi devizul de cheltuieli al vămilor şi posturilor vamale
şi de carantină de la noua frontieră să fie transmise ministrului de interne,
acordându-i dreptul de a lua deciziile finale în problema în cauză de comun acord cu
guvernatorul Basarabiei1029. S-a stabilit de asemenea ca vămile şi posturile vamale de
la Nistru să nu fie suprimate până când nu vor fi instituite cele de la Prut şi
Dunăre1030.
Reieşind din considerentul că hotarele de sud ale Rusiei erau deseori ameninţate
de pătrunderea molimei din partea Turciei şi Persiei, Consiliul de Stat i-a propus lui
S.C. Veazmitinov să analizeze şi să înainteze spre aprobare Consiliului noul proiect
al Statutului cu privire la carantine elaborat de un Comitet special instituit în acest
scop1031.
Cât priveşte soluţionarea întrebării privind cântărirea şi măsurarea mărfurilor în
vămile şi posturile vamale, Consiliul de Stat a pus-o pe seama lui S.C. Veazmitinov,
astfel ca ea să fie pusă în discuţie concomitent cu proiectele carantinelor, vămilor şi
posturilor vamale de la Prut şi Dunăre1032.
La 28 mai 1815, printr-un extras din şedinţa comună a Consiliului de Stat din 29
martie 1815, S.C. Veazmitinov îi aduce la cunoştinţă ministrului de interne despre
măsurile de precauţie sanitară în Basarabia, prezentându-i concomitent planurile,
devizul de cheltuieli şi alte documente transmise de general-maiorul Gaius şi
consilierul Şabelski1033, înaintând un alt demers referitor la aceeaşi problemă pe
numele ministrului de finanţe1034.
După adoptarea acestor măsuri, la 22 iunie 1815 Departamentul administraţiei de
stat şi clădirilor publice prezintă în Comitetul pentru construcţii raportul lui S.C.
Veazmitinov şi extrasul din jurnalul Consiliului de Stat cu planurile şi devizul de
cheltuieli, precum şi documentele prezentate de maiorul Gaius şi consilierul
Şabelski, dispoziţiile lui D.A. Guriev şi A.B. Kurakin privind instituirea carantinelor,
vămilor şi posturilor vamale la Prut şi Dunăre1035.
Având la dispoziţie măsurile de precauţie sanitară adoptate de Consiliul de Stat
din 29 martie 1815, administraţia regională caută să reglementeze relaţiile
comerciale cu ţările vecine, luând anumite măsuri concrete pentru a nu permite
pătrunderea molimei pe teritoriul Basarabiei.

1027
Ibidem, f. 112 verso.
1028
Ibidem, f. 113.
1029
Ibidem, f. 113-113 verso.
1030
Ibidem, f. 113 verso.
1031
Ibidem, f. 114.
1032
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 357, f. 37 verso-38.
1033
ANRM, F. 5, inv. 3, d. 473, f. 39-39 verso.
1034
Ibidem, f. 40.
1035
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 22.
187
În dispoziţia din 29 iunie 1815 I.M. Hartingh îi scrie şefului de frontieră a
ţinutului Hotin funcţionarului de clasa a IX-a Kalafati că la raportul lui din 26 iunie
el permite importul mărfurilor din Sublima Poartă şi Imperiul Austriac prin vama
Noua Suliţă cu condiţia ca negustorii să prezinte un certificat care ar dovedi că ei au
suportat termenul carantinal stabilit (de 10 zile) la hotarele cu Basarabia 1036. Ceva
mai târziu, la 18 august, I.M. Hartingh îi scrie şefului principal de frontieră
maiorului Reimers că dispune de informaţii potrivit cărora o parte din mărfurile
turceşti nimeresc în Basarabia din Austria prin vama de la Noua Suliţă, fără anumite
măsuri de precauţie sanitară din partea guvernului austriac, şi că nu se ţine cont de
dispoziţia sa din 29 iunie 1815 ce acorda negustorilor din Principatele Române
dreptul de a exporta mărfuri prin vama de la Noua Suliţă doar la prezentarea
certificatului sanitar, care ar atesta că aceste mărfuri au fost supuse în Austria
controlului sanitar1037. Din cauza acestor încălcări şi răspândirii molimei nu numai în
Sublima Poartă Otomană, dar şi în multe localităţi din Principatele Române, I.M.
Hartingh a interzis importul mărfurilor turceşti prin vama de la Noua Suliţă 1038.
Aceasta măsură a creat mari incomodităţi negustorilor ce comercializau mărfuri
turceşti. De aceea, la 20 octombrie 1815 14 negustori armeni din Chişinău, care
cumpărase 152 de baloturi1039 de mărfuri turceşti, aflând că există restricţii la import
prin carantina din Sculeni, s-au adresat către I.M. Hartingh cu cererea să li se
permită transportul mărfurilor prin Cernăuţi unde au trecut deja carantina şi au
achitat taxa vamală1040. În aceeaşi situaţie a fost pus şi supusul austriac Karabet
Grigorevici, negustor din oraşul Brodî, care intenţiona să importe mărfurile turceşti
prin vama de la Noua Suliţă, dar care nu şi-a putut realiza planurile din cauza restri c-
ţiilor amintite1041. După multe discuţii, la 23 octombrie Guvernul Regional trimite
totuşi 2 funcţionari din Chişinău pentru soluţionarea problemei la faţa locului 1042.
Pericolul răspândirii molimei apare şi în primăvara lui 1816. În martie 1816
Alexandr Langeron1043 îi scrie lui I.M. Hartingh din Odesa că, potrivit informaţiilor
primite din Constantinopol şi Livorno, în multe provincii ale Înaltei Porţi Otomane a
apărut molima. Agentul rus din Livorno G.Keidekin atenţionează guvernul rus
asupra răspândirii molimei în provinciile Dalmaţia, Croaţia şi unele localităţi din

1036
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 243, f. 39, 47.
1037
Ibidem, f. 46-46 verso.
1038
Ibidem, f. 46 verso.
1039
Balot – pachet mare de materiale sau diferite mărfuri (Vasile Breban, Dicţionar general al
limbii române. Vol. I. – Bucureşti, 1992, p. 88)
1040
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 243, f. 53-53 verso.
1041
Ibidem, f. 56-56 verso.
1042
Ibidem, f. 60-61.
1043
Alexandr Langeron (Alexandre-Louis Andrault de Langeron) (13.01.1763-4.07.1831) –
emigrant francez, comandant militar în timpul războielor napoleoniene, primar de Odesa (noiembrie
1815-1822) şi guvernator general al Novorosiei (noiembrie 1815-mai1823).
188
189
Regatul de Neapole1044. Anumite informaţii au fost primite şi de la consulul rus din
Constantinopol, funcţionarul de clasa a III-a A.Ya. Italinski 1045.
Astfel, autorităţile regionale au fost nevoite să întreprindă măsuri de rigoare. La
28 aprilie 1816 în Comitetul pentru problemele securităţii sanitare instituit în Ismail
a fost discutată dispoziţia lui I.M. Hartingh din 20 aprilie în legătură cu raportul
şefului carantinei din Ismail care cerea adoptarea unor dispoziţii, dictate de cerinţele
regulamentului carantinal, privind adoptarea unor măsuri concrete de protecţie
sanitară1046. Dar membrii Comitetului aveau păreri diferite în ce priveşte problema
protecţiei sanitare, ceea ce l-a făcut pe şeful carantinei portuare din Ismail V.I.
Poltavţov să-şi expună viziunile proprii referitor la problema în cauză. El scria că
deoarece carantinele de la hotar sunt un mijloc sigur de apărare a ţării de pătrunderea
molimei şi, conform dispoziţiei administraţiei imperiale, acestea sunt obligate să
administreze problemele ce le sunt în competenţă, o parte din aceste întrebări
urmează a fi date spre soluţionare carantinei, ca instituţie special organizată în acest
scop1047.
Precauţiile sanitare pricinuiau însă mari incomodităţi negustorilor. La 30
aprilie 1816 negustorii ruşi care se ocupau cu comerţul în Ismail, în cererea adresată
comandantului cetăţii Ismail O.M. Viteaz, se plângeau că au întâlnit şi continuă să
întâlnească diferite greutăţi în exportul mărfurilor. Ei scriau că ocupaţia lor de bază
este comerţul exterior care se ciocneşte în ultimul timp de un şir de obstacole şi nu
poate atinge acele dimensiuni la care ei se aşteptau în portul nou instituit 1048. Greută-
ţile de care se ciocneau negustorii ruşi erau legate de faptul că comerţul de export se
făcea numai în locul stabilit pe râul Repida; vasele comerciale rămâneau în port, iar
mărfurile erau aduse în carantină pentru a trece controlul sanitar, după care erau
transportate la magazin. Aceste două puncte strict necesare comerţului erau
administrate de autorităţi ce nu depindeau una de alta şi până acestea se înţelegeau
între ele trecea timp, iar mărfurile nu ajungeau pe piaţă la timpul potrivit 1049.
Negustorii erau convinşi că unirea celor două administraţii militare şi sanitare sub o
singură administraţie – a celei carantinale – şi reducerea numărului de funcţionari
din instituţiile comerciale va favoriza activitatea comercială şi va consolida poziţiile
burgheziei comerciale1050.

1044
Regatul de Neapole a fost nume neoficial folosit pentru a desemna formațiunea statală
cunoscută drept Regatul Siciliei care a existat în sudul Peninsulei Italice după secesiunea
insulei Sicilia față de vechiul Regat al Siciliei, ca urmare a rebeliunii Vecerniilor
Siciliene din 1282. Cunoscut contemporanilor ca regat al Siciliei așa cum era el de jure ca parte din acel
regat, i s-a conferit numele de Regatul Neapolelui pentru a-l distinge de teritoriul insular al Siciliei. Pe
parcursul existenței sale, teritoriul a constituit obiectul disputei dintre dinastiile din Franța și Aragon.
În 1816, el a fost din nou unificat cu Regatul Siciliei insulare, pentru a forma Regatul celor Două
Sicilii.
1045
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 195, f. 161-162 verso.
1046
Ibidem, f. 170.
1047
Ibidem, f. 170-170 verso. A se vedea amănunţit viziunile lui V.I. Poltavţov asupra problemelor
securităţii sanitare în: ANRM, F. 2, inv. 1, d. 195, f. 170-172.
1048
Ibidem, f. 178.
1049
Ibidem, f. 178 verso-179.
1050
Ibidem, f. 179.
189
Comitetul pentru construcţii urma să analizeze aceste documente şi să adopte
măsurile de rigoare ce prevedeau construcţia carantinelor şi vămilor la noua frontieră
de la Prut şi Dunăre. Dar soluţionarea acestei întrebări se tărăgăna. Abia la 11 iulie
1816 Comitetul pentru construcţii a discutat şi a aprobat devizul de cheltuieli pentru
construcţia clădirilor carantinelor şi vămilor la Prut şi Dunăre 1051. Datele privind
acest deviz de cheltuieli sunt elucidate în Tabelul 7.
Tabelul 7
Devizul de cheltuieli stabilit la 11 iulie 1816 pentru instituirea
cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre*
Suma alocată Suma alocată
pentru pentru
Suma totală
Localităţile** construcţia construcţia
carantinelor vămilor
În lei În lei În %
Akkerman 71888 7000 78888 3,7
Ismail 742226 60104 802330 37,3
Leova 40436 6943 47379 2,2
Iaşi (Sculeni) 467317 44738 512055 23,8
Noua Suliţă 654735 56643 711378 33,0
Suma totală*** 1976602 175428 2152030 100,0
Raportul, în % 91,8 8,2 100,0 -
* ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 75-76 verso.
** Ismail, Sculeni şi Noua Suliţă deţineau statutul de vame, Akkerman şi Leova – de posturi vamale.
*** În sumele indicate în Tabel n-au fost incluse paralele. Devizul de cheltuieli pentru fiecare
carantină, vamă sau post vamal, pe fiecare compartiment în parte, a consulta acelaşi izvor (f. 28-74).

Datele cuprinse în Tabelul 7 denotă că din întreaga sumă de mai mult de 2 mil.
lei 91,8% erau alocate pentru instituirea carantinelor şi doar 8,2% – pentru
instituirea vămilor şi posturilor vamale. În pofida instrucţiei lui A.B. Kurakin de a
aloca mijloacele de bază pentru construcţia carantinelor şi vămilor în Ismail, Noua
Suliţă şi Akkerman, datele Tabelului confirmă că 37,3% din suma stabilită erau
alocate pentru construcţia carantinei şi vamei din Ismail, 33% – pentru cele din
Noua Suliţă şi 23,8% – pentru cele din Sculeni1052.
La 26 mai 1815 întrebarea privind instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi
Dunăre este discutată, alături de alte probleme, la şedinţa Comitetului de Miniştri.
Pentru soluţionarea întrebării s-a hotărât ca miniştrii implicaţi în această problemă să
trimită rezidentului plenipotenţiar din Basarabia A.N. Bahmetev toate documentele
legate de crearea organelor regionale şi a instituţiilor carantinale şi vamale pentru a
primi aprobarea administraţiei regionale 1053. În urma acestor hotărâri, la 15 august
1816 din Sankt Petersburg pe numele lui A.N. Bahmetev sunt transmise toate

1051
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 22-27 verso.
1052
Planurile carantinelor, vămilor şi posturilor vamale instituite la Prut şi Dunăre, a se vedea Anexa 2.
1053
ANRM, F. 17, inv. 1, d. 5, f. 13-13 verso.
190
191
documentele referitoare la instituirea carantinelor, vămilor şi posturilor vamale la
noua frontieră a Basarabiei1054.
Pentru a verifica locul de amplasare a carantinelor, vămilor şi posturilor vamale
la Prut şi Dunăre, la dispoziţia noului rezident plenipotenţiar A.N. Bahmetev pentru
studierea noii frontiere este trimis inspectorul carantinei din Movilău Navroţki. În
raportul din 26 iulie 1816 acesta descrie amănunţit cordonul sanitar de la Prut până
la Nistru, atenţionându-l pe A.N. Bahmetev referitor la necesitatea întăririi
cordonului sanitar şi convingându-l de necesitatea instituirii unui post vamal şi de
carantină în Reni. În pofida faptului că distanţa de la Ismail până la Akkerman nu
este atât de mare, el considera necesar de a institui încă două carantine şi un post
vamal: una lângă Vâlcov, în localitatea Bazarciuk, iar cealaltă carantină şi post
vamal – în Akkerman, aducând argumente în favoarea instituirii lor 1055. În raportul
din 13 august Navroţki scria că terminând inspectarea hotarelor de la Prut până la
cetatea Hotin constată: prezenţa carantinei şi vamei în Sculeni – pentru exportul
mărfurilor şi vitelor în Moldova, în Vasiliuţii-Mari – doar pentru exportul vitelor şi
în Noua Suliţă – pentru comerţul cu Austria1056.
Navroţki îi scria lui A.N. Bahmetev că în afară de carantinele şi posturile
oficiului vamal din Sculeni considera că e necesar şi chiar util a institui încă două
carantine şi posturi vamale – respectiv în localitatea Leova şi în localitatea Lipcani,
din considerentul că „…anume prin aceste localităţi se efectuau permanent impor-
tante operaţii comerciale din posesiunile turceşti sau moldoveneşti” 1057. Erau prezen-
tate şi alte argumente în favoarea instituirii acestor două carantine şi posturi vamale.
Navroţki îl atenţiona pe A.B. Bahmetev şi referitor la modalitatea achitării taxei
vamale la posturile vamale de la Prut. El informa că în posturile vamale Sculeni,
Vasiliuţii-Mari şi Noua Suliţă de la mărfurile importate şi exportate se încasează
până în prezent „vama”, după obiceiul moldovenesc, şi doar în cazul exportului
peste hotare al vitelor se încasează taxa vamală conform tarifului 1058.
Analizând aceste informaţii şi propuneri, A.N. Bahmetev a considerat că trebuiau
instituite: în Akkerman – un post vamal şi o carantină; în Vâlcov – un post de
carantină; în Ismail – un post vamal şi o carantină; în Reni – un o vamă şi o
carantină; în Leova – un post vamal şi o carantină; în Sculeni – un o vamă şi o
carantină, în Lipcani – un post vamal şi o carantină, iar la hotarul cu Imperiul
Austriac, în Noua Suliţă – o vamă1059.
Prezentând planurile şi devizul de cheltuieli pentru instituirea cordonului
sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre, A.N. Bahmetev constată ca clădirile în Leova şi
Lipcani pentru posturile vamale şi de carantină sunt construite de către boierul Ghica
din propriile sale mijloace, iar în Ismail – din mijloacele proprii ale negustorilor. Din
fondul statului urmează a fi construite clădiri în Akkerman, Vâlcov, Reni, Noua
Suliţă şi Sculeni. În Sculeni, proprietarul Roznovanu jertfea pentru construcţia
acestor clădiri 3 mii de cervoneţ 1060. În caz dacă aceste propuneri vor fi susţinute,
Consiliul Suprem al Basarabiei urma să emită imediat dispoziţia cu privire la
1054
Ibidem, f. 13 verso.
1055
Ibidem, f. 85-97 verso.
1056
Ibidem, f. 77-77 verso.
1057
Ibidem, f. 79 verso.
1058
Ibidem, f. 80 verso-81.
1059
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 234-234 verso.
191
alocarea sumelor necesare – 10% din veniturile regionale, ceea ce constituia anual
mai mult de 250 mii de lei1061.
Recunoscând necesar acest număr de vame şi posturi vamale şi de carantină,
A.N. Bahmetev considera că posturilor vamale din Ismail şi Leova trebuie să li se
acorde nu numai dreptul de a permite exportul tuturor mărfurilor basarabene, dar şi
importul mărfurilor străine ce nu sunt supuse molimei, inclusiv importul lemnului şi
al obiectelor din lemn. Cât priveşte posturile vamale Akkerman şi Lipcani, aici, în
afară de faptul că era permis exportul liber al mărfurilor basarabene, importul era
redus doar la sare, vin, lemn şi obiecte din lemn 1062.
Referindu-se la sistemul vamal, A.N. Bahmetev scria că Basarabia nu dispune de
tarife vamale proprii, dar se foloseşte de cele imperiale ce sunt adoptate pentru
frontiera europeană. În schimb, taxele vamale sunt percepute conform tradiţiilor
moldoveneşti – aşa-numitei „vamă”, ce constituia 3% ad valorem de la toate
mărfurile importate şi exportate, cu excepţia portului Ismail, unde încă pe timpul
administrării lui I.M. Hartingh a fost aplicat tariful în vigoare la mărfurile exportate
din acest port1063. Din acest considerent, el a dat dispoziţia de a fi aplicată şi în
celelalte vame şi posturi vamale perceperea taxelor vamale la mărfurile exportate
potrivit regulamentului vamal şi celui tarifar, astfel ca vistieria să primească mai
mari venituri: aşadar, dacă taxa tarifară va fi mai mare ca vama, taxa să se perceapă
conform tarifului, iar dacă vama va fi mai mare ca taxa tarifară – să fie încasată
vama1064.
Referitor la obiecţiile Comitetului că paza sanitară alcătuită din călăraşi nu este
sigură, A.N. Bahmetev menţiona că eficacitatea ei a fost demonstrată în practică; în
plus, călăraşii efectuează paza sanitară împreună cu detaşamentele de cazaci 1065.
După lungi discuţii, în 1817 în Basarabia organizarea vamală este stabilită
potrivit celei din Rusia: în Noua Suliţă, Sculeni şi Reni sunt instituite vame, iar în
Lipcani, Leova, Ismail şi Akkerman – posturi vamale 1066. Instituirea vămilor şi
posturilor vamale la Prut, Dunăre şi pe limanul Nistrului favorizează atât dezvoltarea

1060
Ibidem, f. 234 verso. Cervoneţ (de la polon. – czerwony – frumos, de aur) – monedă de aur
rusească, de o valoare de 3 ruble, similar ducatului sau ţechinului italian. Denumirea cervoneţului
provine de la culoarea aurului de probă înaltă. Primii cervoneţi care corespundeau standardului –
ducatului din aur (3,4 gr.) au început a fi bătuţi în Rusia începând cu 1701 la dispoziţia lui Petru cel
Mare. Uneori erau bătuţi cervoneţi de valoare dublă (двойной стоимости), iar din 1755 şi până la
primul război mondial – de regulă, în valoare de 5 şi 10 rub. Potrivit altor surse, „…cervoneţii erau
monedele turceşti care se află în circulaţie în număr destul de mare în această provincie”. Prin dispoziţia
guvernatorului civil I.M. Hartingh din 29 decembrie 1813, s-a interzis ca această monedă se fie primită în
vistieria statului, sub pretextul cantității reduse şi calităţii proaste a aurului şi din cauza instabilităţii
cursului, care poate cauza vistieriei mari prejudicii. Cervoneţi erau şi ducaţii olandezi, care circulau în
Basarabia la cursul de 12 lei şi ducaţii austrieci – la cursul la 11 lei şi 30 parale ( Valentin Tomuleţ,
Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni). Ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită. – Iaşi, 2014, p. 165).
1061
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 234 verso.
1062
Ibidem, f. 235.
1063
Ibidem, f. 235-235 verso.
1064
Ibidem, f. 235 verso.
1065
Ibidem, f. 235 verso.
1066
Г.П. Небольсин, Статистические записки о внешней торговле России, часть II, с. 132.
192
193
comerţului Basarabiei cu ţările europene, cât şi a comerţului de tranzit al Rusiei cu
ţările din vestul Europei.
În urma instituirii vămilor şi posturilor vamale la noua frontieră în 1817, valoarea
mărfurilor importate în 1818 în Rusia pe cale de tranzit prin Basarabia şi valoarea
taxelor vamale percepute creşte cu mult faţă de anul 1813 (Tabelul 8).
Tabelul 8
Valoarea mărfurilor importate în Rusia pe cale de tranzit prin
Basarabia şi valoarea taxelor vamale percepute între anii 1813-1818*
Valoarea mărfurilor Valoarea taxelor
Raportul, Raportul,
Anii importate vamale
în % în %
Ruble Copeici Ruble Copeici
1813 550 - 0,02 158 12 0,02
1814 8517 50 0,3 804 37 0,1
1815 4650 50 0,2 377 69 0,06
1816 109409 35 3,7 18907 24 2,8
1817 1318626 44 44,3 317746 99 47,4
1818 1543717 30 51,8 333123 3 49,6
În total 2977811 09 100,0 671117 44 100,0
* AISR, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 20 verso-21.

Datele Tabelului 8 confirmă că oficiile şi posturile vamale instituite la Prut şi


Dunăre au deschis căi comerciale de tranzit mult mai accesibile prin Basarabia, fapt
certificat de creşterea valorii mărfurilor importate în Rusia – de la 109409 rub. 35
cop. în 1816 la 1318626 rub. 44 cop. în 1817, iar a taxelor vamale, respectiv, de la
18907 rub. 24 cop. la 317746 rub. 99 cop.
Noua organizare vamală şi sanitară instituită în 1817 este fixată în noul
Regulament de administrare a Basarabiei adoptat la 29 aprilie 1818 şi cunoscut sub
denumirea „Regulamentul organizării administrative a regiunii Basarabia”.
Regulamentul fixa numărul funcţionarilor vamali şi de carantină statele de funcţii
pentru vămile şi posturile vamale şi de carantină amplasate la hotarul de apus al
Basarabiei (Tabelul 9).
Tabelul 9
Statele de funcţii şi sumele alocate pentru întreţinerea funcţionarilor şi
cancelariilor vămilor, posturilor vamale şi carantinale amplasate la hotarul
de apus al Basarabiei, potrivit Regulamentului din 29 aprilie 1818*
Denumirea
Numărul de

instituţiei vamale
Funcţionari

Locul am Sumele alocate Sumele alocate


plasării vămilor, pentru salarii pentru salarii
Carantine

a punctelor şi cheltuieli de şi cheltuieli de


vamale şi Post cancelarie (în cancelarie
Vamă
funcţionari

şi slujitori

carantinale vamal rub.) (în rub.)

Noua-Suliţă 1 - 9 2750 - - -
Lipcani - 1 6 1390 1 12 2500
193
Sculeni 1 - 8 2470 1 48 13530
Leova - 1 6 1390 1 12 2500
Ismail - 1 8 1970 1 44 4700
Reni 1 - 9 2750 1 80 15730
Akkerman - 1 8 1970 1 44 4700
În total 3 4 54 14690 6 240 43660**
* Устав образования Бессарабской области 1818 г. – Кишинев, 1818, с. 191-205; Paul Mihail,
Zamfira Mihail, Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830. – Bucureşti, 1993, p. 106-
112.
** În suma totală n-au fost incluse 2050 rub. pentru întreţinerea şefului cordonului sanitar, a
secretarului şi cheltuielile de cancelarie.

Datele Tabelului 9 atestă că pentru întreţinerea vămilor Noua Suliţă, Sculeni şi


Reni erau alocate anual 7970 rub., iar a posturilor vamale Ismail, Leova, Akkerman
şi Lipcani – 6720 rub. Şi mai impunătoare erau sumele alocate pentru întreţinerea
carantinelor, constituind anual 45710 rub1067.
Ceva mai târziu, la 21 august 1818, prin decret imperial este adoptat Statutul
carantinal, de care urmau să se conducă toate carantinele din Basarabia 1068.
Organizarea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre finalizează cu instituirea
la 28 mai 1823, printr-un decret imperial emis pe numele Senatului, a Direcţiei
vamale de circumscripţie, în frunte cu consilierul Ivanovski, care exercita funcţia de
şef al vamei Sculeni1069.
Schimbările care au intervenit în sistemul administrativ al Basarabiei se
răsfrângea în mod direct şi asupra administraţiei vamale şi de carantină. Conform
noului Regulament privind administrarea Basarabiei din 29 februarie 1828, vămile şi
posturile vamale de la Prut şi Dunăre ce se aflau sub administrarea directă a guver -
natorului general al Novorosiei şi Basarabiei, sunt transferate în subordinea
Ministerului de Finanţe1070.
În sistemul sanitaro-vamal instituit la Prut şi Dunăre intervin anumite schimbări
şi în legătură cu privilegiile acordate de ţarism portului Ismail în care autorităţile
imperiale puneau mari speranţe, văzând în el un concurent real al porturilor
româneşti Galaţi şi Brăila. La 10 iulie 1828 Comitetul de Miniştri discută memoriul
din 4 iulie al ministrului de finanţe privind instituirea în Ismail a vamei de
depozitare a mărfurilor şi acordarea diferitelor privilegii. La şedinţa din 20
octombrie 1828 Comitetul de Miniştri a fost anunţat că Nicolai I a confirmat
dispoziţiile Comitetului, iar la 6 octombrie 1828 a fost emis decretul imperial1071.
Conform decretului, în oraşul Ismail a fost deschisă, începând cu 24 decembrie
1828, o vamă principală cu dreptul de înmagazinare a mărfurilor străine permise
pentru import, conform tarifului, în afară de cele destinate pentru portul din Sankt
Petersburg1072.
1067
Paul Mihail, Zamfira Mihail, Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830, p. 106-112.
1068
Г.П. Небольсин, Статистические записки о внешней торговле России, часть II, с. 271-274.
1069
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812-1940), p. 11.
1070
Paul Mihail, Zamfira Mihail, Acte în limba română tipărite în Basarabia. I. 1812-1830, p. 125.
1071
AISR, F. 19, inv. 3, d. 158, f. 5-5 verso.
1072
Ibidem, f. 12.
194
195
La 4 ianuarie 1829 Departamentul comerţului exterior anunţă şeful districtului
vamal Basarabia că, potrivit decretului din 6 octombrie 1828, în oraşul Ismail,
începând cu 24 decembrie, este deschisă o vamă de înmagazinare a mărfurilor, iar în
Reni – un post vamal portuar1073.
După instituirea în Ismail a vamei de înmagazinare a mărfurilor, conform deciziei
Senatului din 4 ianuarie 1830, oficiul carantinal din Reni este transferat în Ismail, iar
în Reni – postul de carantină din Ismail. Pentru administrarea treburilor sanitare şi
comerciale în Ismail a fost instituit postul de căpitan de port cu un salariu anual de
1000 rub1074.
În perioadele de răspândire pe teritoriul Basarabiei a ciumei şi holerei, alături de
carantinele de bază mai erau instituite şi carantine provizorii. Autorităţile imperiale
căutau să ţină sub control şi activitatea acestor carantine. La 25 martie 1829
ministrul de interne cere de la guvernatorul civil al Basarabiei informaţii privind
carantinele provizorii instituite, cu indicarea amănunţită unde sunt dislocate, din ce
funcţionari sunt alcătuite şi care sunt sumele băneşti investite pentru întreţinerea
lor1075. Ca rezultat, la 13 august 1829 şeful cordonului sanitar (carantinal) al
Basarabiei îi scrie din Sculeni guvernatorului civil A.I. Sorocunski despre
carantinele provizorii instituite în regiune 1076. Izvorul, însă, nu indică, spre regret,
lista acestor carantine. Însă din alt izvor aflăm că în 1829 un post de carantină
provizoriu a fost instituit la podul de trecere în satul Gura Tercei, judeţul Bender 1077.
O carantină provizorie a fost instituită în târguşorul Leova pentru supunerea vitelor
cornute, cailor, oilor şi porcilor controlului sanitar 1078. Probabil, asemenea posturi de
carantină existau şi în alte localităţi.
Suprimarea cordonului vamal de la Nistru, conform decretului Senatului din 26
septembrie 1830, şi transferarea lui la Prut şi Dunăre necesita şi anumite schimbări
în sistemul securităţii sanitare.
La 6 ianuarie 1830 guvernatorul general al Novorosiei şi Basarabiei îi scrie
guvernatorului civil că, potrivit înţelegerii comune cu comandantul corpului doi de
infanterie de la Prut, conducerea pazei sanitare la Prut i-a fost încredinţată comanda-
ntului primii gărzi a diviziei şase de infanterie general-maiorului Varnahovski.
Guvernatorul civil urma să emită o dispoziţie de rigoare poliţiei locale de a-i
satisface toate dispoziţiile acestuia1079.
Transferarea cordonului vamal la Prut şi Dunăre necesita şi rezolvarea diferitelor
probleme de ordin sanitar, deoarece cordonul sanitar la Nistru a fost păstrat. Deci-
ziile referitor la paza sanitară erau adoptate în scopul întăririi frontierei, asigurării
securităţii sanitare etc. Ca rezultat, la 10 ianuarie 1830 guvernatorul general al
Novorosiei şi Basarabiei îi scrie guvernatorului civil că „pentru întărirea mai bună a
ordinii la frontiera de la Prut şi Dunăre s-a hotărât, de comun acord cu comandantul
corpului doi de infanterie generalul F.P. Palen, de a împărţi cordonul sanitar în trei
1073
Ibidem.
1074
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 391, f. 1.
1075
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1441, f. 1-1 verso.
1076
Ibidem, f. 5.
1077
Ibidem, f. 2, 6, 8.
1078
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1572, f. 28-28 verso.
1079
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1571, f. 1.
195
părţi: de la Hotin, la frontiera cu Austria şi de la Noua Suliţă la Prut până la Sculeni,
numindu-l comandant pe generalul diviziei de infanterie Izbert; de la Sculeni până la
delta Prutului – comandant de brigadă general-maiorul Malinovski; de la delta
Prutului în cursul Dunării şi pe litoralul Mării Negre – comandant de brigadă
general-maiorul Varnahovski1080.
Conform decretului imperial din 30 august 1830, ambele cordoane sanitare la
Dunăre, Prut şi Nistru, împreună cu toate detaşamentele militare ce se aflau în subor-
donare, au fost date sub administraţia generalului de infanterie Rot 1081. La 30
septembrie 1830 a urmat o depeşă circulară a guvernatorului civil al Basarabiei
adresată administraţiei regionale în care se menţiona că o dată cu dislocarea
temporară a diviziilor 18 şi 19 de infanterie în Basarabia, comandantului corpului 5
de infanterie generalului Rot i se vor supune „…pe întreaga perioadă de aflare a lui
în Basarabia …cordonul carantinal, ce există la Dunăre, Prut şi Nistru, împreună cu
toate atributele lui şi persoanele ce se află în subordine, precum şi regimentele de
cazaci, paza de frontieră, inclusiv administraţia civilă şi judeţeană din regiune ce are
atribuţii directe în problemele carantinale” 1082.
La 11 noiembrie 1830 a urmat dispoziţia guvernatorului civil al Basarabiei prin
care administraţia locală era înştiinţată că, începând cu 1 decembrie, carantinele de
la Nistru îşi încetează activitatea 1083. La 15 octombrie 1831, în legătură cu numirea
generalului Rot comandant al armatei ruse, dislocate în Polonia (ce participa la blo-
cada cetăţii Zamoeţ), toate treburile carantinale şi sanitare în Basarabia sunt încre-
dinţate general-locotenentului Gorciakov1084. În cele din urmă, la 6 octombrie 1832 a
urmat dispoziţia imperială pe numele lui M.S. Voronţov prin care cordoanele caran-
tinale la Nistru, Prut şi Dunăre sunt date în subordinea guvernatorului general al
Novorosiei şi Basarabiei1085. La 20 octombrie generalul Rot îi scrie guvernatorului
civil al Basarabiei că toate funcţiile referitor la administrarea militară în Novorosia
şi Basarabia au fost transmise contelui M.S. Voronţov1086.
Cordonul sanitaro-vamal de la Prut şi Dunăre, chiar imediat după instituirea lui,
s-a aflat într-o permanentă renovare. Extinderea atât a relaţiilor comerciale ale
Basarabiei cu ţările europene prin vămile şi posturile vamale terestre şi maritime, cât
şi a comerţului de tranzit al Rusiei prin Basarabia necesita perfectarea carantinelor şi
a vămilor de la Prut şi Dunăre. În urma examinării în octombrie-noiembrie 1830 a
Basarabiei, guvernatorul civil A.I. Sorocunski constată că multe din încăperile
vamale şi de carantină necesită reparaţii serioase, iar altele, din cauza amplasării
nereuşite, implică chiar schimbarea locului de amplasare în altele locuri, mai
reuşite1087. Aceasta se confirmă şi din corespondenţa generalului Rot, în a cărui

1080
Ibidem, f. 6.
1081
ANRM, F. 6, inv. 2, d. 338, f. 14.
1082
Ibidem, f. 1.
1083
Ibidem, f. 5. În caz de răspândire a molimei, carantinele de la Nistru urmau să fie redeschise.
1084
Ibidem, f. 6.
1085
Ibidem, f. 9-9 verso. A se vedea decretul pe numele lui M.S. Voronţov (ANRM, F. 6, inv. 2, d.
338, f. 14-14 verso).
1086
Ibidem, f. 9 verso.
1087
ANRM, F. 2, inv. 1, d. 1116, f. 70 verso-71.
196
197
subordonare era administrarea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre şi
Administraţia Regională1088.
Transferarea cordonului vamal de la Nistru la Prut şi Dunăre şi adoptarea unui
nou Regulament comercial intra în contradicţie cu prevederile altor legi adoptate
anterior. Conform § 9 – despre transferarea frontierei vamale în Basarabia, vămile
Sculeni şi Noua Suliţă căpătau dreptul de a supune taxelor vamale mărfurile ce erau
permise pentru import doar în porturile Odesa şi Feodosia. Reieşind din
considerentul că sarea era interzisă pentru import în aceste vămi, ea era interzisă şi
prin vămile Sculeni şi Noua Suliţă. În legătură cu această interdicţie, şeful
districtului vamal Ismail se adresează Departamentului comerţului exterior cu
rugămintea de a permite, întru satisfacerea cererii de sare a industriaşilor de peşte de
la Dunăre, importul sării din Moldova pe apă direct în Ismail, deoarece importul ei
pe căi terestre este interzis. Cu atât mai mult că în baza decretului din 6 octombrie
1828 portul Ismail avea dreptul să perceapă taxe vamale de la toate mărfurile
neinterzise de tariful vamal, cu excepţia celor predestinate portului Sankt Petersburg.
De aceea, prin dispoziţia din 28 august 1831 a Departamentului comerţului exterior
importul sării este permis şi prin vămile Sculeni şi Noua Suliţă 1089.
Conform dispoziţiei din 29 septembrie 1838, postul vamal Reni este transformat
(în formă de experienţa pe o perioadă de 6 ani) în post vamal de clasa întâi, cu
acordarea dreptului de a supune taxelor vamale, în decurs de 6 luni, toate mărfurile
admise pentru import, în afara celora care, conform tarifului, erau admise special în
anumite porturi şi vame terestre1090.
Analiza izvoarelor de arhivă demonstrează că după anexarea Basarabiei la Rusia
ţarismul a depus eforturi substanţiale în vederea instituirii la Prut şi Dunăre a unui
nou cordon sanitaro-vamal. Organizând la început posturi vamale şi carantine
provizorii ce urmau să apere Imperiul de pătrunderea molimei şi să asigure legăturile
comerciale cu ţările europene, în decurs de cinci ani au fost instituite comitete şi
comisii speciale, au fost trimişi în Basarabia împuterniciţi imperiali care urmau să
studieze la faţa locului şi să stabilească locurile de amplasare a carantinelor, vămilor
şi posturilor vamale.
În soluţionarea întrebării au fost implicate organele de resort imperiale şi regio-
nale, civile şi militare care, reieşind din interesele departamentale, apărau interesele
economice şi politice imperiale.
La stabilirea locurilor de amplasare a carantinelor, vămilor şi posturilor vamale la
Prut, Dunăre şi pe limanul Nistrului ţarismul era nevoit să ţină cont de diverşi factori
interni (amplasarea în apropierea Basarabiei a portului Odesa) şi externi (a porturilor
dunărene – Galaţi şi Brăila).
Instituirea cordonului sanitaro-vamal la Prut şi Dunăre n-a rezultat cu suprimarea
cordonului sanitaro-vamal de la Nistru. Până în 1831 Basarabia este separată de
guberniile interne ruse şi statele europene de două cordoane sanitaro-vamale: unul la
Nistru, iar celălalt la Prut şi Dunăre, fapt ce va cauza în cele din urmă serioase
prejudicii nu numai comerţului, dar şi celorlalte ramuri ale economiei Basarabiei.
1088
Ibidem, f. 71.
1089
ANRM, F. 198, inv. 1, d. 7, f. 19-19 verso.
1090
ASRO, F. 1, inv. 214, d. 23, anul1833, 39-39 verso.
197
Cauzele, care au impus ţarismul să păstreze cordonul sanitaro-vamal de la Nistru, în
prezenţa unui cordon deja instituit în baza Regulamentului vamal şi carantinal la
hotarele de vest ale Basarabiei, vor fi examinate în compartimentul următor.

3.2. Suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru


şi unificarea vamală a Basarabiei cu Rusia
După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus, ţarismul, care promova o
politică colonial-expansionistă, n-a inclus imediat acest teritoriu în sistemul pieţii
interne ruse, ci pentru o anumită perioadă de timp l-a separat de guberniile ruse prin
cordonul sanitaro-vamal de la Nistru, iar de pieţele tradiţionale europene – prin cel
de la Prut, Dunăre şi litoralul de nord-vest al Mării Negre. Suprimarea cordonului
sanitaro-vamal de la Nistru a constituit o etapă importantă, atât pentru organele
centrale – imperiale, cât şi pentru cele locale – regionale, în procesul de integrare a
198
199
Basarabiei în sistemul pieţei interne ruse, proces rezultat din politica colonial-comer-
cială a ţarismului, promovată pe parcursul primelor decenii ale secolului al XIX-lea.
În istoriografia rusă din secolul al XIX-lea unele informaţii privind rolul cordo-
nului sanitaro-vamal de la Nistru conţin lucrările lui Ya.Saburov, A.Rozeilon-
Soşalski, A.Kornilovici, G.Nebolsin, A.Skalkovski ş.a. Aceşti specialişti menţionau
că cordonul sanitaro-vamal de la Nistru este depăşit şi frânează dezvoltarea
comerţului, iar indirect – şi a întregii economii a Basarabiei 1091. Istoriografia
postbelică din Republica Moldova nu dispune de lucrări speciale referitor la
problema suprimării cordonului vamal la Nistru şi unificării vamale a Basarabiei cu
Rusia. Doar tangenţial s-au referit la această problemă istoricii V.I. Jukov, I.G.
Budak, M.P. Muntean, Ya.S. Grosul, E.I. Drujinina, I.A. Anţupov 1092, care au
constatat prezenţa până în 1831 a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi
consecinţele lui nefaste pentru dezvoltarea comerţului dintre Basarabia şi guberniile
ruse, însă fără a încerca s-o studieze. Această problemă a fost tratată şi de autor în
mai multe articole, care au stat la baza prezentului studiu 1093.
Problema abolirii barierelor vamale dintre unele state ale Europei Occidentale şi
de Sud-Est, ce aparţineau aceleiaşi comunităţi etnice, de teritoriu, de interese econo-
mice, nu era una nouă. Ea a fost cunoscută statelor germane, care în 1834 au format
uniunea vamală, şi Ţărilor Române – Moldovei şi Ţării Româneşti, care în 1846 de
asemenea au format uniunea vamală 1094. Caracterizând aceste două modele de
organizare vamală, Adrian Macovei menţiona că, dacă au şi existat între ele „unele
deosebiri în ceea ce priveşte conţinutul şi obiectivele economice, în schimb, din
punct de vedere politic, rolurile lor au fost identice: au pregătit terenul şi au prefaţat
constituirea statelor naţionale”1095.

1091
Я.Сабуров, Земледелие, промышленность и торговля Бессарабии в 1826 г., с. 24-26;
Р.Сошальский, Военно-статистическое описание Бессарабской области. – În: AIMSR, F. AMŞ,
d. 18585, p. I, f. 90 verso-92; А.Корнилович, Статистическое описание Бессарабии собственно
так называемой, или Буджака с 1822 по 1828 год, с. 99; Г.П. Небольсин, Статистические
записки о внешней торговле России, ч. II, с. 135-138; А.Скальковский, Измаильское градона-
чальство в 1847 г. – În: ЖМВД. – СПб, 1849, ч. 25. с. 417-418.
1092
Я.С. Гросул, И.Г. Будак, Очерки истории народного хозяйства Бессарабии (1812-1861),
с.321, 341-342; М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной Бессарабии, с. 331-332;
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России (1812-1828 гг.), с. 145, 222; Е.И.
Дружинина, Южная Украина в период кризиса феодализма 1825-1860 гг., с. 184; И.А. Анцупов,
Сельхохозяйственный рынок Бессарабии в XIX в., с. 9.
1093
Valentin Tomuleţ, Consideraţii privind regimul vamal al Basarabiei în perioada 1812-1830. –
În: Tiragetia. Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Anuar VI-VII. – Chişinău, 1998, p.
209-215; Idem, Controverse privind suprimarea cordonului vamal de la Nistru (anii 1812-1830). – În:
Ibidem, p. 215-219; Idem, Suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru şi unificarea vamală a
Basarabiei cu Rusia. – În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe
socioumane”. – Chişinău, 2000, vol. II, p. 72-88; Idem, Упразднение таможенно-карантинной
линии на Днестре и его влияние на развитие бессарабской торговли. – În: Історія торгівлі,
податків та мита: Зб. наук. праць. – Дніпропетровська, 2013, № 2 (8), с. 53-65.
1094
Adrian Macovei, Unificarea vamală între Moldova şi Ţara Românească. – În: Anuarul
Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, tom. VIII, 1971, p. 201-244; Idem, Principatele
Române şi sistemul vamal otoman la jumătatea secolului al XIX-lea, tom XVI, 1979, p. 449-457; Idem,
Moldova şi Ţara Românească de la unificarea economică la unirea politică din 1859. – Iaşi, 1989.
199
Unificarea vamală a Basarabiei cu guberniile ruse s-a desfăşurat în condiţii atât
economice, cât şi politice diferite, generate de statutul de colonie al regiunii în
componenţa Imperiului Rus.
Existenţa îndelungată a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru nu a fost
întâmplătoare, ea fiind determinată atât de situaţia economică a teritoriului nou-
anexat, cât şi de politica colonială promovată de ţarism în periferiile naţionale.
Cordonul sanitaro-vamal de la Nistru a fost instituit în 1793, după anexarea la
Rusia, conform Tratatului de la Iaşi, a teritoriilor din partea stângă a Nistrului 1096.
Nefiind păzit cu mare stricteţe de corpul de grăniceri, el includea două carantine – de
la Dubăsari şi de la Movilău, patru vame – de la Dubăsari, Movilău, Iagorlâk,
Maiaki1097 şi două posturi vamale – de la Isakoveţ şi Parcani, care intrau în
componenţa districtelor vamale Dubăsari şi Odesa 1098.
Oficial, doar prin aceste puncte se permitea trecerea, în baza documentelor
corespunzătoare, a persoanelor care veneau sau plecau din Imperiu, importul şi
exportul mărfurilor. Căile comerciale principale duceau spre Sublima Poartă
Otomană şi unele posesiuni ale Imperiului Habsburgic. La trecerea frontierei, de la
fiecare persoană se percepea o taxă, iar mărfurile erau supuse impozitului conform
tarifului vamal din 1797. Carantina, atât pentru oameni, cât şi pentru animale şi
mărfuri, se respecta timp de 10-14 zile în condiţii nefavorabile. Sustragerea de la
această operaţie se pedepsea foarte sever, inclusiv cu moartea 1099.
După anexarea Basarabiei la Rusia frontiera Imperiului este transferată pe râurile
Prut, Dunărea şi pe litoralul de nord-vest al Mării Negre, unde urma să fie constituit
un nou serviciu vamal şi de carantină.
Instituit oficial abia în 1817, cordonul includea vămile Noua Suliţă, Sculeni, Reni
şi posturile vamale Lipcani, Leova, Ismail şi Akkerman ce intrau în componenţa
districtelor vamale Sculeni şi Ismail 1100. La trecerea frontierei se încasa o taxă
vamală, stabilită după regulile moldoveneşti, în mărime de 3% ad valorem1101. În
pofida măsurilor întreprinse, cordonul sanitaro-vamal de la Nistru a fost păstrat.
Cei care se pronunţau pentru păstrarea cordonului la Nistru argumentau
necesitatea păstrării lui prin faptul că deoarece provincia nu este valorificată,
inclusiv din punct de vedere politico-administrativ, era posibil ca mărfurile străine să
1095
Adrian Macovei, Moldova şi Ţara Românească de la unificarea economică la unirea politică
din 1859, p. 114.
1096
А.Скальковский, Хронологическое обозрение истории Новоросcийского края (1731-1796),
с. 216.
1097
În 1795, în Dubăsari a fost instituită vama principală de frontieră. În 1811, la Nistru sunt
instituite Districtul vamal Dubăsari (în a cărui subordine erau vămile şi posturile vamale de la Isakoveţ
până la Dubăsari) şi Districtul vamal Odesa (cu vămile: Odesa, Maiaki, Herson şi Nikolaev). – În: B.А.
Кочергин, Наброски по истории города Дубoссар и прилежащего Поднестровья (Херсонской
губернии) (1648-1870). – Одесса, 1911, с. 27.
1098
ANRM, F. 134, înv. 3, d. 10, f. 3; Коммерческая газета, 1825, №9, 31 марта;
А.Скальковский, Хронологическое обозрение истории Новоросcийского края (1731-1796), с. 216;
B.А. Кочергин, Наброски по истории города Дубoссар и прилежащего Поднестровья
(Херсонской губернии) (1648-1870), с. 25.
1099
Paul Mihail, Zamfira Mihail. Acte în limba română tipărite în Basarabia, 1812-1830, p. 285-286.
1100
ANRM, F. 5, inv. 1, d. 10, f. 61.
1101
ПСЗРИ. Собр. I, т. XXI, 1781-1783. – СПб., 1830, №15757, c. 119.
200
201
pătrundă în guberniile interne ruse fără achitarea taxelor vamale, sub pretextul că
sunt de provenienţă din Basarabia, iar cantitatea mare de mărfuri de peste Nistru ar
putea spori concurenţa, trezind astfel nemulţumirea proprietarilor funciari locali, a
comercianţilor şi a întreprinzătorilor. Exista şi temerea (ce s-a dovedit a fi
întemeiată), că tot mai mulţi fugari din guberniile ruse vor trece vechea frontieră de
la Nistru, deoarece în Basarabia şerbia fusese lichidată şi ea avea nevoie de forţă de
muncă, îndeosebi în regiunile sale de sud. Nu era exclus şi pericolul răspândirii
epidemiilor, inclusiv a ciumei şi a holerei, care pătrundeau adeseori din posesiunile
Înaltei Porţi Otomane.
Părtaşii suprimării cordonului sanitaro-vamal de la Nistru invocau necesitatea
accelerării integrării teritoriului de curând anexat, reieşind din: avantajele extinderii
relaţiilor comerciale şi ale altor tipuri de relaţii cu guberniile ruse; iraţionalitatea
vămuirii duble a mărfurilor străine; complexitatea decontărilor şi pierderile de timp
la carantina dublă (de fapt, după părerea lor, lichidarea cordonului vamal nu
excludea păstrarea controlului sanitar) ce frâna dezvoltarea comerţului exterior,
respectiv, reducea veniturile vistieriei statului. Ei susţineau de asemenea ca prin
suprimarea lui se va lărgi piaţa de desfacere a mărfurilor industriale ruse, se va
extinde sfera de activitate comercial-economică a burgheziei comerciale imperiale.
Pentru suprimarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru se pronunţau, de
regulă, organele regionale: administraţia rusă, o parte a nobilimii funciare, a burghe-
ziei comerciale, a ţărănimii înstărite (îndeosebi a coloniştilor), care erau strâns legate
de piaţa internă rusă.
Guvernul, pornind de la interesele „supreme” ale Imperiului, în concordanţă cu
politica generală, inclusiv cea comercial-vamală, promovată în teritoriul nou-anexat,
acţiona cu mare precauţie, fără grabă şi în repetate rânduri a respins propunerile
privind suprimarea imediată a cordonului sanitaro-vamal de la Nistru de importanţă
vitală pentru Rusia. Ea se preconiza pentru viitor, când vor fi create condiţii
favorabile atât sub aspect economic, cât şi politic. Astfel, în Regulamentul de
administrare a regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818 se sublinia că, „…obţinând o
formă specială de administrare, regiunea trebuia să dea dispoziţii şi cu privire la
organizarea frontierei”1102.
Una din cauzele păstrării timp îndelungat a cordonului sanitaro-vamal de la
Nistru era şi politica colonială promovată de Rusia, care îşi însuşise un teritoriu
străin ce nu-i aparţinuse niciodată şi pe care dorea să-l folosească drept cap de pod,
de unde să-şi continue expansiunea în Balcani. Guvernul ţarist nu se putea împăca
cu faptul că Principatele Române constituiau un obstacol în calea realizării
planurilor sale expansioniste. Acordându-i Basarabiei pentru o anumită perioadă de
timp o autonomie limitată, diferite privilegii şi concesii, el urmărea scopul formării
la popoarele balcanice a unei opinii eronate despre situaţia din Basarabia şi
bunăstarea populaţiei ei.
Iar situaţia economică reală din Basarabia ce s-a creat îndată după anexare era cu
totul alta: industria slab dezvoltată, aflată în faza micii producţii meşteşugăreşti, deci
care nu putea satisface nici calitativ şi nici cantitativ piaţa internă; volumul

1102
AISR, F. 571, inv. 5, d. 769, f. 34 verso; F. 1308, inv. 1, d. 8, f. 231 verso.
201
producţiei agricole nu acoperea nici pe departe cerinţele locale şi doar o mică parte
din ea era destinată pieţei externe; în ce priveşte comerţul, acesta consta în mare
parte din exportul de produse agricole şi zootehnice, Basarabia rămânând tributară
nu numai mărfurilor finite ale ţărilor dezvoltate din Europa, dar şi celor din Rusia.
Prin urmare, necesitatea stringentă de a facilita posibilităţile de schimb şi de a
lărgi aria comerţului între Basarabia şi guberniile ruse a impus ţarismul să păstreze
în regiune unele particularităţi specifice comerţului basarabean. Însă, din frica de
concurenţă din partea teritoriului nou-anexat, necunoscut administraţiei ruse, el s-a
pronunţat pentru păstrarea cordonului sanitaro-vamal de la Nistru.
La 1816 general-maiorul I.M. Hartingh, unul dintre primii rezidenţi imperiali,
atenţiona asupra unor particularităţi ale comerţului local ce impuneau păstrarea
cordonului la Nistru. În Basarabia, scria el, „cu comerţul interior şi exterior se
îndeletnicesc atât localnicii, cât şi negustorii străini, indiferent de starea lor
socială…, în condiţiile de altădată, ca pe timpul dominaţiei turceşti” 1103. Aceasta a
adus la dispariţia deosebirilor de ordin juridic dintre negustorii angrosişti şi
negustorii mici1104. Prin urmare, faptul că burghezia comercială din Basarabia
beneficia de largi drepturi de a face comerţ liber nefiind divizată pe ghilde, ca cea<